Dr. Răzvan Ionescu explains the difference between inflammatory joint diseases like rheumatoid arthritis and degenerative osteoarthritis, which he compares to brake pad wear. Osteoarthritis can appear as early as age 18 and is nearly universal by 60. If joint pain lasts more than six weeks, see a rheumatologist; meanwhile, 30 minutes of daily movement, guided by pain signals, helps manage symptoms.
Chapters
Atunci când spunem reumatism, ne referim la orice fel de afecțiune care interesează sistemul osteomusculoarticular. Astfel încât și artrita reumatoidă, și spondizita anchilozantă, și artrita psoriazică, și guta, și artroza sunt forme de reumatism. Acum, noi, reumatologii, vrem să diferențiem între două mari categorii. Vrem să diferențiem între suferințe articulare inflamatorii, deci al căror mecanism de producere este inflamația de diverse cauze și celălalt grup, afecțiunile reumatice degenerative, al căror mecanism de producere e cu totul altul și anume uzura. Uzura mecanică. Dacă vrei, îmi place foarte mult să fac acestă comparație. Cartilajele noastre se tocesc precum plăcuțele de frână la mașină. Diferența e că noi ne putem înlocui, din păcate. Și am o veste pentru tine. Și nu doar pentru tine, desigur, și pentru cei care ne înscultă.
Nu îmi plac veștile de genul ăsta când mi le spun medicii zâmbind așa. Ok, m-am pregătit.
Nimeni care ajunge la vârsta de 60 de ani, nu scapă de artroză. Acum, dacă îmi dai voie, o să personalizez puțin vestea pentru tine, realmente, pentru că încă n-ai ajuns la 60 de ani. Dar pot să spun așa că, datorită mijloacelor tehnologice pe care le avem la dispoziție astăzi, imagistice în principal, putem să diagnosticăm suferința asta la vârste mult mai tinere. Și ca să fie limpede ce vreau să spun, am să spun că cea mai tânără persoană pe care am văzut-o eu în viața mea în cei 35 de ani când fac meserie cu ardroză avea 18 ani. Era o tânără de 18 ani.
E vorba
de cele două oase, un os și încă un os. și între ele, dacă vrei ca un amortizor, se găsește cartilajul. Cartilajul are exact rolul ăsta, să preia forțele fizice care se transmit de la un os la celălalt de-a lungul articulației. Atunci când acest cartilaj începe să se tocească, în mod evident, forțele care acționează asupra lui nu se mai transmit de la un os la celălalt așa cum trebuie. Ce înseamnă asta? Înseamnă că procesul de uzura cartilajului se amplifică și mai mult decât atât încep să se uzeze cele două capete osoase care formează articulația. Astfel încât de fapt artroza nu e o boală de oase, e o boală de cartilaje în mod primordial. secundar suferinței cartilajului încep să sufere și oasele care compună articulația și oamenii îmi întreabă pe bună dreptate ok dar când știu că e prea mult că ați zis că e uzură înseamnă că ceva a fost prea mult din ce am făcut cum știu de acum încolo că e uzur că e prea mult sau e ce trebuie din perspectiva mișcării Răspunsul e foarte simplu. Dacă în cursul mișcării pe care o faceți apare durere a articulației implicate în mișcarea respectivă, înseamnă că atunci e prea mult. Stop. Ne oprim. Sigur că avem varianta stăm 20-30 de minute, durerea de artroză trece în câteva minute după ce te oprești și dacă peste 20-30 de minute vreau să reiau mișcarea pe care o făceam. și reapare durerea, atunci e clar că e prea mult și pentru ziua aia mă opresc. Vreau să mai precizez ceva pentru că oamenii în general consideră atunci când le spui domnule trebuie să vă mișcați că trebuie să se miște într-un mediu bine structurat, gen mă duc la sală. Nu! Și atunci sigur că Exercițiul fizic care mă face să întârzi evoluția artrozei e bine să fie structurat, adică Îmi propun ca 30 de minute în fiecare zi să fac o formă de exercițiu fizic. Dar acest exercițiu fizic poate să fie doar plimbarea. Plimbarea pur și simplu. Sigur, plimbare nu înseamnă că din vitrină în vitrină mă opresc și mă uit la ce e în vitrină. Aia nu e plimbare. 10.000 de pași. Eu fac în fiecare zi la spital în jur de 6.000 de pași. Dar cum îi fac? 10 pași odată, mă opresc și văd un pacient, după aceea mă mut la patul următor, mai fac 2 pași, mai văd un pacient și tot așa, ceea ce nu este deloc echivalent cu mișcare. Dacă e să fac mișcarea care să mă protejeze de gonartroza sau coxartroza pe care le am, să protejeze sau să încetinească evoluția lor, trebuie să fac mișcare structurat în sensul, în acest moment mă opresc din ceea ce fac și îmi aloc 30 de minute pentru mișcare. Ce mișcare? Ce mișcare îmi place? Ce mișcare mă face să mă simt bine? Ce mișcare mă face să nu mă doară? Fie și mersul pe jos, nu-i nicio problemă. Eu îmi iau nevasta și ieșim și ne plimbăm. 30 de minute. Într-un ritm nu de tip vitrină, window shopping, ci în ritmul în care mă așteaptă șeful la el în birou. Un pic grăbit. Sigur că uneori pot să fac chestia asta 3 ore, fără nicio problemă, Alteori, după 20 de minute, mă apucă durerea de șold. Și atunci mă opresc. Și atunci
mă opresc. Mă opresc 20 de minute, am înțeles, dacă tece durerea, îmi iau activitatea, dacă mă doare, iar mă opresc de tot.
Și pentru zia aia am încheiat activitatea.
Care e șansa unui pacient cu artirită reumatoidă care vine în fereastră de oportunitate când are durerile incipiente, n-au început deformările și începe un tratament corect de care se ține? Care e șansa să trăiască cu boala aceasta cronică? complet sub control, fără simptomatologie, fără
saldranjeze. Pe termen lung, nu știu să-ți răspund. Nu avem date atât de precise. Dar ce pot să-ți spun este așa. La tratamentele care modifică cursul bolii, la primari, și astea sunt de mai multe feluri. Sunt unele sintetice, iar unele sunt, le zicem noi, biologice. Răspunsul la cele sintetice se întâlnește cam la doi din trei. Dacă nu răspunde pacientul, e al treilea din cei trei care nu răspunde la cele sintetice, trecem la terapie biologică. La terapie biologică răspund trei din patru, dar nu putem să spunem că am ajuns la acel grad de cunoaștere a modului intim de apariție a acestei boli încât să spunem vă dau medicamentul ăsta și vă garantez 100% veți răspunde și răspunsul dumneavoastră va rămâne lung pe următorii 40 de ani. Aici n-am ajuns. Dar asta nu are nicio relevanță pentru că putem să ținem boala în frâu având Mi-a plăcut mult expresia ta, o pletură de medicamente. Bun, acum când să vină un pacient cu o suferință reumatologică la doctor, am să dau răspunsul scurt și sigur dacă vrei îl detaliem, ori de câte ori are o durere articulară persistentă. Bun, deci ori de câte
ori te dor articulațiile și te dor, ce înseamnă persistent cât timp? Limita
e 6 săptămâni, adică dacă ai o suferință articulară care te ține mai mult de 6 săptămâni constant, adică asta înseamnă am o suferință articulară odată la două zile maxim, dacă nu chiar zilnic, Vremea de șase săptămâni atunci ar trebui să mă duc la doctor și să-i spun mă doare încheietura X de mai bine de șase săptămâni ce e de făcut. Eu le spun adesea pacienților mai bine veniți de zece ori de geaba la mine decât să nu veniți în acea dată când chiar trebuia să veniți ca să puteam să facem ce trebuie să facem. Iar
sunt curios, sunt oameni care ajung la tine, să zic, prea târziu și stau, merg din greșeală la ortoped, la kinetoterapeut și la alte specialități până se înțeleagă că de fapt e vorba de
reumatologie? Din păcate, răspunsul este da. Din păcate... Oricât de dezamăgitor sună, marea majoritate a pacienților nu vin la 6, 10, 12 săptămâni de la debutul unii suferinței articulare. Marea majoritate a pacienților vin la luni de zile de la debutul unii suferinței. Dincolo de 6 săptămâni ar trebui să ajungem la un doctor. Așa, in extremis aș putea să mă duc la trei luni, dar s-ar putea să pierd, cum ai spus foarte bine, fereastra de oportunitate terapeutică în care să tratez eficient pe termen lung, să n-am dizabilitate, să n-am eroziuni, să n-am o viață de coșmar, chiar dacă nu mă doare, o viață de coșmar pentru că nu mai pot să-mi folosesc mâinile. Avem din nefericire chiar și acum, avem asemenea pacienți.
