Adevărul despre FUMAT și dependență | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu prof. dr. Florin Mihălțan

Sunt oameni care zic că eu fumez de 20 de ani și nu am niciun problem.

Nicotina trece în 7 secunde prin membrana hematoencefalică. Nu este un viciu, este o adicție. Ereditar genetic, procentul de oameni protejați să nu facă afecțiuni fiind fumători este între 2 și 5%. Explozia bolilor respiratorii se petrece de obicei după 40-45 de ani. Răcește foarte des, e afectat somnul, scade performanța sexuală și scade performanța fizică, sport.

Nu e bine, e nasol.

Deci, cu cât începe mai devreme fumatul în copilărie sau în adolescență, cu atât plământul lui e mai repede distrus și familia și părinți sunt foarte mulțumiți că nu scoate fum.

Singura lui alegere este aroma. De struguri sau de caramel, crème brûlée, asta o să se gândească.

Au apărut primele cazuri de adolescent care a vapat intensiv și-a făcut o inscență respiratorie severă și-a ajuns pe ventilator.

Eu cred că problema principală este că oamenii nu realizează cu cine se luptă.

Da. Fumător are impresia oricând că se poate lăsa singur. 5% se lasă singuri cu făință. Asta e coantificat în toate studiile. Toti contează pe regenerare. În România nu se regenerează. Cât te lași mai repede, cu atât e mai bine. Niciodată nu e târziu să te lași.

Oamene, te salut! Dr. Mihai la aici un nou episod Boabe de Cunoastere. După cum vezi, vorbim despre fumat. Și fumatul este unul dintre cele mai puternice vicii pe care le avem. Și culmea majoritatea oamenilor au impresia că fumează pentru că așa vor ei. Dar oare așa vrei tu? Sau așa te face această substanță, nicotina, să crezi? Astfel avem 4 milioane de români care aleg, cred ei, să fumeze și 8,7 milioane de oameni care mor în fiecare an în această lume din cauza fumatului. Cifra asta este mai mare decât decesele cauzate de consum de alcool, de droguri și decesele cauzate de accidentele rutiere toate luate la un loc. Așa că vorbim acum despre fumat, de ce cauzează această dependență, cât de important este să realizezi această dependență ca să începi să te lupți cu acest viciu și o să vorbim și despre noile metode de fumat, despre vape, despre dispozitive de încălzitutun, dacă sunt ele la fel de nocive sau nu și vorbim și despre metode reale de a te lăsa defumat. Și facem toate acestea cu un invitat special, profesor universitar Dr. Florin Nihălțan. Este medic, primar pneumolog, președintele Societății Române de Pneumologie și președintele European Network for Smoking and Tobacco Prevention. Domnule profesor, sunt onorat să vă am la podcast.

Bună ziua, mulțumesc de invitație.

Ce mai faceți?

Sigur, între timp nu mai sunt președinte, au fost alege la European Network for Smoking Prevention, dar ținem steagul sus pe partea de societate în lupta antifumată.

Asta este foarte tare și cred că este cea mai potrivită persoană pentru această discuție și cifrele sunt cifre, cifrele ne sperie, da? Când ne gândim la 8,7 milioane de oameni care mor în fiecare an din aceste cauze și Mor în tăcere, mor în saloane ale spitalelor sau mor acasă pentru că sunt trimiși acasă pentru că nu mai e ce să faci?

Eu zicem ceva mai mult. Aceste 8,7 milioane sunt efecte directe ale fumatului. și e mult mai greu de cuantificat efectul indirect al fumatului, adică unde se grefează pe comorbidități care par aparent că nu au nicio legătură cu fumatul, dar unde reduc durata de supraviețuire sau agravează calitatea vieții. Și aveți perfect o dreptate, e un lucru dureros. Toate aceste cazuri severe cu probleme de calitatea vieții, cu decese premature rămân ascunse în spital. Sunt dincolo de gardurile spitalului, nimea nu este vizibil și în plus pacientul român nu are această cutumă de a vorbi despre boala lui. Întotdeauna este timid, nu încearcă să facă o vorbire despre cum a reușit prin fumat sau alte adicții să ajungă să aibă afecțiunea respectivă invalidant.

Asta așa este. Într-adevăr, în România și am avut contact cu pacienți cu cancer pulmonar care mi-au confirmat acest lucru. Mi-au zis, dom'le, eu nu vreau să vorbesc despre asta. O doamnă mi-a povestit că soțul ei a murit din cauza cancerului pulmonar. Ea a dezvoltat cancerul pulmonar la o lună și mi-a mărturisit că n-a povestit la nimeni, că inclusiv familia apropiată nu cunoaște cauzele decesului și vrea să le lasă așa. De ce le iei oamenilor atât de rușine să vorbească despre asta? Adică dacă faci un infar de exemplu sau un AVC, toată lumea știe, povestești asta. De ce ne iei rușine de această afecțiune?

Pentru că eu cred că e un deficit de înțelegere și doi, mass media are un păcat în România, care face diferența între noi, de exemplu, și Statele Unite. În Statele Unite, în publicitate, este inclus o parte cu spoturi care pacienți, de exemplu, cu cancer pulmonar sau cu cei mai spectaculoși, sunt cu laryngectomii, care vorbesc pe laryngofon și care explică cum au ajuns să aibă boala respectivă și ce tipuri de intervenții, operații au suferit și care au fost consecințele. Toate acestea presupun că sunt și ar trebui să funcționeze și la noi fără nici o contribuție suplimentară, pentru că există această obligație și fac parte din programe educaționale.

Și toate că asta ar fi o parte din educație, mi-am plăcea să rămânem aici, de fapt vreau să pun o întrebare, vreau să pun o întrebare cumva retorică care să rămână cu noi pe parcursul acestei conversații. Aceste tehnici prin care speriem oamenii sau le arătăm consecințele, într-adevăr, ar putea să aibă efect asupra anumitor oameni. Pe de altă parte, reîntorcându-ne la acest număr, 8,7 milioane de oameni care mor din cauze directe, o să vă întreb și care sunt alea indirecte, și mor în tăcere. Ei se feresc să vorbească despre asta, nimeni nu vorbește despre asta. Cu toate asta, dacă o persoană moare dintr-o supradoză, dintr-un drog și probabil că la o persoană more alte zeci de mii de persoane din cauza cancerului pulmonar sau din cauza fumatului, din cauza directa fumatului, despre acea persoană care moare de supradoză se va vorbi la știri peste tot. Se vor intensifica controle, se vor schimba legi care vor da pedepse și mai mari pentru cei care sunt prinsi cu droguri, adică este atât de interzis să ai droguri periculoase, dar vânzarea de țigări este marketată. Este promovată. Găsim scrumiere cu brand-uri de țigări în toate restaurantele. Eu am încercat prin campania pe care o avem și nu o să vorbim mult despre asta, poate la un moment dat o să ajungem acolo, dar avem o campanie prin care încercăm să-i convingem pe politicieni să schimbe legea și să interzică țigările în restaurante. Am încercat să merg la câteva restaurante și să le propun, să le spun că nu vreți să interziceți. E atât de frumos restaurantul vostru, e atât de deschis, sunt atât de mulți copii care vin în weekend la mic dejun și se bucură cu familia de acest loc. Nu vreți să interziceți fumatul interior că aveți setarea asta atât de mare. Și mi s-a spus, nu, știți, suntem intens sponsorizați de industrie, uitați-vă, scurmierele astea pe care le avem, nu ne permit până la final anului să le scoatem.

E o diferență, totuși, între droguri și acest vrog, pentru că vorbim de nicotină.

E o diferență, dar cifrele sunt atât de alarmante și e o discrepanță atât de mare între a le blama pe celelalte și a le ține pe astea sub putecere.

În promovarea țigărilor convenționale și altor produse este implicat și statul. Statul impozitează, taxează, deci este oficial acceptat acest comerț. Să nu uităm că la droguri, deocamdată, în România este un comerț ilegal.

Deci asta face... Statul nu are nimic, nu câștigă nimic de acolo.

Deci aici e o diferență care dictează și comportamentul și răspunsul.

Sună cinic, dar nu e, într-adevăr. Industria tuturor îi aduce foarte mulți bani la buget. Ați spus că 8,7 milioane de oameni mor din cauze directe asociate cu fumatul. Care sunt cele indirecte? Despre ce vorbim?

Indirect, în primul rând, e fumatul pasiv. mortalitatea prin fumat pasiv. E aproape un milion cuantificat la nivel mondial de oameni care sunt inocenți, nu au fumat în viața lor, au fost expuși în mediul familiar sau profesionat și au făcut exact aceleași afecțiuni care le-au avut și cei care au fumat activ. Este una dintre explicații. A doua, dacă privim De exemplu, ex-fumători, adică cei care s-au lăsat. Ei totdeauna spectaculos raportează, păi m-am lăsat de 10-15 ani. Noi știm foarte bine că întreruperea fumatului are o perioadă de persistență, de inerție a efectelor, care este și această perioadă foarte bine cuantificată. De exemplu, egalizarea riscului de a face un cancer se produce față de un nefumător după aproape 10-15 ani. Deci un ex-fumător încă are deasupra sabea lui Damocles, sigur că dacă întrerupe de vreme este mai puțin expus și cu riscuri mai mici, dacă întrerupe tardiv, lucrurile cresc. Și mai avem în aceeași notă, de exemplu, riscul de infarct miocardic. se înjumătățește la un an după ce s-a lăsat de țigări. riscul de fibroză pulmonară. Deci toate bolile acestea, unde fumatul este factor direct cauzal sau factor de risc suplimentar, sunt, din punct de vedere al momentului întreruperii, extrem de bine relaționate cu consecințele la distanță indirecte.

Deci sunt multe alte afecțiuni indirecte care se cumulează și inclusiv probabil că Putem să vorbim despre o perturbare a calității vieții, pentru că ați spus că aproximativ un milion de oameni pe an mor din cauza fumatălui pasiv, adică faptul că stau în restaurant în care se fumează, stau în casă în care se fumează, merg în mașină. cu propriul părinte care fumează. Și atenție, probabil că decesul e ultima stație, dar acele persoane pot să aibă alte comorbidități. Nu pot să ajungă la burcare vascolare mai rapid, la hipertensiune mai rapid și așa mai departe.

Și să nu uităm pe partea de respirator când începi să gâfii. Când gâfâiala se accentuează de la o zi la alta, de la un an la altul și ajungi la momentul acela îngrozitor care îți strică și imaginea și calitatea vieții și care se cheamă dependent de oxigen sau de ventilator.

Ce e acel gâfâi de fapt?

Gâfâitul, dacă vorbim de tutun convențional, că putem vorbi de toate variantele, tutunul convențional la 700 de grade, pe unde trece prin arborile bronșii, începând de la căile superioare, nas, gât și apoi prin tracheie și bronșii, la 700 de grade arde inflamează și creează un edem, irrită. De aceea fumătorul poate să reacționeze prin mecanisme de apărare, în care, pe de o parte, tușește și espectorează, și avem tusea matinală a fumătorului, care este explicată de această expunere, iar pe de altă parte, e un proces care încurajează inflamația, adică înroșirea mucoasei, în limbajul mai puțin academic și în momentul acela se declanșează în interiorul arborului respirator a plămânului niște mecanisme care duc la îngustarea căilor prin care intră aerul și la niște modificări irreversibile cu distrucții, cu distrugere la nivel de plămân. Plămânul este de obicei ca un fagure de miere iar pe acolo pe unde trece acest fum la temperaturi arde și strică pereții acestor faguri de miere și atunci în locul lor apar niște bule de aer în care aerul intră dar nu reușește să facă schimburile cu sângele, deci nu reușește să împrospăteze sângele, să le oxigeneze.

Cum se cheamă asta ca diagnostic?

Ca diagnostic enfizem pulmonar.

E cauzat de fumat.

Prima cauza este fumatus și într-un limbaj mai academic e combinat și cu bronșită și se numește bronchopneumopatie cronico-obstructivă, dar e un termen mai puțin agreat de populație, deci în populație se cunoaște ca enfizem sau bronșită.

Și BPOC, ce este?

Bronchopneumopatia cronico-obstructivă.

Bun, și oamenii cumva știu de BPOC. Cum arată viața unui bolnav cu un BPOC avansat? Cum se trezește, cum își face treabă pe parcursul zilei?

Când ajunge în faza de BPOC avansat, lucrurile sunt dramatice, în sensul că la orice mic efort, inclusiv efortul de a se auto-îngriji, de a se rade, de a lua micul dejun, de a-și face micile auto-îngrijiri, presupun acea gâfâială extrem de dureroasă, perceperea gâfâielii dureroase, Poate că este mai angajant decât un accident vascular care are un moment acut și care trece sau decât un infarct miocardic unde ai o durere acută și după aceea în funcție de intervenție uiți de ea. Aici această gâfâială te însoțește zi și noapte. Noaptea devine și mai dramatic pentru că atunci se îngreunează respirația, organismul încearcă să recupereze, să se odihnească. și oxigenarea se prăbușește. Deci din punctul ăsta de vedere e afectat somnul, e afectată viața și activitatea fizică. Ce face pacientul? Încearcă să-și restrângă toate eforturile. devine un sendentar, stă mult și este un privitor de vitrine, pentru că dacă merge puțin se oprește ca să-și tragă sufletul, dar lucrul acesta este în alt sens dezastros pentru musculatură, pentru că știm foarte bine că o musculatură care este în activitate se topește.

Acum ați descris un pacient cu BPOC într-un stadiu avansat. Totuși, BPOC-ul începe într-un stadiu încipient care progresează. Care sunt primele semne? Cum poate cineva să-și dea seama că are BPOC fără să facă o radiografie? Care ar fi semnele?

Există o capcană aici. Pacientul tușește dimineața. și dacă e tuse cu espectorație, este prima conturare a unei bronșite cronice. Își face toaleta bronșică matinală. Există și varianta de debut ca enfizem, unde tusește uscat. Nu espectorează. E primul semn. Apoi, al doilea semn care poate să apară, răcește foarte des. Face răcele în care chiar el vine și spune, doctor, mi s-a îngreunat respirația mult mai mult. Era mult mai bine înainte, mergeam, nu aveam nimic, și dintr-o dată după răceala asta simt că gâfâie și mă deranjează noaptea că mă trezește din somn sufocarea. Capcana unde este? Capcana este în momentul în care are simptome minore de genul ăsta, tuse sau gâfâială la eforturi mari. Dacă are tuse, ca fumător spune este din cauza țigării, e tusea mea matinală, nu e niciun pericol. Dacă gâfâie, spune este din cauza vârstei. Am îmbătrânit, merg mai greu, respir mai greu, mai pot să respir ca la 20 de ani. Și există o capcană și pentru doctori, unde greșesc doctorii, de exemplu, pentru că fac o radiografie și o probă de suflat. Și dacă proba de suflat și radiografia nu arată nimic, spun pacientului, stai liniștit, nu ai nicio problemă. În loc să fie acela primul moment în care faci prima recomandare de întrerupere a fumatului și să-i dai un sfat avizat.

Sunt oameni care zic, a, dar eu fumez de 20 de ani și nu am nicio problemă. Cumva, Tinzi în mod logic să te gândești că dacă 20 de ani nu ai avut nicio problemă, înseamnă că poate ai oarecare imunitate la fumat. În mod real, dintre cei 4 milioane de români care sunt fumători în mântât de față, câți dintre ei nu au nicio problemă și câți dintre ei au deja o afecțiune, poate subclinică, de care ei nu știu?

E o discuție mare aici. Se spune că ereditar genetic procentul de oameni protejați să nu facă afecțiuni fiind fumători este între 2 și 5%. Restul, dacă e să cuantificăm ce vedem și în spitale, dar și în statistici, cancerul pulmonar, 80% fumători. BPOC-ul între 80 și 90%. Sigur că în ambele situații vine puternic din urmă și un alt factor de risc care este poluarea și care este vizibil și e în creștere. Cu celelalte boli, infarct miocardic, accident vascular, coronaropatie, lucrurile sunt de asemenea foarte bine contificate, între 60 și 70% fumători. Deci oriunde mergem, oriunde privim, Trebuie să defalcăm de la început că omul așa zis sănătos este de obicei un adult între 20 și 40 de ani, care are simptome minore sau neglijabile sau interpretate în stil propriu, iar explozia bolilor respiratorii se petrece de obicei după 40-45 de ani. Sau la momentul, iară o vorbă românească, mă pensionez și mi-au băgat ăștia ceva în pensie, dar de fapt în momentul ăla fac și vizualizează exact fie un BPOCSV pentru că îl diagnosticăm tardiv, aproape jumătatea dintre ele se prezintă târziu la doctor că sunt interpretate greșit, sau un cancer care vine de obicei în stadiul 4 și unde familia are o reacție extrem de ciudată în sensul că pacientul vine pe picioare dar fiind foarte avansat, ești într-o competiție permanentă de a-l confirma ca să poți să începi un tratament. Deci există o tardivitate a depistării acestor boli care de multe ori evoluează latent sau mai există și păcatul celălalt pur românesc, prezentarea tardivă la un doctor care să te evalueze.

Totuși, din pacienții care se prezintă la dumneavoastră, de exemplu, care au BPOC și care le spuneți, nu e bine, e nasol. Adică de acum ai mers, ai mers, acum ai la vale, doar prinzi viteză. Câți dintre ei sunt convinși să se lase de fumat? Și câți dintre ei continuă să fumeze?

Aici depinde cum intervii. Dacă intervii cu un sfat minimal de 1-3 minute, lucrurile dau de gândit mult mai puțin pacientul. Dacă ai o consiliere intensivă de 20 de minute în care discuți capcanele care l-au determinat să se lase temporar să reia, lucrurile capătă o altă coloratură. Iar dacă are o afecțiune invalidantă, succesul e garantat 100%, extrem de puțin, 1-2% continuă să fumeze. În statistici se știe așa că 30% din pacienți, când sunt întrebați dacă dorești să te lași, spun și vorbesc doar de cei care realmente doresc să se lase, acești 30% spun, dar aș vrea să mă las acum. Sunt alți 30% care spun, mă las dar în următoarele șase luni și restul de 40% spun, nu mă interesează în momentul de față. Vorbim de fumătorul aparent sănătos.

Da, și ați spus că undeva între 20 și 40 de ani trăim într-o aparentă sănătate? E logic. Metabolic e sănătos, probabil că reușește să depășească toate, să-și curețe plămânii mai rapid.

Nu, nu, nu. E cu totul altceva din punct de vedere respirator. Deci eu vorbesc, e punct de vedere al pomologului. Un om sănătos pierde din capacitatea de lui respiratorie 25 de mililitri anual. Deci un om sănătos.

Deci un om sănătos. Și care e capacitatea totală în respiratorie?

Capacitatea totală poate să meargă de la 500 de mililitri volumul curent, că ăla ne interesează, și sigur că atunci când volumul expirat într-o secundă, că asta e o probă, proba de suflat, scade sub 50%, ăsta e momentul lui critic, când el spune s-ar putea să am ceva respirator din cauza fumatului să mă duc la doctor.

Dar un om sănătos...

Un om sănătos 25 de mililitri. Un om care fumează pierde de trei ori mai mult într-un an.

Din cât? Deci 500 de mililitri este volumul curent, adică cât înspiri...

Deci când ajunge la jumătatea valorii de 500 de mililitri, lucrurile capătă partea dramatică a obiectivării.

Ok, deci un om, corect, concret, un om sănătos Un om care fumează pierde de două ori mai mult în fiecare an?

De trei ori mai mult.

În fiecare an?

În fiecare an.

Ok, deci asta înseamnă că eu am o rezervă de cât pot să inspir și eu ajung să gâfui când ajung la cât la sută din rezervă?

La jumătate.

La jumătate.

50%.

Deci la 50% începi să gâfui.

Din capacitatea lui. Capacitatea vitală e o altă...

Asta e interesant pentru că fiecare organ cumva are o proprie rezervă, cum sunt rinichi, cum e ficatul. Ficatul trebuie să ajungă la sub 30% din propria rezervă ca să-ți dea semne. Dar tu ai rezerva asta și înseamnă că în primii 20 de ani tu ai impresia că fumatul nu-ți face nimic, dar tu de fapt ești într-un accelerat.

Deci mergi într-o latență pe care nu o percepi. Asta e una. E partea silențioasă a evoluției. Al doilea lucru care nu-l știu confrații noștri, toți contează pe regenerare. Plămâniul nu se regenerează și când face o încercare de a diminua inflamație, o face destructiv, nu constructiv. Adică burlele acelea de enfizem de care vorbeam, sunt destructive, ele nu mai sunt cu aer în ele care se renoiește, nu se mai face oxigenare prin vase, inima nu mai primește oxigen suficient și acest lucru explică de ce prima legătură între BPOC sau, în limbaj popular, bronșită sau enfizem, este cu afecțiuni coronariene, cu infarct miocardic, cu accidente vasculare, pentru că toate organele, din cauza acestui deficit de oxigenare, lucrează și ele în deficit de oxigen.

Totuși, am putea să spunem pentru cineva care se uită la noi acum și media de vârstă a urmăritorilor noștri e undeva la 35-40 de ani, cu toate că avem mulți seniori care ne urmăresc, avem și mulți tineri care ne urmăresc, dar să zicem că pentru oamenii care au acum 35-40 de ani, Și care fumează. E cam ultima stație în care ar putea să se lase acum de fumat ca să evite consecințele nasoale la 60-70 de ani?

Există o vorbă în lumea celor care fac consilierea fumătorului care spune cu cât te lași mai repede cu atât e mai bine, niciodată nu e târziu să te lași. Deci în intervalul respectiv, sigur că e o vârstă la care e bine să te lași. E o vârstă la care îți evită complicații potențiale pe care le poți câștiga în timp după 40-45 de ani. Ceea ce s-a observat este în altă direcție. În sensul că vorbim de întinerirea enfizemului, dar întinerirea enfizemului înseamnă debut juvenil. foarte precoce.

Am zis că e ceva bun că în tinerea.

Nu, nu, pe partea explicativă mult mai concret. Începe la 8-9 ani și atunci deja la 35 de ani are jumătate din capacitate redusă, deci explodează partea aia de suferință cu gâfăială care este critică.

Stai, envidiem că are începe la 8-9 ani de ce?

Nu, nu începe la 8-9 ani. Începe la 8-9 ani fumatul. Deci cu cât începe mai devreme fumatul în copilărie sau în adolescență, cu atât plămânul lui e mai repede distrus și nu mai vine la vârsta aceea, că media de vârstă când explodează boala este 40-45. Apare mult mai devreme, la 35 de ani când începe să perceapă acestea.

Încep în ziua de azi oamenii să fumeze mai devreme?

Sunt. E contagiunea care este de grup. acceptă adoleșentul, alt adoleșent lângă el, dacă îndeplinește toate condițiile, inclusiv vapat sau fumat, în cercul lui de restrâns de prieteni. Deci debutul este exact același, fruct interzis, pe asta trebuie să îl speculăm.

Ce părere aveți de bunicul ăsta care a fumat până la 90 de ani și e sănătos?

E o întrebare frecventă care o primează la pacient. Răspunsul e foarte clar. Sunt două lucruri care pot să fie explicite. Este unul din 100. Ceilalți 99 mor în spatele, îi ascundem în spitale. nu-i vede nimenea, familia vorbește puțin, sunt familie de fumători care mor la rând generații întregi, îi ascundem, asta eu o explicat. Și a doua ar fi, dacă bunicul probabil n-ar fi fumat, ar fi trăit până la 120-130. Deci sunt variante și variante, însă e clar că e o excepție. Nu este o regulă, pentru că aici începe neînțelegerea. Lumea are senzația că asta este de fapt O parte explicită a lipsei de absența tuturor, fără să vadă, este un fel de a nu vedea ce se întâmplă la restul de 99. Și de a-ți ranforța mesajele care îți dau o anumită siguranță să continui. Toată lumea, și în special fumătorul, și aici aș vrea să corectez ceva foarte important, pentru că vorbim prea mult de viciu. Nu este un viciu, este o adicție. Este o competiție a nicotinei cu droguri foarte puternice. Este competitiv cu heroina, cu teina și cu cofeina. Dar este un drog. Având un drog și creind o adicție, fumătorul nu îl punem la zid. Nu îl executăm. Din contră, încercăm să-l ajutăm. Variantele de ajutor, aici sunt variante foarte multe, dar multe dintre ele suferință în România.

Ok, ajungem la ajutor și promitem asta celor care se uită la noi și la soluții. Mi-ar plăcea să intrăm un pic în psihologie. Deci e o adicție, da? Deci dacă este o adicție înseamnă că din start nu e vina ta că întinizi mâna până la altă țigară. Adică nu este doar vina ta că continui să fumești și nu te lași.

Cultivarea adicției Este o variantă care începe în adolescență și, exact cum am spus, există obiceiul adultului care este preluat, există promovarea confructii interziți care trebuie încercate.

Ok, da. Prin asta am trecut.

Da. În momentul în care încep, de exemplu, cu o țigară sau cu un aerosol din vaping, În momentul acela, de fapt, pleci de la premisa că nu se întâmplă nimic. În realitate, nicotina trece în 7 secunde prin membrana hematoencefalică. Deci e primul lucru care îl face. Al doilea lucru, recrutează niște receptori. Sunt niște receptori nicotinici care au nevoie de o anumită doză. Doza aceea, ca la orice drog, receptorul este nemulțumit. de momentul în care primește o cantitate insucientă și atunci se recrutează mai mulți receptori și are nevoie de o doză mai mare. Asta explică de ce foarte ușor ajunge respectivul cu dependența la nicotina la 20 de țigări, lucru care deja înseamnă o adicție cultivată.

Asta-i foarte interesant. Nu e doar așa că îți place ție mai mult. Biologic se creează, când spuneți se recrutează noi receptori, se creează în creier receptor noi și creierul e în formare. Mi-ar plăcea să rămân un pic în zona asta.

Și mai e ceva care nu știe cel care devine dependent. În momentul în care receptorul respectiv este satisfăcut, de doza care o primește, ele liberează niște substanțe, dopamină, noră, adrenalină, care dă o senzație de bine. Dă o senzație de că te poți concentra, ți se pare că ești destresat. Deci e o senzație de bine. După momentul creșterii adicției, ești în căutarea acestei senzații de bine tot timpul. Și atunci nu faci altceva decât mărind dozele progresiv, luând din ce în ce mai des această nicotină, încercând să-ți tamponezi și să-ți amortizezi senzația de lipsă. Senzația de lipsă de nicotină, noi o numim craving, este o senzație de 1-3 minute când întrerupi, în care trebuie neapărat să-ți cauți tot ce țină de arsenalul de fumător, inclusiv partea de tutuns sau de ce nu să cauți dispozitivul de vaping. Asta e o senzație. Al doilea lucru care nu îl înțeleg cei care sunt dependenți, sunt fenomenele de sevraș. Phenomenele de sevraș pot să apară în ore sau în primele zile. În primele zile sunt acute. Nervozitate, iritație, agitație, poate trece ușor din stare de anxietate în stare de depresie, lipsă de concentrare, tulburări gastrice, hipersecreție de acid clorhidic, deci îi crește pofta de mâncare. Dacă nu îi sunt explicate, Prima rezolvare care o găsește firească între ghilii mele e să reia ori fumatul, ori dispozitivul de nicotină, deci se rezolve ușor.

Îmi se pare foarte important să se explice asta pacienților sau fumătorilor, pentru că eu cred că problema principală este că oamenii nu realizează cu cine se luptă.

Da, e adevărat.

Oamenii au impresia că fumează și majoritatea, adică mulți fumători zic că ai o fumez de plăcere și ei nu realizează că de fapt se luptă cu un monstru care arată ca un mic pichinez. Și nu-l bagi în seamă, zici, ce mare lucru cu pichinezul. Păi i-am dat un picior, păi dacă vreau mâine mă las. Dar el este un real, adevărat monstru. Tot ce ați deschis dumneavoastră, eu am trecut prin asta. Eu am fumat, m-am lăsat de fumat foarte greu. Dar când mi-am dat seama că trebuie să mă las de fumat, pur și simplu am conștientizat, monstru cu care mă lupt, am conștientizat că în momentul în care am nevoie și în special când lucram, simțeam nevoia să iau să trag din țigară, deci efectiv Parcă eram hipnotizat, mă ridicam de pe scaun și mă observam plecând spre Chioșchi să-mi cumpăr. Dar poate găsesc în mașină un vei prătăciț, dar poate mai găsesc unul pe care să mai văd, să mai rămână ceva scursură din aia pe care să o trag în plămân. Atât de poftă mi-era și în același timp realizeam că e un monstru cu care mă lupt și că trebuie să sufăr. Acum, ca să mă las, sau o să amândc suferința pe altcândva?

Ce nu știu, în plus, cei care sunt consumatori de produse de nicotină, extindem puțin această, așa-și zisă, ofertă, care e și actualizată, ei nu știu că în primele zile este o expresie acută a simptomatologiei de țevranș care se estompează în timp. Deci dacă depășești, e ca și la alte droguri. Dacă depășești primele zile și reușești să nu reiei această întreținere a dependenței, lucrurile în timp ți se par mult mai ușoare. Sigur, unii dintre ei reușesc să o facă prin voință, dar sunt doar 5%. Restul au nevoie de un sprijin și sprijinul acesta poate să vină în multiple variante.

Dar ca să putem să bifăm acest capitol al sprijinului pentru cei care se uită la noi, care sunt variantele de sprijin?

În primul rând sunt intervenții, ca să zic așa, non-farmacologice. În intervențiile non-farmacologice, în primul rând trebuie să te debarasezi de tot ce înseamnă trusă de fumător. trebuie să ceri un sprijin al familiei, trebuie să ai un dialog asupra capcanelor, adică stabilești, de exemplu, ziua sevrajului, ziua întreruperii, care să fie într-o perioadă de liniște, fără stres profesional sau stres familial. De preferat a fi în vacanțe.

În vacanțe să te lași.

Da, să te lași în vacanțe pentru că e un moment relaxant și nu mai este stres obișnuit. Al doilea lucru, toată lumea se întreabă cum să mă las. Mă las brusc sau mă las progresiv? În fiecare dintre ele există o capcană. Progresiv, de exemplu, scăzând numărul de țigări, există, la un moment dat, în cele câteva zile, un moment de stres, unde pe nesimțite reiei numărul de țigări, dar motivat de stres și de consumul respectiv. În momentul în care faci întruperea bruscă, În termen american se cheamă curcan rece, servești un curcan rece.

Cold turkey, dar de unde vine asta?

De cultură americană. Și atunci ai avantajul că ești brusc, sevrat, dar ai dezavantajul că ai următoarele zile mult mai greu de suportat cu tine însuți și atunci trebuie să ai un suport farmacologic. Între alte elemente care țin de stilul de viață mai sunt aceste asocieri cu partea nutrițională pentru că așa cum menționam când întrerupi crește brusc apetitul. Ce fac de obicei Ex-fumătorii preferă dulciuri, proteină, trebuie să treci pe vegetale, carne albă, trebuie să faci mai multă mișcare, era limita de 8.000 de pași, acum sunt 10.000 de pași, trebuie să eviți cercurile de fumători, pentru că, de exemplu, petrecerile, invitația unui prieten, ia o țigare că nu se întâmplă nimic, sunt momentele de recidivă. Noi știm, de exemplu, că rata de recidivă, chiar și în intervențiile farmacologice, este foarte mare, se evaluează la șase luni și la un an și știm că, în funcție de medicație, poate să fluctueze, de exemplu, o rată de sevraj între 5% până la 45%. dar cu condiția să fie extrem de bine monitorizați, asistați și reîntâlnirile cu doctorii sunt foarte importante, pentru că așa cum găsesc țigări noaptea umblând, cum spuneați, căutând, când e momentul de consiliere, adică de sevraj acut, La fel trebuie să aibă un interlocutor cu care să aibă un dialog avizat și aici e problema doctorului specializat în considiere. Sunt foarte puțini în România pentru că nu a existat acest cult sau această supra-specializare. De-abia în ultimul timp am reușit să obținem competența de tabacologie pe care o vom dezvolta anul acesta. Felicitări,

asta e un lucru bun. Dar unde găsim un doctor specializat? De obicei sunt

programele stop fumat, care din nefericire agonizează pentru că e o lipsă de buget, dar doctorii aceștia în momentul de față îi găsim doar în centrii universitare mari. Ideea este să dezvoltăm prin această competență un număr foarte mare de doctori care să aibă armamentul necesar să asiste un astfel de pacient aflat la necas. Dacă vorbim de terapiile farmacologi, aici putem diseca în două. Sunt terapii medicamentoase, unde avem o grupă extensivă de medicații, care încep de la substituenți de nicotină, la medicații, eu spun numai numele de substanțe, Bupropion, Vareniclină și Citizină. Iar în varianta de mână a doua e nortriptilină, de exemplu, altă medicație, altă substanță și mai sunt acele lucruri care se practică curent inclusiv în România, bioenergie, hipnoză, acupunctură. Deosebirea este că în cazul celor cu medicații, Sunt studii randomizate, sunt studii care oferă rezultate conturate bine în științific. În cazul acupunkturii și al himnozei și homeopatiei, recomandarea este în clipa în care se ipuizează și ai eșec la terapiile medicamentoase, poți să încerci adițional lucrul ăsta, dar nu există studii care să confirme superioritatea

acestor metode. Deci ghidurile recomandă întâi să încercăm ca stil de viață, poate ajutați de farmacoterapie și să încercăm, dacă toate astea eșoază, să încercăm

tehnici alternative. Și mai e ceva aici foarte important, apropo de categoriile și de opțiunile pacienților. Cei care au încercat de mai multe ori și au eșuat, au șansă de a reuși definitiv să se lase, mult mai mare decât cei care eșuiază odată

și nu... Stai să-mi spui, au șanse mai mari să se lase în ce fel? Definitiv de dependență. Prin oricare din aceste feluri? Prin

oricare, pentru că ei învață din greșeli. Sunt oameni care învață

din greșeli. Asta e contraintuitiv, nu pentru că ai impresia că dacă ai încercat de multe ori, înseamnă că degeaba mai încerci, că tot ai încercat. Nu, nu, rata de

succes e mult mai mare la cei care au avut mai multe. Deci dacă ai

încercat să te lași de multe ori și nu ai reușit, măcar ești în rata de succes, adică continui să încerci să

te lași. Ai șanse mai mari. Am

multe întrebări, o să încerc să le grupez astfel încât să putem să le atingem pe fiecare. Una din întrebări o să fie despre cum funcționează această farmacoterapie. Ce stă la bază ei? Ce te ajută de fapt din aceste substanțe? Dar vreau să le luăm pe rând. Ați spus că, în primul rând, trebuie să încercăm ca stil de viață. Și să ne lăsăm, există două metode pe care le-ați menționat, ori te lași progresiv, Ceea ce pare un fel de a te minți pe tine însuși, nu? Că te lași progresiv și o să tot renunți, capcanele o să fie de tutinden pentru că vine un moment de stres și fumezi mult. Sau te lași, cum zic americanii, curcan rece, te lași deodată. Brusc. Brusc. Și ați spus că e bine în vacanță, aici e contraintuitiv pentru că mulți oameni zic, păi stai, mă râd că în vacanță să mă simt bine. După vacanță mă las și nu se mai

lasă deloc. Păi așa sunt mulți care zic că mă las de anul nou. Și dacă îi întreb, există studiul care spune, făcut la un an, întreabă, prima întrebare a fost, vă doriți să vă lăsați? Da. 80% au răspuns da. După aia au fost întrebați, vă puteți lăsa singur? Da. Tot 80%. S-a repetat studiul, erau tot 80% și cu da și cu mă pot lăsa singur. Ne regăsim într-un peisaj în care fumătorul are impresia, oricând, că se poate lăsa singur. 5% se lasă singur cu făință. Asta e cuantificat în toate studiile. Bun. Asta

e important. Deci, trebuie să conștientizăm cu ce monstru ne luptăm. Doar 5% dintre oamenii au reușit să învingă acel monstru. De obicei

sunt familie de fumători, deci dacă nu se lasă amândoi, rata de șech este mare. Soția copiii de multe ori motivează părinții să lase. Un copil, de exemplu, care aude într-o moment punctiform de educație la școală de pericolele fumatului, este un mesager foarte convingător. Șmecheri, copiii,

dacă auziți asta, vorbiți cu mamii și spuneți-i să se lase de fumat. Poate o convingeți. Îi faceți un super bine. Bun, deci copiii poate să ne ajute și e bine să-l cicălești pe celălalt la cap. Deci dacă unul s-a lăsat, unul s-a lăsat, ăla care nu s-a lăsat are șansă prin cicăleale și așa să fie convins. Și nu după vacanță. Dacă tot se repetă, poate nu, hai că după vacanță, hai că de 1 ianuarie, hai că mă las când vine primăvara, dacă el se tot repete, e totuși bine că există o proiectare în viitor că vreau să mă las? Da, pentru

că în primul rând învață din eșecuri, care au fost capcanele unde a plătit tributul, în al doilea rând gustă din beneficiile lăsatului de fumat pe anumite perioade. Pentru că, de exemplu, în următoarele 24-48 de ore îți revine gustul și mirosul. În următoarele zile îți recapezi din capacitatea respiratoriei, în sensul că efortul nu mai este așa împrintat. Apoi îți dispar anumite lucruri care și ele au o consecință negativă. De exemplu, la tineri este colorarea tenului, îmbătrânirea tenului, schimbarea tenului, căderea părului. Și ceea ce la tineri este foarte influențabil și mesajul e puternic față de un adult, scade performanța sexuală și scade performanța fizică, sport. Sunt lucruri care le resimtă un adoleșent și dacă le gustă, începe să aibă un moment de reflexie. Orice, după părerea mea, orice fumător care are o reflexie sinceră a consecințelor este mai înclinat să caute sfat și să gândească la această acest pas decisiv, decât unul la care mesajele acestea sunt preluate ca niște știere anodine. Bun, cât

de important e asta. Și mă bucură să aud că toate aceste încercări, chiar dacă eșoate, ele adaugă acolo un plus, adaugă un plus și la final poate reușești să ajungi și să te lași complet. A zis așa, a zis că una dintre lucrurile care se recomandă ca stil de viață, după ce ți-a anunțat familia și i-a anunțat pe toți că vrei să te lași, care e prima zi de lăsat, ziua de sevraj și așa mai departe, că e bine să eviți fumătorii, cel puțin pentru o perioadă. În România însă, e greu să eviți, pentru că sunt peste tot în restaurante, în malluri și peste tot. Ce părere aveți despre faptul că în România, în 2026, poți să fumezi în restaurant, pe terasă, în mall și așa mai

departe? Păi, explicația e foarte simplă. Legea antifumat, care protejea în spațiile sociale nefumătorul și fumătorul pasiv, e înghețată în 2016. Nu s-a mai întâmplat nimic de atunci. În sensul că nu a fost completată pe alternativele de tutun. Unu la mână, doi nu. Controlul respectării acestei legi este minimal. Am văzut săptămâna aceasta amenzi date, dar astea dovedesc încă o dată că nu se face un control rigoros al acestor restaurante în care se fumează, iar acum a venit vara și legea aceea spune ceva de pereți și de izolare și au descoperit toți proprietarii deschid și desfințiați și rămân practic doar trei pereți, lucru care le permite o interpretare a legii în sensul de terase

în care se poate fuma. Terasele în ziua de astăzi sunt efectiv încăpări. Au pereți de jur împrejur. pereți de sticlă în față care se închid complet. Se

rabatează. Și se stă și se fumează

trabuc și țigară obișnuită, efectiv ca în restaurant, acum 20 de ani. Da, deci ne-am întors

de unde am plecat, pentru că nu există un control riguros al legii. Cine ar trebui să

facă acest control? Cine ar trebui să trimită și să dea amenzii multe ca restaurantul să decidă că nu

merită? Păi prin intermediul DSP-ului și poliției române ar trebui făcute controle regulate la indicația și a celor care sunt expuși. Ori fumătorul pasiv este puțin timorat în aceste restaurante.

Ok, adică fumătorul pasiv ar putea să sună la poliție și să reclame că

se fumează. Și sigur că între momentul anunțării și momentul venirii poliției trece un timp în care toate lucrurile aparent capătă un contur legislativ

corect. Se deschide terasa pe bune, se rabatează peretele și pare

că e terasa. Deci aici e o primă, dacă vreți, perioadă în care lipsește aplicarea legii. Al doilea lucru care este foarte important și care de asemenea poate ajuta cei 4 milioane de fumători, a spus 4 milioane, eu vă spun că între Ultima statistică și a statisticile actuale sunt în continuare tot 33% fumători. Uneori chiar vorbeam cu colegii ne apropiem de 39% fumători. Deci în perioada aceasta numărul de fumători a crescut vizibil pentru că există câteva manete care nu se aplică, nu se updatează. Unul este partea de legislație, al doilea este partea de taxare. Taxarea trebuie să meargă la așa un nivel încât să depășească inflația. Ori de câte ori se aplică aceste taxe suplimentare, industria tuturor intervine și scade prețul țigărilor și prețul ofertei, ca să zic așa. Al treilea lucru important pentru că noi în zona asta de control al tutunului lucrăm după un proiect care funcționează în toate țările care se cheamă Empower și care asigură partea de educație. Ori sunt multe țări care au început educația în grădiniță, în școli și este în cadrul unui program de prevenție un program care trebuie să curgă continuu. Investițiile în programul de prevenție salvează vieți mult mai multe decât dacă faci un tratament al unui cancer sau a unui BPOC sau a unui infarct în spital. Deci este o balanță pe care dacă acționezi corect faci niște economii la bugetul de sănătate imense. Nu în ultimul rând este vorba de ceea ce se întâmplă pe zona de asistare a fumătorului. Asistarea lui trebuie, așa cum am spus, să fie făcută printr-un program stop fumat care să beneficieze de un buget pe măsură, cu doctori care să fie la îndemână și cu programe de asistare inclusiv telefonică, online, să curgă aceste programe de asistare, pentru că fumătorul simtă nevoia unui sfat, uneori în momente de răstriște, și care trebuie să fie foarte evident. Și să nu uităm, un lucru la fel de important, fumatul în zona autorități, spitale, instituții. Dacă într-adevăr legea aceasta este respectată, ea trebuie să fie respectată și de șefi. dar și de cei care ar trebui să aibă un comportament bazat pe educație corespunzătoare. Ori aici avem o problemă mare pentru că educația adultului este deficitară. Cel mai bun exemplu este că se vorbește de un viciu, nu se vorbește de o adicție și noi ca pneumologi suntem singurii care promovăm această dependență de nicotină ca o boală. Este o boală pentru că are Tot ce-i trebuie a unei pentru o boală. Are expresie epidemiologică, e un număr de atâția care au boala în sine, care decedează prin această boală. Are o expresie clinică, am vorbit de tuse și gâfâială, dar se mai pot adăuga multe alte semne și are o modalitate de confirmare a dependenței. care se face pe bază a unor chestionare, este un chestionare care se cheamă Fagerström, dar și pe măsurarea monoxidului de carbon în aerul expirat. Sunt deci definitorii pentru a cuantifica cât de dependent este acel concetățean. Și are un tratament, deci nu îi lipsește nimic din metodologia unei boli.

Am putea spune că o persoană fumătoare e bolnavă? E bolnavă.

Cel care are o dependență de droguri este un pacient bolnav și e tratat ca un pacient bolnav. E adevărat că aici intervin toxicologii, cei care se ocupă de zona această adictologie, dar este tratată

ca o boală. E o schimbare a perspectivei. Dacă tu fumezi și știi că ești bolnav, ai soluția să te vindeci de această boală. Exact. Deci o abordezi altfel. Asta e foarte interesant pentru că, de fapt, Oamenii fumează ca să ia nicotină, din orice produs fumează, dar nicotina este cea mai puțin nocivă din toate substanțele pe care le inhalezi. Exact. Este, numai că

și aici industria tuturor s-a adaptat foarte repede și am fost recent la o reuniune foarte interesantă cu pacienți, există asociații de pacienți, care reprezentantul lor a spus un lucru foarte la obiect, ca să zic așa. Trebuie să discutăm despre dependența de nicotina și despre tot ce este fără fum. Pentru că dacă nu transmitem mesajele de a lupta împotriva nicotinei și împotriva ceea ce este fără fum, s-ar putea ca generațiile viitoare să fie cultivate într-o direcție în care avem dependență de nicotină și familia și părinți sunt foarte mulțumiți că nu scoate fum copilului. Fum în ce sens?

Fum înseamnă țigara care arde,

nu? Nu vape. Nu, nu. Țigarea care

arde versus tutun încălzit. Mie mi se pare că chiar dacă tehnic poate ar fi greșit ca definiție, mie mi se pare anormal să le considerăm fum și pe acelea între ghilimele. Adică orice intră în plămân, că e aerosol, că e încălzit, plămână nu e făcută pentru acea substanță, plămână e făcută pentru aer. Adică tot e un

fel de fum. Da, numai că aici este mișcarea întregii limele inteligentă a industriei tuturor care face două lucruri. Evită legislațiile, face reinserția socială a celui care este dependent de nicotină, își pregătește toate generațiile viitoare pentru această gen de dependență care va înlocui tuturor clasic. Și mai e ceva. Mesajele pentru acest concept dăunează mai puțin, nu impiedecă în momentul în care promovează aceste alternative sănătoase, nu impiedecă să vândă în continuare tuturor convenționale. Deci sunt două lucruri pe două sensuri care, după părerea mea, contrazic așa zisul concept de sănătate mult accentuat de industria tuturor prin noile oferte. Da, pentru că dacă ar

fi, adică să presupunem că tu ești un om și ai la vânzare un produs, care nu e bun, știi că e foarte rău, face o grumă de cancer și tu ai ascuns lucrul ăsta mult timp și acum te-am descoperit și știm că vinzi un produs cancerigen, adică e nașpa ce faci, adică e nasol rău de tot. Și ai un nou produs care nu mai face atâta cancer, e mai bun. Logic e că tu ca om nu l-ai mai vinde pe ăsta, nu? Ai zice stai un pic, switch, l-am înlocuit, scuze, nu mai avem pe ăsta, că făcea rău, ăsta face mai puțin rău. Atunci continui să le vinzi

pe amândouă. Asta e unul. Și al doilea lucru care este important și care a dus la o schimbare de strategie a industriei tutunului totală, surprinzând puțin lumea medicală, a fost și darea lumii medicale între oameni care susțin țigara electronică și alții care sunt împătriva acesteia. Doi, în publicarea de articole în favoarea țigării electronice și chiar a tuturor încăzite în reviste celebre și nu în ultimul rând încercarea de penetrare în cabinetele de consiliere a fumătorului cu aprobare medicală a doctorilor a sfatului asociat cu țigară electronică. Când spun asta mă gândesc, de exemplu, șcindarea lumii medicale. Cel mai bun exemplu este școala britanică Royal School of Medicine, care recomandă și ține cursul la medicii de familie pentru a promova țigarea electronică. Aici trebuie să spunem și

contextul. Contextul este cumva de harm reduction. dumneavoastră nu sunteți de acord, eu cumva cochetesc cu el, în ideea în care, pot să-l înțeleg, dar înțeleg perfect viziunea dumneavoastră pentru că acest harm reduction este cumva din spate împins tot de industria, adică industria tot beneficiază

de ea. Și pregătește noi generații de dependențe. O să vorbim, dependență de nicotină.

Ideea e așa, la harm reduction, Harm reduction presupune următorul lucru. Dacă tu fumezi țigara asta, care e țigara convențională, care arde și care îți face foarte mult rău, hai să vedem ce se întâmplă dacă renunți la ea și te duci înspre vape, care ar conține mai puține substanțe nocive decât are această țigară. Dacă însă dai în zoom out și te uiți la toată imaginea, întrebarea este cât de mulți alți oameni vei converti în a fuma acel vape, pentru că tu l-ai promovat ca fiind mai puțin nociv decât țigarea convențională. Și atunci există această balanță și scindare a lumii medicale care probabil, în mod cert, are raționamente medicale în spate. Din păcate însă industria fumatorii vine și se bagă și în zona asta și probabil că promovează din spate medici care să Închide ochii un pic mai mult la efectele nocive ale vapurii,

despre care își vrea să vorbesc. Să mai mergem puțin și în subsolul acestei harmid action. De fapt, țigarea electronică este promovată ca produs de sevraj pentru adulți. Explozia, care a dat îngrijorare în toată lumea acum, dar puțin cam târziu, este modul accelerat de aderare a adolescentului, care explozia asta a făcut ca de exemplu în Marea Britanie să discute despre smoke free generation, în care se interzică aceste vânzări pentru anumite grupe de vârstă. Deci au realizat puțin cam târziu după părerea mea și nu sunt singuri. Asta e una din, dacă vreți, strategii care au o întârziere de reacție și pe asta se contează. Și doi, să nu uităm că acel adolescent dependent de nicotină poate la un moment dat să fie nemulțumit și să meargă pe consum dual sau este o punte pe care o deschide pentru consum de droguri. Aici e de droguri? Da. Consumul de cannabis poate fi facilitat de dispozitivul care... Asta e supozitie?

S-ar putea întâmpla asta? Sau există o asociere directă? Există descrise

studii în care spun că poate să fie o partă deschisă spre consumul de droguri. Și mai sunt exemple, pentru că mai există o remanență de reacție dictată de studiile științifice. Studiile științifice pe efectele nocive ale țigării electronice pe partea respirator-cardiac, alte boli și pe tutun încălzit în același context, apar din ce în ce mai multe de la o zi la alta. Dar le trebuie timp pentru a confirma efectele evidente pe consum de lungă durată. Corect,

aici poți fi de acord. Rămâne de văzut dacă într-adevăr consumul de vape ar fi o poartă de intrare pentru consum de droguri. Probabil mă gândesc dacă fumezi vape, nu știu, ți-e mai ușor să tragi dintr-un joint, nu-mi dau seama care ar fi legătura, dar Pot să cred că, și din nou, nu știu dacă este stabilit acest lucru statistic, dar este credibil faptul că, într-adevăr, fumând vape de mic copil, o să-ți fie mult mai ușor să ți-a prins o țigară clasică.

Dualismul este a doua variantă. Dualismul de consum cu tutun convențional este poarta deschisă spre tutun convențional. E altă variantă asta despre care vorbim. Dar eu vreau să mai menționez ceva. Se face în balans și există studii care arată ce se întâmplă la un an de la debut. Deci folosim pentru sevraj, de exemplu, un substituent de nicotină și folosim o țigară electronică care dă nicotină. 90% la un an sunt dependenți în continuare de țigară electronică. Din cu acest studiu, 9% mai sunt consumatori de produse de nicotină. Ok, deci

dacă îi dai, să zicem, produs cu nicotină farmacologic vs. vape, 90% rămân agățați de vape, 9% rămân agățați de nicotină și asta înseamnă că forma de administrare face diferența? Și forma

de administrare și există cutuma care Una este medicamentoasă, alta este impusă prin acest etern cuvânt, dăunează mai puțin. Vă aduceți aminte apropo de dăunează mai puțin? Eu sunt generația care a prins toate reclamele de tutun convențional unde era trecut dăunează? Dăunează mai puțin. Până când s-a ajuns la formula tuturor ucide, a durat ceva timp. Deci și aici, acest dăunează mai puțin este o modalitate de a da sigurări fumătorului, încearcă-l că de data asta ești pe calea cea bună. Ce spuneți,

vă referiți la acele filtre speciale, la

țigări slim? S-a vorbit de filtre, acum se vorbește la țigarea electronică de arome. Să nu uităm că Sunt și modalități de intervenție autorităților prin diferite politici. Adică

faptul că încă există astăzi vape-uri cu arome pentru copii, deci efectiv dacă te uiți la ele sunt arome pentru copii, oameni buni, despre ce vorbim. vape cu bubblegum. Adică cum este posibil? Efectiv te îngrozești.

Este o modalitate de a fideliza consumatorul. Eu înțeleg. Adică

tu normal, adică și mi se pare logic, tu ca industrie, adică să o luăm așa, că industria nu este neapărat un om rău care vrea acolo să toată lumea să facă cancer. Nu, industria sunt foarte mulți oameni care se gândesc cum să facă profit, hai să vedem, au cifre statistici, le aplică. Cu bună știință, dar cumva sunt mulți oameni care au, adică nu e așa un om care vrea să-i omore pe toți. Cumva te gândești dacă lucrezi în industrie, că eu încerc un ori să intru în pielea oamenilor din industrie și să mă gândesc cum aș fi eu acolo. Păi cred că te gândești, lasă, deci ziua asta nu e la mine, a luat-o șeful ăla, e vinovat ăla, cumva ajungi să ai mecanismele tale să pui capul pe perna și să dormi. Probabil. Dar statul care vede că la chioșcuri se vând vape-uri cu arome de bubble gum și sunt toate aromele, sunt numai pentru copii. Deci dacă există două, trei arome pentru adulți, în rest sunt numai arome pentru copii. Cum e posibil că ele se existe acolo? Că un copil o să ia mai degrabă? Adică nu mai este ca pe vremuri când iei o țigară pentru că ți se pare cool că e fructul ăla interzis, că părinții îi fac și ei, dar tu nu faci și ai primul fum și tu șești și te chinui să fumezi. Acum îți vine să le iei ca să guzi și să vezi și tu. Ești curios ce gust are strugurile ăla din vape.

În afară de design mai e ceva care uităm adesea. Aceste dispozitive copiază telefonului mobil. Deci tehnic e un alt punct de atracție.

Că e ca un gadget. Da. Este.

Și e funcțional. S-a demonstrat. Sunt studii coreene și japoneze care demonstrează că aderența este mult mai mare, tentația ea crește. E un alt tip de promovare. Și

din ce înțeleg eu, absorția de nicotină pe care o ai dintr-un vape este și mai mare decât dintr-o sigară sau e același lucru? La început,

aceste dispozitive au ajuns la cincia generație. Primele generații erau cu nicotina nestandardizată, cartușe nestandardizate și s-a întâmplat, astea s-au arătat în special studiile americane, ne-am trezit cu generație de adoleșenți de 16 ani, extrem de dependenți, greu de sevrat, care nicotina era la doze foarte mari pentru că nu era standardizată și intra direct în sânge și crease o dependență puternică. Sigur că acum s-au mai perfecționat cartușele, există deja niște regulamente care încep să impună standardizarea cartușelor de nicotină, dar Fidelizarea și dependența persistă și este încurajată.

Care este cel mai periculos lucru pe care îl vedeți într-un vei? Într-un vape

există studii, v-am spuneam, că ele cresc numeric. În review-urile de efecte există unele consecințe de genul agravarea unui BPOC, că tot am vorbit de el, creșterea numărului de crize de ASC. creșterea numărului de infecții respiratorii. Există o relație cu insgența cardiacă, cu coronaropatiile, cu hipertensiunea care este deja demonstrată. Există o tendință de a demonstra că acest vaping are un efect la distanță care poate să fie legat de o serie de elemente de inflamație pe diferite organe. Sigur că mai așteptăm, se vorbește chiar de o legătură mult mai atenuată, dar la distanță, prezentă cu cancerul pulmonar, pentru că mai există niște posibile contaminări în țigarea electronic. Și să nu uităm de particulele de metale, care întotdeauna convențional

nu le avem. Asta se întâmplă la cel care fumează vape. Există și fumat pasiv în cazul vape-ului? Din ce în

ce mai mult se discută de vaping-ul pasiv. Și probabil că acest lucru va fundamenta pe viitor reacțiile legislative de extensie pentru protecția vaporului pasiv în anumite țări. Și lucrurile acestea încep să fie vizibile dacă suntem atenți la reacțiile și la strategiile unor

țări. Corect. Noi am inițiat împreună cu Declic o petiție prin care am străs 65.000 de semnători pentru interzicerea vapatului în spații publice închise. și au pornit, au fost inițiate două pachete legislative în Parlament, două inițiative legislative care își vor urma cursul. Ce credeți că ar trebui să facem un plus? Noi, ca oameni, cum să cerem ca acest fumat pasiv să fie scos din nou din spații publice? Pentru că am vorbit de acele trase care sunt păcălite și unde se fumează și nu se fac controle. Dar devapat, în mod cert, e legal în momentul de față în orice restaurant, mall, magazin, intrii, poți să vă apezi fără nicio problemă și să-i supui pe alții

la pericol. Eu observ de mult, de vreo 30 de ani ce se întâmplă în relația cu autoritățile pe strategiile anti-fumat sau mai recent anti-vaping și constat următorul lucru. Întotdeauna este o reacție a opoziției care nu are puterea de a impune legi și nu are nici capacitatea de a merge pe o legislație corectivă. Cei care ajung la conducere, deci guvernul ca să zic așa și partidul de guvernământ își pierde brusc interesul în clipa în care ajunge acolo și nu mai se implică într-o strategie coerentă. Deci noi nu avem strategii coerente de protecție a concetățenilor noștri. și o spun, e părerea mea personală, dar se materializează în ceea ce văd din punct de vedere al înghețării legislației 2016. Sigur că ar putea fi o reacție la nivel de asociații profesionale, de organizații neguvernamentale și de val care să se propage la nivel populațional. Dar și aici, ne vom lovi de ceea ce s-a întâmplat în pregătirea legii din 2016, când reacția oarecum spontană, aparent, dar spontană între ghinimele consumatorilor, au încercat procentual să demonstreze că este o segregare și o modalitate coercitivă de a stopa un consum care trebuie să fie normal și care, făcând abstracție de abstinență, ar trebui să fie lăsat să funcționeze într-o societate în care toți suntem și trăim sub acest coșmar al

dezmocrației, ca să zic așa. Și ne primim mesaje în care oamenii ne zic, dar ce v-a apucat? Dar nu mai veniți la restaurante dacă nu vă place să fumați pasiv. Dacă nu vă place să-mi mirosiți heat not burn-ul sau dispozitivul de încălzit-ul, tu nu mai veni la restaurant. Da, va

fi reacția asta, însă cred că un efort concertat al asociațiilor profesionale, a organizațiilor neguvernamentale, ONG-uri multe trebuie adunate și ONG-uri de pacienți care sunt vitale în aceste acțiuni. Asta îmi notez și asta

o să facem, o să tot continuăm acest demers. Totuși, până atunci, un părinte, de exemplu, care are un copil adolescent, Cum să vorbească cu el? Cum să poartă o discuție cu el astfel încât să nu creeze acel fruct interzis? Cum vorbești cu un adolescent că dacă îi zici, doamne, dacă te prind cu vape în gură, Se vezi ce îți fac și gata, l-ai trimis, s-a dus în spatele blocului, singura lui alegere este aroma. De struguri sau de caramel, creme brulee, asta o să se gândească. Cum vorbim cu adolescenții ca să-i facem să înțeleagă? Una din soluții e să-i dai acest podcast, să-l urmărească. Poate o să ne creadă pe noi mai degrabă decât pe tine care ești părinte, pentru că așa funcționează biologia. Acum nu ne credem părinții. Ce altceva ar putea

să-i spună? Mesajul pentru adoleșeni trebuie adaptat într-un alt sens. Este exact același lucru care s-a întâmplat la totul unul convențional. Nu poți să-i vorbești de consecințele la distanță, că este un lucru în care îți pierzi timpul. Dar dacă îi spui că devine dependent o generație care încaute independența și demonstrezi că această dependență îl transformă într-un sclav al nicotinei, și al industriei. Cred

că asta nu o să-i placă. Cum adică o industrie care trăiește de pe urma faptului că eu devin dependent și mi-a plăcut cum ați explicat dependența de acei receptori. Mi-am notat asta aici și îmi doresc să revin la asta. Ați spus că odată ce Primim nicotină și receptorii se adaptează. E o dinamică a receptorilor. Da, și dacă oamenii fumează, ajung să fumeze 20 țigări pe zi. Păi dacă fumezi din prima 20 țigări pe zi, păi cred că mori, cred că ajungi în spital, te interesează în spital. N-ai cum să fumezi atât. Dar în timp ajungi. Pentru că tu ai niște receptori la care vine nicotina și se fixează. Și dacă, în momentul în care ai fumat prima țigară, creierul zice, wow, îmi place, dar vreau mai mult și creează noi receptori. Și practic, Recrutează noi receptori. Recrutează noi receptori, adică ei se formează în noi receptori. Deci tu ajungi să ai din ce în ce

mai mulți receptori pentru nicotin. Și acest principiu e funcțional și la țigare electronic și la tuturor încălzit. Și ceea ce nu se știe, pentru că se vorbește foarte puțin, au apărut primele cazuri de adolescent care a vapat intensiv și a făcut o inscență respiratorie severă și a ajuns pe ventilator. Sunt descrise deja astfel de cazuri. De-aia spun că pericolele sunt, există, depinde foarte mult de gradul de dependență de nicotină și de modul de

consum. Și mai am câteva întrebări. De exemplu, eu cunosc persoane care pur și simplu din când în când fumează o țigară. O dată la două zile fumează o țigară și nu are nicio problemă cu dependența. Care e explicația sau cum ajung acele persoane să poată tolera atât de

bine? Pentru că sunt fumători intermitenți, fumători curenti și fumători pasivi. Fumătorul intermitent este cel care nu își cultivă dependență. Fumează astăzi, fumează peste o lună, deci e, ca să zic așa, trendy. dar nu are capacitatea să întreține această dependență printr-un consum regulat. Deci, din punctul ăsta de vedere, are cele mai mari șanse să renunțe, pentru că aici funcționează și voință, funcționează toate perfect. Nu are încă dezvoltat cercul vicios de dependență. de adicție la nicotină, nu l-a recultivat. Deci e la început de drum, ca să zic așa. Și e posibil

că acei oameni să fie cei care s-au apucat de fumat după 25 de ani, adică după ce creierul s-a terminat și nu au mai format acei

noi receptori? Da, în general, în studii se demonstrează că un debut tardiv nu creează aceiași grad de dependență ca un debut precoce, în perioada adolescentilor.

Știți, eu am doi copii, două fete. Una, Anastasia, are 11 ani și e fix în perioada în care ia contact cu aceste lucruri. Deci i-am explicat de 100 de ori cum se formează acei receptori în creier și că acum când creierul ei crește, dacă îi dai nicotină, o să crească cu tot cu receptori mulți și atunci toată viața ei se va lupta cu această dependență. Am rugat-o efectiv cât de mult am putut pentru binele ei să încerci să nu fumeze deloc până la 25 de ani. Deci dacă vrei, după 25 de ani fumează, pentru că o să fie mai ușor să te lași dacă iei decizia aia atunci. Explicația

mai vine și din altă parte. Dacă vă uitați, exemplu, legislația în Scoția sau în o parte din Marea Britanie, are interdicție de vânzare a țigărilor de la 21 de ani. 20-21. Deci, dintr-o dată împinge momentul debutului într-o altă zonă. Și știu că în

Noua Zelandă e o lege foarte interesantă care interzice progresiv vânzarea de țigări și primul an în care s-a interzis pentru cei nou născuți, explic imediat, a fost cred că 2024 sau 2025, în sensul în care dacă ești născut în 2025, nu o să ai voie niciodată în viața ta să cumperi țigări în

Oazelandă. Și Marea Britanie face exact același lucru. Se merge spre ideea de generație fără fumat. Acea generație născută în anul cutare să fie o generație care să aibă sub 5% fumători, e un alt mod de a scădea numărul de fumători și, în general, să nu încurajezi a debuta. Mi se pare foarte tare,

pentru că dacă le interzice oamenilor acum deodată să cumpere țigări, ai dat drumul la contraband. Ei oricum ar găsi modalități de a fabrica și de a cumpăra țigări din altă parte. Dar dacă tu te naști fără acest drept, înseamnă că nu e nimic acelui om. El s-a născut nefumător, Într-o lume în care n-are voie, ce puțin în țară respectivă, să-și cumpere țigări. Deci e o încurajare bună să nu te apuci de fumat,

că n-ai cum. Dar atenție și la mesajele industriei. pentru că industria susține că introduce acestui Harm Reduction și vânzarea de asta este măsura care a contribuit decisiv la scăderea prevalenței fumătorilor convenționali. Un lucru care nu este adevărat pentru că nu se ia în calcul scumulul de măsuri care am amintit într-o strategie care au funcționat zeci de ani. Da, corect. Adică de

acolo vine rezultatul acesta al reducerii în numărul de fumători. Mai am o ultimă întrebare înainte de întrebarea finală. Care-i treaba cu acea țigară de dimineață? Adică despre ea fumătorii vorbesc cel mai mult și când îl întrebe cineva dacă vrea să lase de fumat zicea, sigur, cred că m-aș lăsa, păi nu pot fără țigarea de dimineață. Ce înseamnă

țigarea de dimineață? Sunt două momente critique în 24 de ore ale fumătorului. Unul, cel care fumează dimineața, întotdeauna există o întrebare aia în chestionar. Fumați la prima oră când vă dați jos din pat înainte de a cafea. E perfect, aia, țigarea. Aia dovedește că e mare dependent. Ăla e un semn al dependenței. E un semn al dependenței. Și mai este un alt semn al dependenței, dacă se trezește noaptea ca să fumeze. Aștia sunt mari fumători, 30-40 de țigări.

Există așa ceva, să trezești la noaptea?

Există, da. Deci aceia sunt cu o nicotinemie care trebuie controlată și realimentată și când nicotină face regula pentru că ea dirijează comportamentul pacientului respectiv. De obicei acești pacienți îi văd după aceea în spitale cu un cancer la 35-40 de ani, cu un enfizem așa de sever încât trebuie să trăiască cu oxigen toată viața sau cu ventilator. Bun

și atenție mare dacă te regăsești printre aceste persoane, trebuie să înțelegi și probabil că deja înțelegi din această discuție că nu e și tu de vină, e pur și simplu o boală. Este o boală, o dependență care e măsurabilă.

Și ai nevoie de ajutor. Și ai nevoie

de ajutor. Câteva resurse pentru ajutor. Există acest site stopfumat.eu. Ăsta este site-ul oficial, nu al programului Stop Fumat, unde poți să găsești soluții. Există site-ul Viața fără tutun, unde din nou poți să găsești informații care te pot ajuta. Viațafărătutun.ro. Și lăsăm site-ul în descrierea acestui material. Spre final, un sfat pentru cineva care ne ascultă și poate nu are acces la la un spital universitar, la un centru universitar, la specialiști ultra pregătiți. Care ar fi traseul? Cuiva care se uită acum la material și indiferent de vârsta lui a zis ok, chiar aș vrea să mă las de fumat. Sigur că trebuie

să caute un doctor avizat și pregătit. Atenție, sunt foarte puțini încă, dar urmează să-i transformăm și să le perfecționăm tehnicile de abordare ale fumătorului prin programe de competență și de realizarea unui atestat în tabacologie. Cred că pentru un fumător care exersează același slogan, mă pot lăsa cu voința doar, lucrurile nu sunt reale decât în 5% din cazuri. Trebuie să ai o voință extremă, să eviți contactul cu alți fumători, să ai o decizie luată de toată familia, să știi să refuzi prima țigare. Deci sunt câteva elemente care îți încurajează acțiunea prin voință. În rest, ai nevoie de un cabinet de conciliere unde poți să desfășori următoarele activități. 1 până la 3 minute se poate discuta doar de consecințele fumatului sau chiar și a vapingului sau a tuturor încălzirilor. Dacă dorești mai multe, trebuie să ai un interlocutor căruia să îi împărtășești momentele de criză ale tale, lăsând țigarea, și momentele în care ai avut tentații la care ai renunțat sau nu și care te-au făcut să recidivezi. pentru că sunt lecții pe care le înveți pe piele proprie, dar unde alaturi alte poate ajuta. Și nu în ultimul rând, schimbarea stilului de viață și adăugarea unei medicații care să o folosești ca sprijin și ca încercare de a-ți înlocui dependența de o nicotină pe care o găsești în tutun sau în alternativele pentru tutun, poate să fie un pas hotărător pentru viitorul tău, Viitorul tău care dacă continui să fumezi îi arată în N variante foarte prost pentru că înseamnă să frecventezi spitalele, să frecventezi doctori, să îți cauți și să ai tot timpul deasupra capului sabia lui Damocles că poate să fie un cancer, o tumoră, un nodul. Pacienții sunt extrem de deranjați de nodulul pulmonar. În nodul acela poate să fie germenele unui cancer pulmonar. Dacă observi că iară obosești gâfâi, este iară în germenele unei boli obstructive cronice care presupune un tratament toată viața ulterior.

Și cumva ascultându-mă, m-am dat seama că boala aceasta, dependența de fumat, are anumite lucruri comune cu alte boli cronice de care te poți vindeca singur. De exemplu, obezitatea, care este o bolă și sunt oameni care se vindecă singuri prin voință. Sunt cazuri puține, rare, care dau speranță, dar din păcate mulți oameni rămân agățați în acea speranță fără să aibă ei rezultate. Același lucru e valabil și aici. Fumatul este o boală, asta am stabilit, și este o boală de care te poți vindeca singur. 5% din oameni se vindecă singur. Dar dacă nu reușești să te vinzi singur, e mai bine să cauți ajutor și, cum a spus foarte bine, să mergi la un medic specializat în asta, care te poate ajuta medical să vindeci această boală. Oricum, medicația asta nu e o medicație cronică, nu e o medicație care cu timpul se reduce. Și

nu ajungi dependent de medicații. Există și această discuție. Folosești medicamente și devii dependent de medicamente. Mai repede rămâi dependent de dispozitive de vapat decât de medicație. Bun, super. Domnul

profesor, vă mulțumesc mult pentru prezența la acest podcast și pentru faptul că am lămurit multe lucruri despre fumați. Sper că acest episod să te ajute să iei o decizie. Sper că acest episod să te ajute să înțelegi ce este fumațul, cum funcționează, Și poate nu știu, poate doar așa, cum să

zic,

în semn de răzbunare față de industrie să te lași. Le mai tai și profitul pe care îl fac de pe urmă ta. Măcar din motivul ăsta poți să te lași sau pentru binele tău. În orice caz, aștept să ne scrii. Dacă poți să ne scrii în comentarii dacă ai reușit să te lași. Dacă ai reușit să te lași, zi-mi cum ai reușit să te lași. Dacă ai încercat și n-ai reușit, povestește-mi care a fost povestea ta. Sunt curios să îți aud povestea. Vă mulțumesc din nou pentru prezența la podcast. Vă eu mulțumesc pentru și invitație. Vă mulțumesc și cei care mă spună acum. Mulțumesc! Ciao! Pe curând!