A short Romanian-language monologue urging parents to teach children to seek help during drug-related emergencies rather than fearing legal consequences. The speaker recounts an anecdote about a friend who experienced drug-induced psychosis and criticizes Romania’s punitive approach that deters calling police/ambulance; ends with a call-to-action to visit drmihail.ro for more information.
Chapters
Cum ar trebui să vorbească părintele cu copilul? Cred că în primul rând, ca să se răspundă la întrebare, îți explic prin exemplu ăsta. Așa nume, un amic de-al meu care a trecut printr-o experiență de genul ăsta. El a fost în situația în care a ajuns într-o psihoză la obregia. Dar înainte să ajungă la obregia, a ajuns acasă la măsa. Și măsa suna disperată prietenii, că nu știa ce se întâmplă cu fisul. Era frică să sune la poliție, la ambulanță, de teamă că o să-l bage pe fisul la pușcărie. Ăsta e nivelul de înțelegere asupra drogurilor în România. Ăsta e nivelul de protecție a copiilor care riscă să ajungă în punctul ăsta. Bagi două milioane de copii la pușcărie pentru că îi prinsi cu 0,5 lei? Nu, ar trebui să-i înveți ce se întâmplă în momentul în care ei ajung în situațiile în care oricum o să ajungă. Într-o situație în care cineva din cauza drogilor intră într-o psihoză sau are o cădere sau a leșina. Primul gând din cercul de prieteni este hai să facem noi ceva să-l trezim ca să nu avem probleme. Nu este hai să sunăm la poliție sau la ambulanță sau hai să sunăm la părinți pentru că știu ce o să se întâmple dacă fac chestia asta. Știu care sunt repercusiunile. Bă, nu îl face pe fitu să-i fie frică să-ți ceară ajutorul dacă ajunge într-o situație de genul ăsta. Pentru că s-ar putea să nu ajungă, dar s-ar putea să ajungă. Pentru că drogurile sunt peste tot. Vrei să aflii mai multe despre acest subiect? Atunci intră pe drmihail.ro la pagina subiecte și alege subiectul care te interesează.