Cum ne îmbolnăvește mâncarea | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu dr. Mihai Diculescu

Românul dimineața fumează o țigară, bea o cafea și nu mănâncă nimic. Masa de prânz e mâncată așa pe fugă la serviciu și masa de seară atunci a rupit. Este cea mai proastă variantă posibilă, da?

Ce putem să mai mâncăm în ziua de astăzi? Ce tip de mâncare ne face rău cu un om? Într-o viață mănâncă aproximativ 50 de tone de mâncare.

Nu supraviețuiește cel mai puternic, nici cel mai inteligent, cel care se adaptează. Când eram în tânăr rezidenț, am întâlnit două, trei cazuri de boli inflamatorii a intestinului. Acum am câteva zeci internate în fiecare zi la mine în institut. Ceea ce trebuie să păstrăm noi în continuare este diversitatea alimentației. Adică mâncăm nesănătos o perioadă de, știu-și eu, un an, doi, trei, cinci și plătim consecințele ulterior fără să realizăm o conexiune clară între cauze și efect. Să constatăm care e mediul în care trăim și să luăm măsuri pentru actualitatea. Deci orice fel de alimentație din acelația de tip exclusivist va duce categoric la patologie, adică la boi. Nu cârnați ouă prăjite, alimente care sunt greu digerabile, că inclusiv boli reumatice pot să fie generate de perturbarea microbiotei intestinale.

Ce ar trebui să mâncăm? Ce ar trebui să evităm? Omule te salut, eu sunt dr. Mihail Şiţurez, bun venit la un nou episod Boabe de Cunoaştere, în care, fiţi atenţi, o să vorbim despre ce putem să mai mâncăm în ziua de astăzi. Ce este bine să mâncăm, ce tip de mâncare ne face rău, cum recunoaştem că mâncarea nu ne face bine, pentru că realitatea este, şi vreau să vă concentraţi la acest număr, că un om, într-o viaţă, mănâncă aproximativ 50 de tone de mâncare care trec prin tot tractul tău gastrointestinal. Dacă mâncarea aceasta este ultraprocesată, dacă la această mâncare adaugi stres zilnic, factori toxici de mediu, Aceste lucruri te vor îmbolnăvi. În schimb, dacă mâncarea asta e de calitate, ea o să-ți mențină și o să-ți susțină sănătatea. Și atunci când lucrurile scapă de sub control, apar primele simptome. Și vreau să văd dacă recunoști aceste simptome, cum ar fi balonare, greață, constipație, diar e durerea abdominală, tulburări de tranzit intestinal. Și de multe ori ne obișnuim cu aceste simptome și ne gândim că lasă, e normal, așa sunt eu construit. Dar dacă le ignorăm, putem să ajungem la alte probleme de sănătate mai grave. Putem să ajungem la boli inflamatorii intestinale, putem să ajungem la obezitate, un fenomen din ce în ce mai întâlnit. Și putem să depășim această barieră a bolilor sau această zonă a bolilor gastrointestinale, pentru că atunci când apare intestinul permeabil și alte forme de inflamație intestinului, această inflamație se duce în tot sistemul și putem să ajungem la anxietate, la brain fog, la depresie și așa mai departe. Așa că în acest episod o să discutăm despre toate aceste lucruri, despre cum le recunoaștem, despre cum putem să le prevenim și ce soluții avem la medic atunci când... Apar aceste probleme. Vreau să anunț că acest podcast este sprijinit de compania INERGY. În cazul de față o să vorbim despre Probicola, IBS și Bifido Plus. O să vedeți la momentul potrivit de ce. Și avem și un invitat de calibru, pentru că invitatul meu de astăzi este unul dintre cei mai respectați și experimentați specialiști din medicina românească, care a format la rândul său multe generații de medici. Este vorba despre profesorul dr. Mihai Diculescu, care este Medic primar gastronetolog cu experiență de peste 37 de ani și competență în medicină internă, endoscopie, digestivă și hepatologie. Este directorul centrui de gastronetologie și hepatologie în Institutul Clinic Funden, centru de excelență acreditat de Ministerul Educației și al Cercetării. Domnule profesor, vreau să spun că vă priveam cu admirație pe holurile Institutului Funden cât eram rezident acolo. Am avut ocazia să vă cunosc la MEDICUL și să discutăm subiecte interesante și am acum ocazia să vă am două ore la boabe de cunoaștere, așa că vreau să vă urez bun venit și mă bucur să vă revăd.

Eu vă mulțumesc pentru invitație și sper să încercăm să descălcim măcar câteva din ideile pe care le-ați exprimat, Adina Ușor.

Ziceți bine, măcar câteva, pentru că e un domeniu atât de vast, suntem cu toții atât de diferiți, lucrurile se schimbă într-un așa ritm alert, mâncarea se schimbă atât de mult de lant la ant, și cred că bolile cu care vă confruntați se schimbă și ele, încât probabil că o să reușim așa să zgâriem un pic suprafața problemei, dar înainte de a începe aș vrea să vă Întreb, pe scurt, ce faceți noastră în activitatea profesională de zi cu zi la Fundrain?

Cred că principala mea atribuție la ora actuală, după cum bine ați spus, după mai bine de 40 de ani de activitate, este educație. Educația nu merge la nivelul doar a studentului sau a medicului tânăr, rezident sau a specialistului care vine la supra-specializare la mine, ci educația populației. Adică mă interesează foarte mult ca pacientul meu, după ce trece pe la mine, să fie mai educat, mai informal decât a fost înainte. Cred că este, să zic așa, piața cea mai importantă din ceea ce am eu de făcut în clipa de față, de asta, la ora actuală, am eliberat activitatea mea de multe alte activități, să zic așa, tot medicale, dar care nu mă privesc, ca să mă focusez pe această idee de a educa pacientul, de a înțelege fenomenul pe care îl descrie, de a îl explica pe înțelesul lui și, în felul acesta, să luptăm împreună împotriva boli. sau să prevenim boala. De fapt, ați vorbit și de prevenție, la apropo de cele 5 tone de mâncare care mâncăm pe viață. Corect!

Și aici... 50 de tone într-o viață e un număr destul de mare. Încercam să-mi închipui ce ar însemna 50 de tone. Ar fi două camioane mari, umplute, toate, de 50 de tone. Și dacă considerăm că densitatea mâncării este mai mare, putem să presupune că sunt patru camioane pe care le mâncăm într-o viață. Și, apropo de ce mâncăm, vreau să mă întreb. Cât de mult ne influențează faptul că ceea ce mâncăm noi în ziua de astăzi este probabil foarte diferit de ceea ce mâncau părinții noștri și de ceea ce mâncau bunicii noștri. Totul este mult mai procesat. Pe de o parte, pe de altă parte, avem alimente la care bunicii noștri n-aveau acces. Avem tot felul de lucruri. Pot să număr doar brocoli, avocado, chia, mango, tot felul de fructe exotice, tot felul de legume exotice. Ne influențează aceste alimente și diversitatea asta cu care corpul poate nu e obișnuit. Ne influențează într-un mod negativ?

Categoric. Doar că trebuie să precizez apropo de ce spuneați dumneavoastră că zgăriem doar pe suprafață unei probleme, s-a schimbat patologia în mod categoric. Exemple două care să fie și pe înțelesul celor care ne vor asculta. Pe vremea copilăriei mele medicale se vorbea de ulcerul duodenal. Nu mai vorbim de ulcerul duodenal. Ulcerul duodenal a dispărut din cauza tratamentelor foarte eficiente. Vorbim de boala de reflux gastroesopalat, care este foarte frecventă, da? Vorbim de infecția cu helicobacteri pilore, care este foarte frecventă, da? Luând alt braț, pe vremea copilăriei mele medicale, când eram tânăr rezident sau în fine tânăr medic specialist, am întâlnit două, trei cazuri de boală inflamatorie a intestinului. Acum am câteva zeci internate în fiecare zi la mine în institut, da? La mine, în institut în care lucrez, da? Deci s-a schimbat patologia extraordinar de mult. În ceea ce ați mai spus și dumneavoastră, obezitatea, scuzați-mă, consecințele, malnutriție, pentru că obezul este un malnutrit, nu este un denutrit, dar tot malnutrit, că tot s-a hrămit prost, ne afectează foarte mult și pe noi pe domeniul de hepatologie, de diabetes și așa mai departe. Deci este clar că lucrurile s-au schimbat și din păcate, cum bine ați prejezat, sunt în continuă schimbare. Deci, ce vă spun eu astăzi, s-ar putea peste un an de zile să nu mai fie chiar de actualitate, că să se schimbe în continuă. Ceea ce vreau să concluzionăm în ceea ce vom vorbi este că noi trebuie cumva să ne adaptăm. A existat cineva care mi se pare să se numească Charles Darwin, 150 de ani în urmă, care spunea că nu supraviețuiește cel mai puternic, nici cel mai inteligent, cel care se adaptează. Trebuie să ne adaptăm, să nu credem că vom mai putea trăi în mediu ambiental al bunicilor noștri, să nu sperăm nici măcar că putem să trăim în mediu ambiental al părinților noștri sau a mea în copilărie, să constatăm care e mediu în care trăim și să luăm măsuri pentru actualitate. Deci asta vreau să discutăm.

Într-adevăr, ne adaptăm, dar cred că și viteza cu care ne putem adapta este una limitată. Credeți că ne putem... Adapta la toți factorii inociti care ne atacă? Sau câte generații de sacrificiu vom avea până o să avem un homo sapiens adaptat să mănânce cipsuri și să nu fie malnutrit? Să-i fie suficient să mănânce cipsuri?

Bună precizarea, pentru că următoarea sintagmă pe care vreau să vă prezintez este că în anumite limite un om inteligent se va adapta, da? Deci asta înseamnă că noi trebuie să aflăm astăzi care sunt limitele în care ne putem adapta. Homo sapiens nu se va putea hrăni numai cu cipsuri, da? Sigur, nu se va putea hrăni numai cu cipsuri, dar atunci va apăra categoric patologie din multe sfere, da? Nu doar gastroenterologic.

Probabil că ne vom putea adapta la, să zic, o diversitate de alimente sănătoase. Adică ne vom adapta, la un moment dat, la brocoli și la avocado și la chia.

Aici este iarăși un lucru pe care vreau să-l abordăm. Ceea ce trebuie să păstrăm noi în continuare este diversitatea alimentației. Omul este omnivor. Asta înseamnă că ce spuneați uneastă cipsuri, înseamnă că noi vom alimenta, ca să intrăm cumva într-un subiect care este foarte la modă la ora actuală, microbiota intestinală, noi vom alimenta numai un tip de microbiota, aia care mâncă cipsuri, da? Pentru că noi mâncăm, digerăm, facem nu știu ce, nu știu cum și la un moment dat să zicem cumva că partea superioară a tulurii gestiv, incluzând și ficatul și pancreasul, se vor adapta. Dar microbiota nu. Microbiota care este o masă, un volum enorm, o sută de mii de miliarde de microorganisme, nu putem să spunem repede câte zerouri au, nu se vor adapta decât prin dezvoltarea numai a microbiilor care mâncă cipsuri. care vor domina pe ceilalți și atunci vom avea niște perturbări mult mai mari, dar care sunt, să zic așa, un fel de bulgăre de zăpadă care se declanșează. Pentru că noi vom putea să revenim la un stil de viață sănătos și să zicem, ok, am înțeles, da, nu mai mănânc numai cipsuri, mănânc diversificat, că mi-a spus profesorul Dicoia să mănânc diversificat, da microbiota, nu? I-a zis, nu, dăm cipsuri, da? Și atunci va exista un dialog contradictoriu între organismul nostru, creierul nostru și microbiota. Ori trebuie să cumva înțelegem că trebuie să conviețuim nu doar în mediul ambiental exterior, cu alimentele care le avem la ora actuală, ci și în mediul ambiental interior, adică în microbiotele industriale.

Acum, ca să divagăm puțin, cu toate că o să atingem mai pe larg subiectul microbiotei, ăsta este unul din mecanismele prin care apare poftă de cipsuri? Dacă mănânc des cipsuri, am poftă de cipsuri? Pentru că microbiota zice, dăm cipsuri.

Nu neapărat, nu. În primul rând, cipsurile sunt aditivate cu niște substanțe care să-ți crească pofta de cipsuri. Asta se întâmplă de multe ori și la băuturile carbogazoase, inclusiv cele care sunt neîndulcite cu zahăr, cu îndulcoranți care au în ei anumiți aditivi care stimulează refolosirea lor, adică să creeze cumva o fel de dependență de ele. Ai mâncat chipsul, dar asta este un proces mai mult pe partea superioară, adică pe partea papilor gustative și a reacției creieri sub digestiv. Reacția cu microbiota este puțin tel mai îndepărtată decât am putea să o vedem la ora actuală.

Acum, dacă ar fi să facem, să punem lucrurile în balanță, care credeți că ar fi un stil de viață sănătos tradițional pentru noi românii? Ce ar trebui să mâncăm? Ce ar trebui să evităm? e ok să mâncăm divers de toate.

Deci, asta înseamnă că ar vrea cumva să începem să structurăm discuția noastră. Corpul omenesc transmite niște mesaje pe care noi nu știm să le descifrăm întotdeauna, da? Și atunci noi trebuie cumva să începem să înțelegem ce mesaje ne transmite, da? Sunt două tipuri de probleme care apar la nivelul aparatului digestiv. Problemele, ghidimele, simple, ai mâncat un aliment alterat, îl vergi, îl diarehi, adică le elimin prin fecale, da? Aici semnalul de alarmă este clar. Ai pietre la colecist, ai mâncat slănină, te-a spus colecistul, nu mai mâncați slănină, străniți de clar. Atunci te duci la medic, da? Deci asta este varianta ghirimele simplă. Sigur că este o variantă acută, sigur că este o variantă care îți creează o mare, mare problemă, dar în situația aceasta te duci la medic. Aș prefera ca astăzi să discutăm în special de acele situații care țin de alimentația noastră nesănătoasă și care nu transmit imediat mesajul, care-l transmit în timp și pe care noi nu putem să-l descifrăm. Adică mâncăm nesănătos o perioadă de un an, doi, trei, cinci și plătim consecințele ulterior fără să realizăm o conexiune clară între cauze și efect.

E posibil să nu fim atenți la semnalele fine pe care le primim?

Da, semnalele sunt prea fine, nu suntem atenți la ele, le minimalizăm, le stompăm cerebral și atunci intrăm într-o zonă extrem de fluidă, în care creștem în greutate sau avem alte perturbări ca intestinul irritabil sau bala inflamatoră intestinală.

Ce până să facem atunci ca să fim atenți la aceste semnele? Cum se simt ele?

Atunci noi trebuie de la început să vedem care sunt principiile de structurare a unei alimentații sănătoase. Principiile de structurare înseamnă așa, omul este omnivor, v-am spus. Este omnivor, așa a fost general de Dumnezeu ca să reziste în medie ostile, ca de exemplu, în deșert mănâncă viem și gândaci, pe o insulă pustie mănâncă rădăcini de bambu și frunze de palmier, da? Deci se poate să supraviețuiască. De-astea sunt condiții limite în care trebuie să supraviețuiască, da? Condiția generală este să fie omnivor, adică să mănânce și fructe și legume și vegetale și brânzeturi și anumite tipuri de carne. Deci trebuie să avem o alimentație diversificată. E primul principiu. În acest fel, microbiota la care o să revenim are și ea posibilitatea să fie diversificată pentru că primește nutrienți și flora, hai să zicem, de putrefacte și aia de fermentație, că ăsta este mai pe înțelesul audienților.

Puteți să ne explicați foarte prescurt ce e de fapt cea microbiotă de care o să tot vorbim astăzi?

Microbiota este o masă de micro-organisme, deci nu neapărat micro-organism, bacterii, da? Micro-organisme care înseamnă virusuri, bacterii, ciuperci, da? Sau particule supravirale care conviețuiesc, în bună înțelegere, ca animalele într-o junglă, în colonul omului, adică în intestinul omului, intestinul gros al omului, care în aparență pare să fie o zonă de deject, da? Un fel de preungire a closetului, da? Fecalele, noi tragem apa la closet după ce le eliminăm, da? dar care sunt într-o zonă de purificare, de curățare și de reabsorțe a apei, care poate să aibă niște influențe foarte importante asupra organismului. Pentru că masa acestei microbiote este foarte mare. Masa în sensul, să zic așa, metaforic. O sută de mii de miliarde de microorganisme sunt cam de o sută de ori mai mult decât toate celele corpului omenesc și diversitatea genomică, adică diversitatea structurii genetice acestei mase de microorganisme este mai mare decât diversitatea genomului uman. Deci avem un organism în organismul nostru, deci noi trebuie să colaborăm cu acest organism. Le spun de multe ori pacienților mei că vă spuneam că încerc să-i fac să înțeleagă, Să ne imaginăm o junglă, o junglă în care sunt și iepura, și veverițe, și căprioare, și cerbi, și lupi, și râși, și urși. Dacă intră vânătorul și omoară toți lupi, râși și urși, iepura și drăhălașii se mulțesc și rod pădurea. De asta trebuie să am cumva o situație de echilibru. Iepurașii se mulțesc și rod pădurea, dar la un moment dat, dacă rod pădurea, vor muri și ei. Deci lucrurile pot să ia amploare în momentul în care această junglă internă, care este favorabilă, o microbiotă, să-i zic așa, benefică, este transformată într-o junglă cu capacități patogene, adică cu capacitatea de a agresa propriul organism. Problema pe care a deschis-o dumneavoastră, din păcate, nu se limitează numai la aparat digestiv. De exemplu, există niște studii foarte consistente care susțin că inclusiv boli reumatice pot să fie generate de perturbarea microbiotei intestinale. Spondilita anchilopoetică, polioatina de reumăritate, artila psoriazică, adică boli ale pielii, boli ale articulației, pot să fie generate de această perturbare, cum spuneați dumneavoastră, de permeabilitatea intestinală.

Prin ce mecanism? faptul că mi... În jungla mea nu mai sunt, să zicem, lei și urși. Cum poate să mă afecteze dincolo de junglă?

Pentru că la peretele jungle există niște gardieni, care sunt celule imunologici competente, limfocite, niște globule albe, da? Globule albe au senzori că s-a întâmplat ceva. Și atunci ei sunt excitați ca să lupte cu un agresor, da? Adică consider agresor ceva care s-a întâmplat acolo, da? Și agresorul poate să nu fie un agresor real, cum este, de exemplu, o bacterie patogenă, da? un aliment alterat, bacterie patogenă, un agresor care trebuie cumva eliminat. Eliminăm prin vărstătură, prin diarie sau sistemul imunologic încearcă să-l controleze ucigându-l cu rachete, adică cu anticor. Acest sistem imunologic este stimulat în mod ghilimele fals de o modificare structurală pe care nu o înțelege și atunci începe să secrete anticorpi fără rost. Adică începe să arunce cu rachete balistice pe unde nimerește. Și nimerește în articulații, nimerește în piele. Există anumite teorii care susțin faptul că fenomenul acesta de inflamare, ca să fim pe înțelesul celor care ne privesc să ne aud, este un fel de, hai să zicem așa, umflare, roșață, durere, așa mai departe, ca și când, nu știu, te-ai ars la mână, te-ai opărit cu ciorbă, da? Reactea aceasta inflamatorie însă generează niște toxine. Dacă ne aducem aminte, COVID-ul 19, cascada de fenomene inflamatorie ucidea oamenii la primele variante de COVID. Nu propriu-zis replicarea virală, da? Deci uneori replica inflamatoria organismului poate să aibă consecințe extrem de grave care pot să ducă la decez.

Și ce spuneți aici este că Intestinul nostru poate să fie inflamat nu pentru că ceva îl deranjează, ci pur și simplu că nu avem un microbiom echilibrat în interior. E speriat de lipsa acela.

Exact, exact. Ca să ne înțelegem, În mod categoric, colonul nostru este într-o stare de minimă inflamare, adică este cu trupele deja masate la graniță, pentru că acolo este o graniță între mediul intern și mediul extern. Deci trupele fiind masate la granită, ele sunt în stare de alertă și anumite perturbări minimale aparent ale microbiotei pot să antreneze reacții nejustificate al organismului. Pe de altă parte, alimentația exclusivă cu un anumit tip de nutrienți poate să dea deficite nutriționali importante. Exemplele care orice ascultător ni le poate recunoaște, sunt, pe vremea traversării Atlanticului cu vasele lui Cristofor Colum se făcea scorbut, pentru că mâncau numai carne și nu mâncau fructe și legume, da? Scorbut este deficit de vitamina C pentru că n-ai mâncat fructe și legume, da? S-a constatat acest lucru și atunci s-a descoperit acidul A-scorbi care este vitamina C, da? Bun. Pe vremea comunistilor se vorbea despre pelagră, care era o boală care este declanșată de alimentație exclusivă cu porum. Porumul îi lipsește un anumit aminoacid care este precursorul unei vitamine și care o alimentație exclusivă cu porum, adică numai mămăligă, poate să dea carențe importante sau beriberi la alimentația cu orez de hortica. Deci orice fel de alimentație de tip exclusivist va aduce categoric la patologie, adică la boli.

Și ați vorbit la început despre această structură alimentației sănătoase, ați spus de cele două extreme, că putem să mâncăm și doar rădăcini și plante și doar un deșert, nu știu, gândați și viermi. Pe termen scurt. Da, pe termen scurt. Care este varianta ideală atunci?

Varianta ideală este să avem, din punctul meu de vedere, trei mese pe zi.

Trei fără gustări?

Trei mese pe zi. Problema mea este că eu vorbesc cu audiență în general românească. În România există o vorbă. Masa de dimineață s-o mănânci singur, cea de prânz s-o împați cu prietenul și cea de seară dă-o dușmanului. Românul dimineața fumează o țigare, bea o cafea și nu mănâncă nimic. Masa de prânz e mâncat pe fugă la serviciu și masa de seară atunci a rupt. Este cea mai proastă variantă posibilă. Trebuie să ne aducem aminte de ce a zis doctorul Diculescu. Măcar trei mese pe zi. Și atunci înseamnă că încercăm să luăm totuși ceva dimineața. Ideal ar fi să mâncăm masa cea mai constantă dimineața. Este aproape imposibil că te gândești, te duci la serviciu, ești stresat și atunci stomacul ghilimele se strânge. Deci nu este foarte simplu să faci o masă copioasă dacă tu te duci la serviciu și te grăbești, dar ceva să punem în burtică dimineața. Să încercăm să avem o pauză de prânz. Citeam în adolescența mea o carte foarte interesantă care se numea Roțila lui Arthur Halley și care vorbea de pauza de prânz în industria auto-americană și la pauza de prânz îi listează gratuit pauza de prânz la fabrica Ford ca să stea acolo, să se socializeze și să mănânce. Era o metodă capitalistă de exploatare a salariaților. Dar asta era o metodă inteligentă prin care socializau, prin care făceau repaus și după aceea își regenerau. Deci pauza de prânz este foarte importantă. În Occident pauza de prânz este sfântă. Multe instituții și cele care au venit în România au această pauză de prânz. 13 și 15 fac pauză.

Și inclusiv am văzut când mergem în țările occidentale, restaurantele, business-urile, toate se închide. Nu mai găsești absolut nimic și te miri, te gândești cum se întâmplă asta, că la noi totul este deschis. Pauza de prânz înseamnă să avem și o pauză mentală în care să ne Da, gândim.

Obligator. Adică contează acum că vom urma la urmă și cum mâncăm. Așa mâncat pe fugă, de asta am evitat să vă spun de cele gustări, pentru că gustarea duce cu gândul la ciuguleală. Adică mai ciugulim ceva în ciugurijă, uite am făcut gustele care a spus dr. Iudiculescu. Să mâncăm un covrigel acum, încă un covrigel peste o jumătate de oră, în covrigel atunci intrăm într-o zonă care are alte pericole. Important este să se definim cele trei mese și să nu fie o ciugule, să fie, hai să zicem, la ora 10 un iaurt, la ora 16 o banană, adică se poate să fie ceva, dar care să aibă anumite valori nutriționale. Că dacă stăm toată ziua și cuciugulim cipsuri sau covrigei, nu-i bine.

Ok, deci gustările trebuie să fie și ele consistente, nutrițional, micuțe, pentru că sunt gustări și înțeleg că e bine să luăm o pauză și atunci. Mâncăm toată mâncarea în pauză. Și ați spus, dimineața mâncăm, e bine să încercăm să mâncăm cât mai consistent dimineața? La prânz avem pauză și mâncăm seara? Ce e bine să mâncăm?

Seara să mâncăm cât mai ușor.

Ce înseamnă ușor?

Pentru că eu le spun pacienților mei, enzimele digestive se duc la culcare înainte de a culca noi. Adică deja ele nu mai sunt atât de abundente și atunci trebuie să mâncăm mai ușor. Și atunci să definim ce este mai ușor. Nu cârnați ouă prăjite, alimente care sunt greu digerabile. Trebuie să fie un iaurt, niște brânză, niște... Unii zic că nu fructe seara, nu fructe dimineața, să nu combine fructele. Fiecare organizm ne va transmite cum este mai bine pentru el. Deci, ca să sintetizăm, ceva ușor, gen puțină brânză, poate niște carne de pește care se digeră mai ușor, niște paste care se digeră și el destul de ușor, paste cu prânză, la ora actuală ciupercile de crescătorie nu mai au pericolul, ciupercile atrăvitoare le-au luat din pădure, da? Deci astea sunt lucruri care pot să fie ușor digerate și să fie la ora convenabilă, adică până în ora 19, maximum 20, da? Noi ne întâlnim cu prietenii la ora 9, mâncăm până la ora 10 și după aceea mergem să ne culcăm, ne mirăm de ce avem reflux gastroesofagian, pentru că enzimele digestive nu au putut să digerem mâncarea și atunci refolează.

Contează cum mâncăm, dacă e important să mestecăm lent și lung? Are importanță? Pentru că, cumva, stomacul e acid, nu digeră și el orice. Are importanță cum mestecăm?

Da, contează foarte mult. Pentru că tubul digestiv este un fel de cascadă. ne aducem aminte de savarina, care am văzut-o în galantar la cofetărie acum cinci ani și ne lasă gura apă. Adică începem să salivăm. Saliva este alcalină, este înghițită automat, că nu stai cu saliva în gură, și atunci stomacul, care este o secreță aciră, cum bine ați spus, are senzorul de alcalinitate și zice, ok, trebuie să se secretă acir, că vine mâncarea, da? Scuzați-mă, dacă e doar gândul la savarină, înseamnă că nu vine mâncarea cel ce nu-i bine, da? Deci trebuie momentul în care noi ne... Stomacul însă este proiectat să digere exclusiv proteinele. Acidul clorhidic și pepsina din stomac nu e proteină. Adică să credem că stomacul va digera brocoli sau salată sau castravete? Nu, nu va digera. Nici măcar pastele nu ne va digera stomacul. Ele vor fi digerate de enzimele pancreatice, amilaza pancreatică sau puțin de amilaza salivară.

Deci înseamnă că carnea putem să nu o mestecăm atât de bine, dar restul trebuie să o mestecăm foarte bine.

Prefer să mestecăm carnea foarte bine, pentru că contactul alimentului cu acidul clorhidru trebuie să fie cât mai mare. Ori dacă noi avem un bulgără de carne, el va fi digerat doar la suprafață și bulgără de carne rămâne acolo, da? Deci este bine să mestecăm bine mai ales carnea, altfel ne rămâne în gât, da? Ok.

Vreau să rămân puțin în zona asta de cum mâncăm și după aceea o să ajungem și la ce mâncăm. Legat de cum mâncăm, Are vreo importanță să păstrăm orele, să zic, fixe pentru mesele pe care le mâncăm? Există cumva două ideologii. Una spune că e important să obișnuim corpul că la ora aceea vine mâncarea, alta spune că noi în natură nu făceam asta. Noi mâncam când găseam mâncarea. Nu mâncam când ne e foame, mâncam când găseam mâncarea în pădure sau în sălbăticie.

Care era media de vârstă când mânca mâncarea din sălbăticirea? Maximum 30 de ani. Deci acum 2.000 de ani, media de varsta era de 30 de ani. Acum 200 de ani, media de varsta era de 50 de ani. Acum vrem si noi sa traim 80-90 de ani. Deci asta inseamna ca tipul de alimentatie din salbaticie era mai complicat. Leu, cand mananca, 3 zile doarme. Pentru ca mananca atat de mult, incat toti sangele se duce la stomac si la tubul digestiv ca sa digere cea mai incaparata. Deci pentru omul din anul 2024 este bine pe cât posibil să respectăm cumva aceste minim 3 mese pe zi, eventual gustări dacă se poate, și o oră cât mai aproape de nu este posibil tehnic, adică te iei cu treabă la serviciu și se poate într-o zi să nu poți să mergi la serviciu, nu-i nimic. Dar noi în general trebuie să încercăm să respectăm acele ore de masă. fiul face sport de performanță și atunci își sincronizează mesele nu doar cu cantitatea de alimente, ci și cu orele până când are efortul fizic și cu ce tip de aliment se poate absorbi până când face efortul fizic. Pentru ca să n-ajungă la efort fizic fără niciun fel de aport nutrițional, da? Și să n-ajungă la efortul fizic cu stomacul plin și toți sângele se duce la stomac ca la leu și leu doarme și el trebuie să de-acum minge la coș, ok? Deci de asta noi trebuie să adaptăm orele și în funcție de activitatea noastră pe care o avem, da? Suntem unii care avem ture de noapte. N-avem ce face aici, n-o să poată să respecte orarul, da? Sigur că apar perturbări și fiind la mine pacienți care în perioadele în care au ture de noapte au de perturbări gestive, în perioadele în care n-au ture de noapte. De asta vă spuneam că în anumite limite trebuie cumva să ne adaptăm, deci de asta nu să fie neapărat la ora 12 trecute fix am-n-am în fățișare, cum zicea Caragiale, trebuie să mănânc. Dar în principiu să încercăm să păstrăm acest ritual și ritualul va însemna și ce vă spuneam adinaori, secrețiile digestive vor fi reglate pentru a fi emise la orele respective, da? Dacă.

Totuși am ajuns la ora de prânz, la ora 2 și nu mi-e foame, ce fac? Mănânc sau sar peste masa asta? Da.

Părerea mea este că ceva, ceva trebuie să mâncăm. Adică ceva, ceva trebuie să mâncăm, pentru că s-ar putea să nu-mi fie foame din cauza că scoarța mea cerebrală este turată pe activitatea pe care o am de făcut și atunci zice nu, nimic altceva face un fel de blocaj mental. Și atunci noi trebuie să ținem cont și de faptul că este o oră la care trebuie să mai acordăm ceva energie. Pentru că după aceea intrăm într-o perturbare mai complicată în care el va cere nutrienți, nu avem timp să-i dăm nutrienții. Pe mine, de exemplu, dacă nu iau ceva în jurul, hai să-i zicem, 12, mă doare capul. Mă doare capul pentru că creierul meu are nevoie de glucoză și creierul meu spune, băi, n-ai mâncat la ora la care trebuie, da? Mă doare capul înseamnă că-mi va perturba activitatea mea de dupamiază pentru că eu n-am mâncat la Ora potrivită, da? A, scuzați-mă, un lucru iarăși foarte important. Ați pus apă pe masă, da? Ați băut apă acum, da? Nu uităm să ne hidratăm, da? Noi vorbim acum numai de alimentație, da? Dar noi trebuie să știm că ne-am născut ca ființe pe planeta Pământ în apă, ca oameni în lichid amniotic, deci trebuie să ne hidratăm, da? Deci nu uităm să ne hidratăm. Cred că nu-i bine să abordăm acest subiect, pentru că și el are o amploare importantă. Ne focusem numai pe alimente și pe nutrienți, nu pe hidratare. Totuși.

Permiteți-Mă o întrebare. În timpul mesei putem să bem? E acest mit că nu bea în timpul mesei, nu bea o oră după masă, că îți dizolvi sucul gastric și... Putem să beam în timpul mesei? Cam.

E mai bine să încercăm să mâncăm și după aceea să consumăm lichidele, da? Sau să consumăm lichidele întâi. E preferabil. Acum, fiecare organism. Eu, de exemplu, am un ghilimer, să-i zic așa, ritual. Dacă nu și beau în momentul în care mănânc, nu am un tranzit suficient de bun pe partea de tubul digestiv superior, da? Dar este o particularitate a mea și eu beau în timp ce mănânc și n-am absolut niciun fel de problemă din cauza aceasta, da? Deci, în principiu, este mai bine să nu bem în timp ce mâncăm pentru că diluăm sucurile digestive și pentru că morim volumul stomacului într-un mod pe care el nu trebuie să-l digeri, el trebuie doar să-l elimine, da? Dar nu este un lucru atât de grav dacă am băut în timp ce am mâncat, da? Ok? Bun.

Ok. Clar, da. Și îmi place perspectiva asta pentru că, într-adevăr, suntem toți diferiți și, de multe ori, căutăm niște reguli care se aplice la toată lumea, ceea ce nu se poate de multe ori. Ați vorbit la un moment dat de... de saliva care este alcalină și ajunge în stomac. Ce părere aveți despre dietele alcaline? Apa alcalină sau diete alcaline care propun să ne alcalinizeze corpul?

Foarte bună întrebarea. Mediu intern al omului este alcalin. Adică pH-ul între 1 și 14,7 este mijlocul, da? pH-ul mediului intern, hai să zicem al sângelui, care este cel mai ușor analizat, este 7,30 și nu știu cât. Deci asta înseamnă că e ușor alcalin. Deci principiul că să bem ceva alcalin ar trebui să fie cumva corect. Ah, scuzați-mă, dar această chimie trebuie să o facă propriul corp. Adică corpul trebuie să o facă. El trebuie să facă transferurile respective ca să dea mediul intern alcalin. Pentru că el este în principiu în ghilemele neutru, da? Cu alte cuvinte, dacă eu administrez o substanță alcalină, și la vremea copilăriei mele medicale de care am vorbit atât de frecvent, nu aveam medicamente care să blocheze aciditatea stomacală în mod molecular. Aveam doar bicarbonat de sodiu. Auziți toată lumea de bicarbonat de sodiu? Care este un alcalin, da? Și luam bicarbonat de sodiu și unchiul meu, săracul de el, mi-a spus, ierte, îmi trec ansurile de pe sarcofag, da? ceea ce era un efect terapeutic corect, da? Din păcate însă a fost dovedit clar, științific, că o insistență a acestei administrări de substanțe alcaline, care chiar dacă ușurează anumite simptome de aparat digestiv, gen ulcer, gastit, reflux gastroesofagian, Antrenează un cerc vicios pentru că stomacul are senzor de alcalinitate și aciditate, senzorul spune tu nu ai suficient aciditate și atunci începe o competiție și stomacul secretă acid suplimentar care să compenseze alcalinitatea. Deci părerea mea personală este că nu este un lucru foarte înțelepți să consumăm numai alimente alcaline sau să bem apă alcalină și așa mai departe. Trebuie să ne gândim că asta este treaba corpului nostru și de asta mă bucur că ați reținut. Este o alternanță pentru că este alcalină saliva, acid este în stomac, după care toate secrețiile sunt din nou alcaline, în așa fel cât într-un interval de, hai să zicem, 30 de centimetri din tot tubul digestiv de 6-8 metri, aciditatea trebuie stinsă. Deci secreța pancreatică este cu bicarbonat de soli de care v-am vorbit, secreța biliară este alcalină, deci tot ce se revare se este alergat ca să stingă repede acidul. Deci jocul acesta este jocul corpului omenesc. Ca să fie mai pe înțelesul celor care ne urmăresc, Viața pe planeta Pământ, după cum ne-am înțeles, a fost făcută în apă, adică în mare, da? Marea este o soluție de cloroid de sodiu. Marea e sărată, da? Cloroid de sodiu, da? Și Dumnezeu a inventat o membrană din grăsim care separă mediile apoase și a făcut o pompă proteică care pompează sodiu în afară și potasiu înăuntru. Și asta este viața. Simplu, da? Sistemul ăsta de pompare face să fie o diferență între ce este în exterior și ce este în interior, da? Și asta înseamnă că noi nu trebuie să pornim la principiul că sângele nostru este alcalin, ci trebuie să considerăm că corpul nostru în integralitatea lui este o balanță pe care trebuie să-și o reguliezi singur. Orice intervenție suplimentară pe această balanță poate să dezechilibreze un anumit element și din cauza aceasta folosire abuzivă de alcaline nu este un lucru potrivit, da? Ba, din potrivă, vedeți, acum abordăm din nou, iarăși revenim la microbiota. Noi avem în clipa de față, față de perioada în care eu dădeam bicarbonat de sodiu la pacienți cu gulceri, care nu mai există acum, noi acum avem o clasă de medicamente care se numesc inhibitoare de pompă de proton care blochează hidrogenul, adică acidul clotirii din stomac. Punct. Fără să discute cu el, domnule, stai puțin, că dacă bicarbonat să mai neutralizezi, da? Blocarea acestei acidități stomacale împiedică cel mai important mecanism de dezinfecție alimenterilor. Pentru că noi nu mâncăm alimente sterile, noi mâncăm alimente necontaminate cu bacterii patogene. Salmonela și gela, febră, tifoid, tifoze, exact, nu mai știu ce. Și atunci 99% din bacterii sunt dezinfectate de acest lucru activist stomacal. administarea prelungită și nejustificată, fără să mergem la medic, a unor medicamente din clasa aceasta, da? Antiacide tradițion, da? Poate să provoace perturbări foarte importante. Asta este cumva, susține ideea mea că dacă noi bem apa alcalină și mâncăm totul numai alcalin, s-ar putea într-un anumit... Deci, în aceste situații, mergem la medic și ne informăm în ce măsură pentru corpul nostru este un lucru bun sau nu, ok? Acum.

Legat de aceste obiceiuri, să zic, nesănătoase, care credeți că ar putea fi un top 5 obiceiuri nesănătoase în ceea ce privește alimentația noastră? Mi-ar plăcea să le punctăm, astfel încât să le recunoaștem și să le evităm.

Da, este o întrebare foarte interesantă, mai ales că în felul acesta Atragem niște semnale roșii la cei care ne privesc sau ne ascultă. Să mâncăm mult deodată. Asta este primul lucru pe care eu l-aș considera de evitat. Al doilea, să mâncăm cu conținut caloric foarte mare. Pentru că, cum vă spuneam, creierul se hrăjește numai cu glucoză și asta înseamnă că noi, dacă mâncăm alimente cu un art conținut caloric, vom satisface creierul, creierul va fi mulțumit, el are glucoză suficientă, dar glucoză suficientă la care înseamnă risc de diabet și înseamnă certitudine de obezitate. Deci, al doilea element este să nu mâncăm alimente cu multe calorie. Asta înseamnă grăsim sau dulciuri făinoase. Făinoase de orice natură, nu vorbesc numai de făinoasele cu gluten, adică greu, etc. Al treilea, să mâncăm alimente ultra-procesate. Mi-aduc aminte că bunica mea făcea icre în casă. A doua zi, icrele se îngălbeneau puțin tăi și nu le mai dădeau să mâncăm. Le arunca la gunoi. Cu alte cuvinte, dacă noi găsim în galantarul de la supermarket icre cu teren de valbitere de două luni, e o problemă acolo, da? Acolo există ceva care face să conserve icra bunicii mele să stea două luni. Sigur, la rece, la nu știu ce, dar tot e ceva pus în ea, da? Icre, maioneză, da? Astea sunt lucruri care s-ar altera foarte repede și înseamnă că este clar că sunt ultraprojectate. Alt element care mi se pare foarte important este să încercăm să evităm să consumăm Băuturile acestea carbo-gazoase cu endul coranți, da? Adică.

Zero zahăr. Chiar.

Și cele cu zero zahăr. Sau.

Vorbiți de cele dulci. De.

Asta am încercat să le clasific. V-am pus la capitolul numărul 2, cele cu zahăr, da? Acolo.

Sunt cele cu zahăr. Deci.

Cele cu zahăr sunt interzise deja de la punctul 2. Conținut.

Caloric mare. Aici.

Suntem deja la punctul numărul 5, pentru că ele ne dau niște satisfacții gustative, dar din păcate ele sunt aditivate cu tot felul de chestii, ca de exemplu acid fosforic, Care sunt lucruri care pot să perturbe foarte mult metabolitul organic? Topesc oasele, osteoporole, așa mai departe. Adică înlocuim zahărul cu endulcorați care pot să fie și cangerigeni. sau înlocuim zahărul cu substanțe chimice care să dea o paltabilitate, adică un gust plăcut a acestor alimente. Din păcate, fără să am o justificare științifică, am senzația că multe dintre ele creează oarecare dependență. Adică ai băut o băutură din aceasta și tot zici să mai beau. Până.

Să ajungem la punctul 5, am o întrebare pentru mine personal. Am o dietă, ok, controlez ce mănânc, îmi controlez poftele. Dar uneori mi este foarte poftă de suc acidulat, cola, Pepsi, oricare ar fi el. Cola 0 sau Pepsi Max 0 zahăr. Sau normal. Și mă duc la raft. Adică nu pot să mă abțin. O dată pe lună. O dată pe lună mă duc la raft și cumpăr. Eu personal, ce mă sfătuiți să iau? N-am diabetes, fac sport, să pun mâna pe cel cu zahăr sau să pun mâna pe cel diet, cu aspartam, fără zahăr? Foarte.

Complicată întrebarea. Deci asta înseamnă așa, în primul rând trebuie să înțelegem că trebuie să oferim din când în când câte un premiu organismului, da? Organismul care face sport, mănâncă, sănătos, face mișcare, face nu știu ce, deci el trebuie premiat din când în când și să-l luăm o dată Suntem conștienti că cantitatea de zahăr în cele cazoase carbonatate este mare. De acolo se pune mult zahăr. Nu vorbim de o linguriță de zahăr la o cafea. Nu. Vorbim de cantități mari. Nu știu exact care e cantitatea, dar e clar că e o cantitate periculoasă. Parcă totuși a preferat pe aia cu zahăr. Conștienți fiind că la punctul 2 cantitatea de zahăr va conta, asta înseamnă că volumul va fi limitat din cauza procesării mentale. Este cu foarte mult zahăr, da? Dar eu aș prefera cea care nu este îndulcit artificial, da? Adică pe vremea adolescenței mele medicale erau îndulcoranți ca de exemplu zaharina care a fost interzisă, da? și treptat, treptat, majoritatea îndulcoranților intră în zone vulnerabile, da? Îndulcoranțe adică îndulcitoare, ok? Și atunci, din punctul meu de vedere, prefer, când vă duceți la supermarket, nu vă duceți pe la raftul de așa, da? De ce să ne supunem ispitei? O dată pe lună puteți să vă oferiți o recompensă pentru luna respectivă și să vă oferiți o cutie de ceva, nu de aia de doi litri. Bun.

Înțeles și notat. Deci avem așa, la punctul 1 multu deodată, la punctul 2 avem alimente cu conținut caloric mare, la punctul 3 avem ultra-procesate, la punctul 4 băuturi carbo-gazoase îndulcite cu aspartam. E bine de evitat. Și la punctul 5?

La punctul 5 este poate cel mai complicat. Pentru că aici, la punctul 5, este legătura cu comunicările care le dă organismul, da? Pentru că organismul ne comunică în mod clar, da? Cei care au probleme cu colegistul, adică cu fiera, cum se zice, știu că trebuie să evite prejala, ouăle, grăsimea, da? Și organismul le transmită un semnal, bă, aia nu, da? Cei care au intoleranță la lactoză, nu toată lumea are intoleranță la lactoză, cei care au intoleranță la lactoză se balonează în momentul în care beau lapte dulce. Ok, da, șef, am înțeles, nu lapte dulce, da? Sau sunt oameni care fac crize, hai să zicem așa, de gastriză, de ulcer. Am înțeles. Șeful nu alimente care să fie foarte condimentate. Dau un exemplu aici ca să ne înțelegem de ce am diversificat acest punct 5. Cumnatul meu este foarte, foarte mare amator de ardei iute. și încearcă să vadă care este cel mai iute ardei iute de pe Planeta Pământ, mergând prin Thailanda, a avut și o viață care i-a permis să călătorească, cel din Mexic, cel din Thailanda sau cel din, știu și eu, India, da? Stomacul lui nu i-a trimis niciun semnal. Da? El îmi spune, băi Mircea, eu totuși că tu ești gastoneț, că nu știu ce, îmi interzic? Și-am spus, nu, la tine îți interzic, dulciurile îți interzic, că are și alte comorbidități și atunci îi spun, Îi las și lui o anumită zonă, da? Dar cei care simt chestia asta trebuie să evite. Deci aici lăsăm punctul 5 pentru ceea ce simțim că există un semnal și ținem cont de semnalul acela. Nu zicem, lasă, ca la LED-ul de la mașină, le zice LED-ul că s-a prins de un becureț sau îl stinci. Nu, nu. Ai ținut cont că s-a prins LED-ul, te aduci la serviciu și discuți despre LED-ul respectiv. Ok? Deci ascultăm informațiile aparatului ingesiv. Sunt.

Zone în care corpul ne dă semnale, da? Mâncăm mâncare cu gluten și avem simptomatologie specific. Mâncăm, cum a spus, bem lapte dulce, avem balonare, crampe, avem o intoleranță la lactoză. În cazul în care nu avem aceste semne, considerați prudent limitarea acestor două elemente, lactoză și gluten, sunt foarte multe materiale, ce puțini erau până anul trecut, ce puțini erau, foarte multe materiale pe social media care ne spuneau că, uite, lactoza și laptele ne fac rău, ne dau secreție de mucus, ne cresc inflamația în corp, glutenul la fel nu mai este ca glutenul de pe vremuri, ne duce la lichigat, evitați aceste două nutriențe. Haideți.

Să le separăm puțin, că sunt lucruri foarte diferite, da? În urmă, cum, cred că, 6 miliarde de ani au dispărut reptilele. Și Dumnezeu, Allah, Buddha, Brahma sau Manitu au inventat mamiferele care nasc cu IV și îi hrătesc cu lapte din mamele. Deci această divinitate care a eliminat reptilele care nu beau lapte și a inventat mamiferele s-a gândit prost. Deci, ideea generalizată că alimentul care conține lactoză are niște probleme este o idee greșită. Problema care se pune este doar laptele dulce. Înțelegeți? Pentru că laptele dulce este cel care are un conținut important de lactoză. Laptele fermentat prin iaurt, salna, chefir sau laptele fermentat prin brânzeturile, da? Conținutul de lactoză este mic, dar conținutul de proteine de calitate foarte bună este mare. Mai ales dacă mâncăm brânzeturi sau lapte fermentat cu conținut scăzut de grăsime, ceea ce se găsește peste tot, înseamnă că noi aplicăm partea de la punctul 2. Înseamnă că avem puține calorii. De asemenea, laptele este foarte diversificat. Acum vorbim despre lapte și derivatul de lapte, laptele dulce. Laptele dulce, sintagma pe care o folosesc cei care spun că am fost doar cu așa, Doar când eram sugari beam lapte. Poate să fie reală, eu bea un litru de lapte pe zi de 67 de ani și nu mi s-a întrebat nimic până acum, dar am băut în mod sistematic. Dar prederivate de lapte sunt foarte complexe. Să îmi spuneți vă rog, în ce situație omul își dublează greutatea în 3 luni?

Nu.

Născutul se naște cu 3.000 de grame și la 3 luni face 6.000 de grame doar prin lapte. Deci asta înseamnă că complexitatea unui derivat de lapte este foarte mare. Deci atunci separăm puțin lucrurile. Cel care e din toleranță la lactoz e preferabil să nu mai bea lapte dulce, că nu are rost. Dar să nu evite să mănânce brânzeturi și lapte fermentat, pentru că laptele fermentat poate să-ți aduce o anumită cantitate de probiotice. Da, probioticul este un subiect pe care-l vrea să-l abordăm în mod special, pentru că aici este o zonă care trebuie să fie clară în mintea celor care ne privește. Acum, legat de gluten. Glutenul este doar un component al bobului de grâu. În civilizația omenirii s-a produs un salt de la comuna primitivă la lumea civilizată în momentul în care a apărut bobul de grâu în partea asta indo-europeană, bobul de porumb în partea americană și în partea asiatică bobul de orez. El au produs revoluție în viața omenirii pentru că erau alimente suficient de complexe, care puteau să fie stocate și care aveau un aport nutricional bun. Deci asta înseamnă că nu trebuie să interzicem bobul de greu la toată lumea pe motiv că lumea ar putea să aibă întoarânță, că glutenul de acum nu mai e ca glutenul de pe vremuri. Cei care au întoarânță la gluten nu neapărat boale celiacă, sigur că trebuie să oprească cel care boleșe, ea că total alimentul care conține gluten și să restricționeze cel care are anumite intoleranțe la gluten. Dar trebuie să ne gândim la punctul 2 de pe ordine de zi pe care am discutat-o din eauri, că totuși făinosul în cantitate mare are cantitate mare de energie, de calorii. Și atunci faptul că noi Nu mâncăm slănină, nu mâncăm carne, dar mâncăm pâine multă. Eu evit să merg pe la galantaru cu pâine proaspătă și încerc să o convinc și pe soția mea să nu mai cumpere pâine proaspătă, că în momentul în care intru într-o pâine proaspătă am mâncat jumătate de pâine. Nu mă opresc. Deci atunci și la punctul 1 de pe ordine de zi. greșesc. Deci greșesc pe partea de calorică, pentru că făinosul de grâu conține calorii multe și la volumul de aliment. Și atunci seara ajung acasă, soția mea care mă iubește foarte mult îmi cumpără pâine proaspătă, eu vă spun chestia asta din viața mea ca să înțeleagă cei care ne văd că noi vorbim de viața reală. O viață ideală la care la ora 8 ne sculăm, mâncăm, nu știu iar, la ora 12 mâncăm, ne sculăm și la ora 18 mâncăm, este o viață ideală sub un clopo de sticlă. Viața reală este că vine doctorul Diculescu la ora 9 seara obosit și care nu mai ascultă de nevasta care spune, măi bărbat, te-ai vorbit la podcast să nu mănânci mult seara. Da, lasă-mă nevastă că mie-mi e foame. Creierul meu cere mâncare. Deci trebuie să încercăm să înțelegem că trebuie cumva să adaptăm la situația reală și atunci soluția pentru varianta de care v-am spus este să nu cumpărăm pâine proaspătă. sau să cumpărăm o cantitate care volem, nu ne solimităm. E o soluție.

Pentru foarte multe pofte, pentru mine cel puțin. Eu nu cumpăr foarte multe lucruri pe care știu că le voi mânca dacă le voi avea.

Acasă. Evităm galantarul unde se găsesc băuturi carbogazoase. O dată pe lună trecem pe la băuturile carbogazoase și ca o sugestie a mea personală, fără niște studii care să spună clar, o cutie cu zahăr Zahărul sigur că este procesat. Fira să fie el este din trei stea de zahăr care crește în Cuba sau din sfeștea de zahăr care crește în România. Deci este adusă dintr-o legumă, dintr-o plantă. Ascuzați-mă, mai este un lucru foarte interesant. La o conferință internațională am auzit o povestioară un dublu hamburger cu o porție dublă de cartofi prăjiți, cu o prăjiturică și un light. N-am pronunțat, da.

Corect. Păi și.

Nu.

E ok? Nu e ok.

Pentru că tu bagi calorii de la pâină de la dublu hamburger sau cheeseburger, bagi cartoful care este tot calorie de așa, bagi și prăjiturica care conține zahăr, dar tu zici că ai făcut ceva că n-ai luat zahăr în cola respectivă. Așa zice și.

Taică-Mea, și îmi râde mereu de asta și îmi povestește un banc pe care nu știu de ce mi l-a povestit de 50 de ori. Și pe ăsta zice că tot se duce omul și cumpără hamburger, cartofi, prăjiți, prăjitură și zice, a, și cola light sau pepsi light sau whatever. Și mă gândesc, totuși, dacă omul acela nu se poate abține de la mânca atât de caloric, e bine că poate să reducă un.

Pic din... Da, da, sigur. Măcar și cola light, apropo de cantitatea de zahăr, deci nu este un lucru neapărat rău. doar că nu compensează volumul de caruia. Adică iați un simplu cheeseburger, filmul vă spunea că face basket de performanță și el îneori se premiază mergând să mănânce la așa. Atunci capacul de la cheeseburger pleacă, baza de la așa și este zona decentă. Baza o lasă, dar restul sunt așa, cu salata, cu ce mai este acolo, deci își satisface dar reduce și fără cartofi, adică cartofi se pun deoparte. Ii mănâncă Thaix. În fine.

E, eu, ca și paranteză, și o să trecem la bolii inflamatorii. Și fără cola.

Scuzați-Mă. Și fără, ok, fără suc. Ați înțeles? Deci, sintagma pe care v-o spune tatăl dumneavoastră înseamnă că putem să facem chestia asta, dar înlăturăm o parte din calorii, adausuri. Pâine cu cartofi. În viața mea n-am mâncat pâine cu cartofi. Dar ce se ți se oferă la fasul, se oferă pâine cu sandwich gros de tot, cu pâine multă și cu cartofi mulți. Deci calorii și de acolo și de acolo din carbohidrație. Deci este clar că aici greșim și maioneză care conține și a calorii, da? Deci înlăturăm ce calorii putem să le înlăturăm ca să ne satisfacem această poftă. Fuceam un material.

Acum câteva zile și fuceam un calcul pentru acest vlog și un burger mare la un fast food poate să aibă până la 600 de calorii, o porție de cartofi mare poate să aibă până la 500 de calorii, că e plină de ulei, cu un suc care îți aduce vreo 300-400, ai mâncat într-o masă care nici măcar nu e foarte voluminoasă, nu simți că ai mâncat ca la o nuntă, într-o masă care nici măcar nu e foarte voluminoasă, poți să mănânci mai mult decât 60% din caloriile de care ai nevoie într-o zi. Eu le spun.

Pacienților ceea ce povestesc dumneavoastră și le spun dacă a fost unul din pacienții mei la sală, a văzut că are 40 de minute cu 8 km la oră, 10 km la oră, ceea ce pentru mine este mult, și consumă 420 de calorii. Și ce s-a spus dumneavoastră este de trei ori mai mult decât faci dacă mergi la sală și alergi 40 de minute. Câți dintre cei care mănâncă acea masă de care ați vorbit, da? Merg în mod, ghilimele, compensator la sală să alergi o.

Oră și jumătate. Nici n-avea cum. Adică ar trebui, efectiv, în mod real, pentru o porție de cartofi să alergi 45 de minute, o oră să transpiri, să alergi fără.

Oprire. Deci cam asta este, nu poți să compensezi, n-ai timp. E foarte bine.

Să alegi pentru sport, pentru sănătatea ta, dar să alegi pentru a compensa excesul caloric pe care îl mănânci, e foarte greu să faci asta, e foarte greu să faci asemenea efort ca să compensezi excesul caloric. Ați spus la începutul podcastului de boli inflamatorii și de faptul că boli intestinale inflamatorii și faptul că atunci când ați început să practicați medicina, ați văzut doar câteva cazuri, acum aveți zeci de pacienți internați zilnic. Puteți să detaliați puțin ce sunt aceste boli inflamatorii intestinale, de ce apar ele, de ce atât.

De multe acum? Eu consider în clipa de față, nu am niște studii care să justifice, dar este experiența mea proprie, eu văd un continu. Între o alimentație nesănătoasă, ca stil, ca nutrienți, ca volum, intestinul irritabil, Adică un intestin care intră într-o stare de dezechilibru, disbioza intestinală, care înseamnă că și microbiota intră într-o stare de dezechilibru și etapa următoare este boală inflamatorie intestinală. Deci o văd ca un continuum, da? Intestinul irritabil, fenomenul ăsta de dizbioză intestinală, devin din ce în ce mai frecvente, din cauzele pe care o să le discutăm, și ca superlativ absolut a ajunge la boala inflamatorie intestinală. Și ca să înțeleagă ascultătorii noștri sau cei care ne urmăresc, Există câteva elemente în medicină care spun ce înseamnă inflamație. Rubor, tumor, calor, doror, funcționezi, adică înroșață, umflare, încălzire, durere și dispariția funcțiilor. Acest lucru dacă la mână îl vedem în momentul în care ne-am opărit cu ciorbă, la intestinul nu îl vedem. Intestinul se resimte și el comunică cu creierul și există o relație între creier și intestine care este foarte interesantă și foarte complexă și foarte greu de combătut. Adică în momentul în care tu ai pornit câinii războiului, adică ai pornit celulele inflamatorii din corpul omenesc, acum vorbim specific despre intestine, foarte greu îi mai bagi în o grată. Bun. Și atunci, boala inflamatorii intestinale înseamnă mai mult decât o irritabilitate intestinală, care este o nervozitate, să zicem așa, a intestinului. Ce am spus la începutul podcastului, vorbeați de tranzit prea lent, tranzit prea accelerat, balonare, crampe, durere abdominală, da? Asta este deja o situație, să zicem așa, funcțională. Este perioada de perturbare. pe care mă ar avantaja mult ca cei care ne urmăresc să înțeleagă că poate să fie preambulul, preavizul declașării unei boli inflanatorii intestinale. Boala inflanatorii intestinale este deja ceva mult mai grav pentru că înseamnă că avem sânge în scaun, înseamnă că avem o scădere în greutate, înseamnă că avem diarhie cronic, adică avem 3, 4, 5, 10 scaune pe zi. Astea sunt simptomele astea. Care sunt simptome decisive că este deja o boală structurală, că nu mai e dar așa că suntem puțin balonati și că am mâncat prea mult odată sau că am mâncat.

Prea mult. Sângele în scaun poate să nu-l vezi, nu? Poate să fie o hemologie ocultă, dar se vede la.

Analizare. Dar dacă îl vezi în sânge în scaun, e clar că trebuie să te duci la medic. Dacă vezi că scazi în greutate fără o explicație, te duci la medic. Dacă vezi că începi să ai scaune noaptea, trebuie să te duci la medic. Ok? Înseamnă că deja este posibil să fie o inflamație intestinală. N-aș vorbi aici de cancer pentru că intrăm într-o altă zonă, dar este posibil că, la un moment dat, un obiceiat de nesenătos se poată să ducă și la creșterea frecvenței cancerului de coronă la noi în România. Dar hai să lăsăm puțin partea aceasta, că este doar ultima zonă. Care e diferența.

Între boală inflamatorie intestinală, deci avem o inflamație, și un sindrom de intestin irritabil? Pe de-o parte avem inflamație și pe de-a altă parte irritație. Care e diferența.

Între cele două? Foarte importantă întrebare. Iritația intestinală înseamnă că, virgulă, recepția, percepția durerilor și a senzațiilor interne este crescută și că organismul reacționează prin niște contracții, da? Contracții spasmodice, da? Deci este doar la nivel, hai să zicem, neurologic. Neurologic nu la cap, neurologic la sistemul nervos central. Avem la nivelul intestinului cam peste un miliar de neuroni, adică de celule nervoase, care sunt ale tubului gestiv și care au o corespondență mai mult pe plan local. Adică ele își transmit informațiile pe plan local. Băi, uite, măi, eu m-am contractat, nu te contracta tu, eu m-am contractat, acum contracta tu mai încolo, deci există o comunicare între aceste celule, da? Care trebuie să fie foarte bine sincronizată. Desincronizarea în aceasta duce la constipație, la diarie, la balonare, la durerea abdominală, la crampe, lucruri care țin de intestinul irritabil, da? Celelalte care înseamnă inflamația asta înseamnă că se produce ca la o mână opărită de ciorbă, se produce o roșață. Ori pe acolo, în momentul în care te opări cu ciorbă, poate că unii dintre cei care ne urmăresc s-au opărit cu mămăligă. Opărirea cu mămăligă e foarte periculos, că mămăliga s-a lipit. Ciorba se duce și trece. Și atunci se umflă, faci bășici, dar când s-a lipit mămăliga fierbinte de mână, atunci când o scoți, o scoți cu piele. Și atunci se produce o chiar necrozare a pielei. Și acum dacă ne imaginăm acest lucru la nivel intestinal, vă dați seama ce se întâmplă într-un mediu permanent contaminat, că vorbim de bacterii de o sută de mii de miliarde, de microorgani, le zicem bacterii ca să înțelegem mai ușor. Și în care noi avem răni, da? Deci noi ne-am opărit prin procesul inflamator, avem rană într-o zonă contaminată în mod nativ. Și constant, da. Și constant. N-ai.

Cum să o decontaminezi. N-ai cum să.

O decontaminezi, ok? O rană, o cureță, o spelă, o nu știu ce, se infectează, dau mai cureță, o mai spelă, nu știu ce, dar intestinul cum să-l dezinfectezi? Deci este o zonă foarte, foarte periculoasă. De asta mă bucur că ați spus această întrebare de la iritație, la inflamație, lucrurile sunt foarte, foarte... Și de asta vedeți că noi am precizat, poate să curgă sânge de acolo, adică poți să ai sânge. Dar iarăși ați precizat foarte bine, dar sângele ăla poate să fie ocult, adică poți să nu-l vezi. Adică el se există, dar să nu-l vezi. care este, după cum ne-am înțeles încă de la începutul discuției noastre, e mai periculos că curge sânge și nu-l vezi, decât că curge sânge și-l vezi. Curge sânge, îl vezi, te duci la doctor, curge sânge, nu-l vezi, adică hemoragie ocultă, nu-i nimic. Și consta doar că ai devenit anemiat, adică ai prea puține globurile roșii în sânge. Ați spus că.

Ajungem aici prin acest intestin irritabil, disbioză, Mâncare ultra-procesată pe care o mâncăm, în respectarea celor 5 reguli pe care le-ați subliniați. Dar există și alți factori care sunt externi de ceea ce mâncăm? De exemplu, stresul poate să influențeze o boală inflamatorie intestinală? Categoric. Deci stresul.

Poate să influențeze și să declanșeze un intestin irritabil, Stressul poate să influențeze, dar din punctul meu de vedere nu să declanșeze o boală inflamatoră intestinală. Problema cu boala inflamatoră intestinală este că în momentul în care s-a declanșat, adică vezi sânge în scaun, vezi că te zăzești noaptea de două ori și faci treaba mare, stresul intervine ca un factor de autoalimentare a problemei. Adică ne rezolvând problema, factorul emoțional agravează lucrurile. Bun. Ați spus adineauri de zona aceasta cu alți factori, alimente ultraprocesate, da? Bun. Și atunci ne aducem aminte de ce a spus dr. Iiculescu adineauri legat de icrele din galantar care au conservanță, da? Asta înseamnă că noi am înghițit icrele respective cu conservanțe. Conservanțe înseamnă niște agenți antibacterieni, nu? agentul antibacterial înghițit va trece prin intestine și va omorâ ce bacterii vrea el. Deci este ca și când am luat un antibiotic nu foarte puternic, dar permanent. Așa îmi funcționează.

Un conservant? Adică poate să fie ca un antibiotic pentru anumite specii? Da, da. Deci.

Un conservant este o chimicală toxică pentru bacterii. Asta mi se.

Pare o informație foarte importantă. Mănânci alimente de pe raft care expiră târziu și te bucuri, da? Ia uite, am o... Exact cum a zis, icre expiră într-o lună. Am, nu știu, niște șuncă expiră într-o lună și jumătate. Și te gândești, e, niște chimicale, poate îmi fac rău, dar de fapt, chimicalele alea, exact asta fac, nu lasă bacteriile să crească acolo, deci ele nici în intestin nu o să lase bacteriile să crească. Ați vorbit la.

Începutul discuției noastre despre ce mâncau bunicii, ce mâncau părinții și ce mâncăm noi, da? Păi roșia pe care o mâncam eu în copilărie, că eu sunt și cu bunicul, așa-i cu mama și cu mine, da? L-am mâncat în copilărie, era turtită, era lovită, era puțin alterată, îi scoteam partea alterată și o mâncam, da? A, roșiile de acum, două săptămâni, nicio problemă. Le țin în frigider și nici în frigider. Le țin și sunt roșii frumoase și grase și nu știu ce, că n-au niciun gust, asta-i altă poveste, da? Cu alte cuvinte, eu am ferma convingere că în roșii aceia, prin procesul de alimentare a ei, există niște substanțe chimice care împiedică bacteriile de pe vremea bunicii să o altereze. Pe vremea bunicii, roșiile, mi-aduc aminte, vedeam muncitori care munceau pe stradă și mâncau pe ziar roșii cu brânză și simțeam mirosul roșiilor de la 4 metri. Simțeam cum taie roșia și cum miroase roșia. Am roșia în gură, acum nu simt niciun miros. Cu alte cuvinte, procesul inclusiv de creștere a alimentului respectiv este diferit și conține anumite elemente care împiedică dezvoltarea bacteriilor. Antibiotic înseamnă antibacterie până la urmă. Deci asta înseamnă că, în mod evident, Nu am acum niște argumente ca să le aduc, dar este evident și pentru un om care nu a făcut medicină cum am făcut noi, că roșii, aceia trebuie să aibă ceva care împiedică să altereze, ceea ce pentru comerciant este foarte bine, pentru consumator este de luat în seamă. În mod evident, cu ce avem acum, la anul de grație 2024 de la Hristos, influențăm permanent microbiota, indiferent cât am încercat să. Am încercat, bun, a zis domnul profesor de icre, nu mai mănânc icre. Și șunca. A, am înțeles. Șunca, nu șunca.

Da? Ce mai mâncăm? O să-ți fie o întrebare în comentarii. Păi zice, fructe.

Și roșia. Mi-a zis că și roșia trebuie mâncat. Dar tocmai de.

Asta am venit să iau sfatul de astăzi și să-l transform în ceva util pentru mine. Și, ok, înțeleg că roșia de la supermarket, aia perfectă, posibil să aibă ceva conservanță în ea, așa e crescută. Dar, în mod cert, are mult mai puțin conservanță și e mai puțin nocivă decât icrelele în care sunt băgați conservanții în fabrică. De parte. De altă parte, o să folosesc sfatul dvs. încercând să aleg alimente care arată așa cum arătau alimentele crescute de bunica, să mânuc în piață și să iau de la bunica din piață roșiile care poate nu sunt la fel de perfecte, merele care au puțină... o parte deturată.

Și... e ok să.

Mâncăm un... Un fruct, o legumă, care e un pic ciupită, poate începe să crească un pic de mâncegai, am înțeles că acel mâncegai se răspundește în momentul în care a crescut, se răspundește în toată leguma. E ok să decupăm și să mâncăm acel fruct? Da. Da. Este.

Ok să-l decupăm, să-l mâncăm? Sigur că în momentul în care avem intoleranță la, știu și eu, celuloză, adică avem intestin irritabil care este irritat de prea multe celulozice și știm că dacă mâncăm multe fructe și legume o să avem bolborosel, dureri și balonări și scaune. atunci asigur că da, volumul va fi limitat, dar din punctul meu de vedere este corect să înlăturăm partea aceea pe premiza că nu s-a mulțit în toată masa, ci că există poate microparticule. Parcă am vorbit de acidul clorhidic din stomac și să lăsăm în pace, da? Pentru că acidul clorhidic din stomac va face restul, adică dacă noi nu am influențat acidul clorhidic, ce se întâmplă? Am avut o discuție foarte interesantă legată de folosirea și efectele secundare ale medicamentelor, să le zicem antiacide, cu președintele societății germane de gastroenterologie. Am avut conferința Academiei Româno-Germane de Gastroenterologie în urmă cu câteva luni și au venit președintele societății să ne vorbească. Și mi-a zis, măi Mircea, problema cu inhibitorul de pompă de protoni în primul rând este de aciditatea stomacală și de dezinfectarea alimentului, adică de reducerea masei de bacterii în așa fel în care să nu fie nocive, da? Adică produce, în primul rând, dizbioze intestinale prin folosirea buzelului. Nu spun să nu folosim. Eu vă spun că noi nu mai avem ulceri pentru că avem acest medicament extrem de eficient, această clasă de medicamente extrem de eficiente. Dar ca o cinică vrăjitor să nu exagerăm. Și să mergem la medic. Revenind la partea aceasta cu conservație. Deci atunci nu mai avem ce să mâncăm, dar să încercăm să vedem, să limităm și să diversificăm. De asta vă spun, importantă este această idee de diversificare. Mergem mai departe. Totuși trebuie să ne înțelegem, coborând la bunici. Păi și pe vremuri erau conservanți. Se conserva cu sare. Pește sărat sau pește afumat, da? E ok să.

Mâncăm sare sau și asta ne distruge microbiomul?

În Japonia, unde se mănâncă frecvent pește sărat și afumat, crud, sushi, nu știu ce, nu știu cum, da? Se face cancer gastric mai mult de nu știu cât ori, da? Din cauza fumat și sărat. Deci inclusiv conservanții tradiționali, că de asta v-am spus acum 200 de ani, speranța de viață pe vremea lui Napoleon Barbaros era de 50 de ani. Pentru că și atunci, prin anii 1930, s-au interzis nitrații în conservarea cărnii. Pentru că s-a constatat că nitrații sunt cancerigeni. Se foloseau nitrații. Și se folosește numai carne congelată. Deci congelarea cărnii este metoda de conservare corectă, pentru că le congelești și nu mai permiți bacteriile să se mulțească la temperatura de congelare. 6, 8, 10, 20 de grade. Deci metoda de congelare este o metoda de congelare corectă, metoda de suprasărare este o metodă care va da hipertensiune arterială sau cine știe ce alte bazaconi, și metoda de afumare poate să dea niște hidrocarburi care pot să fie nocive, nu neapărat prin alterare a microbiotei. Că mori de cancer de stomac nu că ți-ai alterat microbiotele, ci că ai mâncat prea mult pește fumat și sărat.

Bun, ok, deci trebuie să fim atenți la mâncarea pe care o cumpărăm să nu aibă mulți conservanți. Din nou, e mult mai bine să optăm spre legume și fructe. Ok, asta e situația în care trăim, pe la urmă ne bucurăm de beneficiu de a avea aproape orice fructe și orice legume în orice supermarket. E bine să optăm către ele, dar întorcându-ne la boli inflamatorii intestinale, ați descris sindromul de intestin irritabil, ați descris inflamația ca fiind o rană într-un mediu care nu e tocmai bun pentru acea rană și vreau să vă întreb acum de soluție. Dacă pacientul ajunge în această situație și are sindrom de intestin irritabil, are această pletoră de simptome, are balonare, diare sau constipație, are disconfort abdominal, Ce soluții găsim pentru astfel de situație? Și dacă puteți să-mi dați și soluții de stil de viață, poate soluții de ce ar trebui să mănânce și ce ar putea să.

Suplimenteze. E foarte bine cum ați spus, pentru că am trei brațe total diferite, da? Intestinul irritabil are o anumită conduită de tratament, cu anumite tipuri de medicamente, la care includem și prebiotice, probioticele care probabil o să discutăm în curând, Bolii inflamatorii intestinoare au cu totul alte metode de tratament care doar în etapele în care am reușit să controlăm boala pot să mai intervine prebiotice și probioticele și noi trebuie să ne gândim la prevenția acestor boli care sunt însile diferite cu tratamente diferite prin stilul de viață sănătos și eventual prin administrarea de pre- și probiotice ca să ne înțelegem de ce folosesc aceste termene. Prebiotile sunt nutrienți pentru anumite bacterii sănătoase. Probioticele sunt anumite microorganime, să le zicem bacterii, deși ele pot să fie și alte tipuri de microorganime, care încearcă să controleze cumva populațiile de microorganime care au fost nu neapărat sărăcite, ci și le-a fost căzută biodiversitatea. Ca să înțelegem ce vreau să spun de biodiversitate. Într-o pădure. Revenim la metafora noastră. Într-o pădure. Dacă intră vânătorul, adică antibiotic și omoară toate carnivorele și rămân numai ierbivore rozătoare, atunci s-a terminat cu pădurea. Dacă e roasă pădurea, da? Dar dacă n-am biodiversitate și am numai lupi și iepuri în pădurea respectivă, dezechilibru foarte ușor se poate produce. Adică lupii se mulțesc și atunci mănâncă toți iepurii, Iepurii mâncați înseamnă că nu mai au cu ce să hrânească lupii și un iepure scăpat într-o scorbă după ce vor muri de foame toți lupii, iese și roade vădurea. Deci această imbalanță în biodiversitate, în momentul în care am și iepura, și veverițe, și bursuci, aia este ceea ce se întâmplă. Din punctul meu de vedere, probioticele, adică microorganisme bine selectate și bine standardizate, că nu vorbim că sunt niște bacterii buneșirele, vorbim de ceva care să fie bine studiat. Probioticele trebuie să aibă un rol important în reglarea diversității. Vedeți vreodată aici, dacă tot intram în acest subiect, Am vorbit de 100.000 de miliarde de microorganisme care nu putem să ne dăm seama câte zeruri au. Vorbim de 100.000 de soldați, ca să simplificăm. și introducem un probiotic care înseamnă 50 de miliarde de unități formatoare de calorie. Când auzi 50 de miliarde zici, bă, da. Dacă mergem cu perseverență și adăugăm azi 50, mâine 50, păi mâine 50, răspunsul mâine 50, adică treptat, treptat, noi putem să ne apropiem de o masă critică. Și totuși, legat de aceste probiotice, pentru mine este foarte important Să fie mai curând niște probioce de reglaj, nu neapărat de populare, de colonizare. Că indiferent cât de inventive am fi noi oamenii, noi nu putem să inventăm atât de multe specii și tulpim cât a inventat Dumnezeu, Creatorul nostru, pe microbiota intestinală. Avem peste 2.500 de specii diferite și peste 10.000 de tulpini pe care nu le știm. Se fac niște analize ale microbiote care sunt lucruri foarte revoluționare și foarte importante, deci arată progresul științei, dar din punctul meu de vedere sunt foarte greu de manevrat. Adică facem o analiză de microbiote, ne dă un panel de ce microorganism avem în plus, ce microorganism avem în minus, dar dacă vorbim de 100.000 de miliarde, dacă vorbim de 10.000 de tulpini și 2.500 de specii, e foarte greu să știi ce controlezi. Din cauza aceasta, noi nu cred că trebuie să încercăm să adăugăm un microorganism, adică un probiotic într-o cantitate atât de mare încât să domine Pentru că atunci ajungem la chestia cu lupul și iepurile, da? Adică avem.

Numai lupi, da? Și legat de probiotic, există o tulpină anume pe care o prescrieți de regulă pacienților cu aceste.

Boli? Deci eu prescriu în mod foarte frecvent. Dar aici este foarte important să știm exact tulpina. Este o bacterie care se numește Lactobacillus plantarium V299, care este cumva dedicat intestinului ritac. Aici mi.

Se pare foarte important de menționat faptul că Atunci când vorbim despre tulpini probiotice, sunt foarte multe, foarte diverse, pot fi fabricate în diverse locuri, sub diverse forme și cumva oamenii pot să fie induși în eroare când, știți, când te duci la farmacie și iei un antibiotic și zice farmacistul, ia și un probiotic. Dar întrebarea este ce tulpină probiotică mă ajută în ce patologie? Și aici îmi place că lucrurile sunt foarte bine studiate și o să lăsăm și studiile care acompaniează ceea ce spunem acum, sunt studii legit, studii bine făcute, care arată că fix tulpina aceasta de care ați vorbit dumneavoastră acum, este ceea care reduce foarte mult simptomatologia supărătoare și rădă o calitate a vieții mai bună pacienților cu sindromul intestinului irritabil. Iau această tulpină probiotică care e conținută în probicol IBS.

Ce experiență aveți cu... Experiența este următoarea. În primul rând este important nu să dăm un probiotic, ci să dăm cel pe care lălhotărâm. de comun acord cu pacientul, da? În al doilea rând, trebuie să atinge totuși o masă.

Critică, da? Deci ea se dă... cât timp se dă? Eu l-ar.

Da 3 luni. Adică, în general, eu îl dau 3 luni ca să ating masa critică. Adică dacă pacientul crede că se va simți bine de-a doua zi, este o chestie care se poate întâmpla, dar poate să fie un efect placebo. Efectul placebo dispare într-un anumit timp, da? Ori eu vreau ca pacientul meu sau prezumptivul meu, pacient, că eu vreau să dau și pentru prevenție a unei escaladări a războiului de la intestinitate să mergem la level următor, atunci eu am nevoie de trei luni de zile, doamne iartă, măcar o lună de zile, ca să pot să depășesc eventual efect placebo și să demonstrez pacientul că eu știu ce are și știu cum pot să controlez. Eu îl consider un fel de agent de circulație. Adică el nu înlocuiește autoturismele și camioanele și tractoarele care merg pe drumurile publice și el doar orientează unde să se ducă și încearcă să menține o biodiversitate. Deci asta este elementul pe care îl consider ca superioritate. față de alte tulpini, adică tulpina asta de care v-am vorbit. Da, scuzați-mă, ați sublinea foarte bine. Dom'le, vorbim de o tulpină care a fost bine studiată, care a fost demonstrată în studii clinice, care a atins o masă de persoane care pot să spună trecând peste efectul placebo de care vorbeam. Și care e.

Recomandat inclusiv în ghiduri. Ghidurile sunt cumva ca să-i explicăm nivelul de dovadă științifică pe care o au aceste suplimente, într-adevăr, nu sunt medicamente, sunt suplimente. E bine să vorbiți cu medicul vostru, un astfel de supliment trebuie să fie prescris de medic pentru siguranța oamenilor și pentru a avea efect, da, și pentru a avea un efect simtit, dar pentru a descrie nivelul de evidență, deci el nu este descris doar în studii, ci în urma multitudinii de studii, el a fost inclus, această tulpină de care vorbim, a fost inclusă în ghiduri. Ghidurile sunt făcute de borduri, de profesori din zone diferite, din țări diferite, care se strâng împreună și zic ok, hai să facem un ghid în care putem să spunem clar că asta putem să recomandăm în această.

Boală. Da, foarte bună această exemplificare pentru cei care ne urmăresc. Pentru că ce vorbeam eu de masa critică, eu trebuie să ating cu probioticul masa critică care să aibă efectele, da? Dar și cu dovezile științifice trebuie să ating o masa critică care să își hotărâm, ok, este o dovadă științifică, da? Dar următorul nivel al masei criticice este a fost atinsă prin toate studiile care și-au atins masa lor propriile critică, adică numărul de pacienți, relevanță și așa mai departe. Sunt atât de multe studii care sunt relevante când a putut să fie introdus în ghiduri, adică să poată fi recomandat ca și o regulă de bună conduită. Cum sunt cele cinci reguli care le inventară la începutul.

Nostru? Cași experiență aveți rezultate bune cu.

Administrarea? Rezultate foarte bune, dar trebuie să repet, trebuie să avem indicația foarte corectă și trebuie să dăm un timp suficient. Adică dacă încercăm să mergem pe fast forward, nu merge. Adică să luăm cinci pasiile azi, cinci pasiile mâine ca să atingem revederea masacrilor. Nu, trebuie să avem puținică răbdare, așa zicea Karagian. Și.

Ați spus la început de asocierea între o tulpină de probiotic cu un prebiotic. Puteți să explicați puțin ce înseamnă prebiotic, care e diferența între prebiotic și probiotic și care e asocierea în cazul de față. Masa critică.

De studii care au demonstrat că anumite cantități de inuline, dar o anumită inulină care să fie bine standardizată, adică un extract să zicem din cicoare, da? Inulina se găsește în mai multe produse, dar luăm exemplu cicoarea, da? care într-o anumită cantitate, de la care și ea trebuie să fie foarte bine definită, alimentează anumite bacterii, care bacteriile acestea hrănesc intesinul. Și atunci există anumite bacterii care produc nutrienți pentru celula coronului. Se numesc bifidobacterii, pentru că el este o hrană Pentru bacteriile care produc, care sunt bifidogene, adică care produc nutriente pentru bifidobacteriile, care ele produc nutrientul pentru conotit, da? Deci asta înseamnă așa, că eu trebuie să am nutrientul foarte bine standardizat, ca să nu-i dea omului nici balonare, să nu-i dea nici diarie, să nu-i dea intoleranțe, da? Care să fie totuși într-o cantitate suficientă, ca să aibă efectul acesta de care vorbeam, prebiotic, adică denutrient, dar care să declanșeze lanțul de hrănire a celulei intestinale. Și iarăși e foarte bine că ați precizat anterior rana pe intestine. Păi rana pe intestine înseamnă decaparea celuluilor colonului. Ori eu dacă nu-mi hrănesc colonocitul, înseamnă că eu fac rană pe colon, da? Deci dacă în mod perseverent nu-mi hrănesc colonocitul, atunci vin de la acea secvență pe care am spus-o metaforic ca să înțeleagă cei care ne urmăresc. Intestin irritabil, parcă balonare, balonare este dată de procese de fermentare, fermentare înseamnă o dizbioză, dizbioză înseamnă că sunt bacterii care nu mai produc adică care nu mai sunt bifidogene, eu vorbesc așa mai pe înțelesul. Și atunci înseamnă că încep să apară fenomene de decapare a intestinului, adică de rând pe intestinul și bacteriile se simt bine. Nu mai este celula care protejează peretele intestinale, eu pot să trec frumos și intru din intestine în mediul intern. Și în mediul intern sunt, despre ce vorbeam noi, leucocite, adică să le zicem limfocite, adică globule albe, care văd că a intrat dușmanul acolo și încep să tragă cu pistoale, cu rachete, cu ce nimerec. Și atunci apare boala autoimună, că boala inflamatoriei intestinale este o boala autoimună, prin stârnirea imunității, ca într-o poliartită rămătoidă, spondilită, anchilopoetică, știu și o chiroză biliară primitivă, colangită, esclerozant, autoimună.

Sau pancreat autoimună. Deci, ca și concluzie, prebioticul este o mâncare pentru bacterii, care bacterii fac după aceea nutrienți pentru colonul nostru. Și atunci, înțeleg că de aceea le asociați cu o tulpină de probiotic, cum este Lactobacillus Plantarum 299V, care se găsește în probicol IBS și acolo avem tulpina probiotică care dirijează, cum ați spus. Și în același timp, recomandați și un prebiotic, adică o fibră de inulină, care se găsește în Bifido Plus, care o să hrănească bacteriile bune în colon. E o combinație Ideea.

Este bună, dar eu în general, în practica personală, cântăresc. Un pacient are nevoie mai mult de un agent de circulație, da? Un pacient nu are suficientă hrană pentru celulele colonului, da? De asta pot să le combin, dar în general selectez. Pacientul ăsta are nevoie de un bifidoplus, da? în doza corectă și iarăși cu sistemul de care v-am spus, perseverența. Adică vă dați seama că i-am dat lui Grivei o dată pe săptămână să mănânce și el un ciolan și după aceea îl las flământ trei luni. Nu, eu trebuie să-i dau în fiecare zi să mănânce ca să poată să se declanșeze această regenerare a colonocitului. Acest prebiotic, trebuie să.

Fim atenți la cantitatea pe care.

O administrăm? Și asta înseamnă că nu doar că trebuie să fim atenti la cantitate, ci trebuie să înțelegem că trebuie să existe și un fenomen de adaptabilitate. Am vorbit de inulina, care este un extract dintr-o plantă, hai să zicem din cicoare, adică asta care este standardizată, de care vorbeam eu. Este un produs care are avantajul mare că nu există inulinază în intestinul subțire, deci ea trece prin intestinul subțire, fără să fie asimilată de intestinul subțire. Ca altfel, dacă este amidon, care este tot un produs dintr-o plantă, amidonul amilat de salivar, amilat de pancreatică, se transformă în glucoză, s-a absorbit și nu mai ajunge nimic la coronacii. Deci ea nu există enzimă care s-o digere. în acest sens înseamnă că ea poate la început să-ți producă niște procese de fermentație și de asta eu dau o doză corectă, dar o dau într-un mod, să zic așa, progresiv. Adică dau mai întâi un pliculeț, după aceea două pliculețe, Mai întâi jumătate de plic, după aia un plic, da? Deci, iese sub formă de plicuri, sub formă de pulbere, dar pe care le administrez progresiv. În decurs de o săptămână, eu creez doza ca să măresc toleranța. Pentru că, vă dați seama, sunt multe bacterii care se bucur. Bă, a venit ilunina! Ori pe mine mă interesează anumite specii acestea, bifidogene, să fie hrănite. Pentru că, ați înțeles? De asta e lantul ăla că eu hrănesc bacteria care.

Hrănește coronoacidul, da? E practic mâncare pentru speciile de bacterii bune. Da. Am o întrebare. Poți să o iei pur și simplu ca prevenție pentru.

Sănătate? Și aici este zona capitolului numărul 3. Și cred că este bine să o luăm inclusiv ca prevenție pentru sănătate, da? Adică, vorbim de oameni care sunt dominanți carnivori, le place să mănânce mai multă carne, da? Bă, cu sarlavaturi, fructe și legume nu prea sunt eu prieten, da? Măi, dar eu trebuie să-mi formez și niște bacterii prietenoase, da? În aceste circunstanțe, eu cred că este util ca noi să hrănim și flora aceasta de fermentație, să-i zicem, adică flora bifidogenă. Pentru că flora aceasta de alimentație pe bază de carne este o floră de putrefacție și care la rândul ei produce hrană pentru anumite bacterii de putrefacție, da? Legat de probiotice.

Ne puteți recomanda niște alimente pe care să le mâncăm viața de zi cu zi care Fie să aducă probiotice în organism, fie să le ajută pe cele bune să crească. Ce ar trebui să mâncăm ca să nu recurgem, să zic, la aloa preventiv-probiotice? Foarte bună întrebare.

Foarte bună întrebare, da. Probioticele se găsesc în mod natural în laptele fermentat și în murături, da. Murăturile sunt tot un proces de fermentație care conțin probiotice, da. Din păcate, volumul de probiotice ca să ajungem la zeci de miliarde, în înțeles, formatare de colonie, ar trebui să fie enorm. Adică noi ca să atingem din iaurt, noi mâncăm un iaurt de 100 de milițe sau 150 de milițe, nu știu cât, și avem acolo câteva milioane, zeci de milioane, miliardul e cu o mine de ori mai mult decât milionul. Deci e foarte bine să consumăm, recomand să consumăm, recomand de asemenea să facem rotații, adică într-o zi iaurt, într-o zi chefir, într-o zi sana, deci să fie un add-on. Dar nu sperăm de la probioticul conținut într-un aliment ca să atingă nivelul terapeutic. Cum de altfel și nu recomand să luăm un probiotic. Ele sunt încadrate în suplimente alimentare. Dar și suplimentele acestea alimentare trebuie să intre într-o zonă de standardizare. Ori în momentul în care este un probiotic care nu este într-o zonă de standardizare, n-a fost standardizat, n-a fost studiat, n-a fost baza de studii clinice care să atinge masa critică ca studiu clinic să fie revelant și n-a atins masa de număr de studii clinice ca să atingă dovada de a fi introdus în ghiduri, Atunci înseamnă că, sigur, îl luăm pe răspunderea iaurtului. Adică am luat un iaurt, am luat un probiotic și ne așteptăm la același rezultat că am mâncat iaurt. Pe vremea copilăriei mele, când luam antibiotic, mi se dă.

Iaurt. Da, și eu mi-aduc amintea asta. Și mie îmi dădea mai cât mai iaurt. Și vitamina.

B. Da. Murături? Murături sunt bune, da, dar acum este punctul 5.

La.

Ordinea de zi, murături, sigur că murături în oțet, cei care au gastit-o trebuie să înțeleagă că asta nu, da? Murături la cei care au hipertensiune arterială, care sunt murături în saramură, înseamnă asta nu, că este sare multă. De asta trebuie reglajul în funcție de ce alte comorbidități mai avem. Murăturile sunt bune, sunt utile, dar nu mâncăm murături ca atari, mâncăm murături add-on pentru a ajuta procesele de digestie. carne cu o garnitură și cu murături. Deci să le.

Combinăm. Am o întrebare legată de fibre și proteine. Că ați spus că fiul nostru este sportiv și că are grijă de ce mănâncă și de cum mănâncă. Legat de fibre, că până la urmă fibrele sunt și diversitatea în fibre, diversitatea în legumele și fructele pe care le mâncăm ne aduc acele fibre diferite care sunt prebiotice, naturale diferite pentru diversitatea noastră a microbiomului. În lumea academică pe care o urmăresc acum, zic lumea academică mai mainstream care iese și în social media și vorbește despre rezultatele cercetărilor, există două direcții care uneori se contrazic una pe altă. Și vreau să vă cer părerea. Există o direcție dată de un cercetor pe care îl cheamă Rob Knight și Team Spectre, care au făcut American Gut Project și Team Spectre l-a replicat și a făcut UK Gut Project și au studiat, n-am mai văzut pe canalul ăsta despre aceste lucruri, au studiat obiceiurile oamenilor sănătoși și se pare că cei mai sănătoși oameni sunt cei care mănâncă o diversitate de fructe de legume de cel puțin 30 de tipuri diferite în fiecare săptămână. Adică nu și semințe, legume, fructe, 30 de tipuri diferite. Și colorate. Și colorate, da. Și ei susțin că nu trebuie să ne mai calculăm proteinele să vedem cât de proteic mâncăm mâncarea, trebuie să ne calculăm fibrele. Trebuie să mâncăm cel puțin 30 de grame sau 25 de grame. Alte recomandări comandă peste 50 de grame de fibre pe zi ca să ne hrănim microbiomul și totul o să meargă în regulă. Sunt alte cercetări care arată că, de fapt, nouă în ziua de astăzi ne lipsesc, din contră, proteinele. Că acea recomandare de a mânca 0,8 grame de proteine pe kilogram corp e suficientă cât să-ți mențină funcțiile în regulă, dar nu e suficientă cât să-ți construiești masa musculoară care, de fapt, pare să fie un... Țesutul de bază al, să zic, longevității noastre. Și atunci, pe de-o parte, e o școală bună, adică Rob Knight, Team Spectre sunt top 100 ca indice hirș în lume, sunt top 100 cercetătorii, dacă luăm toate domeniile însumate. Ne spun să mâncăm fibre și doar la alea să ne concentrăm. Sunt alți academicieni care ne spun nu, mănâncă proteină. Și proteină, când se recomandă, se recomandă la peste un gram pe kilogram corp. Poate chiar două grame de proteină pe kilogram corp. De exemplu, eu având 95 de kilograme, trebuie să mănânc 190 de grame de proteine pe zi. Adică fiecare masă de a mea trebuie să fie super proteică. Mănânc trei ouă, un iaurt, după aia brânzică de vaci și după aia un chefir, după aia carne și după aia un shake proteic și doar așa mi-ating cele două grame de proteine pe zi. Întrebarea ca să o scurtez este, la ce ar trebui să fim atenți de fapt? La consumul de fibre sau la consumul de proteine? Sau.

Să le combinăm cumva? E ca în bancul cu rabinul. Și unul și altul are dreptate, da? Au amândoi dreptate, da? Și aici revenim la ceea ce am spus eu la un moment dat. Diversitate. Deci e important să ținem cont de am două punctele de vedere, dar să știm că trebuie să fie o diversificare, da? Și acum punctăm pe dumneavoastră. Dumneavoastră aveți masă musculară. Deci dumneavoastră aveți nevoie de cantitatea de proteine, da? Dumneavoastră aveți o funcție renală bună. Asta înseamnă că o cantitate de proteine la nivelul superior al unui standard este necesară și nu-i nocivă, da? Deci asta ca să lăsăm puțin proteine deoparte pentru că vrem să focusăm pe fibre, da? Cu fibrele există și aici multe discordanțe dintr-o cauză foarte simplă. Există două tipuri de fibre. Fibre solubile și insolubile, da? Fibrele solubile sunt foarte frecvent nutrienții benefici pentru microbiote intestinale. Fibrele insolubile sunt celuloza, da? Și atuncea. Revenim la enzimele intestinare, hai să zicem pancreatice. De stomac, ne-am înțeles, are acid prohiliu, deci nu digeră fibrele, da? Și asta înseamnă așa. Organismul omenesc, față de capră, iapă și berbec, nu are celuloză, deci nu digeră celuloza, da? Deci asta înseamnă, fibrele pe bază de celuloză, fibrele insolubile, nu vor fi digerate oricum de tot tractul digestiv, începând de la stomac, ghilimele, pancreas, ficat și intestin sulțire, da? Deci vor ajunge ne schimbate în colon. Acestea au un rol foarte benefic pentru că dau volum bolului fecal și pentru că ajută tranzitul intestinal. Deci rolul lor benefic este mai mult de suport de volum pentru bolul fecal și pentru peristal, adică mișcările intestinale. Cele insolubile. Cele insolubile, da. Care categoric sunt necesare, da. Sunt unii oameni care au intoleranță la produse pe base de celuloză și ăștia sunt cei care cu roșia, cu gastravetele, cu nu știu ce, nu le tolerează cum e cu intoleranța la laptele, da. Fibrele solubile însă sunt cu totul diferite. Tot din vegetație sunt provenite, de exemplu, chestia cu cicoarea. Deci de asta facem distinție între fibre solubile și fibre insolubile. Inuria este o fibră solubilă cu efectele terapeutice corecte. Fibrele insolubile își au rolul lor foarte important și, atenție, fructele și legumele și de culori diferite ne oferă și minerale și vitamine în plus. Adică nu-i vorba numai de fibra respectivă. Sigur că da, noi am discutat și despre gustul alimentului. Păi gustul alimentului este dat și de conținut de vitamine. Câte roșii de la fără niciun gust trebuie să mâncăm ca să atingem un nivel de vitamine aceia din roșii, ca să putem să avem vitamine aceia din roșii. De asta noi uneori mai folosim și suplimente de vitamine. Și cred că nu întotdeauna este Problema cu suplimentele acestea este iarăși foarte importantă. Suplimente înseamnă că trebuie să fii foarte atent ce suplimente. Că unele suplimente sunt dălea, alte suplimente sunt dălea. Deci cu suplimentele trebuie să fii foarte atent să fie bine standardizate. Cei care fac sporturi de performante sau pur și simplu vor să se menține într-o stare de nutriție corectă, trebuie să fie atenți la ce suplimente folosesc. Pentru că unele suplimente pot să aibă, de exemplu, substanțe interise. Filmul se uită întotdeauna să nu fie cumva intrat în zona de interdicție din cauza regulilor respective.

Am dat acest exemplu ca să înțelegeți. Te uiți degeaba pentru că poți fi contaminat. Asta e altă problemă? Dar legat de suplimente, ce părere aveți despre pudra proteică, cumva strict ca și efect, dacă l-are asupra tractului gastrointestinal? Poate să ne afecteze în vreun fel pudra proteică? Nu.

Deci din punctul meu de vedere, excesul de proteine afectare a tractului intestinal minima, da? Absența de fibre din cauza că mâncăm mai multe proteine și nu mâncăm fibre este un element separat. De asta și rabinul și el au avut dreptate. Pentru mine puda proteică este o problemă pentru sarcina rinichilor, pentru că proteina înseamnă azot. Azotul se elimină numai prin rinichi, nu se elimina prin respirație ca bioxid de carbon sau ca apa care se transformă de colo-colo, ori azotul nu se elimina decât prin ureie și creatine. Ori noi dacă solicităm rinichiu cu o sarcină proteică prea mare și rinichiul nostru nu funcționează bine, trebuie să fim foarte atenți. Deci pudra proteică, din punctul meu de vedere, să nu fie contaminată cu cine știe ce hormoni, ca să ne trezim că intrăm în zonă de interdicție la sport de performanță, dacă îl facem sport de performanță, puțini din cei care ne urmăresc fac sport de performanță, deci de asta elimin această ipoteză, trebuie să nu fie alterată, pentru că proteina se alterează. Pe vremuri era dieta de astronaut. Dieta de astronaut conținea pulvere proteică. Toaletă în cosmos, unde este, nu mai țin minte exact. Deci asta înseamnă că astronauții când se duceau trebuia să aibă o situație în care să fie cu mai puțin. Adică tot ce mănâncă să se asimileze, ca să nu fie că la crochet te duci și ce faci acolo. Scuzați-mă, am folosit această metaforă ca să înțeleagă. Și atunci se constipau. și atunci ei consumau nutrienți pe care i-a asimilat tot tubul digestiv până la colon și colonul stătea cumva fără niciun fel de nutrienți pentru că nu mâncau fibre. Acum dieta aceea din astronaut mirosea foarte urât, pentru că ea era formată din hidrolizate proteice, adică din proteine fragmentate ca să poată să fie mai ușor asimilat. Deci de asta trebuie să fie atent la puda proteică, să nu fie alterată. Termen de valabilitate deschis de sigilat. clar încep să apară probleme, că și ea va fi alterată de bacterii din mediu ambiental. Un pahar de lapte lăsat de seara până dimineața se face lapte bătut, nu cu fermentație de iaurt, ci cu fermentație de bacterii din mediu ambiental. O sticlă de mus lăsată de seara până dimineața se face șampanie, se face fermentează. Deci procesul de alterare cu bacteriile din mediu ambiental este un proces care este în limitele firescule, să nu zicați fiziologicul. De asta, pudra proteică, de acord. Pudră proteică, în condiții în care NICU acceptă cantitatea respectivă de proteine, o măsurăm. Ce se întâmplă? Dumneavoastră, dacă vreți să obțineți o rație de proteine din aliment, nu puteți să o realizați decât adăugând și o rație de calorii prea mare, da? Corect. Orice aliment conține maximum 24, 28, 30% proteine. Este așa o situație cu totul excepțională. Și în compensare va conține. Glucide și lipide. Punct. Și atunci, glucide și lipide înseamnă că ne facem cu șapte ca să mâncăm câteva proteine. Și.

Într-Adevăr, mi se pare că, într-adevăr, pudra proteică poate fi un compromis bun pentru că dacă nu adaugi și pe ea și vrei să te duci înspre zona aceea de 1-6 grame de proteine pe kilogram corp, 2 grame de proteine pe kilogram corp, atunci trebuie să uiți de fibre. Și atunci, într-adevăr, faci rău pe partea cealaltă. Cu pudră proteică, mese bogate în proteine, dar atenție la fibre, fructe, legume, verdețuri, semințe de diverse tipuri, ciuperci. Asta ar trebui să... Aici.

Ne aduce din nou la punctul 2 al discuției noastre. Rații de calorii, da? Deci noi dacă vrem să menținem o rație de calorii la un nivel convenabil, apropo de cele nu știu câte mii de calorii le mâncăm la fast food, Atunci, pudră proteică plus fibre, ok? Deci pudră proteică ca să avem rația de proteine, fibrele nu conțin calorii, deci asta înseamnă combinația aceasta de aliment, aliment-aliment, da? Pudră proteică ca să adaug proteină la cantitate de care am nevoie pentru ca să-mi țin masa musculară pe care o am și fibre ca să mențin microbiota și tranzitul intesional corect. Știți ce? De fapt, pe când.

M-Am dat seama că.

Eu fix.

Asta fac. Eu când fac Shake-ul proteic pe care înainte mi-l făceam cu plii de tot felul de alimente acum, pentru că încerc să-mi calculez caloriile și prefer să mănânc mâncare în loc să beau calorii într-un shake. Mă rog, asta e o preferință pe care fiecare și-o poate construi. Eu acum când îmi fac shake-ul proteic dimineața, mi-l iau cu mine, adică îmi pun pudrele în shaker și mi le iau cu mine și când îi vine timpul, pun apă, amestec și-l beau, eu fix asta îmi pun un shake cu proteic. Pun o cupă de proteină, pun o cupă de 5 grame de creatină și pun un plic de Bifidoplus, care este inulină. Și cumva.

Compensez... Deci ați inventat o nutriție foarte corectă într-un simple shake.

Păi să-l patentăm. Da? Pudră putăică cu inulină și cu creatine. Ar fi bine, am trei borcane, trebuie să devap. Sunt două borcane și este un plic de... Asta este.

După cum ați văzut, dedicată de punctul 5 al ordinii de zi în care vedem care este toleranța fiecărui individ. Asta este un principiu, dar care trebuie adaptat la fiecare situație concretă. Deci e o idee foarte.

Bună. Bun, acum ca am clarificat fibrele si proteinele, vreau sa mai bifam un subiect si avem, din pacate, putin timp pentru el, dar as vrea sa vorbim despre el, despre acest lichigat. Intestin permeabil. Ce este el? Cum apare? Cum pot sa imi dau seama ca am intestin irritabil, pentru ca inteleg ca simptomele sunt nespecifice, dar totusi, care sunt acele simptome care ma pot duce cu gandul ca intestinul meu e permeabil si n-as vrea sa.

Fie permeabil? Este foarte bine că am discutat la sfârșit pentru că deja cei care ne ascultă au înțeles. Există o interfață între mediu extern și mediu intern, da? Asta înseamnă ghilimele pielea. Pentru toată lumea, interfața între mediu extern și mediu intern este pielea, da? Lucru care este corect, dar este incomplet. Pentru că această interfață se continuă la nivelul întregului tractul digestiv, ok? Pielea este structurată printr-o multitudine de straturi. Adică el trebuie să facă față la forțe de abraziune. Adică m-am spălat pe mâini, m-am mâzgăriat, m-am nu știu ce. Interfața intestinală, considerând și stomacul, tot partea de intestine, este un singur strat de cerurile. Stratul acela, dacă are mici pauze, Nu e bine. Înseamnă că eu am permeabilitate pentru toxine, pentru microorganisme sau pentru cantități neașteptate de factori agresivi, de exemplu antigene. Deci asta înseamnă că această noțiune pe care ați subliniat-o în asta acum, înseamnă că eu pe de-o parte nu am asigurat-o în hrănire corectă a tubului digestiv, În condițiile acestea, vedeți, noi, ca să vorbim de o situație extremă, în cazurile foarte grave, foarte grave, în care avem pancreatită acută, care este un atac intern al enzimului pancreatic asupra corpului omenesc, în urmă cu 25-30 de ani, repaus digestiv complet. Ne-am dat seama că depopulăm intestinul de celule pentru că nu mai sunt hrănite și că e bine să hrănim pacientul cu pancreatită cât de repede se poate. Asta înseamnă că penetrarea, fără să fie o perforare propriu-zisă a peretelui intestinali completă, penetrarea este un lucru care poate să fie periculos. Dar dumneavoastră spuneați și cum ne dăm seama, da? Păi ne dăm seama printr-o, Doamne iartă-mă, scădere a greutății corporale fără o explicație. În primul rând stările de balonare, pentru că în momentul în care noi nu avem o permeabilitate corectă a intestinului, în sensul de suprapermeabilitatea intestinului, noi o să avem procese de fermentație, pentru că acolo se produc foarte multe perturbări. Procesul de digeste și microbiota, dacă vorbim de colon. Vedeți că eu mă refer la microbiota numai la colon, da? Noi vorbim de faptul că stomacul trebuie să le dezinfecteze tot și asta înseamnă că până la valvuri, orice cală, supapă unidirecțională, ca ventilul de la cauciuc, de la mașină, este totul steril. Deci intestinul subțire trebuie să fie steril. Adică dacă vorbim de 100.000 de miliari de microorganisme pe colon, 2 metri de colon, pe intestinul subțire sunt 10.000 total. Serios, da? Deci, diferența este de ordinul a zeci de logarizi, da? Deci intestinul subțire trebuie să fie steril. Că nu-i perfect steril, asta înseamnă deja disbioză sau cum îi zicem noi acum SIBO, sindromul de suprapopulare bacterial al intestinului subțire, care poate să vină din colon ca o urcare a bacteriilor din colon sau poate să vină și din tubul digestiv superior pentru că noi nu am dezinfectat bine stomac alimentul de.

Bacterii. Acest lichigat intestin irritabil, el de fapt apare în intestin sau este.

În colon? Este și la intestin și la colon. Adică, cu două segmente. Suprapopularea bacterii al intestinului subțire este o patologie care poate să dea aceste suprapermeabilități intestinale și intestinul irritabil, colonul irritabil și boala inflamatoriei intestinale este cea care aparține, să zicem așa, în bună măsură colonului. Deci de asta noi vorbim aici de microbiota care este la nivelul colonului în mod normal, care este perturbată ca și cantitate la nivelul colonului, care este compromisă ca diversitate la nivelul colonului și care este exacerată la nivelul intestinului subțire care trebuie să fie ghilversteril. Și.

Ați zis desemne și simptome. Împierdere în greutate, avem balonare. Avem.

Borborosil în intestine. În momentul în care mergem la tăcitoarea lui bunicul de la țară, se aude crampe pentru că intestinul încearcă să se apere. Adică senzorii de nervii intestinali, jupuită fiind pielea, te doare de te zăpăcește. Cum ai pus mâna pe cemea te doare. Ori intestinul imediat reacționează. Deci este o reacție neurologică. Sigur, nu neurologică de cap, neurologică pe nervi, terminații nervoase, intestinale, și aici vedeți că intestinul are două brațe, un braț în care îl doare, crampe, dureri, arsuri, și un braț în care reacționează, cu spasm. În momentul în care s-a dat cineva un pumn în burtă, tu te-ndoi, adică faci un fel de spasm. Deci asta înseamnă că-s pasticitate, care înseamnă la rândul ei durerea. Deci intrăm într-un cer vicios. Durere, spasticitate, durere.

Spasticitate. Simptomele astea pot să meargă dincolo de tractul gastrointestinal, adică oamenii să.

Aibă și... Da, deci în momentul în care se produce această promiscuită, această permeabilitate cu antigene, adică asta înseamnă structuri moleculare mari. În intestinul subțire pătrund doar molecule foarte mici. Aminoaciz, glucoză, deci numai particule foarte mici. Sare, apă și la mea departe, da? Pe intestinul subțire, da? În momentul în care avem aceste decapări de perete intestinal, atunci prin ele pot să treacă și molecule proteice care pot să fie considerate ca și agenți agresori de către sistemul imunitar al organismului și atunci apare o boală autoimună sistemică. Deci, stimularea imunității de care ați vorbit în prima parte a discuției.

Noastre. Există și cazuri în care poți ajunge la anxietate, depresie, ca fiind.

Cauză primară? Categoric. Adică în tipa de față se vorbește foarte mult, în special în partea aceasta de tulbură, funcționalitate digestive, de relația creierii-intesivi. Adică anxietate, depresia, mai departe. Și dintr-o cauză care este remediabilă. Că facturii stresanți în mediul ambiental greu li poți controla. Să nu mai dea Putin cu bombe în Ucraina și să nu mai dea acolo. Deci nu poți să le controlezi. Să nu te bată la cap șeful tău la serviciu sau să nu te supere soția că îți cumpără prea multă pâine seara și tu îi spui să nu îți cumpăre pâine seara, nu poți să controlezi chestia asta, dar să controlezi axa creierii întâi poți. Poți să o controlezi cu probiotice, prebiotice și o alimentație sănătoasă. Și.

În cazul, ok, alimentație sănătoasă, înțeleg. Restabilirea microbiotei, înțeleg, tulpini probiotice și prebiotice cum mă ajută în cazul.

Ăsta? În primul rând prebiotice ar trebui să ajute, da? Probioticele aici, într-adevăr, nu și-ar găsi un rol primordial, da? Vorbim de fenomenul același de decapare a peretelor intestinale, da? Prebioticele dau hrană pentru conocid și conocidul se înmulțește, da? Timpul de înlocuire a celurilor intestinale Am vorbit de stomac, intestin, subțire de intestin gros, care este un strat de o singură celule, este între 24 și 48 și 72 de ore. Deci între una și trei zile tot peretele intestinale se înlocuiește. Am vorbit doar de mucoasă. Tot. Deci se înlocuiesc toate. Dacă fenomenul ăsta se produce prin fenomenul de lichid gut, de care vorbeați, prin fenomenul de decapare, atunci este patologie. Dacă se vorbește de fenomen de înlocuire, adică mi-a murit o celulă și imediat celula vecină s-a mulțit și s-a dublat, atunci este permanent o structură impermeabilă. Impermeabil, la cel nu trebuie să fie impermeabil. Și colunul trebuie să fie permeabil la apă. Columnul este zona de closet în care am ca un lichid la nivelul cecului, prima parte a columnului, și am bol fecal consistent la nivelul rectului, ok? Deci se reabsorbe o enormă cantitate de apă în column, da? Deci și aici trebuie să existe o permeabilitate, dar nu trebuie să fie o suprapermeabilitate de care ați vorbit, Adina Ușor, ok? Deci recapitulăm. Cred că aici, în primul rând, prebiotici găsesc rolul și mai puțin.

Probiotici. Deci prebiotice mai degrabă, nu trupim probiotice, în caz de intestin permeabil. Își vreau să abordăm foarte pe scurt, acum spre final și... Probleme uzuale pe care oamenii le au nu neapărat ajungându-se la boli autoimune sau boli inflamatorii, ci pur și simplu. Cu pregădere mai des femeile se plâng, de exemplu, de balonare. De ce cauză poate să fie aia și ce ar trebui să facă un pacient în general care suferă de balonare? Simte că îi se umflă burta, e balonat, are un pic de crampe. De unde se înceapă? Ce să.

Facă? Gaz în corpul omenesc nu trebuie să fie decât în plămână, că acolo respiri, da? Gaz în burtă n-au acum să fie înficat în pancreasă, în inichi, îi spune că-s organe pline. Deci numai în tubul digestiv. Gazul din stomac este, să zicem simplu, în râgâi, da? Adică dacă ai gaz în stomac, râgâi. Ai băut o bahară din acarbona, de care vorbeam, ai râgâi și s-a rezolvat, da? În general, fenomenul de balonare este din cauza gazului în intestină, da? După cum ne-am înțeles, intestinul gros este în locul cel mai frecvent al producției de gaz, prin procese de fermentație intestinală. Și asta înseamnă că noi am greșit partida echilibrului de alimente. Există acum o modă vegană. Moda aceasta vegană, adică mâncând numai alimente pe bază de fructe, legume, Excluzând în principal proteinele de care ați vorbit dumneavoastră, cu șei, cu proteine și cu așa, înseamnă că noi am limitat numai flora de fermentație care produce gaz. Și asta înseamnă că în momentul în care se întinde peretele intestinal, senzorii de presiune se activează. transmit durere, durerea se traduce în sfârșit de crampe, crampele se compensază prin fenomene de spasme și atunci ai crampe, spasme, balonare, deci toate se leagă. Dar în general, fenomenul acesta de balonare, adică de gaz în burtă la om, sunt provocate nu atât de faptul că am băut o băutură carbo-gazoasă, ci de faptul că am avut cu perseverență o alimentație care a făcut să domine floarea de fermentație, floarea de urmă.

De cremație. Și cum îți dai seama ce ar trebui să elimini? Ce ar trebui să schimbe un om care are balonare? În general.

Organismul îți transmite, da? Pasolea îți dă balonare, da? Și după aceea, gazele care se elimine în mod natural în atmosferă și nu-i politicos, da? mazărea, lintea, humusul, vor favori la seronare de balonare. Nu spun că sunt interzisi, ci spun doar că suntem conștienți de acest lucru. Cei care au intoleranță la lactoză, înseamnă că nu mai trebuie să bea lapte dulce, și să tatoneze dacă un lapte fermentat este tolerat și dacă.

Și brânzeturile sunt tolerate. Făinoasele pot duce.

La... Teoretic pot să ducă și ele la balonare, dar că există o zonă pe care, în mod întâmplător, tocmai am discutat-o. Făinosul poate să însemne paste făinoase care în general fermentează destul de puțin, poate să însemne cartofi care fermentează și poate să dea stare de balonare sau poate să însemne cartofi dulce în urină care poate să dea într-o cantitate prea mare stare de balonare. Deci asta înseamnă că făinosul poate să producă, dar depinde din ce este făinosul respectiv.

Bun. Asta e despre balonare. Despre constipație tot așa, dacă puteți să-mi.

Spuneți. Foarte bună întrebarea asta, pentru că cu constipație am o răfâială, da? Un om normal are între un scaun la trei zile și trei scaune pe zi și asta eu o consider că e normalitate, scuzați-mă, eu. Deci.

Un scaun la trei zile sau trei scaune pe zi. Dacă.

Ăsta e obiceiul tău. Dacă tu ai avut trei scaune pe zi și brusc ai avut scaun la trei zile înseamnă că s-a întâmplat ceva de ușor la doctor, da? Dacă ai avut un scaun la trei zile și brusc ai trei scaune pe zi, înseamnă că iar s-a întâmplat ceva trebuie să l-am medit, da? Deci dacă ăsta este obiceiul tău, te obișnuiu chestia asta, înseamnă că este ok. Am vorbit de constipație însă, da? Acum. Noi am vorbit de tot felul de chimicale, toxine, aditive alimentare, care îi știm, nu-i știm, și îi știm că suntem în 2024, da? Parcă nu mi-ar conveni să țin toate aceste toxine 72 de ore trei zile. Adică, din punctul meu de vedere, chiar dacă nu consider o boală faptul că ai scaunul la trei zile, eu pledez mai mult pentru a încerca să asigurăm o deversare a closetului nostru intern la un interval de timp mai scurt. Adică eu prefer să am două scaune pe zi decât să am un scaun la două zile. Amândouă sunt în limitele normalității din punct de vedere, să zic așa, medical. Dar în aceste normalități eu prefer să fim atenți la constipație. De asta vom ajunge din nou la fibrele pe care le discutasem. Fibrele care înseamnă că să avem aport de fibre ca să ajutăm bolul fecal să se mobilizeze. Deci, din punctul meu de vedere, constipația poate să fie un semn de alarmă dacă a apărut brusc și trebuie să mergem la medic pentru că poate să însemne cancer de colon? Da. Constipația obișnuită trebuie să încercăm să o combatem. Ah, scuzați-mă, și constipația putem să o combatem și prin mișcare, da? Adică faptul că stăm la televizor și mâncăm cipsuri, da? Nu e bine, da? Pentru că stăm și nu facem mișcare, pentru că intestinul se pune în mișcare și prin mișcarea corpului și musculaturii abdomenului, da? Deci facem mișcare pentru ca să avem scaun, consumăm fibre ca să.

Avem scaun, ok? Bun. Spre final, dacă aveți niște sfaturi de bază pe care ați vrea să le dați oamenilor care ne urmăresc, dacă ar fi să puteți alege trei lucruri pe care oamenii să le facă și să nu se abată de ele, ce ați prefera că ei să facă pentru sănătatea lor, digestiv în special? Da.

Grand întrebare, că trebuie să intrezez gastroenterologia în trei fraze, da? 1. Ascultați glasul organismului noastră. El îl transmite niște mesaje. Bă, nu mai mânca maioneză că nu-ți face bine. Băi, nu mai bea atât alcool că nu e regulă, da? Deci ascultă glasul organismului noastră. Crampe, balonăr nu știu ce, ascultă-le. Uită-te în fecale. Vezi ce faci cu treaba mare. E scârbos, e grețos, uită-te cum arată treaba mare. Al doilea punct care este foarte important este când apar semnele de alarmă, du-te la doctor. Nu încerca să te tratezi singur, da? Sigur că pentru o situație de forță majoră te duci la farmacist și te sfătuiește farmacistul, dar du-te la doctor, nu încerca să te autotratezi, da? Și al treilea element, să încercăm să înțelegem că chiar dintre suplimentele alimentare, unele pot să fie nocive, nu numai prin faptul că pot să conțină anumite substanțe necunoscute, ci și pentru faptul că nu poți să joace rolul terapeutic și tu ai o păcălire Am luat un produs natural. Am luat un produs naturist. Sunt de partea săi fabricată. Eu sunt un om sănătos că am luat un produs naturist. Nu orice produs natural este, cum am spus la un moment dat, nu orice probiotic este o anumită tulpină de care vorbim. Nu orice prebiotic este cantitatea de inură de care vorbeam, da? Deci acestea ar fi trei mesaje în contextul acela ce noi am.

Discutat acum, ok? Și da, cum ziceam la început, dacă am reușit să zgâriem suprafața acestei materii atât de mari, probabil că o să fie nevoie de un al doilea podcast, așa că dacă o să ne acceptați invitația din nou și dacă voi cei care ne urmăriți aveți întrebări în plus, vă rog, lăsați-le în comentarii și noi poate ne întoarcem în câteva luni. fix cu răspunsuri pentru întrebările pe care le învăț. Și eu am o grămadă de alte întrebări care reiesc din tot ce ați povestit. De exemplu, cum arată niște fecale normale? Adică, ok, mă uit la fecale, dar cum știu că sunt normale? Cum știu că sunt? În regulă, până la următorul episod, să zicem mai des, să ne bazăm pe prima regulă pe care ați anuntat-o sau primul sfat final, acela de a asculta corpul nostru. Dacă simți că ceva e în regulă, schimbă ceva. Ascultă ce îți transmite corpul. Dom'le profesor, mulțumesc foarte mult pentru tot ce ne-ați prezentat, vă mulțumesc vă că ne-ați urmărit până acum și mulțumesc companiei INERGY care sprijină acest podcast și nu uitați, există cele două produse despre care am vorbit astăzi, vorbim despre Probicol IBS care are acea tulpină probiotică specifică care ajută în sindromul intestinului irritabil și care poate fi asociată cu bifidoplus, bifidoplus având această inulină în doze controlate și certificată de autoritatea europeană de siguranța alimentelor, deci e o inulină special este un prebiotic care îți poate hrăni acele bacterii care mai departe știu ele cum trebuie să repare mâncoasele tractului tău intestinal. Atenție, ele sunt suplimente, e important să vorbești cu medicul tău înainte de a le lua și să urmezi recomandarea medicului și să te ții de tratament. Da, cum am vorbit în acest podcast, mulți pacienți au rezultate și se lasă de acel tratament și nu lasă practic tratamentul să fie eficient. Bun, vă mulțumesc pentru atenție, mulțumesc din nou INERGY și mulțumesc domnule profesor, poate ne revedem la un următor podcast.