Adevărul despre INFECȚIILE din spitale

Poate să ducă la pneumonie, febră. Este diferența de la stat la privat. Rate de mortalitate poate să ajungă chiar și aici. Subiectul este unul greu. Omule, te salut cu foarte mult respect. Astăzi avem un subiect delicat, greoi, dacă vreți să rămâneți până la capăt cu noi. Apreciez acest lucru pentru că acest subiect ne privește pe absolut toți. Vorbim despre infecții nosocomiale. Este o denumire medicală a ceea ce sunt infecții intraspitalicești sau infecții asociate a asistenței medicale. Concret când te duci la spital cu o problemă și pleci de acolo cu altă infecție. Infecții care sunt horror pentru că sunt date de niște bacterii care sunt rezistente la antibiotic. Motivul pentru care doctorii nu suferă de aceste boli este pentru că aceste infecții nu iubesc, slavă Domnului, persoanele sănătoase. Ele au nevoie de un mediu propice în care să crească, adică o carne caldă, știu sună grotesc, o carne caldă care e lipsită de imunitate, care de regulă se regăsește în persoanele bolnave care se internează în spital. Fie că te internezi pentru intervenție chirurgicală, fie ai trecut prin ceva, o bolă acută și ai nevoie de îngrijire, fie te interesezi în terapie intensivă, devii în momentul ăla un mediu de cultură pentru infecțiile despre care o să vorbim astăzi. Subiectul este unul greu. Eu am trecut prin acest sistem sanitar și am văzut extrem de mulți bolnavi care au plecat din spital sau au intrat în spital, le rezolvam problema pe care o aveau dar după aia stăteam de acești bolnavi stăteau de două ori de trei ori mai mult timp îl petreceau în spital pentru a trata infecția cu care acel bolnav s-a internat în acel spital. Și de ce această problemă este importantă pentru toți? Pentru că trăind în țara asta ai acest risc de a ajunge la un spital de stat, ai acest risc de a avea nevoie de un spital de stat unde personalul medical începe să fie din ce în ce mai bun. Unde personalul medical începe să fie din ce în ce mai grijuliu. Da, știu, nu peste tot. Dar lucrurile merg înspre bine pentru că oamenii se pare este mai ușor să evolueze și e mai ușor să-i schimbi decât este din păcate să schimbi niște pereți în această țară. În fine, nu despre asta discutăm, vreau să discutăm pur și simplu din punct de vedere medical să înțelegem ce sunt aceste infecții nosocomiale, de ce ne interesează pe toți acest lucru și ce putem să facem noi ca prevenție. Ce putem să cerem de la stat, ce putem să facem noi ce pot face spitalele și managerii de spitalele și o să avem și un sponsor care susține acest material despre care o să vorbim imediat. Dar vreau să ne uităm la acest grafic. Acest grafic reprezintă incidența acestor infecții asociate cu asistența medicală, adică numărul de persoane care au intrat în spital și s-au infectat cu o infecție care stă în acel spital. Și vedem că acest grafic arată ca o groapă. Vedem că undeva prin 1995-1996 numărul acestor infecții, incidența lor era mare, după care a scăzut și a stat pe o linie din asta și după aia a început să crească. Undeva prin 2012, eu mi-am terminat facultatea de medicină și am intrat la rezidențiat în Institutul Clinic Funden. Și mi-aduc aminte că de multe ori când mergeam pe afară la congrese cu echipa cu care lucram, cu șeful meu, cu proful, De multe ori asistam la niște discuții stânjenitoare în care medicii de afară ne întrebau, băi, dar care este secretul? Care este secretul vostru pentru care voi aveți atât de puține infecții nosocomiale în spitalele voastre? Adică, ce faceți? Cu ce dezinfectați? Atât de bine stați cu aceste infecții din spitale? Nu aveți? Ce faceți bonavilor? Aveți niște mixturi speciale cu care îi tratați? Ce faceți? Iar răspunsul jenant, din păcate, este faptul că de fapt nu le raportăm. Ăsta era răspunsul. Pentru că aveam multe infecții nosocomiale și o să discutăm despre unele dintre ele, doar nu aveam instrumente pentru a le raporta sau ce puțin aceste instrumente nu ni se explicau și nu ni se cerau. Nimeni nu te-a întrebat. Un bolnav care ți-ntra în spital, se făcea o infecție cu clostridium dificile, făcea diaree trei luni, făcea megadolicocolon. Nimeni nu-l consemna în vreo statistică ca să vadă acest lucru. De ce există statistici? De ce există consemnări? De ce există raportări? Pentru ca niște oameni din minister să le ia, să se uită la ele și să zică ok, avem o problemă aici, trebuie să o rezolvăm. Cum se rezolvă problema infecțiilor nosocomiale? Cea mai simplă problemă este să faci un spital nou. Există cazuri anecdotice în țări civilizate în care ai un spital, pacienții încep să facă infecții nosocomiale, se îmbolnăvesc pe bandă rulantă și tu începi să îi împuii protocoale, faci curățenie, închizi spitalul pentru o lună. Mulți bolnavii în alte porți, face o dezinfecție generală, stropești pereții, stropești tot instrumentarul, face o dezinfecție generală și dacă acele infecții persistă pentru că există bacterii care pot să rămână în sistemele de ventilație, care pot să rămână în pereți, pe pereți, pe tot felul de tot felul de încrengături între elemente metalice de la paturi și așa mai departe. Dacă nu reușești să scapi de ele, există, cum ziceam, cazuri anecdotice de spitale dărâmate și făcute în mai puțin de un an un spital nou pentru a scăpa de acele infecții nosocomiele. Scopul suprem al sistemului de sănătate este să primești un bolnav cu o problemă medicală și să-l externezi sănătos. Nu să-i rezolvi problema și el să plece și mai bolnav sau să nu mai plece pentru că există cazuri multe care decedează în spital din cauza infecției pe care au primit-o. Și din nou revin la acest grafic. Motivul pentru care România a fost Mulți ani la rând, pe primul roc în Europa, ca și număr de infecții, adică cel mai mic număr de infecții nosocomiale raportate, este pentru că nu se raportau. Și realitatea este că în momentul de față se raportează, există niște obligativități. Am vorbit cu câțiva colegi din mai multe spitale și, într-adevăr, mântul în care dai un antibiot există niște protocoale, trebuie să vorbești cu un medic infecționist care îți recomandă un anumit protocol de antibioterapie și infecția nozocomială se raportează, dar nu mereu. Adică, încă suntem deficitari la raportarea acestor infecții și, până la urmă, dacă le raportăm, ce? Ce se întâmplă? Poate... O să fim izbiți de numărul mare de oameni care vin cu o problemă și pleacă cu alte trei probleme? Și poate că în felul ăsta o să cerem imperios guvernului sau, în fine, instituțiilor care ar putea fi în stare să facă spitale chiar să facă spitale? Poate o să realizăm că noi putem să ajungem în acele spitale indiferent de câți bani avem? Pentru că da, poate că ai un abonament la o rețea privată de sănătate, dar în momentul în care te duci la schi sau te duci cu mașina undeva spre nordul țării și faci un accident acolo, indiferent de câți bani ai, o să fii internat într-o secție de terapie intensivă lângă zona în care ai făcut acel accident. Și este posibil ca starea ta de sănătate să nu fie compatibilă cu un transport, indiferent dacă ai acces la helicopter, avion, etc. Și este posibil în acest caz ca tu să stai într-un spital vechi de 60 de ani a cărui pereți și mobilă se colcăie de infecții care de-abia așteaptă o bucată de carne caldă care nu are imunitate, ceea ce e posibil. Sper să nu, dar este probabil că oricare dintre noi la un moment dat să devină. Și atunci cred că aceste lucruri trebuie cerute, conștientizate și cerute încă de pe acum, pentru că avem nevoie de spitale noi, nu neapărat ca să nu ne cadă temcuiala în cap, nu neapărat ca să nu ia foc, cum iau spitalele, ci inclusiv pentru a avea spitale curate care nu au aceste infecții. Acum, pe scurt, de ce apar aceste infecții? Explicația este foarte simplă. Pentru că în aceste spitale sunt internați oameni bolnavi. Și atunci când ai un om bolnav, acel om devine, cum am explicat mai devreme, un mediu propice pentru ca o bacterie să se dezvolte în el. Deci noi cu toții cei să zicem sănătoși care stăm și ne uităm la aceste YouTube-uri, avem inclusiv în momentul acesta unele dintre infecțiile, dintre bacteriile despre care o să discutăm imediat. Le avem în noi care stau tăcute și zac acolo fără să facă nimic, pentru că avem multe alte bacterii care țin față, care dețin monopolul. În momentul în care tu te internezi într-o secție de terapie intensivă, trăiești printr-o intervenție chirurgicală, corpul tău este foarte slăbit și, atenție, ți se dă preventivul în antibiotic pentru că te-ai operat și există protocoale care presupun administrarea, preventivul antibioticului intră-o operatorie pentru că te-ai operat și vrei să nu prinzi o infecție, plaga operatorie până te-a tăiat chirurgul. Ți se dă antibiotic, acel antibiotic poate să distrugă și unele bacterii rele de care tu te ferești în plaga respectivă, spre exemplu, dar acel antibiotic o să distrugă și bacteriile tale bune care țin față bacteriilor alora rele despre care o să vorbim acum. Și atunci, o bacterie rea care zace în tine sau care zace pe patul de spital sau care zace în perna pe care tu dormi, o să vorbim și despre asta, acele bacterii într-o secundă pot să sară pe acel corp care e o bucată caldă de carne care nu are imunitate și atunci acele bacterii încep să crească. Ce se întâmplă după aceea? Medicul observă acea infecție și bombardează acea infecție cu antibiotic și din 10 sau din 100 de pacienți sau dintr-o mie de pacienți care sunt tratați pentru acea bacterie cu un anumit antibiotic, o să apară o bacterie mai deșteaptă din aceiași colonie care o să zică ok, mă adaptez la acest antibiotic, și o să se adapteze la antibiotic și o să devină rezistentă la antibiotic. Deci problema cea mai mare a spitalelor vechi sau una din cele mai mari probleme ale spitalelor vechi este faptul că aceste bacterii practic sunt colecționate acolo și prin administrarea acestor multe antibiotice în serii multe de pacienți, aceste bacterii devin din ce în ce mai rezistente la antibiotic și în felul ăsta un spital cu cât este mai vechi Cu atât el va găzdui mai multe tipuri diferite de bacterii periculoase, cu atât mai rezistente la antibioticile pe care spitalul respectiv culmea le are. Deci cu cât se învechește mai mult un spital, cu atât bacteriile din el devin mai experimentate. a fi rezistente la antibioticele pe care noi le avem la dispozitie. Și acum aș vrea să fac prima mențiune a celor care susțin acest material și anume Cartomed, distribuitor de perne speciale Sleep Angel. Ele sunt unice și patentate și sunt dispozitive medicale care reduc cu 99,99% riscul transmiterii de infecții intraspitalicești sau a oricăror infecții prin intermediul pernei. Atenție, în cazul de față vorbim doar despre perna. Sunt perne indicate in spitale, dar si in hoteluri, dar si in acasa pentru cei alergici sau cei care vor conditii mai bune de higiena. Eu am acasa cateva astfel de perne si mai multe despre cum functioneaza perna, cat este ea de impenetrabila, faptul ca are anumite filtre prin care aerul circula si despre care sunt pericolele unei perne într-un spital. O să discutăm spre sfârșitul acestui material. Cert este că e foarte tare că există o astfel de pernă care reduce măcar puțin riscul tău de a te infecta într-un spital fără să fie nevoie. Bineînțeles este nevoie, dar fără să fie nevoie să dărâmi un spital pentru asta. Există totuși dispozitive medicale patentate, verificate, studiate, 99% sigure care sunt efectiv niște perne și dacă stăm și ne gândim, perna este obiectul pe care tu pui fața și perna este aceeași pernă în care a respirat timp de mai multe nopți sau mai multe săptămâni o altă persoană care poate a stat la terapie intensivă, poate a prins o bacterie, poate s-a vindecat de ea, dar acea bacterie este posibil să rămână în acea pernă pe care tu te culci și rezolvarea, soluția acestei probleme este efectiv achiziționarea unei perne de către spitalul în care te internezi. În fine, ideea este că dorința celor de la Cartomed care susțin acest material este ca aceste informații să ajungă la cât mai mulți oameni, poate la cât mai mulți manageri, dar nu numai pentru că aceste perne sunt indicate și în cazul hotelurilor, Airbnb-urilor, dar și în casele oamenilor. Cum ziceam, eu am astfel de perne acasă, Și ceea ce fac pernele astea este să filtreze aerul care intră în perne și practic să nu îți transmită înapoi prin pernă acarieni, alergeni, bacterii și așa mai departe. Mai multe despre astea în detaliul la finalul acestui material. O să vorbim despre principalele infecții nosocomiale, adică principalele infecții asociate a asistenței medicale și care sunt bacteriile cu care ne putem infecta. O să vorbim despre suprafețele pe care găsim aceste bacterii, cum se transmit ele și la ce boli pot să ducă. Și acum, pe primul loc, cea mai întâlnită infecție este cea cu stafilococauriu meticilino-rezistent. Ce este? Este o bacterie stafilococ care a dezvoltat rezistență la antibioticele din clasa meticilinelor care sunt practic antibioticele principale cu care aceste bacterii pot fi tratate. Se transmit prin contact direct cu persoane infectate sau obiecte contaminate și se pot ascunde în lenjerii de pat, mânăre de uși, echipamente medicale. Lenjerii de pat adică inclusiv în pernă. O persoană care are un astfel de stafilococ caoriu meticilino-rezistent care doarme pe o pernă de spital și tușește noaptea în acea pernă, iar perna aceea nu este spălată cum trebuie și este dată următorului pacient, acel pacient riscă să inhaleze acest stafilococ din acea pernă. Dar acest stafilococ se poate lua și de pe uși, de exemplu un pacient care a tușit în mână, a pus mâna pe ușa, a plecat și tu doar ai venit și te-ai internat și doamna genii n-a apucat să-și teargă mânerul. Clanța ușii și tu ai pus mâna pe acea ușă și ești deja bolnav și pui mâna pe gură și inhalezi, înghiți acel stafilococ auriu, meticilunul rezistent și după aia ești internat în terapie intensivă și te duci în sala de chirurgie și ți se dă un antibiotic Acel antibiotic poate să-ți omoare restul de bacterii și acest stafirococauriu să înceapă să se dezvolte și bolile la care poți să ajungi sunt infecții cutanate sau pneumonii sau chiar sepsis. Multe din infecțiile despre care o să vorbim astăzi pot să ducă la sepsis și vreau să vă explic ce înseamnă șocul septic. Mulți oameni cred că șocul septic e atunci când sunt prea multe bacterii în sângele tău. Ceea ce nu e adevărat. Bacteriile pot să circule și prin sânge. Există teste care se cheamă hemoculturi când se recoltează sânge și se fac culturi din sângele respectiv ca să vedem dacă există bacterii care cresc acolo. Adică bacteriile au foarte multe șanse să ajungă și în sânge și un corp sănătos o să dea un răspuns potrivit pentru acele bacterii. Șocul septic se întâmplă atunci când acele bacterii din sânge provoacă o furtună de catecolamine, așa se cheamă ea, provoacă ca o furtună, un răspuns exagerat al organismului și în special organismele care sunt bulnave, care sunt slăbite. Hai să zicem așa, imaginați-vă un câine normal sănătos pe stradă, care merge pe stradă și tu vii și îl sperii. El o să se uită la tine, probabil. O să se uită la tine, o să vadă că nu reprezinți un pericol și o să meargă mai departe. Dar imaginați-vă, ăsta este câinele sănătos, este practic sistemul imunitar sănătos al unui adult sănătos. Dar imaginați-vă un câine care a fost chinuit, care a fost ținut în beci 10 zile, nemâncat, super slăbit, care merge pe stradă speriat. În momentul în care tu te apropii de el și îl sperii, el o să latre, o să schiaune, o să sare să te muște, o să fugă de, o să mănânce pământul. Asta este șocul septic. Este un răspuns exagerat al unui sistem imunitar foarte slăbit care atunci când vede o bacterie în sânge sau în general în corp, îți dă un răspuns atât de exagerat încât te duce în șoc. Șoc înseamnă relaxarea completă a patului vascular, arterial și tensiunea ta scade. și poate să scadă până la decez. De aceea, șocul septic se tratează în terapie intensivă, unde ți se dau medicamente care ți mențin tensiunea, e posibil să fii intubat, să fii ventilat și să ți se administreze o tonă de medicamente care să te susțină viață, inclusiv cocktailuri de antibiotice care să practic să atace acea bacterie care îți provoacă sepsis și de asta filococul auriu-meticinul rezistent poate să ducă la sepsis și în cazuri severe rata de mortalitate poate să ajungă la 20 sau chiar 40%. Tratamentul constă în doze mari de antibiotice, dar rezistența este o problemă, că așa se și cheamă. Stafilul cocauriu, meticilinul rezistent. A doua infectie despre care o să vorbim este cea cu Escherichia coli. Este o bacterie care, deși trăiește în mod normal în intestinul nostru, poate cauza infecții serioase în alte părți. Se poate transmite prin catetere orinare, când ți se pune de exemplu o sondă orinară și nu se respectă corect protocolul antiseptic în montarea acelei sonde, se poate transmite prin intervenții chirurgicale și această bacterie se poate ascunde în saltele de spital, în perne, în lenjerie de spital, în echipamente pentru administrarea medicamentelor și în toalete. Dacă contactezi această bacterie, poți să ai de-a face cu infecții urinare, diaree și infecții intraabdominale, în special la pacienți care sunt operați. Ca și mortalitate depinde unde se cantonează această infecție, dar dacă ea ajunge în sânge, atunci rata de mortalitate poate să fie destul de mare, iar tratamentul constă în antibiotice, dar încep să apară inclusiv la această bacterie rezistență la antibiotic. A treia bacterie despre care vorbim astăzi este clepsiela pneumonii. Este o bacterie care poate cauza infecții severe ale plămânilor. Se transmită prin inhalarea de bacterii sau contaminare la nivelul rănilor și se poate ascunde în ventilatoare mecanice pompe de infuzie, obiecte din oțel inoxidabil. Și atenție! Această bacterie se poate ascunde inclusiv în lengerie, în special în unitățile de terapie intensive. Infectarea cu Klebsiella pneumonii poate să ducă la pneumonie febră, tuse, cu mucus excesiv. Și din păcate, până la 50% dintre cazurile de pneumonie cu Klebsiella sunt rezistente la tratament. Tratamentul constă, bineînțeles, în antibiotice specifice, dar este tot mai rezistentă această bacterie la antibiotice. O altă bacterie pe care o întâlnim în spital este Pseudomonas aeruginosa. Se ascunde pe chiuvete, tuburi de oxigen, stative pentru perfuzii. E puțin probabil să o găsim în perne sau în lenjerie de pat pentru că această bacterie preferă zonele umede. Ținând cont că se ascunde pe echipamente, transmiterea acestei bacterii se face prin contactul cu echipamente sau soluții contaminate. Aceasta poate sa duca la infectii respiratorii, urinare si chiar si septicemie sau soc septic despre care am vorbit mai devreme, iar mortalitatea variaza intre 18 si 60% in cazuri severe. 5. Vorbim despre Enterococcus fecalis. Este o bacterie care poate trai in intestinul nostru fara sa provoace probleme. Se poate transmite prin contaminarea manilor personalului medical si a instrumentarului. Această bacterie se poate ascunde în lenjerii, toalete și mânere de uși. Având posibilitatea de a se ascunde practic în lenjerie, poate să fie găsită inclusiv în perne. Infectarea cu această bacterie poate să se ducă la infecția ale tractului urinar și endocardită, iar mortalitatea se duce până la 25% la tulpini rezistente la antibiotic. Și inclusiv la această bacterie rezistența se întâlnește din ce în ce mai des. Pe locul 6 este o bacterie care se cheamă Acinetobacter baumanii. Este o bacterie care se adaptează foarte ușor la diferite medii. Transmiterea se face prin contactul cu suprafețe contaminate sau răni deschise și această bacterie se poate ascunde în perne, suprafețe ale patrulor de spital sau tastaturi ale computerilor. Atenție, în spitalele în care eu am fost, chiar dacă există protocoale foarte clare, poate că acum lucrurile s-au schimbat, dar cât am fost eu, chiar dacă existau protocoale prin care la fiecare câteva zile trebuiau șterse toate suprafețele dezinfectate, se închideau secții, se mutau pacienții într-o parte în alta, se făceau o dezinfecție de-asta completă, Niciodată n-am văzut dezinfectându-se tastaturile de calculator. Singurul moment în care o tastatură era dezinfectată era când nu mai puteai să apeși o tastă pentru că era prea plină de mizerie sau se lipea efectiv și se știrgea la suprafață. Cumva aceste obiecte, cum sunt tastaturile, cum sunt telefoanele, cum sunt aparatele de cafeauă, să ajungem și la asta, sunt de foarte multe ori cel mai plauzibil vector de transmitere a multor infecții pentru că sunt lucruri pe care foarte mulți oameni le ating. Și astfel se transmit infecțiile, pentru că tu poate te duci și te speri pe mâini, după aceea iei o foaie să faci o externare, tastezi acea externare la tastatură, dar tu nu te mai speri pe mâini după aceea, printezi externarea și te duci să o dai pacientului. Și pacientul tău, complet nevinovat, primește o externare fără să știe că pe acea externare se găsește niște acinetobacter baumanii care poate să ducă la infecții respiratorii meningită și infecții ale sângelui. Iar mortalitatea este de până la 34% în cazuri severe și are un nivel foarte înalt de rezistență la antibiotice, acest acinetobacter baumanii. Ok, și acum o să trecem la ultima bacterie despre care o să vorbim astăzi, care din păcate domină foarte multe spitale din România și atunci când le domină apare ca o epidemie. În momentul în care cineva se infectează cu clostridium dificile, apare deodată multe cazuri. Spre exemplu, în Funden, când am lucrat eu, am avut momente în care o secție întreagă se închidea pentru două săptămâni, tocmai pentru a externa toți pacienții și pentru a face o dezinfecție totală. ca acest Clostridium difficile sa dispara si de foarte multe ori era aproape imposibil sa o faci sa dispara pentru ca ea din nou rasarea. Clostridium difficile este o bacterie gram pozitiva care poate provoca diaree si in conditii mai serioase poate sa duca la inflamatia colonului. Este o problema deosebit de mare in spitale si alte medii de ingrijire a sanatatii. Se poate ascunde în toalete, pardoseli, suprafețe neînsuflețite, să le zicem așa. Aceasta produce spori rezistenți la condiții dure, ceea ce îi permite să supraviețuiască perioade îndelungate. Și acum, ca metodă de transmitere, de cele mai multe ori se transmite prin contact direct cu o suprafață contaminată sau prin mâini murdare. Medicii și asistentele pot, de asemenea, transmite bacteria dacă nu își spală mâinile corespunzători. Asta apropo de ce ziceam de tastaturi și de medici sau asistente care pot să butoneze pe o tastatură pe care a butonat o altă colegă care a fost, să zicem, la baie, nu s-a spălat pe mâini și astfel pot să transminzi mai departe această bacterie. Simptomele variază de la diaree, crampe abdominale severe și în cazuri grave poate să ducă chiar și la colită pseudomembranoasă, o inflamare periculoasă a colonului. Și dacă nu este tratată corespunzător, rate de mortalitate poate să ajungă chiar și la 15-25% în cazuri severe. Există antibiotice la care această infecție răspunde, dar de foarte multe ori există recăderi. Deci poți să tratezi un pacient cu un antibiotic, îi scapă de clostridium dificile, dar are o recădere. În 3-4 săptămâni mănâncă ceva sau Îi scade imunitatea într-un anumit fel și el din nou face acasă, crostiziu în dificile, face scaune apoase, prin asta e caracterizată scaune efectiv apoase care duc la deshidratare, la lipsa de absorpție a nutrienților din mâncare și reinternare pentru că acest pacient în mod real suferă. În unele spitale modul prin care s-a rezolvat sau se putea rezolva uneori infectia cu clostridium difficile, după ce se încercau toate metodele, se externau toți pacienții, se făceau toate dezinfecțiile posibile, se curățau până și tastaturile, se curățau absolut toți, se reinternau pacienții și îți aparea din nou în 2-3 săptămâni o astfel de infecție cu clostridium difficile. Era un pacient și după aceea jumătate din secție avea scaune apoase. În multe cazuri rezolvarea era pur și simplu prin eliminarea acelui aparat de cafea de pe hol, pentru că transmiterea, fiind de la mână pe suprafață și de la suprafață la gură, E atât de simplu de imaginat că un pacient care are clostridium dificilă dar nu este simtomatic, să zicem, și se duce la baie și are o igienă precară, să-i spunem așa, și după baia zice, băi, ce bine a fost la baie, hai să beau o cafea. Și se duce și își cumpără o cafea și apasă pe toate butoanele. Și după el vine un alt pacient care tocmai a fost operat, care e antibiotic și zice, Bă, mă simt bine, hai să-mi iau o cafea." Și se duce și ea și el la aceeași cafea și apasă pe aceleași butoane, amestecă zahărul în cafea și se atinge de pahar și după aceea bea. Asta este o cale directă de contaminare cu astfel de bacterii care după aia oricum se poate împrăștia pe toate suprafețele și poate duce la alte infecții. Deci astea sunt cele șapte, să zic, bacterii importante incriminate pentru aceste infecții nosocomiale sau infecții care se transmit prin asistență medicală, infecții intraspitalicești. Și de multe ori ai nevoie de spații noi, ai nevoie de renovări complete ale spitalelor, de renovări complete ale sistemelor de aerisire, de spitale noi efectiv, pentru că aceste bacterii cu cât stau mai mult într-un spital vechi, cu cât se înmulțesc mai mult și cu cât intră în contact cu mai multe antibiotice și de mai multe ori, capătă o din ce în ce mai mare rezistență la antibiotice. Iar soluțiile la aceste probleme sunt multiple, dar greoi de adoptat. În primul rând, la nivel de stat și guvern, ar trebui să se facă investiții mai mult în sterilizarea echipamentelor și educația continuă pentru personalul medical. Avem nevoie de oameni care doar asta se facă, pentru că poate tu ești medic, ești chirurg, ești anestezist și îți faci treabă, ești foarte bun pe ce faci tu, dar există mici lucruri pe care tu făcându-le în fiecare zi nu le observi sau nu îți dai seama cât de serioase sunt ele. Cum ar fi faptul că Cu toată curățenia ta și cu toată sterilizarea ta, modul de transmit a acestui clostridium dificilă este printr-un amărât de aparat de cafea. Și scoaterea aparatului de cafea din uz și aruncarea lui la gunoi a rezolvat în multe cazuri aceste epidemii de clostridium dificilă pe anumite secții de chirurgie. Curățarea tastaturii. Poate că se curăță tot spitalul, dar oamenii nu-și curăță tastaturile. Și pornind de aici, sunt atât de multe lucruri care pot fi observate de niște ochi noi neavizați. Se cheamă expert naiv, cineva care vine din complet alt mediu și vede ce se întâmplă și poate să dă anumite indicații. Deci investiții în sterilizare ca și finanțe, dar ca și timp. Sterilizarea amănânțită, protocoale amănânțite, respectarea, acestor protocoale, este extrem de importantă. Și din nou, un lucru care poate să enerveze pe mulți și care mă enervează și pe mine, dar asta e situația și trebuie să abordăm și astfel de subiecte, este diferența de la stat la privat. Pentru că de multe ori și la stat și la privat lucrează aceiași medici și lucrează aceiași asistenți. Ori atitudinea este atât de diferită. La privat există reguri foarte clare, nu l-ai respectat, ai zburat de acolo. Și atunci am văzut asistente care la privat fac totul absolut perfect. Sterilizarea este absolut perfectă. Protocolul este aur, este literă de lege. La privat dacă Vrei să te duci, de exemplu, în bloc operator și ai călcat cumva strâmb, nu ți-ai pus botoș în picioare, nu ți-ai pus capelina, nu te-ai îmbrăcat cum trebuie, nu te-ai spălat pe dinți, nu ai trecut din filtru cum trebuie, vine asistenta și te distruge. Nu că te ceartă, nu interesează ce medic ești, te distruge, face mătură cu tine pe jos. Este atât de strict totul încât tu trecând prin experiența asta n-o să o mai încalci niciodată. La spital de stat, aceeași asistentă o poți găsi peste stradă, la chioșc sau la covrigărie, luând două pungi de covrigi în același costum medical cu care o să intre în sala de operație. Repet, La privat există protocoale atât de stricte și le respectă absolut toată lumea și dacă nu le respecti zbori de acolo. La stat, aceiași asistente care respectă acele protocoale și care te distruge dacă nu le respecti, Stă în același echipament care intră în sală, poate să stea la covrigărie. Da, e o informație greu de digerat, dar lucrurile astea se întâmplă. Și de ce se întâmplă? Pentru că la privat controlul este în mâna unei familii, a unei entități care stă acolo și zice băi, ori faci așa, ori ai zburat. Ai zburat de aici. La stat nu prea are cine să te zboare și nu prea are cine să te controleze și inclusiv astea pot fi niște soluții, niște controle mult mai amănuțite, niște oameni care să zboare de acolo, niște condiții în care, niște reguli în care oamenii care lucrează la stat și nu respectă aceste protocoale și reguli de sepsie-antisepsie Să nu mai poată lucra de acolo, bineînțeles, lucrurile mei mai departe și acei oameni care lucrează la stat poate să zică, ok, dar uite, statul nu mă-nferă de exemplu costume medicale, cum privat îți oferă. Îți oferă costum medical nou de unică folosință când ai intrat în bloc. Statul nu prea-ți ofera asta. Trebuie să îmi spăl eu costumele acasă. Cine mai controlează acele costume? Cine mai controlează cine a dușit pe acele costume? Adică, ok, problema nu constă sau problema nu stă doar în câteva persoane, dar toate lucrurile astea pe care vi le povestesc se întâmplau și atunci când eu lucram în sistem și se întâmplă din păcate în continuare și probabil că soluția nu este neapărat să dărâmăm spitale și să facem altele noi, ci să pornim măcar de la aceste probleme mărunte pe care oamenii le fac. Atenție, aceiași oameni care le respectă într-un loc și în alt loc nu le respectă. Și cum ziceam de soluții, am vorbit despre sterilizarea echipamentelor, despre protocoale speciale, despre seriozitatea și cumva educarea personalului și respectarea acestei igiene stricte la nivel personal, înțelegerea riscurilor și discutarea cu medicul despre procedurile necesare pe care urmează să le faci tu ca pacient. Astea sunt lucruri pe care noi le putem face. Și pe lângă asta, există și alte soluții și aici le mulțumesc din nou celor de la Cartomed pentru faptul că sprijină acest material și vor să anunțe următoarele lucruri. Este vorba despre pernele Sleep Angel. Acestea sunt perne medicale, în adevăratul sens al cuvântului, cu documente, certificate și tot ceea ce este nevoie pentru a testa faptul că ele ajută la prevenirea celor menționate mai sus. Atenție, când spunem că ajută la prevenirea acestor infecții, ne referim strict la transmiterea acestor infecții din perne și cum am văzut, multe din bacteriile pe care le-am discutat pot să se transmită prin perne, iar pernele Sleep Angel pe care le comercializează cei de la Cartomed previn această transmitere prin perne. Mai exact, aceste produse medicale Sleep Angels sunt realizate dintr-un material lavabil ce permite dezinfectarea lor cu alcool sau dezinfectant clasic din comerț, având totodată niște filtre patentate ce nu permit intrarea în interiorul pernelor decât aerului curat. Aceste filtre permanente, care nu necesită înlocuire, opresc alergeni, acarieni, praf, fluide și alte bacterii, motiv pentru care perna și pătura devin foarte ușor de pregătit pentru următorul pacient cu un minim de efort și curățare 100% și risc aproape de 0 pentru infecții nosocomiale. Fiind un produs nou, inovativ pe piața din România pe care lumea nu-l cunoaște încă, nici spitalele nu știu să-l ceară pentru a echipa saloanele. Aceste perne cred eu ar trebui să le găsim în toate spitalele și minim, minimorum să le găsim în secțiile de anestezie și terapie intensivă sau saloanele septice pentru arși. Pe lângă asta, aceste perne sunt indicate și pentru hoteluri, Airbnb-uri și pensiuni. Și acestea sunt locuri cu trafic intens unde riși să respiri aer cu patogeni de la persoane care au dormit pe perna ta cu o noapte în urmă. Acum vreau să las pe ecran niște perne pe care le-am găsit într-un Airbnb din Maiorca într-o locație superbă în care am stat vara asta și la un moment dat am decis să fac un pic de curățenie și am decis să spălăm fețele de pernă pentru că am dormit câteva zile pe ele și când am dat jos fețele de pernă am descoperit aceste imagini pe care le vedeți acum pe ecran. Petele astea pe care le vedeți ce mai probabil sunt pete de salivă care au curs din gura altor locatari din această vilă. Salivă care s-a oxidat și a dus la această colorație galbenă a pernelor. Ăsta e un alt motiv pentru care cred că și hotelurile și Airbnb-urile ar fi indicat să aibă astfel de perne și eu, sincer, în acel moment mi-aș fi dorit să am o pernă pe care să o pot spăla sau dezinfecta cu un dezinfectant și să o pot folosi imediat. Acum, aceste perne pe care le vedeți în imagine, cum v-am zis, le am și eu la mine acasă, le puteți găsi pe cartomet.ro. Și apropo, aceste informații sunt destinate atât spitalelor cât și pacienților cu alergii. Și de ce sunt destinate pacienților cu alergii? Pentru că aceste perne Practic cu filtrele acestea pe care le au si care nu permit iesirea si intrarea lucrurilor care pot contamina perna, aceste filtre opresc tot ce inseamna alergeni sau acarieni care pot iesi in timpul noptii dintr-o perna si care pot afecta o persoana care sufera de o astfel de alergie. Pentru că în perna de acasă se pot acumula carieni, praf, celule moarte din piele descoamată de pe față și salivă. Și chiar dacă este spălată, o pernă obișnuită după un anumit număr de spălări începe să facă cocoloașe și să își piardă din calități de susținere a capului, devenind și incomodă și ineficientă. Iar pernele Sleep Angel pot preveni cu succes aceste lucruri. So, oameni buni, din nou multumim celor de la Sleep Angel, de la Cartomed, care comercializeaza aceste perne Sleep Angel. Cum am vazut, aceste perne pot fi folosite si in spitale si acolo cred ca este musai sa fie folosite, dar pot fi folosite pentru, sa zic, creatiuni de higiena, inclusiv in hoteluri, AirBnB-uri si la oamenii alergici direct la ei acasa. Și apropo, aceste produse sunt folosite deja cu succes în țări mai dezvoltate în acest sector medical precum Anglia, Austria și altele. So, probabil că dacă mai mulți oameni cunosc aceste informații despre aceste perne, poate vom reuși într-un fel să facem o mică schimbare în bine. O mică schimbare în bine. Nu spun că o să rezolvăm complet această situație, nu. Dar poate asta este o soluție pentru o mică schimbare în bine. În rest, cred că principalul lucru pe care trebuie să-l facem este să conștientizăm că există această problemă și să încercăm să luăm măsuri, să observăm lucrurile, să atragem atenția când noi suntem într-un spital și vedem că personalul din spital nu respectă regulile de sepsie și antisepsie, nu respectă regulile de dezinfectare, vedem că, nu știu, înainte de a însera un cateter nu se spală pe mâini, folosesc telefonul și așa mai departe. Trebuie să avem curaj să cerem lucrurile astea, să facem o plângere când vedem că ceva nu se întâmplă, pentru că una este să anunți pe cineva și lucrurile să continuă să se întâmple așa, alta este să te duci și să depui o cerere sau o plângere oficială la care ai nevoie de un răspuns oficial. Și cam atât. Sper că acest material să vă ajute în informarea și în deciziile pe care urmează să le luați în viitor. Dacă aveți întrebări, lăsați-le jos în comentarii. Dacă aveți alte propuneri de subiecte, scrieți-mi jos în comentarii. Iar noi ne vedem la un alt vlog, probabil în câteva zile. Oameni buni, vă mulțumesc! Pe curând!