"Cu ultima suflare" | Cum să citești o carte pe zi?

Salutare, oameni buni! Eu sunt dr. Mihail și astăzi avem o recenzie de carte. Vreau să vă povestesc despre această carte din patru motive. În primul rând, aceasta este, cred că, una dintre cele mai mișto cărți pe care eu le-am citit vreodată și din punct de vedere al poveștii și din punct de vedere al modului în care te ține cartea asta aici, prezent și din punct de vedere al învățămintelor pe care le ai după ce citești această carte. Cartea asta, într-un fel, rămâne cu tine și după ce ai închis-o. În al doilea rând, cred că asta e una din cărțiile acelea pe care trebuie să le citească toată lumea. Pentru că în cartea asta se vorbește despre un subiect destul de greu pe care niciunul dintre noi nu-l abordăm și nu ne gândim la asta. și anume întâlnirea noastră inevitabilă cu moartea care poate să vină într-un timp nedefinit cu toții știm că la un moment dat vom muri dar nu știm când vom muri ori aici avem povestea scrisă reală a unui medic a unui rezident la neurochirurgie în vârstă de 35 de ani care este și vârsta mea și cumva m-am regăsit foarte mult în ceea ce se descrie aici povestea lui și întâlnirea lui cu moartea el fiind diagnosticat cu un cancer în stadiu terminal urmând să-și trăiască ultimile 18 luni descrise în această carte și ținând cont de faptul că fiecare dintre noi ne vom întâlni la un moment dat cu această moarte și ținând cont de faptul că nici el, el fiind un tânăr care toată viața lui s-a preocupat de ideea morții și de cum este această întâlnire și ce se întâmplă după. În al treilea rând, asta e cartea la care efectiv am bocit minute întregi. Am plâns cu șiroaia de lacrimi. Am mai citit cărți care mi-au dat câte o lacrimă așa și mi-au dat o senzație de tristețe dar In cartea asta trebuia efectiv sa fac pauze ca sa pot sa plang linistit cu fata in palme si sa revin la cartea atunci cand ma calmam. Si al patrulea rand, plansa asta n-a fost deloc tragic sau trist. Era cumva un plans bucuros care, pe de-o parte, traiesti cumva o senzatie de neputinta vis-a-vis de moartea omului care povesteste lucrurile din aceasta carte. Si pe de alta parte, aveai cumva o senzatie de bucurie ca esti in viata si iti da o alta perspectiva asupra vieții tale. După ce termin cartea asta, ai o senzație de completă mulțumire, de triunf și de bucurie a momentului prezent. Acum, înainte de a face o scurtă recenzie, vreau să vă explic cum am citit eu cartea asta într-o singură zi. Pentru că cartea asta, să fim sinceri, era aici pe poliță de aproximativ un an. De un an de cât am cumpărat-o, am mai răsfăit-o, am citit vreo 30 de pagini, după care m-am ocupat de alte proiecte. și i-am lăsat acolo. Și probabil că cunoașteți și voi această senzație de vină când îți lași o carte pe care chiar ți-ai dorit să o citești. Pentru că sunt și cărți din care poți să înveți în primele 30 de pagini ideea principală și poți să îi lăsași deoparte. E ok să lași o carte necitită, dar cartea asta efectiv voiam să o citesc și nu îmi găseam timp. Așa că m-am decis să o citesc într-o singură zi și așa îmi imaginez eu că arată un om care este activ, care lucrează în fiecare zi, care are lucruri de făcut și care totuși își dorește să citească o carte într-o zi. Probabil că trebuie să citești peste tot și în parc când plimbi copilul și când faci sport și când iei masa o iei cu cartea în mână. Când te plimbi prin oraș și ai acele momente moarte la semafor, citești carte și în felul ăsta poți să ajungi să citești o carte într-o zi. În realitate, acest video este susținut de Audio Tribe și mă super bucur de această colaborare pentru că în felul ăsta am aflat de această aplicație unde ai peste 15.000 de cărți, narrate de narratori foarte mișto, cu niște voci plăcute. pe care efectiv o deschizi, iti descaci cartea si o asculti. O poti asculta in metrou, o poti asculta pe drum spre casa, o poti asculta in parc candaler si practic in felul asta iti si gasesti momente in care sa ramai tu cu tine insuti si sa ai practic o lectura, intri ghilimele, audio a cartilor pe care tu ti le doresti. O sa ajungem si la Audiotribe si o sa va povestesc cum trebuie sa va instalati aplicatia. Acum, revenit la carte, probabil ca o sa dau si cateva spoilere dar Sincer sa fiu, carta asta as vrea sa o recitesc tinand cont de faptul ca am ajuns la final si am aflat despre ce este vorba la final. Carta asta este impartita in patru parti. Prima parte este scurta in care el iti spune cum se uita pe o radiografie cu plamanii lui, el fiind neurochirurg si ocupandu-se inclusiv de canceri, de burnavii oncologici. vede că plomânii lui sunt plini de tumori și că-și dă seama că viața lui, așa cum și-o imagina el și așa cum viața lui devine acum, se schimbă radical. E o despărțire de fostul el și o încercare continuă de a te acomoda cu noul tu și neputința de a ști în ce direcție o să meargă acest nou tu. A doua parte a cărții, el îți descrie viața lui până să ajungă la diagnostic. Aflica e un tânăr foarte entuziasmat și interesat de filozofie, de literatură. Cărți pe care le citește e în încercarea de a înțelege viața și în încercarea de a înțelege moartea. Când își dă seama că filozofia este sterilă fără o experiență concretă, își dă seama că cel mai bun mod de a te apropia de înțelegerea morții și a vieții este acela de a fi medic și de a fi alături de acei oameni care au nevoie de tine nu doar în calitate de chirurg, ci și ca om. Oameni care află un diagnostic sumbru și care au nevoie de o prezență care să-i ghideze acolo. Și în felul ăsta ajunge să facă neurochirurgie și ajunge să fie unul din cei mai buni rezidenți din UK, ajunge să facă neuroștiințe și are o super carieră în față, carieră care îl face imediat profesor după ce termina rezidențiatul. Partea a doua este aceea în care el află de acest diagnostic și începe o luptă. nu știe dacă trebuie să renunță la chirurgie sau nu, renunță treptat la ea. După aceea aș dă seama de faptul că legătura cu pacientul era, de fapt, esența practicei lui medicale și se întoarce peste puterile lui în sala de operații, cu suportul oamenilor din jurul lui, cu suportul, să zic, unor doctori care îl locuiesc în sală când el nu mai poate să opereze. Și continuă această luptă până când aproape că nu mai poate. Și pentru că își trăiește viața cu săția și pentru că visau să aibă un copil, ajung să facă fertilizare în vitro și să facă un copil. El își dă seama că decizia asta trebuie să fie doar a soției lui pentru că ea va fi cea care va crește acel copil fără el, iar ea își dă seama că decizia trebuie să fie a lui pentru că doar el știe dacă poate să suporte această greutate de a se despărți de fica sa înainte ca ea să-l cunoască cu adevărat. Si ajung in final sa aiba acest copil si ceea ce descrie ea ulterior este ca daca i-ai fi vazut in ultimile lui luni de viata stand undeva intr-un restaurant si mancand coaste si razand unii cu altii, nu ti-ai fi dat seama niciodata ca el de fapt are un diagnostic terminal si ca in curand nu o sa mai fie acolo. Ultima fraza pe care o spune el in aceasta carte este ca e extrem de recunoscator pentru faptul ca are o fica, care e un copil, care este o bucurie care nu necesita nicio alta bucurie ulterioara. Partea inarata de el se termina brusc, tu dai pagina, vezi ca urmeaza epilogul care este scris de sotia lui, cei care spune ca Paul a murit. și că a murit înconjurat de prieteni și îți povestește cum a urmat acel declin de câteva luni în care el a ajuns în final în terapie intensivă, a decis împreună cu medicul din terapie intensivă că nu vrea să fie intubat pentru că nu are niciun rost, că vrea să îi se administreze tratament paliativ, adică să îi se administreze mulfină și să fie lăsat să moară. Între timp ajung rudele acolo, el într-un fel se desparte în mod conștient de ei, iar ultima Iar ultima parte este cand el cere ca fica lui Dopplunghi sa-i fie... Ok, nu-mi dau seama de ce ma simt extrem de apropiat cumva de personajul asta. In care... Fuck! Ok. Ultima momenta e ala in care el cere ca fica lui Sofia Dusa, in care o ia in brate pentru ultima data, o miroase, iar ea avand 8 luni nu intelege ce se intampla, se uita ciudat la tuburile de oxigen care atarna pe langa el, la aparatele care piuie, dar inca este bucuroasa sa-l vada, inca ii zambeste si dupa aceea este luata si de fapt... Și, de fapt, ceea ce spune, în final, soția lui este că visul lui a fost ca această carte să fie scrisă și să fie publicată, tocmai pentru că acesta este singurul mod în care fica lui, încă neconștientă de ea, poate să își cunoască tatăl. Și, practic, așa se termină cartea asta, nici acum, când mă gândesc la ea, nu mă pot opri din plâns. Și, da, e... nu e o lectură ușoară, dar cred că e o lectură pe care fiecare dintre ei ar trebui să o aibă, pentru că te apropie de realitatea in care traiesti si te departeaza foarte mult de toate lucrurile marunte din viata de zi cu zi care ne par niste probleme. Ele se transforma in niste furnici micute si neinsemnate pe langa Bucuria vieții, indiferent de prognosticul pe care l-ai și indiferent de câți ani ne-au urmați fiecare dintre noi să trăim. Da, scuze, îmi pare rău, dar efectiv mi-e extrem de ușor să mă transpun în pielea acestui personaj și... În final vreau să le mulțumesc celor de la Audio Tribe care au venit cu această colaborare și mi-au deschis ochii către această aplicație care este aur pentru mine. Am o grămadă de cărți sarvate pe care de-abia aștept să le citesc. Bineînțeles, nu trebuie să asculți o carte într-o zi, poți să o asculți într-o săptămână. În mare, aplicația aceasta are o grămadă de cărți pe care le poți preasculta. Atenție, când îți faci cont, contul nu ți-l poți face direct pe aplicația asta. Trebuie să intri pe site-ul lor, să-ți faci cont, să introduci o metodă de plată. Ai cele 30 de zile gratuite pe care poți să le folosești pentru a asculta cărțile pe care vrei să le asculti. Eu vă recomand să vă notați în calendar care este penultima zi de abonament gratuit acelor 30 de zile și la finalul celor 30 de zile dacă nu vă place sau dacă vi se pare că nu o folosiți pentru că e posibil să nu aveți timp să nici să folosiți această aplicație, să vă întoarceți în penultima zi și să vă anulați abonamentul ca să nu fiți taxați. Asta mi se pare cea mai cinstită metodă de a încerca o astfel de aplicație. Ce mi se pare foarte interesant este faptul că are această viteză pe care o poți folosi în Poți să asculti la o viteză mică, mie mi se pare foarte încet această viteză normală, eu de regulă mă duc undeva la 1.8 sau chiar 2X și practic viteza cu care asculti această carte crește. La viteza normala are undeva la 5 ore si jumatate. Daca te duci, bineinteles, la 2X, poti sa asculti cartea asta in 2 ore si 40 de minute. Intr-adevar, e o ascultare intensa, trebuie sa fii foarte atent la ceea ce asculti. Poti sa pui pauze atunci cand vrei sa revii la un anumit subiect sau daca vrei sa gandesti sau sa aprofundezi o anumita idee si dupaia revii la ascultat. Si va recomand sa incepeti cu aceasta carte. Este o lectura care nu e usoara, dar cred ca este extrem de benefica pentru cunoștințele noastre și pentru viața noastră care continuă pe acest pământ. Oameni buni, vă mulțumesc pentru atenție, aveți grijă de voi și faceți alegeri corecte. Pe curând!