A cardiac surgeon reflects on mentors who shaped him as both a skilled surgeon and compassionate doctor. He describes how the intensity of cardiac operations forges deep friendships, including one mentor who baptized his child, and stresses mentorship's critical role in medical training.
Chapters
Sunt chirurgi cu care am lucrat, care m-au format nu numai ca chirurg, m-au format ca medic, ca doctor. Să știu să-mi văd pacienții, să mă îngrijesc de ei și după ce-s terminat partea de operație și am rămas în relații atât de bune și m-au influențat atât de mult în viață încât mi-au botezat copilul și am rămas prieteni, suntem prieteni toată viața. Ce nu înțelege lumea despre medicină și despre medicina asta cu mize mari, cu michirurgia cardiacă și cu multă, multă adrenalină în timpul operațiilor și cu momente din astea foarte spectaculoase este că te leagă foarte mult momentele astea de multă adrenalină. Prietenul ăla cu care n-ai vorbit de 20 de ani și dacă îl suni, e irrelevant ce s-a întâmplat în 20 de ani. Discuția continuă ca și când ați lăsat-o atunci. E genul ăsta de relație care se formează, știi? Mentorship-ul care e important în orice domeniu te pregătești. În medicină și în chirurgia cardiacă e cu atât mai important.