Alaptarea: Sanul Mamei vs. Biberonul | BOABE DE CUNOASTERE | cu Dr. Ilinca Tranulis

El știe cel mai bine și când e foame, și când e somn, și când e tot. Știe să-mi spună. Eu trebuie doar să învăț, să ascult. Care flux de sân? Nu există un flux de sân. Uite, suge. Hai să vezi puțin cum suge. Nu mai avem locuri. Tu de acasă. Nu cu ochii în aplicație. Mor cu aplicațiile alea de hrănire. A lăptarea? Ce mare brânză e copilul tău la sân și suge, nu? Surpriză! N-a fost chiar așa.

Înțeleg unde profesează și înțeleg reținerea de a răspunde. Eu am învățat în facultate că cezariana fără indicație este o malpraxis.

Biberon întâi și după aia niște lapte la sân, s-ar putea să fii pierdut acesta. Nu mai ești medic când ai propriu copil. Cum se desfășoară alăptatul, cum ar trebui să se simtă, ce face mama, ce se întâmplă cu copilul în timpul ăla. Noi nu învățăm nimic în facultate, nu învățăm nimic în rezidenția despre asta.

Îi dai copilului lapte praf, el se obișnuiește cu el, nu mai cere la.

Sân, Unei mamei poate să-i meargă alăptatul cu primul copil și cu al doilea să nu-i mai meargă. Sânul mamei se mulează foarte bine în cavitatea bucala a copilului și nu o deformează. Opa! Stai că se întâmplă ceva. Copilul ăsta sugea din mai multe motive, nu doar de foame. Ok, doarme. Dar cine stimulează sânul în timpul ăsta?

Omule, te salut! Dr. Mihail Ait și bine ai venit la un nou episod Boabe de Cunoaștere, care este un podcast cu invitat și astăzi o avem alături de noi pe Ilinca Tranulis, care este medicul pediatru și al copilului meu, celui mic, Navani. Ceau, Ilinca! Am o prezentare pentru tine pe care ți-am și arătat-o, dar vreau să o citesc. Ilinca Tranulis este medic-pediatru specialist, consultat în lactatie IBCLC, International Board Certified Lactation Consultant și mama a trei copii. Din dorința de ajuta și a sprijinii mamele, în 2012 a înființat primul call center de conciliere în alăptare din România, 07 Alăptare. Iar urmarea firească a fost deschiderea clinicii de alăptare. De peste 15 ani, ILINCA susține creșterea sănătoasă a copiilor, este speaker la conferințe și întâlniri dedicate mamei și copiilor, autor de numeroase articole și materiale video care tratează subiecte legate de alăptare și pediatrie. Bine ai venit la podcast!

Bine te-am găsit! Mulțumesc de invitație!

Asta o să fie, oamenii buni, un ghid pentru orice părinte care are un copil de la 0 zile, până o să vedem. O să discutăm până la copii mari ce facem când răcesc și așa mai departe. Hai să începem cu alăptarea. Sunt curios, de ce ai fost atât de pasionată de alăptare și te-ai dus în direcția asta, a alăptării?

M-am căstorit în timpul rezidențiatului de pediatrie și am făcut primul copil tot în timpul rezidențiatului de pediatrie. Și am pregătit camera copilului, m-am interesat de naștere, de toate. A lăptarea? Ce mare brânză iei copilul, îl pui la sân și suge, nu?

Corect, da.

Exact. Surpriză! N-a fost chiar așa. A mers ok nașterea, am născut în filantropia, unde pe vremea aia copiii stăteau la neonatologie și te duceai din 3 în 3 ore la lăptat. Am născut un copil de aproape 4 kg, care din fericire într-adevăr a subt. Iar în 24 de ore eram acasă, pentru că eram medic, pentru că mera bine copilul și mi-au zis, nu mai avem locuri. Se pare că am avut emoții, recunosc că nu mai ești medic când ai propriu copil, dar cred că a fost un lucru bun pentru că de fiecare dată când mă duceam la lăptat, dintre-intre ore, el era deja cu lapte praf, doar că era un mâncăcios și sugea și de la mine. Și am mers a lăptarea, dar probabil dacă mai stăteam o zi, două, în maternitate, cu ritmul ăla de biberon întâi și după aia niște lapte la sân, hrănit s-ar putea să fi pierdut acest act. Deci a fost un lucru foarte bun, am continuat a lăptarea, dar am întâmpinat dificultăți și mi-am dat seama că deși toată lumea susține a lăptarea, toți medicii, toți pediatrii spun că a lăptarea este absolut minunată, Noi nu învățăm nimic în facultate, nu învățăm nimic în rezidențiat despre asta. Înveți compoziția laptelui matern, dar nu înveți cum se desfășoară alăptatul, cum ar trebui să se simtă, ce face mama, ce se întâmplă cu copilul în timpul ăla. Pe de altă parte înveți foarte multe despre lapte praf. Și am început să caut informații. Am dat întâi de o asociație care se cheamă La Lece Lig. Este formată din mame cu foarte mare experiență personală de alăptat, care în timp capătă și experiență profesională și sfătuiesc alte mame.

La Lece Lig era franceză această asociație?

Așa era la inițial, dar e internațională, este o asociație mare. Nu mă potriveam cu ele pentru că eu între timp, pe la 11 luni, știind foarte multe despre alăptate, încercasem deja copilul. Foarte fericită că puneam biberonul de lapte praf pe masă, îl puneam la sân și la un moment dat dădea drumul sânului și lua biberonul. Chestie care a decurs foarte lin și frumos și eu am fost foarte încântată de înțărcatul pe care l-am făcut, dar copilul ăsta care scuipase 11 luni de zile Suzeta, după ce l-am înțărcat, a început să accepte Suzeta. Și pentru mine acest lucru a fost, opa, stai că se întâmplă ceva. Copilul ăsta sugea din mai multe motive, nu doar de foame, deși eu cam așa îl hrănisem. Mă străduiam să țin intervalele între mese, Ce învățasem eu la pediatrie? Deci uite cum o greșală, o neștiință m-a dus pe mine pe drumul ăsta. Am început să caut și mai multe informații și am dat un curs de consultant în lactatie pentru cadre medicale, pe vremea când m-am certificat. Eu, doar cadrele medicale puteau deveni IBCLC, International Board Lactation Consultant. Începea cursul într-o săptămână, era primul curs de la noi din țară, în momentul acela erau patru consultanți certificați prin alte țări la noi. Am făcut cursul, am dat examenul când deja copilul meu al doilea avea un an, că durează mult. Și de atunci nu m-am mai oprit. Descoper în fiecare lună mai apare cât un articol despre ceva minunat care se întâmplă legat de alăptat. De exemplu, ultimul curs pe care l-am făcut este despre importanța unui subt corect care învață limba unde să se poziționeze. Limba se poziționează corect în cavitatea bucală, în timpul înghițitului de salivă, pe tot parcursul vieții și în timpul repausului. Avem dantură ok, vorbim corect, avem înghițit de mâncare și mestecat corect și nu facem apnea în somn. Dacă nu se întâmplă lucrurile astea, limba s-ar putea să stea pe căile respiratorii, să facem amnensom, care duce la hipertensiune, infart, AVC și altele. Deci uite cum alăptatul ăsta, care nu e alăptatul ăla cu chinuială, cu dureri, cu pompat, este alăptatul ăla care funcționează din toate punctele de vedere, ne ajută până la Bătrânețe.

Cât de tare, mi se părea atât de interesant că, adică, lucruri care inițial par simple, nu? Te gândești, băi, ok, alăptat, laptele, mamei, e mai sănătos. Atât.

Exact.

Dar, de fapt, sunt toate atât de legate. Și dacă tu scoți alăptatul de acolo, deja există niște riscuri. Dar de ce nu fac niște biberoane care se semene fix cu sânul?

Pentru că nu există doi sân la fel și nu există două cavități bucale de bebeluș la fel și nu există ceva care să se adapteze perfect. Sânul mamei se mulează foarte bine în cavitatea bucala copilului și nu o deformează. Pe când orice tip de biberon, plasticul, siliconul din care e făcut tetină, este totdeauna mai tare decât țesutul mamar și decât sânul. Și atunci... De aici pot apărea probleme. Ei se străduiesc, de multe ori spun, imită fluxul de sân. Care flux de sân? Nu există un flux de sân. Sânul curge mai tare la început, mai lent după aia, curge în funcție de cum surge copilul. N-avem cum să facem generalizările astea pentru că alăptatul e ceva unic pentru fiecare cuplu, mamă-copil. unei mame poate să-i meargă alăptată cu primul copil și cu al doilea să nu-i mai meargă. E ceva, probabil, de lucrat la partea de copil, la partea de cavitate bucală sau de musculatură sau de divers. Dar nu e atât de simplu să generalizăm și să zicem, uite, am făcut ceva ca la sân. Păi ca la care sân?

Ai putea să-mi spui atunci că mi-ai spus unul din beneficii, faptul că într-adevăr se dezvoltă, limba se poziționează corect, dentura crește corect, oasele feței se dezvoltă. Foarte multă lume nu știe și eu am fost mirat să aflu acum ceva timp că limba îți dezvoltă fața. și te gândești cum pentru că limba dacă stă în cerul gurii unde este locul sau dacă se mișcă cum trebuie ea să se miște, aceste mici apăsări care se fac zilnic secundă cu secundă îți împing un pic oasele fețe și fac fața să se dezvolte corect.

Exact, mai lată.

Da, exact. Dacă ea lipsește acolo, dacă nu stă unde trebuie, atunci obrajii o să apese ușor, ușor pe dantură și oasele feței o să fie mai înguste. Și asta are de a face cu respirația. Respirația are de a face cu cum se exogenează creierul, cum te dezvolți tu cognitiv, cu sănătatea cardiovasculară, adică doar limba poate să te influențeze fie în bine, Fie în rău și uite că se dezvolte limba atunci când copilul este alăptat. Poți să-mi enumeri alte beneficii? Adică aș vrea să începem cu ele. Care sunt beneficiile, să zic, top 10 beneficii ale alăptării la sân?

Este hrana perfectă pentru acel copil. Mama știe, corpul mamei știe ce lapte să producă în funcție de momentul nașterii. Dacă naște un copil prematur mai devreme decât data estimată, laptele ei va fi adaptat Serios, da?

Pentru că corpul știe că este prematur și are nevoie de altfel?

Da, are nevoie de mai multe proteine.

Cum naiba știe?

Nu știu să-ți explic, dar știe lucrurile astea. Știe ce sex este copilul, laptele diferă la aceeași mamă pentru un băiat vădat decât pentru o fată. nu știe câți copii sunt. Deci nu știe corpul să producă pentru unu, doi sau trei. Drept care, de principiu produce pentru trei inițial, doi-trei.

Ah, serios? Chiar dacă ai un copil produce mai mult.

Produci mai mult, iar după aceea punând copilul la sân la cerere, lactația se reglează în funcție de cerere. Inițial este reglată hormonal, se produce mult lapte, apoi pe măsură ce copilul suge, lactația scade încet încet până întâlnește nevoia copilului și rămâne acolo. Insistăm noi foarte mult pe alăptatul ăsta de la început, pus des copilului la sâns, să te asiguri că crește bine. Se întâmplă ceva, nu merge sub tu, pui pompa să scoți laptele, cumva păcălești organismul că trebuie laptele ăla. Nu-l păcălești, chiar trebuie laptele ăla, doar că nu-l scoate copilul, îl scoate mama cu pompa. Compoziția laptelui se schimbă de la o secundă la alta. Din nou, m-a întrebat de biberon. Așa cum nici biberonele nu poate să zică că imită sânul pentru că nu știm despre care sân e vorba, la fel nici laptele praf nu poate să zică că imită laptele matern. Care lapte matern? Laptele matern se schimbă de la un minut la altul, se schimbă pe parcursul zilei, se schimbă de la o zi a copilului la 2-3 ani sau cât alege mama să alăpteze. Își schimbă compoziția în funcție de vârsta copilului, de frecvența alăptărilor. Se adaptează dacă pui un copil bolnav, răcit, la sân, prin intermediul salivei copilul transmite pe pielea mamei semnalul că e bolnav, că are nevoie de anumiți anticorpi, Și mama va produce mai mulți anticorpi pentru boala respectivă. Ceea ce este fenomenal. Nu ai cum să replici așa ceva. Dacă mama lăptează doi copii, fie gemeni, fie tandem, adică unul mare rămâne însărcinată, alăptează pe parcursul sărcinii, ceea ce în principiu este ok. Există doar câteva contraindicații, sunt gerări, avorturi spontane în antecedente sau disconfort fix în timpul suptului cu mama însărcinată.

Se poate alăpta în timpul sărcinii?

Dacă nu se întâmplă chestiile astea, sunt gerări, avorturi spontane în antecedente sau disconfort la supt, se poate alăpta. Și vine BB2 și sug amândoi.

Da. Și unul e mai mare, unul mai mic.

Da. Laptele se readaptează, va fi colostru în primele zile ale lui BB2. Și apoi se readaptează astfel încât să fie potrivit în principiu pentru cel mai mic. Chiar dacă suge, rolul nutritiv al laptelui nu mai este atât de important. Deja are cel puțin 9 luni și atunci el își ia nutrienți din alimentația solidă. Îi trebuie anticorpi, îi trebuie confortul de la sonul mamei și poate să beneficeze de ele în continuare.

E foarte interesant că laptele se adaptează pentru ala mai important, care e ala mai mică, ala trebuie susținut, că e singura lui hrană. Am o întrebare. Dacă ai totuși doi gemeni sau îi laptezi în tandem, există această supoziție că dacă păstrezi un sân pentru unul, altul pentru celălalt, că laptele o să fie diferit de la sân altul?

Poate să difere dacă copiii diferă cumva mult între ei, uite de exemplu fată și băiat, dar recomandarea la gemenie e să alternezi. Deși, probabil că făcând mai multe studii s-ar putea să descoperim că e mai bine să ții pe câte unul la un sân, unul la un sân. Asta nu știu exact. Diferențele, oricum, la doi copii de aceeași vârstă nu pot să fie prea mari, e ok oricare variantă și totdeauna între gemeni s-ar putea să fie unul care suge mai prost și atunci e bine să alternezi ca să-l ajuți și pe la care nu suge grozav să aibă producție bună de lapte.

Zi-mi, te rog, care sunt astăzi, cumva, beneficiile fiziologice, biologice? Care sunt beneficiile psihoemoționale pentru copiii, unul la mână? Și-aș vrea să atingem și partea asta de femei care nu pot să alăpteze, care au încercat să alăpteze dar, din vari motive, nu au avut lapte. Cum ar putea să compenseze, totuși, ele măcare aceste beneficii psihoemoționale? Poate să-i dea biberonul cu sânul lângă? Ce ar putea să facă în plus?

Mai era și rolul imunologic. Mulți anticorpi prind laptele matern și povesteam din ea orică își modifică laptele compoziția și dacă mama e bolnavă și dacă e copilul bolnav. Iar emoțional, mama este mult mai atentă la copil. Știu că de multe ori și mamele care alăptează stau cu telefonul în mână și scrollează pe social media. Totuși, sigur vor simți când copilul se desprinde de la sân, când se foiește la sân. Poate dacă îl țin în brațe cu biberonul, s-ar trebui să scoată biberonul să îl împingă sau să nu mai tragă din el și să nu se prindă la fel de repede. Hormonal este mama în conexiune mult mai bună cu copilul. Alăptatul ăsta de care ziceam, care merge bine și din punct de vedere al cantității și nedureros, este împlinitor pentru mamă. Se secretă hormoni care îi dau o stare de bine, care o ajută să doarmă mai bine după și atunci Asta la biberon din pacate nu putem obtine. Copilul primește și el hormonii ăștia buni prin lapte și se simte și el bine. Ce mai facem cu sânut? Încercăm să promovăm alăptatul ăsta la cerere. Când se naște, noi nu știm de ce plânge, ce vrea, ce face. Și eu le povestesc părinților sau viitorilor părinți cu care stau de vorbă. Pune-l la sân, orice supărare are, singura supărare care nu se rezolvă la sân este schimbatul scutecului. Te-ai uitat în scutec, nu e plin, nu are materii fecale în el, pune-l la sân. Și punându-l la sân, în funcție de comportamentul lui, te vei prinde care era nevoia. Suge mai mult și după aia rămâne treaz și liniștit, îi era foame. Suge puțin și după aia e vesel, îi era sete. Suge puțin și a doarme, îi era somn. Iar în felul ăsta mama în câteva săptămâni ajunge să se prindă înainte de a-l pune la sân ce vrea pentru că recunoaște plânsul sau comportamentul.

Există așa ceva? Adică poți să-ți recunoști în funcție de cum plânge, de ce plânge?

Există și niște teorii că fiecare sunet înseamnă altceva dar nu mă pricep la asta și nu o să intru acolo. Dar, da, din comportament te prinzi. Îl vezi că are ochii mici, cumva asociezi lucrurile alea și fără să conștientizezi. Sunt mame care îmi spun, da, copilul meu nu plânge de foame niciodată. Zic, ba da, plânge, sunt sigură că ar plânge de foame dacă l-ai lăsa. să-i fie foame mai mult timp, dar tu te prinzi la primele semne de foame, se foiește puțin, l-ai luat, l-ai pus la sând și nu apucă să protesteze. Plus copilul care i-ai venit în întâmpinarea nevoilor de fiecare dată, nu plânge din prima secundă că știe că se va rezolva și atunci nu are stresul ăla, aoleu, hai să fac scandal din prima că o să dureze până mă aude. Cumva contactul piele pe piele contează foarte mult, îndeplinirea asta în nevoilor foarte rapidă contează foarte mult, raportarea mamei la copil atentă. tot timpul acolo, ceea ce uneori este o povară pentru mamă, că vrea să mai ia o pauză. Dar da, mama care alăptează petrece foarte mult timp cu copilul. Este un timp, spuneam, împlinitor și da, e ok să mai simtă nevoia și de o pauză, dar pauzele alea vor fi scurte, rare, tocmai pentru că e și ei cel mai simplu să fie acolo cu copilul. Eu țin minte că preferam decât să nu știu, să plec la manicură, îl luam cu mine. Mi era mai simplu să-l știu cu mine și să știu că pot să fac o pauză și să la lăptez, decât să-l las acasă, să stau cu grijă, aoleo, dacă îi se face foame, dacă plânge, de ce să mai împovorez pe altcineva. Și i-am plimbat pe toți cu mine, pe oriunde, mai ales cel mai mic a fost la toate activitățile celor mari, luat de la școală, luat de la grădiniță. pentru că era în programul familiei.

Pentru că, într-adevăr, ce zici tu e că, da, doctorii promovează alăptarea, cu toții zicem, da, e atât de importantă alăptarea, dar ea, de fapt, este cu atât de importantă. Adică, dacă am realizat toate aceste benefici ale alăptării, cred că în spital, în neonatologie, de când se naște copilul, cred că Prioritatea numărul 1 ar trebui să fie alăptarea, adică eu cred că personalul ar trebui să vină cu copilul la sâns, să stea la sâns, să stea acolo până copilul i-a alăptat, să simți într-adevăr când poate e stresat, mamei stresată și ar trebui să îi lași în pace. De exemplu, eu Am citit că e bine să lași copilul la sân, să plângă, să sugă, mama simte plânsul ăla. Din cât înțeleg, plânsul copilului stimulează în creier producerea anumitor neurotransmițători care pornesc cumva secreția de lapte. Adică mama trebuie să audă plânsul de foame al copilului în neonatologie ca să înceapă să secrete lapte. Pe de altă parte este un copil nou născut și vrei să-l hrănești, să-l hidratezi cu ceva. Cum faci acest echilibru? Adică cum îl menții? Întrebăi, ok, merită să ia niște lapte acum, dar nu suficient cât totuși să plângă, să anunțe creierul mamei că e timpul să fie alăptat.

În maternitate, de obicei, la noi în țară, pe de-o parte sunt foarte multe cezariene, după cezariene se separă mama de copil, deci din start se pierde startul, adică multe ore mama nu pune copilul la sân, pentru că mama e pe terapie intensivă copilului la neonatologie.

Aș vrea să facem câte o paranteză la fiecare astfel de afirmație, care e corectă, așa este. Ca să putem să dăm și o soluție. Asta e țara. Din păcate, am vorbit foarte multe ori despre cezariene vs. nașteri naturale. Am avut câțiva medici pe care i-am întrebat în emisiune, la Medicul, dacă îi consideră cezariană, fără indicație, un malpraxis. Înțeleg reținerea de a răspunde. Înțeleg unde profesează și înțeleg reținerea de a răspunde. Eu am învățat în facultate că cezariana fără indicație Este o malpraxis. Pentru că tu atunci când ai de făcut o cezariană, când ai de făcut o naștere tu ca medic, Tu spui o indicație. Nașterea se face natural. Ăsta e procesul fiziologic prin care nașterea se întâmplă. În momentul în care tu vrei să faci o cezariană, orice procedură, uite eu ca și chirurg, când eram chirurg, ca să fac o procedură, eu nu pot să scot apendicul fără să pun o indicație. Indicația este apendicită sau chiar și suspiciune de apendicită. Poate că nu a fost apendicită, dar eu așa am crezut pentru că se apăra îldurea. Adică orice intervenție chirurgicală are o indicație. Iar cezariana nu se poate face din păcate. E un debate, pentru că într-adevăr mama poate să fie foarte panicoasă și inclusiv asta poate să fie o indicație. Adică medicul poate să zică, măi, eu cred că această femeie, această mamă nu o să fie în stare să ducă o naștere până la capăt, o să se panicheze, o să avem complicații, avem nu știu ce riscuri. Dar de foarte multe ori, când mama vine și zice, știți, eu vreau o cezărienă, vreau că am o plecare atunci, vreau să nasc atunci, medicul trebuie să pună o indicație. Și foarte multe astfel de indicații pe foile de cezăriene sunt false. Sunt indicații pe care medicul știe că n-ai cum să le verifici, pentru că el a făcut un seovaginal și el vede că poate să scrie nu era dilatație, cine mai vine înapoi în timp să le verifice că avea sau nu avea dilatație. Dar de foarte multe ori acel medic, adică aș vrea să transmit acest mesaj, pentru că medicul acela când în foaie scrie o indicație greșită și face o intervenție chirurgicală care nu este necesară, face un malpraxis. Asta e țara în care trăim. Și am vrut să specific asta pentru că asta este părerea mea în continuare. Că un medic care face o cezăriană pentru că este mai simplu la program, e mai rapid la spital, așa i-a cerut mama câteodată când nu avea indicație, el în continuare face un malpractice. O paranteză, scuze, mai lungă la ce ai spus tu. Totuși, ținând cont că suntem în țara asta și de foarte multe ori se poate ca medicul să te inducă subconștient în a opta spre o cezăriană și îți faci o cezăriană, Ce trebuie să faci tu ca mamă? Ce întrebări pui la început? Cu ce lucruri te asiguri ca, imediat după operație, în cel mai scurt timp posibil, copilul să vină la sând și la piele cu tine?

Din timpul sarcinii caută-ți ginecologul care știi că nu prea dă indicații de astea de cezarian.

Îți zic din experiență că n-ai cum.

De acord. Sunt minime șansele, dar mai există câțiva.

Eu știu pe Marius Romilă, care naște...

Da, și mai sunt și la Cluj.

Hai să le dăm. Putem să le dăm niște nume?

Nu știu numele. Acum pot să revin cu informația. Bun. Ok, cezarian. când se declanșează nașterea, nu cu două săptămâni înainte. Adică, termenul de naștere al copilului este undeva între 38 și 42 de săptămâni. Este la termen. Toată lumea s-apropie 40, aoleo, gata, hai să-l scoatem. Acum 10 ani, când observam lucrurile alea, astea erau mulți la 38 de săptămâni. Acum văd că sunt 39, am progresat puțin. De multe ori, o cezariană făcută la cald este clar mult mai bună decât o cezariană la rece. Copilul a dat semnalul că este pregătit de naștere, că el dă semnalul.

Corect. Dacă nu e la cald, teoretic e prematur, nu? Adică este născut înainte de termen.

Da, poate să fie nepregătit.

Totuși nașterea la cald are și dificultățile ei, pentru că operezi pe un uter care se contractă, e încordat.

În locul că ai o anestezie care s-ar putea să mai oprească din contracțiile alea. Problema principală la asta este frica mamei. Aoleo, dacă nasc pe drum, dacă nu mă prind. Dacă naște pe drum înseamnă că ar fi avut o naștere ușoară, rapidă și fără stres. Și faptul că de obicei declanșările nașterilor se întâmplă de multe ori noaptea și atunci nu vei avea medicul tău ginecolog, probabil că vei avea medicul de gardă.

Crezi că o problemă e și programul în sală operatorie la spitalul privat care vrea să aibă programul plin și prestabilit?

Cu siguranță le e mai ușor, cu totul știut și programat. Pot să înțeleg și pentru o mamă, părinții în ultimul timp au nevoia de foarte mult control. Trebuie să știe când, cum, unde, cu cine. Nu se pot și control și natural. Trebuie undeva să găsim un echilibru. Ok, cezariană, cum a fost ea? Dacă mama este separată mult timp, să se mulgă. Să înceapă să se mulgă. Cu mână, cu pompă, nu îi trebuie nimic. Cel mai probabil, maternitatea nu o să o lase să folosească laptele pe care îl mulge să fie dat copilului.

De ce?

Nu știu. Pur și simplu. nu a fost sterilă mama, nu a fost pompa nu știu cum, nu avem traseu pentru lapte, este foarte greu. Deși ne luptăm să avem bănci de lapte și alte minuni, chestia asta nu e permisă. Sunt situații, de exemplu mama cu diabet, există această posibilitate să se mulgă înainte de a naște, cu câteva zile, câțiva mililitri. Pentru că al ei copil are risc să facă hipoglicemie, să nu-i fie suficient pusul la sân, și atunci să nu fie nevoie să-l suplimenteze cu lapte praf, ci să-l suplimenteze cu lapte mater. La noi, în țară, nu poți să vii cu laptele de acasă. Cum adică să-i dăm laptele de acasă pe care nu l-am preparat noi și nu știm noi ce-i cu el. Nu există protocoale pentru așa ceva.

Dar totuși, dacă ai născut prin cezariană, cum ai ajuns în salon, încerci să te mulci cu pompa...

Da, pentru că stimulezi lactația. Deci cumva corpul tău înțelege, bă, copilul ăsta trebuie să mănânce, hai să producem lapte. După aia, ai luat copilul, cât mai mult stat cu el, separat cât mai puțin. Știu că e mult mai greu după o cezariană să-l ții în brațe, să te mobilizezi, să te ridici, să-l pui în pătuți, să te ocupi de el. Eu aș propune mamelor doar să încerce. Nu înseamnă că trebuie să-l țină toată noaptea. De multe ori, mai ales în maternitățile private, au acest confort de a-l da la neonatologie, unde cel mai probabil va fi hranit cu lapte praf. Eu le-aș propune să încerce să stea cu el cât mai mult. Și dacă la două dimineața, la trei dimineața, se hotărăsc că nu se descurcă, au obosit, nu mai pot, le doare, să roage neonatologia să-l preia. Și nu vor fi refuzate. Ai zis că nu vrei, ai zis că vrei să stai cu el, stai cu el. La fel, anunțat că nu vrei să-i se ofere lapte praf, decât dacă e absolut necesar. Pentru că dacă vine ora mesei, sunt toți hrăniți, chiar dacă nu le e foame.

Da.

Nici asta nu e necesar.

Dacă nu e foame, nu-l hrănim.

Da, mai amână. Da, e complicat, pentru că laptele se face într-un anumit interval, vine proaspăt atunci, nu poți să-l ții. Adică eu înțeleg cumva și partea organizatorică, dar Se pot face niște schimbări?

Ideea e că se pot face multe schimbări, pentru că, din nou, dacă ne întoarcem la beneficiile pe care le-ai menționat mai devreme, alăptarea este efectiv ca o asigurare de sănătate. Este o intervenție terapeutică atât de importantă încât aș pune-o pe aceeași scală de importanță ca și higiena într-un spital. Adică, la fel cum te asiguri ca totul să fie steril acolo sau să fie curat, dezinfectat, Mi se pare si mai important sa te asiguri ca acel copil este hranit in ritmul lui cum poate mama si asa mai departe. Eu vreau sa zic doua alte lucruri pe care le vad problematice din propria mea experienta este ca multi oameni nasc in spitalele de stat, multi oameni nasc in spitale private unde nu ai acces ca tata. Ca tata tu vii doar in vizita. Eu de exemplu cand sotia mea a nascut Am avut acest privilegiu fiind medic și putând avea o legitimație de medic puteam în condițiile regulamentului din spital să fiu prezent și eu acolo. Că eram prezent ca medic, nu ca aparținător. Și asta a ajutat foarte mult, pentru că am insistat pe unul la mână. Ea a născut, au adus-o la salon, era cu dureri, după operație. Eu eram cel cu gura sus să-mi aducă copilul acum. Dom'le, ce-i faci? Nu stați, că-l curățăm, l-am pus la lampă. Dom'le, vă rog frumos, e copilul meu, aduceți-l acum în salon.

Asta este o chestie extrem de importantă, este copilul tău, nu este al maternității.

Dar are vreun risc acum să-l are cevarii, că trebuie să-l aspir pulmonar, trebuie... A, nu, că-l mai țin aici, îl mai încălzim la lampă, îl mai vrem să-i dădăm niște apte...

Se încălzește pe pielea lui maică-ta mai bine decât și pe pielea tatălui.

Da, la asta ajung. Era medic și... cum să zic... eram acolo. Dar ce face o mamă când e singură? E singură în salon și o doare și e fără tată. Adică dacă ai posibilitatea asta, dacă ai și mama și tată la copil acolo, lasă-l să se bucure din primele ore de amândoi, unul la mână. Deci eram acolo să urlu, aducesem copilul, mi l-au adus. Îl am dat la sân, Daniele. L-a luat și l-a ținut... din nou, l-au adus, așa, înfășat, hai să-l punem la sân, vă rog, hai să-l dezbrăcăm, vă rog. L-am dezbrăcat, l-am pus la sân, a stat, prima conexiune, chiar dacă o doare, totuși am stat eu acolo. Era greu să fac asta fără să fiu eu acolo, după o cezăriană.

Pentru că asistente sunt foarte puține și n-ar avea posibilitatea să stea lângă o mamă. Un suc durează jumate de oră, o oră, nicio șansă.

Ce fac eu, aș vrea să fie o critică constructivă, Înțeleg că nu avem asta acum, dar mi se pare că lucrurile astea sunt niște asigurări de sănătate pentru viitor care, în raport cu investiția pe care o faci să ai o asistentă în plus, ai o asistentă în plus care are un salariu pe lună, o asistentă în plus poate, sau două, trei.

Hai că am eu o variantă mai bună. Hai să introducem consultantul în lactație certificat internațional în COR, Suntem 115 înainte de ultima certificare, dar acest număr crește. Iar una dintre piedici este că nu poți să te angajezi, te angajezi ca meseria ta de bază. Eu pot să-mi exercit meseria la mine în cabinet, că sunt medic, dar cineva care are doar, acum se permit doar studii medicale, trebuie să bifezi anumite cursuri, tu poți să fii psiholog la bază, să bifezi anumite cursuri și poți deveni consultant în actație. Asta ar trebui să se întâmple, să se introducă meseria în cor. În felul ăsta...

Ce înseamnă în cor?

În registru meseriilor.

Ah, deci nu e introdusă în cor.

Nu este. În alte țări este considerată meserie. Consultantul în actație este parte din echipa medicală. Nici consultantul în actație nu poate să facă tot. La un moment dat are nevoie de sfatul medicului, la un moment dat are nevoie de asistentă, la un moment dat are nevoie de moașă. Dar știu să colaboreze pentru binele mamei. Introducem meseria în cor, angajăm consultanți în lactație în maternități și ei se ocupă doar de asta alea două-trei zile pe care le petrec în maternitate și cresc șansele de reușită în alăptari. Da, ar trebui schimbate și niște proceduri care îmi dau seama că este o chestie super complicată, am discutat, inclusiv trebuie mutată secția de pe un etaj pe altul, adică Pot să înțeleg, dar până atunci se pot face pași mărunți și da, asta de educare al părinților până la urmă, de metode să nu se fentezi sistemul, să păcălești organismul, să te lupți pentru cerut copilul, să-l ții acolo.

Mai departe, vreau să descriu traseul. După, așa, a adus copilul, l-am pus la sân, a sub, după aia, mă rog, a plâns. Haideți că îl luăm. Zic, nu, lăsați-l, nu-l luați. Ce am făcut? M-am dezbrăcat eu și am luat copilul la piele, pentru că am citit că e foarte important să-i dau microbiomul meu de la mamă, de la tată. L-am ținut pur și simplu piept la piept și l-am ținut piele la piele, stând acolo. Și așa am încălzit copilul la pielea mea, l-am ținut lângă mine, m-am conectat la el, după care l-am dat mai departe Daniele și tot așa.

Știi că și temperatura corpului tău se reglează astfel încât să fie temperatura copilului optimă, da?

Nu cred, serios. Wow, cât de tare Și la mine ca tată?

Da.

Ce tare, ok. Deci am făcut toate lucrurile astea, cum să zic, adică am insistat pentru lucruri absolut normale, fiind conștient că sunt într-o poziție privilegiată acolo, fiind cumva cunoscut, oamenii știau cine sunt, adică se comportau mai atent cu mine și fiind și medic și putând fi acolo. Dacă Daniela năștea cu oricine altcineva sau orice altă femeie care naște acolo sau în orice spital privat, este singură, e programată la cezăriană și ajunge să fie într-un spital care are condiții foarte bune. Dar parcă cel mai important lucru ăla de a-ți pune copilul piele la piele, dezbrăcat și de a începe alăptarea și de a-l consulta în alăptare, lucrul ăsta efectiv ți se ia, ți-e imposibil să-l... Da, ți-l mai aduce...

Sau foarte dificil.

Da, și e foarte dificil ceva ce trebuie asigurat din start.

Așa este, pentru că avem această părere, ok, alăptatul este cel mai bun, dar dacă nu merge, noroc că există lapte praf. Absolut de acord. Noroc că există lapte praf când nu merge. Dar să meargă doar la 12,4% din...

Asta-i data? Nu cred.

La 6 luni de alăptare...

12%?

Da.

E oribil de puțin, nu?

Este foarte puțin.

Alții țări, unde...

Nordicii au cel mai mult, undeva peste 80-90%.

Adică pe ăsta putem considera normal, 80-90%. Unde, atenție, la nordici nu ai voie să... Deci nu există... Deci nu există... Și cred că și dacă ești vedetă sau prințesă sau regină, Nu poți să naști cezăriană decât dacă ai indicații. Repet, indicația poate să fie un profund disconfort al mamii de a naște, o panică, o anxietate de a naște naturală, adică și asta poate să fie, dar el trebuie să fie pus clinic, adică diagnosticos. Deci unde nu există nașterea princesariană decât la indicație și unde înțeleg că lucrurile fix așa se întâmplă, adică ai o moașă sau un expert în lactație care vine, ți-l pune la sâns și stă cu tine până îl alăptezi. și ajungi la o rată de 80-90%. Aici avem 12%.

Aici, noi nu putem să ne supărăm foarte tare. Până acum, nu știu, 10-15-20 de ani, toți copiii stăteau la neonatologie și erau hrăniți de asistente la ore fixe. Nu ne putem aștepta la o schimbare. Sunt sigură că ele multă teorie știu, dar e nevoie Poate depresiune din partea mamelor, poate deschimbări de sus în jos, hierarchice cumva. Uite, eu la al doilea copil, deci îl alăptasem pe primul, eram medic, eram... La al doilea copil am avut posibilitatea să-mi iau rezervă și să iau copilul cu mine în cameră. De-abia la al treilea a stat cu mine non-stop. Și venea o doamnă asistentă cu toate intențiile bune să mă ajute. Mă găsea cu copilul la sân. Doamna doctor, vă aduc un lapte praf? Nu mulțumesc. Mai vin o dată. Doamna doctor, vă aduc un lapte praf? Nu mulțumesc. Mai vin o dată. Doamna doctor, mi se tăie natura. Am înțeles că nu vreți lapte praf. Vă aduc niște glucoză? Deci, cumva, ea nu știa că un copil poate să se hrănească suficient, lăsând în primele zile. Considera că este absolut necesar să suplimentăm cumva.

Asta mi s-a spus și nouă, să știi, adică asta știu și eu din spital.

Da. Nu e așa. Se poate. Era și al doilea copil născut natural. La mine știam că mergea alăptatul. Măi, ai vreun dubiu. Da, după cezariană, după... în diverse situații, la primul copil vrei să verifici. Dar verifici, nu dai laptele la praf pur și simplu pentru că e ora de masă. Eu mai învăț femeile însărcinate cu care stau de vorbă înainte de naștere, când li se aduce laptele praf, roagă asistenta. Uite, suge. Hai să vezi puțin cum suge. Câteva minute. S-ar putea să zică, ia uite ce bine înghite, și atunci poate nu-i mai dau lapte praf. Mai am un mic artificiu pe care îl pot face mamele. Nici eu, fiind acolo cu ea, s-ar putea să nu-mi dau seama dacă copilul a mâncat suficient sau nu. Dar ai câțiva indicatori. Dacă ai un copil care surge, nu te doare, poate să fie o jenă, dar să nu fie o durere intensă, simți că trage, parcă se aud niște înghițituri, copilul e liniștit după, doarme puțin, se trezește, iar surge și o ține așa, cel mai probabil, se descurcă bine la sân. Dacă ai un copil și atunci poți să întrebi, dar e oare necesar laptele ăsta praf? Deci să te gândești să-l refuzi. Dacă ești în orice altă situație decât asta, copilul adoarme la sân, copilul surge 2-3 minute doar, copilul doarme foarte mult și nu surge, copilul nu pune gura pe sân, urlă într-unul, orice altă situație sau din contră nu dă drumul sânului 2-3 ore în șir, În situațiile astea, da, s-ar putea ceva să nu fie în regulă. Nu pot să-ți zic eu de acasă, lasă-l fără lapte praf.

Corect.

Ok, dă-i. Dar dă-i cu o seringă, nu-i dă cu biperonul. Dar dă-i o cantitate mică, nu-i dă 20, 30, 60 de mililitri în primele zile.

Corect.

Pentru că ce face după? După ce i-ai dat 30 de mililitri de lapte praf, care se digeră mai greu în stomac, va dormi 3-4 ore buștean. Ok, doarme. Dar cine stimulează să nu în timpul ăsta? Deci, vezi, sunt legate și atunci, ok, dăm și lapte praf, dar îl dăm într-un anumit fel ca să nu sabotăm alăptarea.

Cu târâit, așa, ca să fie cât de cât ok. Da, uite, din nou, o informație atât de importantă și mi-aduc amintea că fix asta ni s-a întâmplat și nouă. Era sând, dar mai venea asistent, dacă uite, 60 de mililitri de lapte praf, 60 de mililitri de lapte praf și lucrurile în corp funcționează cu un feedback, exact ca la hormoni. De ce nu dai hormoni la culturici sau de ce e rau sa dai hormoni la culturici sau orice hormon dai? Pentru ca un hormon pe care tu il dai o sa stimuleze glanda care secreta hormoni sa secrete mai putin. La lapte e cumva asemănător. Dacă tu îi dai copilului lapte praf, el se obișnuiește cu el, nu mai cere la sân, nu mai stimulează sânul să facă lapte și din start cu laptele praf tu intri într-un cerc vicios care posibil să fie terminal din punct de vedere a lăptării. Și atunci trebuie să încurajăm cât se poate de bine acest feedback pozitiv în sensul în care el să sugă, să ceară, să plângă și mama să producă și doar să suplimentăm când chiar nu e sau când e puțin sau în situațiile în care a fost găstit.

Ajutorul unui consultant în lactație cât mai repede. Uite că mi-ai ridicat mingea la fileu cu acest feedback. Cum produce mama lapte? Când și cât? De multe ori aud mamele spunând, am lăsat sânii să se umple ca să simt că îi dau o masă. Nu! Cu cât mai des, cu atât mai bine. Pentru că laptele care se acumulează în sân Trimit semnal, feedback, că nu mai e nevoie să se producă alt. Deci tu vrei în permanență sânii să fie cât mai goliți de lapte ca să se producă mult. Și ăsta este protocolul de crescut lactatia. A lăptat destul de mult. Îmi povesteau o mamă, zilele trecute, de copil Măricel, un an și un pic, se pregăteau de înțărcat. Deja sugea foarte rar și îi se părea că nu prea mai are lapte. S-au îmbolnăvit amândoi, mamă și copil, i-a dat să sugă foarte des, copilul din asta a trăit alea câteva zile, s-a și hidratat, s-a și hrănit la sân, și la sfârșitul perioadei astea de boală s-a trezit mama care foarte mult lapte din nou, pentru că a stimulat copilul foarte des, corpul ei a înțeles și a început să producă. Sunt mame care înfiază copii care n-au putut să ducă o sarcină la termen, înfiază copii și pot fi ajutate să alăpteze. Se poate face o stimulare, dacă mama știe când va primi copilul, se poate face o stimulare hormonală pe parcursul sarcinii, ceva asemănător cu hormonii din sarcină. Iar apoi, prin stimulat des, printr-un medicament care crește lactația, se poate face ca ea să alapteze.

Poți să pornești lactația la o femeie care nu a fost însărcinată de la zero?

Da.

Ok. Wow, ce tare!

Da.

Și se face, se practică treaba asta?

La noi nu prea, afară da, nu cred că e o chestie foarte comună, dar se poate.

Ok. Bun, uite vreau să te mai întreb ceva. pe vremuri cand nu exista... Lapte praf, exista aceasta meserie de doica. Erau femei care mergeau in sat si aloptau mai multi copii pentru ca copiii n-aveau lapte, mamele n-aveau lapte. Exista astazi asa ceva? Sau crezi ca se poate face?

Exista banci de lapte acolo.

Deci exista banci de lapte, care e de fapt doica moderna. Deci sunt femei care doneaza lapte acolo.

Da, laptele este pasteurizat si se da in principiu copiilor cu probleme. Nu poate oricine sa se duca, hai vreau si eu un litru de lapte pentru azi.

Asta era întrebarea, crezi că sau există chestia asta dacă să zic nu ai lapte ca mamă, mai degrabă să preferi laptele din bănci de lapte decât lapte praf?

Absolut, asta este o chestie extrem de clară, se știe foarte bine. Cel mai bun este laptele mamei copilului, al doilea cel mai bun este lapte matern de oriunde, depreferat dintr-o bancă de lapte și de-abia după aia vine laptele praf.

Și există posibilitatea asta în România?

În România există o singură bancă de lapte, în Marie Curie, în Budimex, pe secția de terapie intensivă, la domnul dr. Crstoveanu. Este o bancă de lapte cu circuit închis, se poate dona lapte, mame din afara spitalului pot dona, dar ea a pornit ca mamele internate acolo pe secție, care uneori stau foarte mult timp, au fost conciliate de concilieri în lactație, ajutate să pompeze, să producă mult lapte și laptele de la câteva mame era folosit pentru toți copiii secției și cumva ei își acoperă astfel nevoile. Dar am auzit, am fost în Germania și am auzit de variante mult mai simple. O maternitate mică cu câțiva copiii prematuri, la care mamele la fel stăteau internate mult timp, erau ajutate să pompeze și de obicei produceau mai mult decât le era necesar copilului. La externarea copilului, Mama avea un frigider plin cu lapte și era întrebată, vrei să-l iei acasă sau ești dispusă să-l lași aici pentru alți copii? Și de cele mai multe ori, mamele lăsau că ele aveau producție și puteau să continue. Laptele ăsta era verificat, asta era singura chestie puțin mai complicată, fiecare punguță de lapte era verificată și apoi dat copiilor care aveau nevoie la ei în maternitate și la fel își acopereau nevoia de lapte, uite poate nu știe lumea chestia asta, riscul de enterocolită ulceronecrotică, o boală care poate duce la un prematur, Riscul tinde spre zero dacă acel copil primește lapte matern, nu lapte praf. Și atunci, uite cum putem salva vieți cu lapte matern. Iar modelul ăsta de bancă de lapte, din nou, nu există lege, nu există donare de organe, nu există donare de sânge, dar laptele unde intră? Că nu e nici una, nici alta.

E un gol legislativ, dar...

Da, cumva, și atunci e foarte dificil de Plus consultantul în lactație care îți lipsește și ar trebui să ai așa ceva. Iar dotarea unei bănci de lapte este un aparat de pasteurizat și un frigider. În fine, puțin mai complicat de atât.

Dar există în lume modelul ăsta în care tu, ca femeie, să zic ai un copil de 6 luni, nu l-alăptezi și să poți să te duci la o bancă să iei lapte matern?

Uite, nu știu sigur. De exemplu, Brazilia e campioană la bănci de lapte, au 280 și ceva. Dar nu știu dacă poți nefiind internată, nefiind, habar n-am, e de studiat, dar chiar și dacă facem lucrul ăsta pentru cei care au cu adevărat nevoie, prematuri, copii cu diferite afecțiuni și tot ar fi un câștig enorm. Uite, zilele trecute am aflat de o doamnă care a intrat în cartea recordurilor pentru că a donat o cantate impresionantă de lapte, o mie și ceva de litri. Ia după ce, nu știu exact începutul poveștiei de alăptare, dar a continuat să mulgă și să doneze, Și cumva simțea bucurie făcând lucrul ăsta pentru că știa că laptele ei ajută niște bebeluși.

O femeie care urmează să nască, s-a urmează să nască și ascultă discuția asta, sper să fie mai motivată să facă tot posibilul să a lăpteze.

Dar uite ce se întâmplă pe parcurs, să zicem că își dorește. În principiu femeile își doresc să alerteze, foarte puține spun din start că nu vor. Se chinuie, mai completează, mai citesc pe un forum, mai întreabă o prietenă și în ultimă instanță, pe la două-trei luni, când deja producția e scăzută și își dau seama că nu prea mai au soluții, apelează la un consultant în actuație. Nu funcționează așa.

Cred că așa am făcut noi, nu?

Voi ați venit pe la o lună, când deja lactația era scăzută mult. Este greu atunci, nu e imposibil. Că îți spuneam că sunt femei care adopt, dar este foarte greu. Un copil care a fost hrănit frecvent cu lapte praf s-a obișnuit cu o frecvență, doarme, mama a intrat în ritmul ăsta, îl vezi că e bine și chestia asta. Ce, noi am crescut cu lapte praf și uite ce bine suntem. Și e foarte, foarte greu de pus mama foarte mult la treabă în momentul ăla și atunci îi se și așteaptă, a, am făcut o consultație, gata, trebuie să meargă. Nu, nu avem baghetă magică, noi te ghidăm, este un întreg proces, suntem alături de tine, dar da, s-ar trebui să fie nevoie de a doua, de a treia consultație, s-ar trebui să nu mai fie nevoie de altă pompă, de un osteopat care să facă niște exerciții de limbuță, care limbuță a învățat să sugă din biberon, nu de la sân. Sunt multe lucruri, deci nu e ușor. Drept care, dacă e vreo mamă care își dorește să alăpteze, cât mai repede să apeleze la consultantul în lactație, chiar să-i confirme că e ok ce face. E foarte important. Pentru că nu mai avem în jurul nostru femei care alăptează, de multe ori copilul pe care îl ținem în brațe, al nostru, e primul copil pe care îl ținem în brațe. Și da, s-a schimbat alimentația noastră, s-a schimbat modul în care funcționăm. Sunt multe lucruri care pot merge prost, dar putem să încercăm și mai e o chestie esențială. Normal că ne luptăm pentru alăptatul ăla perfect și minunat, dar și dacă prindem jumate din producțiea necesară, copilul să fie hrănit jumătate, jumătate. Noi învățăm mama să își întrețină acea producție de lapte și să continui așa și la diversificare va suplini cu alimente solide. Și va putea înlocui laptele praf cu solide și rămâne cu alăptat și cu solide și poate să alăpteze mult și bine. Orice cantitate de lapte matern e un câștig. Am avut o mamă pe care am admirat-o foarte mult, avea într-adevăr țesut mamar insuficient. Asta este printre cauzele de lactație insuficientă. extrem de rară, dar există, mulgea de 4-5 ori pe zi ca să producă vreo 70-80 ml în total și a făcut asta până la 7-8 luni. La un moment dat, I-am spus eu, e ok să te oprești, ai făcut foarte mult, dacă ți-e greu, e ok să te oprești. A, nu mi-e greu, îmi face plăcere, mă umple de bucurie faptul că pot să fac asta pentru copilul meu. A fost o lecție și pentru mine de câtă dedicare și câtă dragoste punea probabil în fiecare picătură. Dar da, ni se pun bețe în roată, informaţia asta din jur şi publicitatea asta agresiva a formulelor de lapte şi faptul că da, şi noi s-ar putea să fim o generaţie hrănită cu lapte praf şi uite că suntem binişor. Dar şi nici nu există toate informaţiile astea despre Beneficii pe termen lung. Gândește-te că eu acum 12-13 ani când am făcut cursul am învățat doar o mică parte din ce știu acum despre alăptare pentru că nu exista toată informația asta sau în fine exista așa o idee că poate ar contribui și la asta cu apnea de somn de exemplu. Deci și în domeniu A lăptării sunt din ce în ce mai multe studii legate de microbiomi și cât de important este flora bună pornită datorită a lăptării.

Și cum? O văd? Ca să rezumăm ce am vorbit până acum. Alăptatul e ca și cum mai stai într-un castel. Stai într-un castel superb. Pe vremuri, când nu exista formulă, dacă n-ajungeai în castel, mureai pe stradă, mureai în pădure. Faptul că s-a inventat formula este o descoperire medicală colosală. Pentru că dacă nu poți să stai în castel, nu mai mori în pădure, ai undeva o garsonieră mică, plicăjită de misol. Adică nu mori. Stai în garsonieră și noi mulți dintre noi suntem crescuți la garsonieră. Adică nu poți să zici că dacă stai la garsonieră... Dar, din nou, dacă ai de ales și e foarte important, ce ai prezintat mai devreme, că alegerea asta se face poate înainte de naștere, se face imediat după ce ai născut cu un concilier de alăptară, cred că sunt femei care își dau drumul la lapte imediat și e totul natural și nu au nicio nevoie de un concilier, dar cred că sunt foarte multe femei care au nevoie de concilier fix atunci, atunci încearcă să te muți la castel cât se poate de repede. Altfel, da, există garsoniera de la demisol care salvează viața și care e ok. Din punctul ăsta de vedere.

Îți ziceam de părinți și mai ales mame care simt nevoia de control. La lăptat nu ai control sau cel puțin în primă fază simți că nu ai control. Tu vrei să știi că a băut cât scrie pe cutia de lapte praf. Zic, dar de ce trebuie să bea cât scrie pe cutia de lapte praf? E o aproximare generală. Copilul de o lună poate să aibă de la 3 kg la 5-6 kg. Cum poate să mănânce ăștia doi la fel? Deci controlul ăsta ne stresează și ne împinge spre cifre exacte să vedem noi cât a băut. Din nou, trebuie să poți să vezi în ansamblu ca să fii confortabil cu alăptatul. Deci, da, ne pune multe bețe în roată și e greu și văd mame care fac tot ce le zic și tot nu merge și probabil că sunt inflamație în corp, dereglări hormonale, o grămadă de alte lucruri pe care încă nu le stăpânim foarte bine și care pot influența. Deci mai avem de lucru, dar da, pornit din start, hotarat și făcând mici pași. Dar e greu să te lupți cu sistemul, că nu toți se pot duce într-o maternitate să bată cu piciorul în podea să zică adum copilul acum.

Da, cel puțin putem să conștientizăm lucrurile astea și să le cerem. Cred că femeile, dacă o să ceare din ce în ce mai mult acest lucru, cumva sistemul se va adopta în direcția aia. Zi-mi, te rog, totuși, dacă o femeie nu a hrănit sau n-a reușit să alăpteze și alege o formulă, la ce trebuie să fie atentă? Sau când dă o formulă la copil, există niște reguli de care trebuie să țină cont?

În principiu nu este alegerea părintelui formula, sunt atâtea pe piață că ar fi foarte complicat. De obicei medicul de familie sau pediatru îi recomandă o anumită formulă, poate să citească puțin compoziția să vadă dacă e de acord cu ce e acolo, poate să vadă ce probiotice, ce alte adaptări are formula respectivă, formulele și formulele de lapte praf se îmbunătățesc pe măsură ce trece timpul, dar cel mai important este de fapt cum tolerează copilul acea formulă, adică poate să fie o formulă absolut minunată și copilul să pregurciteze, să îl doară vârta, să aibă niște scaune modificate și atunci schimbi și încerci altceva ce merge bine.

Eu sunt.

Pentru hrănit cu lapte praf la cerere.

Se.

Reglează pentru că compoziția laptelui de la sân poate să varieze foarte mult de la un moment la altul. Compoziția laptelui praf e aceeași mereu. Drept care un copil care mănâncă oarecum aceeași cantitate, normal că își va regla și intervalele de somn cât de cât. Dar da, nu vreau să ne uităm așa doar să vedem indicația pediatrului sau cutiei de lapte praf și să ne uităm la copil. Atenție însă aici, pentru că nu orice plâns înseamnă foame, tindem să supraalimentăm copiii. Aici trebuie să înveți să te uiți la copil în ansamblu, ia bine îngreutate, urinează, are scaune suficiente. Cel mai probabil mănâncă suficient, dar nu înseamnă că la fiecare scârț îi mai ofer niște lapte praf. Știu că a mâncat recent, hai să vedem ce altceva ar putea să aibă nevoie, rezolv problema aia și atunci nu îi mai trebuie lapte praf. Dar și asta este mai greu decât să primesc niște indicații din trei în trei ore. Îi dau atât, a, n-ai mâncat atât, stai că te conving eu să mai mănânci atât. Noi toți vrem soluții simple, clare, rapide. Dar nu suntem toți la fel, nu au cum să funcționeze astea bine. Adică riscul cel mai mare este de supraalimentare și de nerespectat nevoia copilului. Copilul ăla nu va mai ști când e foame, când e sătul, nu va fi în contact cu senzațiile astea ale lui.

Și cum facem? Așteptăm să plângă de foame sau să dea semne de foame?

Să dea semne de foame, îi oferim și îl lăsăm să mănânce cât vrea. Dacă e un copil sănătos, bineînțeles că dacă e o problemă de sănătate, nu ne mai bazăm pe instinctele lui, dar dacă este un copil sănătos, ne putem baza pe asta. S-ar putea să ceară peste jumătate de oră încă niște lapte, poate bea puțin acum și vrea peste jumătate de oră mult mai mult, poate era doar sete. Ne adaptăm pe parcurs, dar suntem cu ochii la copil, nu cu ochii în aplicație, mor cu aplicațiile alea de hrănire, Am avut o mamă care a lăptat și îi zic, erau ceva probleme, zic ok, hai să pui copilul la sân, să văd cum surge. Și s-a gândit, s-a gândit, zice, nu știu la ce sân îl pun, zic nu știu. dincolo de cât l-ai pus ultima oară și a trebuit să-și scoată aplicația. Toate chestiile astea ne deconectează de noi și de corpul nostru. Ok, pot fi de ajutor din când în când, dar trebuie să simți tu care-i sânul mai plin, să înveți să identifici asta la tine. Aoleu, unde mi-e telefonul? Am devenit toți atât de digitalizați că ne pierdem pe noi. Nu e o problemă, nu e nimic să se uită în aplicație, dar imaginea de ansamblu este că noi nu mai suntem atenți la corpul nostru. Nu mai suntem atenți când e foame copilului. Ne uităm în aplicație că trebuie să mănânce. Mi-a sunat aplicația să-l culc. Păi stai că e vesel și bine, mersi, de ce să-l culc? Ok, poate să ne ghideze, dar copilul dictează lucrurile astea. Corpul nostru dictează lucrurile astea.

Deci să folosim aplicația doar așa, orientativ.

Sau la început, așa câteva zile.

Să fim atenți dacă aplicația ne deconectează de la feeling-ul nostru, pentru că într-adevăr, și tot ce ai zis mai devreme, de fapt la asta se rezumă, să nu mai fie atât de achiat după programe scrise pe cutii date de doctor sau whatever pe care le citești, Ci să te lași tu conectat, o să simți probabil când copilul lui e foame, o să simți când nu mai vrea să mănânce, o să simți dacă e timpul să se culce sau nu.

Să ai puțină încredere și în copil, și în corpul tău, că știu ce au de făcut. Adică, pe bune, am funcționat așa sute de mii de ani, de ce brusc, acum nu mai putem?

Și avem instrumente, adică avem, în mod cert, instrumente și instincte care se activează în momentul în care copilul se naște, de care tu habar n-ai. Adică, eu mi-aduc aminte că la fiecare copil, prima întrebare, cea mai mare întrebare care îmi venea în minte era Uei, se naște copilul ăsta și îl aduce acasă, ce faci cu el? Că nu știi cum să-l ții, ce faci cu el? Dar în momentul în care îl iei în brațe și ajungi cu el acasă, băi, fac mâinile singure ce au de făcut, știi deja cum să-l ții, cum să-l schimbi, adică da, ai învățat cum să-i pui pampersul, ai pus pampersul, da, l-ai dus, l-ai întors, l-ai spălat, l-ai pus, l-ai dat biberon, adică pleacă mâinile singure și nu e că înveți asta la facultate, că nu te învață nimeni asta la facultate, Efectiv avem instincte să facem lucrurile astea și e important să le păstrăm și da, aplicația voastră te ghidează, îți dă informații în plus. Eu știu la ce noi l-am folosit o aplicație, chiar până acum, care îți arată, cred că sunt multe aplicații, dar o să caut și trebuie să reținem să o pun jos în descriere. E o aplicație în care spui ziua concepției, practic, și te anunță când sunt acele lipuri ale copilului. Dacă poți să ne zici după aceea ce s-alea lipurile, dar în principiu în acele lipuri copilul, noi asta vedem că copilul are niște schimbări de dispoziție, poate să nu doarmă. Măi, și la noi lipurile s-au nimărit efectiv în ziua respectivă.

Auzi, dar ia zi-mi, știai de ele de dinainte să se întâmple?

Nu, ne uităm în aplicație. Deci, ce făceam noi era așa, ne trăiam viața liniștiți și în momentul în care, într-o noapte, copilul nu doarme și trebuia să-l plimb 4 ore din 8 cât a dormit, dimineața ne gândim, ok, oare ce e în el? Hai să ne uităm în aplicație. A, păi e ziua de lip și fix se confirmau zilele alea de lip.

Dar am și părinți care anticipează aceste perioade dificile. Eu cred că da. Și oricum îi stresează numai apropierea. Stai mă că devenit oricum vine. Las-o așa, vezi tu atunci. La fel și părinții care mă întreabă ce fac în caz de colici. Păi nu știu, are colici? Păi nu are. Păi atunci de ce ne bate în capul? Suntem anxioși, toți suntem anxioși și auzim din jur o grămadă de povești de groază și vrem să fim pregătiți pentru orice, dar cumva da, conectatul ăsta cu copilul te duce în altă lume unde nu mai există ceas, nu mai există program și trebuie să te lași acolo. că altfel nu funcționează. Este foarte greu să... Am încercat cu primul. La primul am făcut toate greșelile din lume. Am încercat să-l bag pe el în programul meu, că așa știam eu că el trebuie să mănânce la trei ore. Și ăsta plângea la două ore jumate și urla. Bineînțeles că am cedat, dar mă simțeam vinovată. Aoleu, în cartea mea scrie că la trei ore. Adică, cumva, toate chestiile astea exacte ne scad încrederea în noi și nu mai suntem atenți la instincte. Uite, apropo de instincte, țineam pe vremuri curs de puiericultură cu viitori părinți, cu grupuri mari. Și aveam un manechin și îl dădeam mamelor să-l pună, să-l țină ca și când l-ar pune la sân. Vreo 80% puneau pe partea stângă. Întrebam la începutul cursului, fără legătură cu experimentul ăsta, cine-i stângați, cine-i dreptați. Și nu avea nicio importanță, nu ține de stânga, de dreapta. Eu stângace și tot pe stânga tind să pun copilul la sân mai frecvent. De ce? Pentru că acolo se liniștește mai repede, pentru că aude bătăile inimii pe care le-a auzit în burtă 9 luni de zile.

Mi-e mai simplu. De exemplu, când o plimb, și acum în seara uneori o plimb ca să adormă, sau mă rog, noaptea când se trezește, și tot pe stânga o țin.

Cumva, asta e tot un instinct ca bebelusul se linistește mai repede pe partea aia. Există teoria ca ai mâna dreaptă, mâna dominantă la majoritatea liberă, dar eu nu este mâna dominantă liberă, ci tot pe partea aia îl țineam. Bineînțeles că există și exceptii. Dar avem aceste instincte, trebuie doar să ni le ascultăm. Mă întreabă mulți părinți, când să-l înțearc, când să-l las să plângă, dacă zic mă nu vă mai agățați de toată știința asta, care e minunată, dar trebuie să știm cum să o folosim. zic căutați în sufletul vostru acolo ce simțiți voi despre a lăsa copilul să plângă noaptea ca să învețe să adormă, despre a-l înțărca. Eu când povestesc de înțărcat că s-ar putea să plângă, îmi cere mama sfaturi de înțărcat, când văd lacrimi în ochii mamei zic ok, cred că nu ești încă pregătită și dacă nu ești pregătită nu va funcționa. Ce e în noi și cum simțim noi. Toată lumea îmi zice, nu-l mai ține atât în brațe. Mă, dacă tu simți să-l ții în brațe, ține-l în brațe.

Corect, de acord, de acord.

Deci, trebuie să fim în contact cu instinctele astea. Uite, eu de-aia cred că sunt pricepută la vorbit despre lucrurile astea. Sunt persoane care sunt în contact cu aceste instincte din start, sunt persoane care sunt complet paralele cum eram eu la început, dar cu cei trei copii am ajuns la al treilea să funcționez doar cu instinctele și a fost Fenomenal. Mi-a luat trei copii să învăț lucrurile astea pentru că eram, sunt o fire extrem de rațională și de calculată și de anxioasă care vrea totul exact. Dar am văzut ce le priește și am început să înțeleg că bă, stai că pare și asta un cuvânt de spus, cât o fi el de mic și de nepriceput. De fapt, el știe cel mai bine și când e foame și când e somn și când e tot. Știe să-mi spună, eu trebuie doar să învăț să ascult.

Avem instinctul ăsta, trebuie să ne deconectăm un pic de la tot ce ne spun aplicațiile și toate listele pe care le avem și să încercăm să le simțim. De multe ori, instinctul o să ne ducă pe calea corectă.

Nu avem cum să greșim cu instinctul. Nu avem cum să greșim cu instinctul. ne prindem că e ceva în neregulă, cerem ajutor, cu instinctul puțin probabil. De-aia totdeauna o mamă știe mai bine de starea copilului decât un medic. Vine la medic, zice, ceva e în neregulă, nu-mi dau seama ce. Îl consult, îmi pare perfect, nu, ceva e în neregulă. Și îl iei pe ăsta la puricat, dacă știi că mama nu e cea mai anxioasă din lume și știi că e o persoană rațională ancorată în realitate, ceea ce nu știi totdeauna. Dar da, trebuie să verifici că mama știe totdeauna mai multe decât tine. Tu îl vezi jumătate de oră și s-ar putea să pară ok. Dar ea stă tot timpul cu el și a văzut niște schimbări.

Zi-mi, te rog, legat de înțărcat, la ce vârstă se recomandă înțărcarea sau din nou e ceva ce simți?

Nu e nicio recomandare. Organizația Mondială a Sănătății zice exclusiv 6 luni, de bază un an, alăptat până la 2 ani și peste. Copilul se înțarcă singur la un moment dat.

E ok să-l alăptezi la 4 ani?

E ok să-l alăptezi la 4 ani.

Adică inclusiv îmi dau seama că e posibil să fie o prejudecată.

Da, toți le aveam.

Și eu am. Adică cumva la un moment dat când văd un băiețel de... Nu știu de ce mă gândesc la băiețel. Am gândit că e băiețel, e... Și vrea țâții de aia, cum zic, băițel la 4 ani deja merge ca lumea, vorbește, racionează, zice, vreo țâță, da. Dă-mi țâță că mi-e foame și se pune și mănâncă. Eu, sincer, am o prejudecate care știu că nu e ok. Cum să nu mai am prejudecata asta?

Am avut-o și eu înainte de a avea copii. La primul copil ți-am zis că l-am înțărcat repede, la al doilea mi-am propus să alăptez un an. Am alăptat 2 ani și 9 luni, pentru că la un an era adorabilă când roia săsugă. Era imposibil de înțărcat, în fine, nu imposibil, dar foarte greu de înțărcat, că îi se lumina fața când știa că urmează săsugă. Fimea mânca destul de puțin, era ok cu greutatea, dar la un moment dat mânca o chestie cu mare poftă, ceva făcut de mamă. Și o întreabă mama. E bun? Da. Mai bun decât laptele lui mama? Nu. Cum? Cum să o înțearcă pentru ea era cea mai plăcută, cea mai frumoasă chestie posibilă? Bineînțeles, e mama nedormită, terminată, obosită, începe serviciu. Ok. Dar să fie decizia lor împreună. Al treilea a subit până la 3 ani și 8 luni, s-a înțărcat singur. Sugea ultimele luni, sugeau data la doua saptamani, timp de trei secunde. Il intrebam, tu mai inghiti? Eu stiind clar ca el a luat fix doua inghitituri. Da! Zice, vine lapte? Da! Era confort, era conectare cu mine, mergea la gradinita, cand il luam de la gradinita, pentru el secundele alea erau bune. Sau veneam acasa, mai sugea noaptea din cand, nu, noaptea sa intarcase, seara, la culcare, dimineata. Scurt, puțin, de multe ori doar în casă știa că nu mai îi dau pe afară și nu avea nevoie. Deci uite, am trecut de la reguli stricte, știute de pediatrii, la instinctiv totul. Din toate am avut de învățat, dar aceasta treia experiență a fost fenomenală, care a fost o naștere naturală, neindusă, fără epidurală, cu pus copilul pe piept, cu pus copilul la sân, și cu tot, aproape tot pachetul. N-am avut o oră magică, a fost, nu știu, un sfert de oră.

Ce e ora magică?

Ora magică este... prima oră, imediat după o naștere, de obicei naturală, când copilul ar trebui pus pe piept. Instinctiv, mama care naște pe câmp, ce face cu copilul? Ia și îl pune pe piept. Durează puțin până se elimină și placeta. Dacă pui bebelușul pe piept, un bebeluș născut dintr-o naștere naturală, la termen, sănătos, fără intervenții medicale prea multe, stă puțin acolo. După care începe și se împinge singur în coate și în genunchi, spre sân, se duce la sân, se atașoază la sân și începe să sugă. Dacă intervii, pui mâna pe el, îl împinge așa, ai oprit procesul. Deci trebuie lăsat în ritmul lui. Și nu mai știu, uite, știam procentul. În principiu, 80% din copiii lăsați să facă lucrul ăsta, dacă sunt din naștere naturală nemedicalizată, vor face lucrul ăsta. Tot instincte. Că nu l-a învățat nimeni, nu îl ghidează nimeni. De ce se colorează mai tare areola în timpul sarcinica? S-o vadă copilul ăsta care nu vede culori, vede diferență de luminositate. Areola închisă pe o piele deschisă o s-o var.

Ce tare, cred că e atât de sănătos pentru copil să fie. Primul lucru pe care îl face când iese în lumea asta nebună și în mediul ăsta complet diferit de unde a fost, să aibă acea aură magică în care a să sugă, nu?

Și în care se aude bătăile mamei, se aude respirația mamei, se simte pieptul care se mișcă în același ritm, pe în jurul areolei sunt niște glande care secretă o substanță cu miros asemănător cu lichidul amniotic pe care îl simte pe mânuțe și atunci se duce și după miros acolo. Cine gândește niște lucruri atât de complexe? Uite, doar natura poate să facă chestia asta și ne prezim noi că suntem mai deștepți decât natura și invertăm cezariene și lapte praf.

Da, sunt salvatoare, dar nu folosite la modul la care sunt folosite acum.

Dar așa a funcționat umanitatea totdeauna. Ne dăm seama de o chestie. Uite, când s-a descoperit laptele praf, a fost o perioadă ce coincidea cu emanciparea femeilor. Femeile, în fine, la noi în țară erau trimise la serviciu oricum la trei luni, dar femeile vroiau să fie libere și au profitat de existența acestui lapte praf. El era marchetat ca mai bun decât alăptatul. Făcând abuz de ceva, ne prindem, stai mă că nu e chiar așa. La fel și cezariană. Pă, minunată, ia uite ce bine. Stai, că nu e chiar așa. Asta e știința. Învățăm. Ideea e să învățăm puțin mai repede. Uite, ne pierdem.

Trebuie să le aplicăm. Uite cum e cu antibioticele, nu? S-au invitat antibioticele, le-au salvat vieții, e o minune a medicinei. Dar, uei, stai așa, dacă e la fiecare răceală...

Am puțină febră, dai și mie un antibiotic.

Da, exact, nu e chiar așa, îți face rău. Bun, ok, păi am învățat și am înțeles ce înseamnă alăptarea de fapt și cum ar trebui făcut și faptul că ar trebui să ne întoarcem la bază și nu ai cum să înlocuiești de această naștere naturală. Ținut copilul la piept, ora magică, adică așa trebuie să se întâmple, orice incubator ai inventat și orice formule de lapte praf, ele pot salva vieți care altfel n-ar avea nicio șansă, dar ele nu sunt înlocuitori pentru aceste lucruri magice.

Pentru mama și copilul sănătoși. Da, corect.

Zimte-te rog, Ce facem la 6 luni? Pentru că la 6 luni, indiferent dacă îi dăm formulă sau dacă îl alăptăm, la 6 luni se recomandă diversificarea.

A fost o perioadă când cei hrăniți cu lapte praf erau sfătuiți să înceapă diversificarea mai pe la 4. Nu mai este această recomandare. Încercăm să scăpăm și de ea. În jurul vârstei de șase luni trebuie începută diversificarea pentru că nu laptele matern, sau în fine, formula nu se schimbă, nu devine apăchioară, ci nevoile copilului cresc. Apar niște nevoi care nu sunt satisfăcute de laptele matern, prima al dintre ele și cea mai importantă, nevoia de fier. Drept care în jurul vârstei de 6 luni, când copilul stă cât de cât în funduleț cu sprijin minim și e interesat de mâncare, pot să încep să-i dau de mâncare. Și îi dau de mâncare, important este să-i dau chestii nutritive, hrănitoare, line de nutrienți pe cât posibil. Trebuie să-l trec prin toate grupele alimentare și repejor. El este și într-o fereastră imunologică când riscul de a dezvolta alergii este mai mic. Trebuie să-l trec prin toate grupele când riscul de a dezvolta alergii mai alimentare mic. și repejor. El este într-o fereastră imunologică Trebuie să-l trec prin toate grupele alimentare și repejor. El este și într-o fereastră imunologică când riscul de a dezvolta alergii este mai mic. Trebuie să-l Eu trec prin toate grupele am un alimentare curs de diversificare unde am încercat să structurez și repejor. cât mai mult informația apropo de chestii simple. Mi-ar fi El este și super într-o fereastră imunologică când riscul de a dezvolta alergii este mai mic. Trebuie să-l trec prin toate simplu gr să am un A4 printat în prima zi aia, în a doua zi aia. Nu funcționează așa. Am un curs amplu în care îi dau mamei ghidajul ca ea să hotărască ce e mai bine pentru copilul ei. Dar recomandarea mea generală este să începem în jurul prânzului cu câteva legume, introducem carnea repejor după și adăugăm și puțin unt sau ulei și avem o masă completă, super nutritivă și de ajutor din toate punctele de vedere. După aia, fructe lactate, nuce alune, le introducem și pe ele, repejor, una, doua, treia masă, în ritmul copilului, în ritmul mamei. mai multe mese, dar când ești la primul copil și ai o grămadă de stresuri de cum prepari, cum cumperi, cum organizezi totul, probabil ca a doua, a treia masă le vei introduce ceva mai târziu. Deci ne adaptăm la mamă și la copil. ne adaptăm la copil. E un copil care nu a luat grozav în greutate, e un copil care are reflux. Mă adaptez și dau alimentația în felul ăsta. Se constipă, schimb alimentația, mai retrag din solide. Fac chestii în funcție de copil, nu în funcție de o listă standard care ar trebui să se aplice tuturor copiilor, că nu există așa ceva.

Știi că există două modalități în mare de a-l hrăni, când începi diversificarea? Este ceva care se cheamă baby let win, winning, în care tu îi pui în față mâncarea și el mănâncă singur, bucăți, și modalitatea clasică în care îi pasezi mâncarea, îi dai cu lingurița.

Așa le numim, dar eu te întreb pe tine, care e mai clasică de fapt? Dacă ne gândim noi așa în istoria omenirii, care crezi că a fost folosită mai mult?

Măi, sincer nu cred că aveam blendere în pădure, nu?

Exact. Se mai... Se mai făcea o chestie, mama imesteca mâncarea. Era singurul mod în care îi puteai pasa. Dar sunt absolut convinsă că bebelușul ăla care dormea în peștere și care stătea nu în stop la maică să ambrațe, la un moment dat, când mama mânca, se înfigea în ce mânca mama și băga în gură. Pentru că asta fac și copiii noștri, doar că noi zicem nu stai că n-ai șase luni, stai că nu ești în scaun de masă. Oarecadru trebuie să-l avem, dar să nu ignorăm semnalele astea, că sunt important. Autodiversificarea eu cred că a existat de când lumea a prins avânt de când a apărut cartea Baby led weaning care înseamnă că un copil sănătos dezvoltat normal în jurul vârstei de 6 luni este pregătit să mănânce bucăți. Bucăți de alimente noi, bucăți mari, fără chestii rotunde. Nu pot să-i dau ceva gen cremvuști, că e risc de neca. Rupt o bucată cu gingiile și se poate neca. Nu-i dau boabe de strugure, nu-i dau măsline. Copilul își ia de pe masă. Pe de-o parte, relația lui cu mâncarea are șanse să fie mult mai bună, pentru că este o joacă, e o chestie distractivă să descoperi, să le vezi cum se storcoșesc în mână, cum unele-s mai zemoase, unele-s mai puțin zemoase. Copilul își respectă nevoile. Mănâncă la început de curiozitate, el nu știe că mănâncă, el știe că bagă niște chestii în gură, dar pe parcurs se prinde că asta-i, că astea îmi dau niște senzații în corp și nu mai am nevoie de lapte imediat după. Și acești copii sunt mult mai dispuși să testeze alimente noi și să aibă pe tot parcursul vieții o relație bună cu mâncarea, plus ei se dezvoltă psihic și motor puțin mai bine. prin această activitate. Coordonează mai bine mână-gură, mișcarea mână-gură. Învață să bea din pahar, un pahar deschis, normal, nu trebuie să treacă prin etapa de biberon. La început, bineînțeles că vor turna pe ei, că nu au mișcare afină, nu o pot controla bine. O verze de 20 de ore, a 30-a oare o să numerească ceva mai bine. Din nou, nu există o vârstă când copilul va ști să mestece, va ști să bea din pahar. Trebuie să-i dăm ocazia să exerseze, iar el e dispus să exerseze în jurul vârstei de 6 luni. Ce se mai întâmplă la 6 luni? Punctul de gag, la care...

Asta mi se pare foarte interesant.

La care copilul e deranjat de o bucata mai mare si o scuipa. La șase luni este mai în față pe limbă decât la zece luni, un an, un an jumate, când e mult mai în spate pe limbă, adică mult mai aproape de căile respiratori. Ceea ce înseamnă că dacă mi-e frică să-i dau bucăți la șase luni, o să amân, o să-i tot dau piureuri și o să amân până la, să zicem, un an. este mai mare riscul atunci. Copilul tot trebuie să învețe să gestioneze bucata aia, dar îl punem cumva într-un pericol puțin mai mare, pentru că alimentul, bucata mare, se duce mai aproape de căile respiratorii, crescând riscul de înnec.

Deci riscul de înnec e mai mic la 6 luni.

Exact, și e mai mare pe măsură ce avansează Pentru că punctul ăsta sensibil.

Care îi declanșează reflexul de a vârsa e mai aproape pe limbă la șase luni și el se depărtează.

Mai departe de căile respiratorii, că de fapt asta ne interesează.

Adică e bine să-i dăm bucăți, dar ce bucăți? Știu că există tot felul de site-uri în care îți arată cam cum trebuie să tai fructe, legume.

Trebuie să fie mai mari decât pumnul lui, ca să-i iasă din pumn. El nu știe să dea drumul voluntar, el va molfăi ce-i iese din pumn. Moi, să le strivească între limbă și palat, nu-i trebuie dinți. Dacă așteptăm să apară măselele, păi măselele apar la 2 ani. De ce să așteptăm să amesteci o chestie moale cu măselele? Nu. Îi dau mai devreme, le strivește, învață să le plimbe în gură. Sunt niște modificări care se întâmplă în jurul vârstei de șase luni. În fine, ele se întâmplă continuu, dar le devin semnificative la șase luni. De exemplu, toți bebelușii au niște obrăjori de-aștia proeminențe, așa, cu multă grăsime. Rolul acestei grăsimi este să stabilizeze limba pe mijlocul cavității bucale, că acolo îi trebuie să stea pentru înghițit, pentru supt. Pe măsură ce înaintează în vârstă, pe la șase luni, se observă că acest strat s-a îngustat, nu mai are aburăjorioi așa simpatici, tocmai pentru că obrajii vor face loc limbii să se miște în lateral, să plimbe mâncarea, să formeze bolul alimentar și să îl înghită. Mandibula vine mai în față. În fine, se întâmplă multe lucruri care îl pregătesc. Să mănânci! Riscul de nec e cam același. Și la piureuri și la bucăți se neacă și cu piureuri, doar că piureul nu poate să blocheze calea respiratorii. Dar în principiu, dacă respectăm câteva reguli, copilul este atent la ce face, e în toane bune. Nu mă scălâmbă-i la el la masă doar ca să mai înghită o bucățică de mâncare. Nu-i pun tableta care să-l facă pe el atent la desene și nu atent la ce face el cu mâncarea. Nu las frații mai mari să... Asta am pățit-o pe pielea mea. Contrar sfaturilor, frații erau călare pe el. Nu, să nu cumva se te atingi de dovlecel. Dacă mănânci dovlecel nu mai ești fratele nostru. Da. Ideea ar fi ca el să fie atent la ce face. Dacă e atent la ce face, riscul să se nece și dacă eu respect condițiile de pregătit al bucăților, riscul să se nece este foarte mic. Da, sfătuiesc și am și în cursul de diversificare toți părinții să știe manevrele de dezobstrucție de căi respiratorii, dar în principiul făcând totul corect, riscurile sunt mici. Piureurile, în schimb. Ok. Ne e frică. Poate nu simțim că e copilul pregătit. Este ok să începem cu piureuri. Dar tendința la piure care e? Să numărăm lingurițe. Să mai dăm încă una pentru bunica, încă una pentru bunic, încă una pentru cățel, deși copilul ne-a dat clar semne că nu mai vrea. Să... Nu-l lăsăm să se murdărească, să nu-l lăsăm să pună mâna în piure. Lasă-l să pună mâna în piure, lasă-l să-și-l toarne în cap.

Dă-i o linguriță. Nu m-a fost greu pentru că suntem obsedați de curățenie și efectiv era peste tot. Nu poți.

Când ești obsedat de curățenie, te tratezi tu, că altfel n-ai nicio șansă. Un copil trebuie să se murdărească. Este ok.

Acum o lăsăm de bine, deja suntem la un an și cinci luni și îi dăm farfuria în față și ne-am relaxat deja și fie îi dăm cu lingurița, bucățile mare le ia, ia, bagă mâna în iaurt, se dă cu cremă pe față, se bucură, adică am reușit să trecem de...

Uite că eu am învățat de la fiecare copil, la al treilea ziceam, ce poate să mai învețe acest copil, citise și-o grămadă de cărți între timp. Era o masă la care îi dădeam iaurt. Și i-am dus borcănașul de iaurt, era mai măricel, nu știu, 8-9 luni. I-am dus borcănașul de iaurt, dar uitasem lingurița. Iaurtul mă pregăteam să-l luau cu lingurița, adică putem să le combinăm fără niciun stres. Și cât am plecat până la bucătărie, două secunde să aduc lingurița, l-am găsit cu borcanul în mână și zic, ia să stau eu să văd ce face. A băgat gura în borcan. Era un iaurt ăsta mai gras, stătea, țea până acolo. A încercat așa, nu i-a prea mers. A băgat degetele, a dus în gură. Și l-a vărsat și a mâncat ca un cățel de pe masă iaurt. Copilul ăsta nu moare de foame, clar. Știe ce are de făcut, cumva se descurcă. Mi s-a părut fascinant câte metode a găsit să se hrănească. Dar da, era după aia cu iaurt din cap până în picioare și în jurul lui un metru. Dar el a exersat niște lucruri, a descoperit niște lucruri, eu am descoperit niște lucruri, a fost o experiență cu mai multe plusuri, uite, mizeria nu trezește în mine nici o senzație legat de momentul ăsta, dar a fost atât de împlinitor și pentru mine și pentru el, încât încurajez toți părinții să lase copiii să experimenteze cu mâncare. Sunt atâția care... Încep să nu mai mănânce bine. După un an, toți încep să fie mai selectivi la mâncare. La început sunt foarte curioși, dar după un an apare neofobia, nu mai sunt interesați de chestiile noi și încep, și din alimentele pe care le acceptau, să refuse. Noi trebuie să fii introdus deja cât mai multe până în momentul ăsta, că după aia e din ce în ce mai greu. Următorii, după un an, până la 3, 4, 5, foarte greu mai convingi un copil să mănânce ceva nou sau să schimbe ceva în ce face el. Copiii care au mâncat singuri, în primul rând, asta înseamnă că mama cel mai probabil e lângă el și mănâncă și el. Am văzut, am avut niște consultații mai aprofundate cu copiii care nu mâncau. Și am mers până acolo încât am rugat să-mi trimită filmulețe de la masă. Și de unde, teoretic, mama îmi spunea că totul este conform recomandărilor mele. Când m-am uitat pe filmuleț, mama stătea, uite așa, călare deasupra copilului și încerca să-l hrănească. Doamne, deci eu să vin la tine așa? Păi tu te dai puțin înapoi și ți-e frică. Adică, atitudinea era de, eu sunt mare și tare și șeful și tu trebuie să faci, ce-ți zic, păi când ți-e frică. Dispare orice foame, e mult mai important să scapi din situația aia. Normal că nu vei mânca. Adică tot, controlul. Vin părinți și îmi spun, am mâncat 17 lingurițe. Ok, și ce ar trebui eu să.

Fac cu informația asta?

Eu mă uit la copil. Ok, e un copil slab, e un copil care nu ia bine îngreutate. Bun, poate îl trimit la un nutriționist care știe să calculeze ce-i în alea 17 lingurițe. Dar dacă e un copil care a luat bine în greutate, care e conform graficelor de creștere. Așa și? Am mâncat 17 lingurițe? Nu știu, te îngrijorează că e prea mult sau e prea puțin că nu-mi dau seama. Copilul e bine, îi lasă la șan, înseamnă că faci bine ce faci. Dar dacă scrie în cărți că trebuie să mănânce 200 de mililitri, păi și n-a mâncat decât 150. Aoleo, panică. Nu, trebuie să renunțăm la astea. Și din păcate, da, le auzim mult și de la medicul de familie și de la pediatru. Tot din grijă pentru copil, vrem să ne asigurăm că e ok. Mă da, uite-te mai mult la copil și vezi dacă e ok. Bun, e un copil care nu e a bine îngrăutat, își pare că mănâncă puțin, îl iau la căutat. De ce mănâncă puțin? sau încerca puțin ala pe care îl mănânc ca să fie extrem de nutritiv că dacă îi pufuleți. Crești și eu că nu se îngrașă, că nu are niciun nutrient pufuletul ăla în el, are porcării, în fine. Deci, avem multe de gestionat și de adaptat de la niște chestii foarte rigide la a studiat fiecare copilă în parte, fiecare situație în parte și a vedea dacă e nevoie de intervenit sau nu.

Și din nou mi se pare că controlul face mai rău aici și faptul că dacă îl lași instinctiv să ia alimentele pe care vrea să le mănânce, să se mozolească, inclusiv, de exemplu, asta e o chestie de care mi-am dat seama și am intervenit și am schimbat-o în casa noastră, Când mi-am dat seama că dimineața se zice că totul l-a mâncat mic dejun, i s-a pregătit lunavanii mâncare și stăm și îi dăm cu lingurița sau acum de exemplu de câteva luni îi punem în linguriță și dăm ei în mână pentru că știe să-și ducă lingurița dar nu știe să o încarce. și atunci ea cu mâna sau cu lingurița o duce ea încărcată de noi. După aceea seara mi-am dat seama că atmosfera nu era tocmai plăcută pentru toată lumea pentru că ne așezam să zicem mâncam noi sau înainte îi dădăm ei de mâncare și după aia ne puneam noi la masă să mâncăm și mi s-a părut o chestie din naturală și ce am implementat acum este ca la masa de seară să-i ia toată familia o ia la ora 6 și ne așezăm cu toții și dacă stăm la masa asta și Daniela stă în față, eu stau aici, Anastasia stă aici Noi, bineînțeles, mâncăm singuri, iar Ravani stă aici cu noi și dăm, ba, eu îi încarc lingurița, ba, ea îi încarcă și cumva mâncăm toți și ea ne vede pe noi mâncând. Și atunci mi se pare că mănâncă corect, se oprește când e sătulă și lucrurile sunt ok.

Exact. Pentru că te imita. Și mai e un aspect. Copiii mei au acum 15, 13 și 8 ani. Cina este cam singurul moment, în afară de vacanțe sau câte o ieșire în weekend, în care mai suntem împreună. și pe alea 20 de minute cât suntem la masă, le savurez enorm pentru că o să fie din ce în ce mai rare și cumva, nu conștientizam asta când erau mici, faptul că masa va fi singura chestie care ne aduce împreună și vrei la masă, să stai cu plăcere și să nu îl cerți că nu și-a făcut lecțiile și să nu îl ștergi că aoleu s-a murdărit și să nu fie un moment de stres și de verificat niște lucruri, ci să fie un moment de conectare. Suntem niște ființe sociale, avem nevoie de asta și da, o facem de multe ori în jurul mesei sau împreună cu mâncarea. Și atunci mesele astea de seară pentru noi au devenit, se comentează bineînțeles, îmi ia vreo 15 minute să îi aduc la masă și nu miese de fiecare dată. Dar am, de exemplu, vine fimea de la școală, e foame atunci, mănâncă și nu-i mai e foame la ora la care mâncăm noi. Și îi spun, nu contează, vii doar să stai cu noi. Și bineînțeles că va ciuguli ceva și cu noi. Dar da, momentul mesei trebuie să fie unul plăcut în care fiecare știe să uită la el în farfurie, nu la ce face celălalt sau nu să fie momentul de criticat și de planificat și de... găsit lucruri în neregulă.

Da, și eu când mă găsesc în masă de seară, mi se pare așa un lucru. Exact cum zici tu, adică într-un ritm foarte aglomerat în care fiecare are câte un program, pleci cu copilul la școală, ăla stă la școală, ăla stă la after, pleci la muncă, te-ntorci, adică seara chiar e momentul ăla, sacrum, în care toată lumea se adună și Din nou, dacă lăsăm controlul și lăsăm lucrurile să se întâmple, cred că putem să creștem copii care să aibă o relație sănătoasă cu mâncarea. Apropo de asta, mai am câteva întrebări legate de zahăr și de dulciuri la copii. Știu oameni care zic, nu, eu până la 2 ani nu i-am dat deloc zahăr, cu toată că i-am dat fructe, alții n-au nicio problemă cu asta. Cum Cum e corect să facem în raport cu dulciurile și copiii?

În principiu, dacă ne referim la dulciuri, eu când zici dulciuri, mă gândesc la dulciurile din comerț, rafinate, cu zahăr și cu grăsimi saturate și o grămadă de alte prostii în ele. Cât mai târziu posibil. Din nou, îți dau un exemplu din viața cu trei copii. Primul copil, la trei ani, se plimba prin raionul de dulciuri și nu avea nici o tresărire, că nu știa ce sale. Al doilea, bineînțeles că a dat de dulciuri ceva mai repede. Al treilea, la un an, mânca cot la cot cu ulei la țin. Nu aveam cum să îl țin. Deci, cât nu le trebuie, pot trăi bine, mersi cu dulcele din fructe. Chestia asta a bunicilor, a părinților, da' dă-i și lui că săracul poftește. Nu-l poftește că nu știe ce e ăla. Pe de altă parte, în momentul în care a descoperit și vrea, cu cât Îl refuzi mai mult, cu atât devine dorința cea mai mare, cea mai arzătoare a copilului să mănânce. În primul rând, dispar dulciurile din casă. Sau și le ține mama, tata într-un sertar ascuns undeva, unde copilul să nu știe că există. Tentația este foarte mare. Un copil de 3 ani te duce direct la dulap și îți cere și e greu să faci față. Deci, cât mai la distanță de copil să nu știe de ele, dar dacă cere, cumva copiii mei mănâncă dulciuri, eu încerc să țin un echilibru și regula e cam așa. Primești desertul după masă, nu-i condiționez, nu-i zic dacă mănânci tot din farfurie primești desert. Întâi mâncăm asta și după aia dulcele. Dacă mănâncă trei înghițituri, ok, asta s-a întâmplat la masa asta, nu e niciun fel de problemă, nu o să-i zic că mănâncă tot din farfurie, că altfel nu primești desert. Pentru că din nou devine fructul interzis pe care și-l dorește foarte mult. Când nimeresc cu ei în magazine, vreau și de-aia, și de-aia, și de-aia, și de-aia. Și eu, de oboseală, să scap de scandal, zic ok, luați-vă. Și le-au luat și le pun în cămară și uită de ele. Deci, cred că trebuie puțină relaxare aici. Nu e o tragedie dacă le mănâncă, dar trebuie cu măsură. în stat la vârsta copilului și explicat ce înseamnă, ce îi face dulce ăla, cum acționează. Uite, te doare burtica, păi dacă ai mâncat jumătate de ciocolată, s-ar putea să fie de acolo, că uite, se întâmplă asta, asta și asta. Explicat, povestit, refuzat din când în când. Nu mâncăm dulce toată ziua, bună ziua. În mâine mergem la o petrecere de copii, vei mânca acolo? Nu mai lua șacuma, nu știu ce suc. E greu, dar trebuie găsit un echilibru al familiei, că fiecare familie are echilibru ei pe acest subiect. Și da, mi se pare extrem de important și rest ce mănâncă copilul. Ăsta mic, al meu, Orice i-ai pune pe masă, dacă i-ai pus, uite acum e în mare dragoste cu tabule, cu salata de pătrunjel. Deci cred că asta ar alege-o și în fața dulciurilor, dar de multe ori, hai să zicem că pe primul loc ar fi dulciurile, dacă îi dau să aleagă orice, dar dacă scot dulciurile din ecuație și îi ofer absolut orice, o prăjitură, un covrig, o friptură, Vă alegeți arzavaturile crude, ardeii, castraveți... Copilului ăstuia sunt destul de relaxată să-l lasă și mănânce dulce din când în când. Fimiu cel mare a avut perioada, perioada aia de creștere, de adolescent, când ar fi mâncat non-stop orice. S-a apucat de sală și, vorbind cu instructorul, a venit la mine, a, nu, eu nu mănânc dulce. Zic bine copilule, ca eu ti-am zis asta de pe-n toc gura aici de 12-13 ani. Dar asta asa e, copiii nu mai.

Asculta la un moment dat de parinti, asculta de prieteni si de...

În fine, e important acolo de cine ascultă și dacă prietenii vin cu niște sfaturi nu tocmai bune, e periculos, dar da, dacă sfaturile auzite sunt unele bune și ascultă de profesorul cu tare, de antrenorul de la sport, este minunat că cel mai probabil va veni cu informații corecte și da, sunt mult mai dispuși și e mult mai ușor să se adapteze. Dar nu-mi roamia aia, că eu nu mănânc așa ceva. Zic, ah, până acum băteai la cap acum. Zic, ok, sigur, bine, așa facem. Sunt perioade și perioare, uite, mergem la ski, bineînțeles că vor mânca mai multe dulciuri decât în rest, când merg la școală, mănâncă la școală și nici nu își aduc aminte neapărat de ceva dulce. Dar n-am interzis cu desăvârșire niciodată, n-am cedat la fiecare cerere a lor, Și.

Plus că le-ai oferit o varietă.

O bază sănătoasă, astfel încât și dacă mănâncă dulci... Bun. Uneori nu facem ce face doctorul, facem ce spune doctorul. Dulciurile bune nu sunt, nu ne aduc niciun beneficiu. Ok, ciocolata amăruie poate, dar ciocolata amăruie nu o să mănânce un copil. Pe de altă parte trebuie să gândim și din punct de vedere emoțional, să găsim un echilibru, că stresul ăla de a te certa tot timpul cu copilul pe capitolul dulciuri, s-ar putea să facă mai mult drău decât bucățica aia de ciocolată și atunci trebuie să găsim un echilibru. Dacă avem un copil care acceptă și merge pe direcția spusă, minunat. Dar atenție, ăștia ținuți sub control 4, 5, 6, 7 ani, e posibil la un moment dat să preia ei controlul.

Ca să-i spă o bunică.

Deci, la școală fac schimburi între ei. Eu îți dau sandwichul ăla sănătos, făcut de mama, cu salată, cu de toate, tu dă-mi ciocolata.

Corect, și cred că e important să te asiguri să nu ajungă la școală să-l batic după dulciuri, să-ți facă schimb cu orice lucrețe. Ok, mi se pare o abordare foarte bună. Mai am o întrebare. Legată de ce înseamnă probleme digestive, alergii, intoleranțe la alimente, nu știu dacă mie, subiectiv, anecdotic, mi se pare că numărul acesta de alergii, intoleranțe a crescut la copiii sau sunt din ce în ce mai mulți care au tot felul de intoleranțe, tot felul de, nu știu dacă să le zic alergii alimentare.

Nu, nu, alergii. Da, alergii.

Și de unde crezi că vine acest număr mai mare, dacă e mai mare într-adevăr, și cum am putea să ne ferim de el, ce ar trebui să facem?

Păi bine, de la poluare, de la antibiotice luate mult, des, prost, când nu trebuie, de la născut prin cezariană, de la nealăptat și de la mâncat. Tâmpenii, nu zic neapărat de dulciurile de care tocmai am discutat, ci toate legumele astea grăbite să crească, toate fructele astea coapte pe vapor când le aducem de nu știu une, nu mai au la fel de mulți nutrienți cum aveau acum 50 de ani, acum 100 de ani.

Totuși, mi-ai numărat niște cauze pe care nu sunt în controlul meu, adică, ok, cezărian, n-am avut cum, ne-a lăputat, nu s-a putut, poluarea nu, ce putem să facem? Ok, antibiotic putem să evităm și între alte vorbări, de asta fac, întreb mereu dacă se poate fără antibiotic, vă rog.

Absolut. prebiotice, probiotice atunci când e nevoie, o alimentație cât mai sănătoasă, adică chestii făcute în casă cât mai puțin preparate.

Gătit în casă.

Gătit în casă, dar cât mai simplu. Dacă fierbem legumele alea o oră, păi nu se cam duc toate vitaminele, se pierde o grămadă de nutrienți. Fructele, dacă le preparăm termic și îi dăm doar plăcintă de mere în loc să ronțăie din măr, bineînțeles că nu are la fel de mulți nutrienți. Deci pe deoparte să încercăm alimentația asta să fie cât mai hrănitoare, adică alimente de bază, legume, fructe, nuci, alune, semințe, carne, ouă, din toate, dar Cât mai puțin procesate. Tot ce înseamnă cumpărat, din comerț, mai are pe lângă și o grămadă de chestii nedorite, conservanți, coloranți, îndulcitori și alte minuni. Deci e de preferat să le evităm. Da, antibioticele putem să Dacă intrăm în discuția asta, nu mai terminăm. Da, putem să întrebăm medicul, sigur e nevoie de antibiotic, putem să facem niște investigații să fim siguri că e nevoie de antibiotic. Eu știu ce înseamnă camera de gardă, pe vremea când făceam yogărzi, Grigore, Alexandrescu, erau 200 și ceva de prezentări pe noapte la câțiva medici. Și tu îi explicai copilului pe care îl vedeai prima oară și probabil și ultima. Ok, ai o amigdalită. Nu știm acum dacă e virus sau bacterie. Dăi aia, aia, așa. Dacă nu îi trece, uite, îți trec și antibioticul pe rețetă. Păi câți mai așteptau să vadă trece sau nu trece. Cel mai probabil luau antibioticul din start. Sunt încă, povestesc farmaciști, că sunt încă oameni care se duc la farmacie și cer, dați-mi și mie puțin antibiotic, că mă doare capul sau am febră. Se trata, o lungă perioadă de timp, totul se trata cu antibiotic. Alergiile sunt, într-adevăr, mai dese, dar multe lucruri nu țin de noi. Ce putem totuși să facem? Asta cu hrana cât mai sănătoasă. Introduși alergenii repede. Nu așteptăm să facă trei ani ca să-i dăm alune. Le dăm până în an.

Protocoalele inițiale astea spuneau, da, spuneau hai să le ridăm și după aia ne-am prins sau, mă rog, medicii, cercetătorii s-au prins că Din contra, dacă întârzi mult un posibil alergen, riscul de a face alergie e și mai mare. Deci să le introduci cât mai repede.

Deci acum se recomandă, după începerea diversificării, cât mai repede să le introduci. Alergologii chiar zic că pot să încep de la 4 luni. Chestia asta cu medicina. Nu se pun de acord. Nu se pun de acord toți pediatrii din toată lumea asta. Nu se pun de acord pediatrii cu alergologii. Nu se pun de acord. Eu cred că e greu pentru părinte să înțeleagă toate lucrurile astea și să decidă pentru copilul lui. De-aia preferă să zice, lasă, nu mai îmi bat eu capul, hai să-mi dea medicul. Dar nu. Nu începem la patru luni, dar când începem la șase, îi dăm alergenii, repejor. Ne luptăm pentru alăptatul ăla. Uite, alăptatul ăsta din primele ore din maternitate. Laptele matern, vezi că orice mă întreb eu tot acolo ajung. Laptele matern are immunoglobulina A. Immunoglobulina A tapetează tot tubul digestiv, care tub digestiv la naștere are niște spații în el. Spații prin care, dacă n-a primit lapte matern întâi și primul lapte pe care îl bea este lapte praf, permit trecerea proteinei din laptele de vacă, prin tubul digestiv ajunge în sânce și sensibilizează acel copil care are risc mai mare de a dezvolta alergie la proteina din laptele de vacă, adică cea mai frecventă de la noi. Un alt motiv să ne zbatem pentru alea două, trei subturi primele în maternitate, care sunt cele mai dificili de realizat, că mama și copilul de obicei sunt separați. Sunt studii la nivel mondial, decât Ce economie am face la nivel de planetă dacă femeile ar alăpta? Că n-ar mai fi atâtea alergii, n-ar mai fi atâtea îmbolnăviri, n-ar mai fi atât consum de lapte praf, laptele praf poluează că folosești niște metal, niște plastic pentru ambalaje, pentru producția lui consum, niște lucruri, vacile poluează foarte mult. Din punctul meu de vedere, alăptatul ăsta, uite-ar câte ar putea să îmbunătățească, de-aia sunt extremistă, fanatică.

Nu e suficient să zici, da, încurajăm alăptarea.

Cum o încurajezi?

Adică, bravo, o încurajezi. Cum o încurajezi? Trebuie să o încurajezi punând absolut tot posibilul la dispoziția mamei, de la consultant în alăptare, până la suport din partea tatălui, până la încurajarea nașterii naturale, până la încurajarea punerii copilului la sân, Există.

Țări la care asigurarea medicală include inclusiv câteva consultații de lactație.

Da, pentru că ți este mult mai ieftin, în final, ca țară, ca societate, ca sistem sanitar, să investești în acel consultant de lactație și să refaci sistemul, să refaci traseul în așa fel încât să te asiguri că ai cât mai mulți cetățeni, doamne, cât mai mulți cetățeni care au fost alăptați, care după aia nu necesită teste alergologice, alimentație specială, lichigaț, inflamație și alte liriți riscuri.

Nu se exclude, că nu vreau să scară lumea, că eu am...

Riscul clar scade.

Riscul clar scade. Absolut. Se pot face mici lucruri, dar cred că asta e valabil în orice domeniu, cu cât îl aprofundezi, ți se pare că bucățica aia ta ar putea schimba lumea. Este greu să pui în aplicare ca să poți să dovedești chestia asta, dar da, sigur ar îmbunătăți calitatea vieții pentru mulți.

Și știi ce mi se pare de bun? Simți că practic lucrul ăsta pentru care militezi nu este ceva invenție nouă, este o întoarcere la bază. Adică fix asta e, e o întoarcere la bază. Nu este ceva nou ce s-a inventat și ne spui, a, fără asta nu mai putem trăi. Nu, așa am fost noi construiți, hai să ne întoarcem la bazele noastre.

Uite, o chestie pe care e important să o audă părinții. să nu se aștepte să-i ajute medicul-pediatru cu alăptare. Medicul, o consultație de lactație înseamnă, consultantul în lactație să afle tot despre istoricul medical al mamei, despre sarcină, despre naștere, despre cum au descurs primele alăptări, despre cum merge alăptatul, să vadă copilul de sus până jos, să-l verifice, să se uite în cavitate bucală, să vadă copilul cum surge un sup de la un cap la altul. Durează minim o oră și jumătate toată chestia asta. Pediatrul, chiar dacă are niște informații, nu va putea niciodată să facă asta și eu la cabinet am consultație separată, alăptare cu pediatrie, că nu se pot face toate. Când te duci cu un copil care n-a luat bine în greutate sau care plânge la pediatru, vei primi recomandare de lapte praf. Băi, dă-i-l! Dar cere și ajutorul unui consultant în lactație care asta face. Știe să-ți dea. Inclusiv avem protocol de dat lapte praf. Adică noi nu suntem poliția laptelui praf și nu există așa ceva. Există, dar știm să-l dăm. astfel încât să încurajăm și să îmbunătățim alăptarea, nu să punem în vreun pericol copilul sau mamă. În principiu, vezi că eu prin tot ce fac, încerc să transmit atâta informație încât să nu mai fie oamenii bolnavi și să aibă nevoie de mine. Contul meu principal este Instagram-ul pediatrybylinkatranulis, pe Facebook e doctorilinkatranulisibclc, am și eu un podcast pediatalks, Pe la neaţa, pe la podcast-uri, peste tot, la conferinţe unde pot vorbi despre lucrurile astea, vin cu tot dragul pentru că eu vreau să nu mai am de muncă. Eu vreau să şomez, eu vreau toţi copiii să fie sănătoşi, toţi părinţii liniştiţi şi să aibă nevoie doar aşa să-i văd la un control din când în când ca să le confirm. Este minunat, faceţi o treabă excelentă, Nu cred că o să prind asta în decursul vieții mele, dar poate generațiile următoare o să aibă mai multe șanse. Dar da, cred atât în lucrurile astea și mi se par atât de importante să le cunoască părinții și să le audă într-un pachet complet, nu doar pe o frântură. Nu, ține-l non-stop, lăsând că sigur nu există așa ceva. Trebuie văzut toată povestea din spate.

O să lăsăm aceste link-uri unde te pot găsi oamenii și inclusiv către site-ul unde ai acele cursuri de diversificare. Le lăsăm în descrierea acestui material. Vă mulțumesc pentru timp și pentru toate informațiile de astăzi. N-am reușit să atingem toate subiectele provinse, gen răciță, colici.

Tot mă întrebam, oare când ajunge și la alea?

Practic asta s-a transformat intr-un ghiz de începutul vieții și de alăptare și de diversificare.

De reîntors la bază.

Încercați să vă simțiți instinctele pentru că le aveți și alea o să vă ghideze acolo unde trebuie. Ilinca, mulțumesc încă o dată că ai venit, mulțumesc că ați rămas până aici să ne urmăriți. Nu uitați, avem și un newsletter pe care o să-l găsiți jos în descrierea acestui material. drmihail.substack.com În fiecare sâmbătă trimit un newsletter scris de mâinile astea ale mele, unde vă trimit un gând, cartea pe care o citesc, la ce podcasturi mă uit, ce materiale mișto am văzut, ce urmează și așa mai departe. Nu uitați să intrați și pe bunbine.ro, unde o să vedeți în următoarele evenimente pe care eu și cu echipa mea le organizăm. Sunt aceste branchuri științifico-culturale în care avem câte o conferință, discutăm despre lucruri interesante și ne cunoaștem. Deci dacă intrați pe bunbine.ro există și acolo un alt newsletter la care vă abonați și unde primiți doar informații legate de acele evenimente. Dacă aveți Poate întrebări pentru link-a, puteți să le scrieți jos în comentarii, dacă aveți alte sugestii, jos în comentarii. Apreciăm orice like, orice share, orice comentariu, chiar dacă este pur și simplu. Scrieți acolo. Pediatrie ne ajută. Mulțumim foarte mult că ați rămas până aici și ne vedem la un alt podcast. Ceau. Pa, pa! La.

Revedere!