A Romanian speaker explains why drugs that work in petri dishes fail in patients, and describes a new approach: growing organoids from a patient's own cells, transplanting them into mouse brains, then testing treatments on that patient-specific tissue inside a living organism.
Chapters
Pentru că multe dintre medicamentele care le avem astăzi sau care au fost dezvoltate, funcționează foarte bine în laborator. Le pui pe celule și totul merge foarte bine. Și te duci la pacient și nu funcționează. Este un alt nivel. Să te muți din in vitro în in vivo este un complet alt nivel.
Adică, în vitro înseamnă acel organoid care stă neprubetă și tu pui medicament, el funcționează la pacient, nu funcționează, dar tu ai vrea să l-ai transplantat și el să crească și să funcționeze într-un organism?
În contextul organismului și a organului, cu toate celelalte interacțiuni.
La ce te ajută? Te ajută la orice medicamentă ai putea să testezi.
Asta am făcut pentru Timothy Syndrome. Articolul care îl menționai înainte, practic se finale după ce dezvoltăm toată terapia, nu există un model animal. Modelele animale, desigur, pentru bolile psihiatrice, în mai ales pentru autism, nu recapitulează aspectele. Nu putem să zicem că există autism într-un șoricel.
Ok, dar tu poți să ai un organ unit cu autism implantat într-un șoricel. Exact.
În acest caz avem efectiv pacienții pe care plănuim să îi tratăm, îi faci organoiz de la cei pacienți, îi pui la șoricel și apoi injectezi exact intratecal, cum vom face la pacienții, la șoricel, dar te uiți la efectele asupra celulelor pacientului în contextul creierului șoricelului respectiv.