A surgeon compares his work to elite athletics, requiring strict discipline: no sleep loss, steady hands, no excess. He keeps family and work separate but stays on call, and has a mental rule to stop thinking about patients once he leaves the hospital until evening reflection.
Chapters
O viață de chirurg trebuie să fie o viață de sportiv, de performanță. Nu-ți permiți să pierzi nopțile sau dacă îți pierzi nopțile a doua zi, nu operezi. Faci astfel încât lucrurile să ți se potrivească de așa natură. Nu faci excese de niciun fel. Acolo nu merge să-ți tremure mâna nici măcar un milimetru. Încerci să ai o limită și o demarcare între viața de familie și viața profesională. E foarte greu. mai ales în postura mea în care tot timpul orice s-ar întâmpla cu vreun pacient, eu sunt pe telefon. Dar măcar mental, în momentul în care ies din spital până seara înainte să mă culc, nu mă gândesc la spital. Seara când mă culc, atunci mai avem eu cu mine o serie întreagă de discuții despre ce a fost astăzi, ce va fi mâine, ce va fi poimine, ce facem peste 50 de ani, chestii de genul ăsta care sunt profesionale, dar alea încerc să fie limitate doar la momentul respectiv.