Cum scapi de greutatea în plus | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Prof. Dr. Cătălin Copăescu

6 din 10 românii au probleme cu greutatea.

E atât de simplu, nu?

Organismul funcționează mult mai complex. Nu e vorba despre fuință. Ei nu doresc să fie așa. Și suferă amarnic. Le e greu. Știi, mă, asta.

Să blamezi pe cineva care ea în greutate, să-l învinovățești, să-i spui, da' oprește-te odată, e ca și cum ai certat pe cineva care are hipertensiune arterială.

Nu. Insistă. Du-te la sală. Cum să se ducă la sală când el are 40 de kg peste greutatea normală? Dar obezitatea nu e un factor de risc. Obezitatea este o boală.

Da, cum funcționează această foame?

Senzația de foame vine de la nivel central, cu o foame exagerată față de nevoile organismului. Cei care stigmatizează pacienții suferind de obezitate clar nu înțeleg această boală și dau vina tocmai pe cel care este bolnav. Te ceartă că mănânci, te ceartă că nu ești în stare și nu ai suficientă voință să te controlezi.

Ce presupune operația de sleep gastric? Care e cea mai des întâlnită operație baleată?

Ce e o modificare care are impact pentru tot restul vieții pacientului. Vezi cântaru' că se duce în jur, vezi că te simiți bine, vezi că respiri mai bine.

Îți redă stima de sine și îți...

Fantastic! Deci dacă eu în 40 de kg în plus, 10 îl pierd în prima lună.

Ceea ce e spectaculos de asta. Omule, te salut! Dr. Mihăil aici și în acest podcast Boabe de Cunoaștere vorbim despre obezitate, iar cifrele sunt cât se poate de clare 6 din 10 români suferă de supraponderabilitate sau obezitate. Și inițial par doar niște cifre, dar atenție, sunt niște oameni care pe lângă faptul că poartă această povară a greutății în spatele lor, poartă și această vinovăție, neputință și rușine cu care de multe ori vine obezitatea. și de multe ori se gândesc că poate nu au suficientă voință, caută tot felul de diete, renunță să mai caute și continuă să trăiască viața așa de multe ori fără să știe că obezitatea nu-i un moft, este real o boală cronică. Așa este definită. Este o boală cronică care schimbă tot. Schimbă hormonii, schimbă metabolismul tău, cum funcționează inima ta, cum funcționează ficatul tău și te predispune real la probleme precum Diabetul, hipertensiunea, infartul, depresia și așa mai departe. Așa că e bine să vindeci această boală. Astăzi nu vorbim, atenție, despre cum poți să slăbești, ci vorbim despre cum poți real să te vindeci, fie prin măsuri de stil de viață și când ele nu funcționează, prin măsuri care țin de medicină. Iar medicina modernă ajută în ziua de astăzi, real, pacienții cu obezitate și am o moare bucurie să-l am alături de mine pe profesorul Cătălin Copăescu. Este primul și singurul chirurg de excelență din România cu dublă certificare europeană și americană în chirurgie metabolică și bariatrică. este director medical al Ponderous Academic Hospital, parte din rețeaua Regina Maria care sprijină acest material și este fondator al primului centru de excelență în tratamentul obezității din Europa și, atenție, conversația de astăzi este doar prima parte dintr-un demers mai amplu care va continua pe 7 decembrie la branciul Bun Bine, despre slăbici și cunoașterea corpului, unde mergem mai departe și vorbim și despre emoții, despre relația cu mâncare și despre redescoperirea echilibrului interior, mergând mai departe și vorbind inclusiv despre soluțiile medicale pe care le avem astăzi la dispoziție. Domnule profesor, o foarte mare onoare să vă am la podcast la mine.

Mulțumesc frumos pentru invitație, mulțumesc pentru introducerea amabilă, ascultându-vă Am călătorit în timp către începuturile acestei dorințe de a controla o boală aprigă, o boală care atinge, influențează, reduce viața, speranța de viață, afectează calitatea vieții a sute de milioane de persoane în lumea asta. Și, într-adevăr, în România, pentru că am recunoscut date din ultimul studiu pe care l-am publicat, finanțat de Societatea Română de Chirurgie Metabolică, 6 din 10 românii au probleme cu greutate. Asta înseamnă că doar 4 din 10 se încadrează în zona de normalitate. Sigur că e o convenție normalitatea, e vorba despre indicele de masă corporeală, fiecare dintre noi ar putea să-și calculeze unde se află din această perspectivă a curbei pornerale, dar dacă ne referim la cei 6 din 10, ce înseamnă foarte mult, Nu toți au nevoie de tratament, dar pot deja să își închipuie că trebuie să se uite atent la anumite aspecte care au legătură cu greutatea, pentru că 23% dintre ei au deja obezitate, sunt încadrați în zona în care Obezitatea produce și complicații. Pentru că, da, foarte frumos spus, este o boală.

O boală per se și o să ajungem acolo. Dar aș vrea, la început, să vă întreb cum ați devenit dvs. pasionat de chirurgia bariatrică? pentru cine nu face parte din lumea medicală. Asta e o chestie foarte tare și se spune la americani că ți-ai atins cumva succesul în momentul în care trebuie doar să spui numele fără să mai faci nicio prezentare și știi despre cine e vorba. În România Cred că nu trebuie să fii medic ca atunci când spui copăescu, să înțelegi despre cine e vorba și să-ți dai seama că este o somnitate din domeniu medical. În schimb, când ești medic, vezi ce se întâmplă, să zic, care este istoria omului respectiv și eu am fost mereu fascinat să aflu cum ați plecat dumneavoastră să studiați laparoscopie afară, cum ați adus laparoscopia în țară, doar că nu v-ați limitat la fi un bun chirurg în laparoscopie. ați creat o școală reală, o școală în care și eu am călcat și eu am fost la cursurile noastre și ați format mii de chirurgi în laparoscopie. Cum a apărut această pasiune însă spre chirurgia bariatrică? Cum v-ați orientat spre tratamentul obezității?

Da, acum mă simt ușor măgulit pentru că toată această înlănțuire de situații care plasează pe mine într-o lumină pozitivă, favorabilă, nu e ceva cu care sunt obișnuit. Da, accept și nu mă consider în niciun fel și niciodată suficient din acest punct de vedere. Cred că se poate mai mult. Chirurgia minim-invazivă a apărut la începutul anilor 90 și eu tocmai apăream în lumea chirurgicală doritor de a înțelege cât mai mult despre ceea ce ar trebui să fac pentru pacienții mei. Tehnologia mi-a plăcut dintotdeauna, în familia mea au existat mulți implicați în construcția de autovehicule, unchiul meu, tatăl meu, mama mea, deci pentru mine tehnica era ceva ce m-a atras întotdeauna, dar fiind primul medic și în prelungirea acestei pasiuni legate de tehnică, Chirurgia minim-invazivă video-asistată, cu instrumente pe care le manipulezi contraintuitiv, cu intermedierea unor sisteme computerizate a tot ceea ce facem noi chirurgical, a fost fascinantă încă de la început. Și în momentul în care am ajuns să pot realiza pentru diverse patologii intervenții chirurgicale, pentru patologii oncologice, pentru suferințe colorectale, pentru suferințe gastrice, în contextul în care obezitatea ca boală era o contraindicație pentru chirurgia minim-invazivă. ceea ce pare aperant din poziția...

Absurd din ziua de astăzi.

Absurd din ziua de astăzi. Am căutat să demonstrez că de fapt există un loc bine meritat pentru chirurgia minim invazivă, văzând asta și în experiența altor țări care au făcut pași semnificativ în acest sens, pentru că o minimă agresivitate la o persoană care este afectată major de această boală necurțătoare, cronic, evolutivă, De fapt, este un beneficiu și că dificultatea era legată de gestul anestezico-chirurgical. Obizitatea îmi punea un risc suplimentar pentru anestezia generală. Chirurgia laparoscopică înseamnă anestezie generală. Ori, dacă e dificil să îi dai anestezie unui pacient care are riscuri din această perspectivă, atunci și intervenția chirurgicală ar trebui să fie una foarte scurtă. Numai că, repede am aflat că Pe lista complicațiilor asociate oricărui intervenție chirurgicală apar situații care au legătură cu etapa post-operatorie. Ori etapa post-operatorie este mult, infinit îmbunătățită în urma intervențiilor minim invazive. pentru că abdomenul nu este traumatizat, respirația care este major afectată la acești pacienți se reia foarte rapid și încet încet a fost introdusă indicația de chirurgie minim invazivă pentru obezitate și astăzi discutăm despre o situație de doar excepții să folosim chirurgia deschisă în 100% din cazurile care au indicație pentru chirurgie bariatrică se folosește laparoscopia sau laparoscopia asistată robotic. Deci 20 de ani mai târziu se pare că am avut dreptate să mă antrenez într-un proces care a fost A spune dureros, dar a fost destul de anevoios pentru că la început a programa o astfel de intervenție chirurgicală pe care la paroscopică însemna o planificare cu o săptămână înainte și nu puteam să fac mai mult de muncă azi la două zile. pentru că întreagă echipă era concentrată în jurul unui astfel de pacient, toată lumea se uita la acest pacient, wow, are super obesitate morbidă, trebuie să-i tai din stomac. Ori astăzi ne permitem să facem multe, poate peste zeci de intervenții chirurgicale în aceea zi, pentru că totul a devenit standard.

Am fost în Ponderosa Academy Hospital, am intrat în sali, am văzut și pe dumneavoastră și am văzut colegii dumneavoastră, echipa pe care ați format-o, cum operează. Este atât de standardizat, este atât de simplu, este pur și simplu, pac, pac, pac, pac, am încheiat operația. Cât durează operația bariatrică, un stativ gastric în ziua de astăzi?

Durează sub o oră, dar ceea ce este important este că am redus prin această standardizare, de fapt o destructurare a întregului procedeu și optimizarea fiecărui gest operator astfel încât în final să fii mai eficient și să închizi toate portițele de apariție a unor complicații. Ajungem astăzi ca în centrele de excelență unde aceste standarde sunt replicabile și foarte clar implementată instituțional, rata complicațiilor să fie mult sub 1%. Noi plecăm de la o rata complicațiilor asociată, una astfel de operații de 20-30%, în chirurgia deschisă, complicații parietale, infecții, fistule, complicații trombotice, respiratorii, Nici nu aș vrea să le mai enumerăm acum pentru că lucrurile sunt atât de clare în favoarea pacientului acum, este atât de sigură intervenția chirurgicală încât ea se poate realiza pe o scară mult mai largă, ceea ce e foarte bine, putem atinge mult mai mulți pacienți, ei pot să treacă mult mai ușor printr-un astfel de Angajament emoțional, ea spune pentru pacient, pentru că nu e ușor să te operezi sau să dezvoltăm tema asta, nu e ușor să depășești acest moment al deciziei. Da, am nevoie de operație. Și asta are legătură cu asumarea unei responsabilități exagerate în ceea ce privește această boală. N-ar trebui să fie așa, dar contextul în care pacienții se mișcă, realitatea actuală, face ca stigma să fie prezentă. Cei care stigmatizează pacienții suferind de obezitate clar nu înțeleg această boală și dau vina tocmai pe cel care este bolnav.

Astăzi se întâmplă extrem de des și am atât de multe întrebări despre calories in, calories out, sfaturile de genul domnule trebuie să ai doar deficit caloric ca să slăbești. E atât de simplu, nu? Te îngrași pentru că ai un exces caloric, deci ca să slăbești trebuie să ai un deficit caloric. Cum combateți această ultra simplificare a recomandării de a slăbi?

În teorie este simplu de aplicat și simplu de calculat, numai că organismul funcționează mult mai complex, astfel încât dorința lui de nestăvilit de a acumula energie, care nu vine din 2024, nu vine din secolul 20, este de când natura a creat un organism viu și dorința, nevoia de a identifica surse de energie se traduce la noi prin senzația de foame. Dar asta este doar reacția fiziologică, ceea ce descriu eu în fiecare ființă, își caută hrana, altfel nu ar putea exista. Și identificarea unei surse de a se alimenta, care înseamnă surse de energie, e un deziderat permanent și stocarea a ceea ce ai acumulat este de asemenea caracteristic organismelor vii și dacă există situații în care este privat de accesul la energie, va ține minte. și va încerca să compenseze perioadele de limitare a accesului alimente acumulând pentru viitor.

Care-i diferența între oamenii care mănâncă normal, se satură la o masă normală, nu au neapărat o senzație de foame? Pentru că eu întâlnesc oameni care sunt normăponderali, de care zic, da, chiar mă abțin, chiar încerc să lucrez constant, mă convinc să mănânc corect, să am un microbiom sănătos, să fac sport, mă abțin și sunt oameni care zic, băi, pur și simplu, atât am mâncat, dar nu mai am eu foame, sunt ok, sunt normăponderali. Care-i diferența între ei și persoanele care, efectiv, știu foarte multă teorie, știu mai multă teorie decât cei normăponderali despre slăbit, dar nu se pot abține și continuă să mănâncă la nesfârșit. Ce face diferența între normoponderal și pacient care are această boală cronică, obezitate?

Acum sunt două aspecte. Sunt persoane care conștientizează că au o senzație de foame exagerată și că sunt expuși riscului de acumulare exagerată a țesutului adipos. Spunea ceva oameni de vreme că stochează organismul nostru și ăsta este țesutul adipos, grăsimea care nu place și care mai departe are drept consecințe prin prezența ei, un sindrom inflamator cronic, e văzută de organism drept un invadator împotriva căruia luptă. Și atunci dacă avem depozitele pline cu energie, logic ar fi ca organismul să nu mai ceară nimic de mâncare. Adică senzația de foame în această logică ar trebui să nu existe pentru că avem deja în exces depozitate energie. Numai că aici este surpriza și de aceea calificăm noi foamea exagerată față de nevoile organismului pentru că el n-ar avea nevoie de poate pentru următoarele luni. Nu are nevoie deloc de energie, are nevoie de alte substanțe ca să poată mobiliza energia din depozite, putem vorbi despre aceste aspecte, dar nu are nevoie de calorii suplimentare. Ori asta nu știe să facă organismul și atunci el reacționează diferit față de așteptările noastre. Noi ne-am aștepta ca un pacient care sufere de obezitate să mănânce foarte puțin de ce îi trebuie lui să mănânce. Pentru că are deja și îl acuzăm. Dar de ce mănânci? Se uită la el cei din jur. De cele mai multe ori, un detractor și nu un susținător se află în familie, din păcate. se află între membrii dragi care nu îl înțeleg și îl acuză și îl incriminează acuzându-l de lipsă de voință, ceea ce departe de a fi adevărat. Cei din anturajul profesional, de asemenea, la școală sau acolo unde lucrează, se uită cel puțin ciudat, oricum neînțelegător în direcția unui pacient care suferă, în mod evident, Am ieșit un pic din întrebare pentru că suntem acum în descrierea unei persoane care chiar suferă de obezitate, sunt cei care realizează că au un astfel de risc și atunci îi se abțin, încearcă să cântărească și să contorizeze oricea ce are legătură cu un derapaj ponderal. și reușesc să se mențină, îi observăm, sunt chiar foarte motivați în acest sens, dar sunt alții care au boala manifestă și la ei mă refeream acum, cei care sunt stigmatizați în familie, în mediul profesional și din păcate o spun din perspectiva unui medic și sunt în sistemul medical, în lumea asta există o discriminare semnificativă chiar în sistemele medicale.

O da, sigur.

Mergi la medic cerând ajutor. și găsești pe cineva care, ce să vezi, te ceartă că ai ajuns aici. Te ceartă că mănânci, te ceartă că nu ești în stare și nu ai suficientă voință să te controlezi. Ori nu este despre voință. Îi putem întreba pe cei care suferă și suferă amarnic, le e greu, știi-mă asta, n-ar o să descriu. Nu e vorba despre voință, ei nu doresc să fie așa. Poate au existat și astfel de situații. Eu nu am întâlnit pe cineva care să aibă drept scop, o țintă permanentă să devină obez, să sufere de obezitate pentru că așa își doresc. Nu există așa ceva. Și în loc să fie constructivă o atitudine pe care ar trebui să o aibă toți cei din jur, Pentru cel aflat în suferință, ea este destructivă, ei se izolează, se complac în anumite tratamente ineficiente și uneori se regăsesc într-o plăcere care de fapt este controproductivă pentru ceea ce înseamnă lupta cu obezitatea. Mai mult decât atât, încearcă o selecție continuă a ceea ce mănâncă, iar selecția nu e niciodată inspirată.

Care sunt cele mai absurde dezechilibre sau diete sau selecții de alimente pe care le-ați întâlnit?

Știm cu toții că există o selecție, să mănânci numai carne, să mănânci doar un anume tip de aliment, să exagerez cu un anumit tip de aliment sau să elimin complet alte categorii de alimente și aici cred că am numit aproape tot ceea ce înseamnă un numitor comun pentru diversele variante. Ceea ce însă funcționează este un control al cantității. nu al gamei care ar trebui să fie complete din perspectiva nutriției noastre echilibrate. Un nutriție echilibrată ce înseamnă? Înseamnă să selectăm niște alimente. Aici există o capcană care e uneori exagerată cea a alimentelor nesănătoase pentru că și asta este un numitor comun pe care îl găsesc în modul de construcție a diverselor rețete și sunt liste separate pentru alimente nesănătoase. Admit că sunt anumite nutriente ultra procesate care pot influența comportamentul nostru alimentar. Dar asocierea aliment și nesănătos este cel puțin greu de făcut. Dacă este aliment, atunci e bun pentru noi. Este nutriție. Dacă este nesănătos, atunci nu pot face o asociere cu un aliment. O altă denumire nu îi poți spune o travă, îi poți spune altfel, dar aliment nesănătos este greu de acceptat în condițiile în care alimentul respectiv respectă normele actuale. Dar avem cunoștință despre alimente ultra procesate care contribuie la adicții, contribuie la plăcerea de a mânca contribuie la a pierde limita pentru o anume cantitate? Pentru că de la asta am plecat. E vorba despre cantități. Mă pot eu opri dacă eu am o senzație de foame care vine din interior, pentru că moștenesc o astfel de situație care poate conduce la obezitate? Să vorbim un pic despre Cum aș putea eu să devin obez? Moștenesc o astfel de situație și atunci am o foame exagerată care se identifică înainte ca boala să fie manifestă. Vei mânca mai mult decât ai nevoie, vei stoca mai mult decât îți trebuie și la un moment dat aceste depozite devin ele un trigger pentru accelerarea nevoii de a mânca, adică accentuarea senzației de foame, pentru că organismul percepe acest invadator drept un tesut de care trebuie să scape. Cresc semnele de inflamație și nevoia organismului de a scăpa impune noi surse de energie. Apar descărcări hiperinsulinemice care scad nivelul de glicemie. Nivelul de glicemie te duce să mănânci. Și atunci avem o consecință a ceea ce e deja prezent patologic în organismul țesut-oadipos care se suprapune peste o senzație de foame care poate a fost moștenită, care în mod fiziologic îți cer de mâncare. Cine își cere de mâncare, de fapt avem o coordonare centrală în nucleul arcoat în creierul nostru, e un centru care se numește centru foamei.

Cum funcționează această foame? Adică ce-ți dă senzația de foame, ce-ți dă senzația de sațietate? Ce se întâmplă în corp?

Aș explica foarte simplu cum am putea să controlăm sau nu senzația de foame. Gândiți-vă că eu aș pune două capsești la buze să nu mai pot deschide gura sau pentru dentiști există o intervenție chirurgicală care Joe Wiring îți pune două sârme ca să nu-ți miști mandibula și maxilarul să rămână într-o astfel de poțete și n-ai cum să deschizi gura. Și atunci, dacă nu poți să deschizi gura, nu poți să mănânci, evident.

Asta e glumă pe fata lui taică mea, pe care apropo l-ați vindecat de obezitate, o să povestesc la un moment dat cum. Nu am povestit asta, am fost la consult cu el la dumneavoastră și o să povestesc, ajungem și acolo. Dar da, deci poți să nu deschizi gura, ok?

A nu putea deschide calea digestivă, a pune ceva în jurul stomacului, un inel, că a fost una dintre variantele pe care Chirurgia le-a imaginat să-și trangulăm undeva stomacul și să nu mai poată trece alimentele mai departe, să creăm un obstacol oriunde ar fi el, de la intrare sau de-a lungul tubului digestiv. Asta nu controlează senzația de foame. pentru că senzația de foame vine de la nivel central, din centru foamei care se află în nucleul arcoat, în hipotalamus, și care acest centru primește semnale fiziologic din partea stomacului atunci când este gol, atunci când scade glicemia, într-un context în care foamea este ereditar ceva mai insistentă, dacă vreți, față de alte persoane, Dar există și alte mesaje care vin către Centrul Foamei și care sunt în zona hedonică. Plăcerea de a mânca, dorința de a continua, de a... Tot am cumpărat, arată foarte bine ceea ce mâncăm, e un context social în care Toată lumea mănâncă, vreau și eu, te îndeamnă cineva, te invită cu insistență cineva din familie, dar mănâncă și pe asta, pentru că eu m-am străduit și uite, pentru tine am gătit, dar mai ia și eu o bucățică. Eu urmăresc bunicii și pe micuții, nepoți, ca să ajungă la desert, nu? Apogeu, caloric, trebuie să mănânce tot. Există și alte situații care ne stresează, care ne preocupă, care ne afectează emoțional, care direcționează semnale uneori foarte greu de controlat către același centru al foamei. Deci e mult mai complex mecanismul prin care organismul ne invită să mâncăm, așa că un simplu act de voință care ar controla ce, pe care dintre ele ar controla, ne-am izola undeva în contextul în care fiziologia noastră nu ne ajută, nu ajută cu nimic. Nu este despre voință, trebuie ajuta toți cei care au o astfel de boală, iar ajutorul înseamnă să-i sprijinim, să ceară ajutor. Pentru că dacă ei nu se deschid, dacă nu conștientizează că au o problemă, nimic nu se va întâmpla pozitiv în ceea ce îi privește. Este primul pas pe care trebuie să-l facă cineva care are o problemă legată de kilograme în plus, de obezitate și sunt șase din zece. Sunt 23% în România care au Această boală asociind complicații. Sunt 2% care au o formă morbidă, indicând o masă corporeală peste 40 kg pe m2. Sunt 13% dintre copii care au obezitate. încă 13%, peste 10 ani este studiu făcut de societatea noastră, încă 13% care au mai multe kilograme față de ceea ce înseamnă media vârstei lor. Deci toate aceste date conduc la descrierea unei situații dramatice, noi o numim o pandemie foarte serioasă care influențează speranța de viață și calitatea vieții a concetățenilor noștri.

Și o întâlnim în toată lumea până la urmă, nu doar în România.

Bineînțeles. Și atunci, dacă asemeni mie, atâtea persoane au o astfel de suferință, de ce să nu încercăm să facem ceva O întrebare. Dacă știu că foarte multe persoane care au suferit de obezitate pot vorbi despre ea la trecut pentru că și-au identificat soluția terapeutică, că ea este farmacoterapică, că ea este chirurgie, că ea este o dietă susținută și monitorizat atent de către un nutriționist, există multiple variante pentru această boală. Dar cred că primul pas pe care ar trebui să-l facem este să realizăm că avem o problemă. Și citesc din nou din acest studiu care ne-a uimit și pe noi, 22% dintre aceștia nu recunosc că au o problemă, deși cifrele astea arată. Dar eu nu am o problemă greutate. Deci asta este o temă care are legătură cu mesajul pe care aș vrea să vă mulțumesc în numele comunității medicale a celor care luptă alături de pacienții aflați într-o astfel de suferință cronică, evolutivă pentru ceea ce faceți. Pentru că mesajul trebuie să ajungă acolo. Deci trebuie să îi ajutăm să se deschidă, să facă un pas către cineva care le poate oferi sprijin. și primul pas în a identifica ce anume are nevoie pacientul respectiv. Nu e intervenția chirurgicală soluția pentru tot în niciun caz, mai ales când discutăm de sute de milioane de persoane care suferă în România. Nu, dar nici măcar nu este necesar, este imposibil din punct de vedere operațional. În România, calculele noastre numai pentru cei care au sub obesitate morbidă, deci peste 45.000 indice de masă corporeală, înseamnă 300.000 de români. Ok, când.

Zici 2% ți se pare puțin, dar 300.000 de români?

E foarte mult, e foarte mult. Haideți să facem o paralelă. Câte intervenții chirurgicale se întâmplă în România? Cât am? 3500.

Pe an?

Pe an. Până la 350 de mii, câți atingem? Se mai întâmplă intervenții chirurgicale în alte țări pentru că merg în căutarea unei soluții miraculoase, inclusiv pentru intervenții chirurgicale, uneori atrași și de oferte care, din punct de vedere pecuniar, le sunt mai potrivite. Nu mi se pare că este ceva rău, dar trebuie de fiecare dată să validezi tipul de intervenție chirurgicală, nevoia de a avea un astfel de tratament oriunde ți s-ar întâmpla el și să-ți cauți un loc care să-ți ofere o soluție cât mai sigură pentru situația ta. Și mă întorc la primul pas. Este acela de a-ți căuta o soluție. Și ca să-ți cauți o soluție, mergi la cineva care te evaluează. E primul pas.

E primul pas și e important să înțelegem și mi-a plăcut ce a spus mai devreme. Ați spus că fix oamenii din familie care te îndeamnă să mănânci, mănâncă și asta am gătit și asta mănâncă și deser, dar mai puneți, mamă, în final te blamează pentru faptul că ai luat îngreutate. Să blamezi pe cineva care e în greutate, să-l învinovățești, să-i spui, dar oprește-te odată, e ca și cum ai certat pe cineva care are hipertensiune arterială. Și să-ți zici, domnule, mai scadeți un pic tensiunea aia. Ce ți-a crescut așa tensiunea aia? Ce ai? Exemplul.

Pe care îl dăm aici este cu Parkinson. Ai în fața ta pe cineva care tremură în contextul unei boli și să-i spui, dar nu mai tremura domnule, dar obține-te. Cam așa este manifestă senzația de foame la aceste persoane. Și ajutorul, mi.

Se pare excelent cum ați spus, Cel mai bun ajutor pe care poți să-l dai este să-l îndemni să caute ajutor medical, să ajungă la un medic care nu o să-i zucă și el, oprește-te din tremurat sau oprește-te din mâncat, să te duci la un medic care este specializat în așa ceva, care vede și tratează astfel de pacienți. Ce faceți la început cu un astfel de pacient? Care sunt primele soluții pe care le propuneți? Deci trebuie să.

Îl înțelegi că are o problemă și trebuie să îl îndrepți către cineva care îl poate ajuta pentru că asta mi se pare un pas înainte pentru cei care se află în jurul persoanelor care sufler de obezitate, un pas semnificativ pentru că cei mai mulți nu realizează că dincolo de ceea ce ei consideră o lipsă de determinare și un minus în voință, ar exista și altceva. Nu acceptă boala.

Adevărul este că.

Sunt ce să cauți tu, n-ai ce să cauți. Deși ei cer cu disperare, sprijin, uneori mă refer aici la adolescenții, la tineri care nu au o situație financiară care să le poată permite să se angajeze pentru o soluție terapeutică, autonomă, dacă vreți, ca decizie, au nevoie de ajutor. Și cei care îi pot susține spun nu. Nu. Insistă. Du-te la sală. Cum să se ducă la sală când el are 40 de kg peste greutatea normală, când toate funcțiile sunt deja suprasolicitate datorită prezenței în exces a unui astfel de invadator, când respirația va fi afectată, Când funcția cardiacă va fi super alertată, când tensiunea crește la maxim, este o greșeală medicală să îl urci pe un aparat care să îi scadă câteva zeci sau sute de kilocalorii, afectându-i echilibru vital la respectivului pacient. E periculos într-adevăr.

Este periculos. Sunt mulți tineri care sufleră de obezitate? Sunt destul de.

Mulți tineri, din păcate, într-un context în care poate chiar atmosfera din familie sau de la școală sau stigma, discriminarea i-a izolat și nu i-a îndreptat către ceea ce ar fi trebuit să se întâmple. Și să răspund la întrebare, atunci când vine un astfel de pacient care evident sufere de obezitate, încerc să îl aliniez pentru ceea ce avem de făcut. Dar cei care sunt deja în cabinet au depășit prima etapă și invit ca împreună să identificăm care este cea mai bună soluție și pentru asta trebuie să facem un plan, un plan care uneori este obositori, pentru că sunt multe investigații. Ne uităm endoscopic, ne uităm ecografic, ne uităm radiologic, ne uităm funcțional, au loc consulturi de cardiologie, respirație, sunt tot felul de teste care însă sunt concentrate într-un interval scurt de timp, pentru că te obosesc uneori, multe investigații, trebuie să mergi și mâine, trebuie să revin peste o săptămână, nu, toate sunt făcute într-o zi astfel încât, la sfârșitul zilei, să putem avea un tablou complet despre impactul pe care îl are această boală asupra organismului respectiv, fie că e un organism tânăr și nu resimte foarte tare, deci modificări prea multe s-ar putea să nu iasă la iveală, fie că este un organism al unui adult sau unui pacient aflat în partea a doua a vieții, când povara acestor kilograme și complicațiile asociate, consecințele, diabetul, a problemelor respiratorii, cardiovasculare, lasă urme mult mai adânci și în organismul respectiv Dar indiferent care este situația, avem un tablou complet. Și mai e ceva. Descoperim situații surprise. Descoperim fie hernii, fie patologii litiazice, fie chiar tumori. Că e un simplu chist, că este o tumoră care a trecut cu totul neobservată, pentru că de multe ori, tocmai acești pacienți care ar trebui să se investigeze nu ajung la medic. și nu ajung la medic și din teama, poate e spune chiar rușinea, jena, că nu-și pot controla pentru că ei și-au asumat această lipsă de determinare, nu-și pot controla greutatea și vor avea un drept interlocutor, o persoană care îi va certa și atunci nu merg la medic. Se tem să nu descopere ceva și descoperim situații care pot fi tratate în aceeași instanță anestezico-chirurgicală.

În oriceași ocazie. Descoperiți și alte probleme care pot fi tratate în aceeași operație. Dar până la operație, sunt curios, aveți și cazuri de pacienți care vin cu obezitate dar în rest sunt sănătoși, n-au nimic modificat, doar au tesut adipos și există oare diferența între cum se depune acest tesut adipos, adică să fii normoponderal dar de fapt să ai grăsime în organe sau să fii obez dar grăsimea să fie distribuită în mare parte la exterior, sub cutan? Boala obezitate nu.

Apare peste noapte. E un proces destul de lung de acumulare a țesutului adipos. La început e foame exagerată pe care o sesizezi sau nu. Cei care o sesizează o combat și o combat în fiecare zi, încearcă să contorizeze ceea ce mănâncă și fac activitate sportivă, sunt tot timpul pe cântar. Sunt alții care nu reușesc să controleze la timp această foame exagerată și boala începe să devine manifestă. Avem două categorii. Este boala, adică obezitatea preclinică, în care da, sunt kilograme în plus, dar nu sunt complicații. Putem vedea, este expresivă, îi deranjează, poate estetic. Este cu un.

BMI peste 30? Poate fi cu.

Un BMI peste 30. E evident că are kilograme în plus, dar nu are niște complicați. Cât poate dureze perioada asta? Așastă perioadă durează în funcție de ritmul în care boala evoluează mai departe. Depinde de vârsta pacientului, de vârsta celui care are o obezitate preclinică, până când el face pasul către, sigur, nedorit, către obezitatea clinic manifestă. Și acestea sunt categoriile care astăzi împart cumva această suferință, pentru că avem nevoie de un filtru. Fiind atât de mulți cei care suferă de această boală, pentru unii va trebui, cei care sunt cu o obizitate preclinică, să ne îndreptăm mai degrabă cu măsuri de prevenirea evoluției către situații dramatice. Pe ei putem recupera. Pe ei putem monitoriza, supraveghea, după ce am făcut aceste investigații, să avem un nutriționist care să ocupă atent de ei, să avem un trainer care reușește, printr-un program coerent, care nu este exagerat, să îi antreneze sistematic în programe de educație fizică până la urmă, putem acestor pacienți să le identificăm soluții nutriționale care să li se potrivească controlul greutății. În momentul în care derapajul este evident, ne gândim la alte soluții. Cât de eficiente.

Sunt aceste soluții și ce recomandări faceți? Deci ce înțeleg eu până acum este că pacientul trebuie să înțelegă că are nevoie de ajutor. Vine în centru, îi se fac într-o singură zi multe investigații și îi se prezintă un tablou al interiorului lui, dacă are suferințe asociate, dacă are complicații asociate sau nu. Un alt lucru pe care-l înțeleg e că dacă avem o obezitate depășită cu multe complicații, 40 kg în plus, ziabel, probleme de respirație, e foarte greu să mai recuperezi prin sport și stil de viață, corect? E o boală.

Manifestă și mă spune că este imposibil. Deși n-aș vrea să-i descurajez pe cei care ar dori să încerce ceva în acest sens, însă orizontul de timp, până la urmă, pentru niște ținte rezonabile și cu o supraveghiere medicală, ar trebui să fie constituit într-un deziderat. Adică nu mă apuc acum să slăbesc și ok, n-am reușit anul ăsta, mai încerc și la anul, n-am reușit nici la anul, dar nu reușesc de 5 ani, dar nu reușesc de 10 ani, nu mi se pare că este rezonabil.

10 ani cu ceva ce te afectează în fiecare zi. Și să te.

Aștepți la ceva diferit când rezultatul este evident. Atunci ai nevoie de altceva. Bun. Și când.

Vine totuși un pacient care are obezitate care nu se manifestă încă clinic, prin complicații, dar este vizibilă, are kilograme în plus, Îi faceți recomandări de stil de viață, nutriționist, coach, antrenor care încearcă să facă aceste modificări. Și probabil că aceștia sunt pacienții pe care de multe ori îi vedem în tot felul de filmulețe virale pe TikTok, pe Instagram. Nu știu dacă l-ați văzut, dar sunt tineri care urmăresc evoluția și vezi întâi o poză cu un pacient obez, cu aproape obesitate morbidă, da, aproape de obesitate morbidă, cu un BMI sigur peste 35 care își face o poză și după aia se arată cum se antrenează la sală, după are o poză cu el mai mic și într-un minut are comprimat un an jumate de exerciții fizice când ajunge la normă ponderabilitate. Acum ascultându-vă îmi dau seama că aceste filmulețe pot fi pe de-o parte motivaționale pentru anumite persoane care pot să zică ok, dacă era putut pot să fac și eu și să se apucă de asta, pot fi periculoase pentru alte persoane care au deja patologii asociate și care își pot face.

Rău. Pot fi chiar capcane pentru că de multe ori unele dintre aceste evoluții prezentate atât de frumos au și o contribuție farmacoterapică, ceea ce nu aș spune că e rău. dar nu trebuie să-i inducem capcane. Unii dintre cei care prezintă evoluții spectaculoase au și intervenții chirurgicale și atunci pentru cineva care se uită doar la această secvență și își dorește să aibă o evoluție similară fără contribuția vreunui element suportiv din punct de vedere terapeutic, ceea ce mi se pare că Nu ar trebui să fie o orientare, adică ce e rău că apelez la un medic, de ce să nu mă îndrept către un medicament care, iată, după două decade susținute de cercetări, dau rezultate foarte bune. Suntem într-o eră fără precedent. Avem medicamente care pot fi administrate săptămânal și care îi ajută pe pacienți, în contextul în care au și o dietă corespunzătoare facilitată de scăderea senzației de foame și instalarea mai rapidea senzației de sațietate și ambele fac că pacientul respectiv să mănânce mai puțin și dacă ai și peste un program coerent de activitate fizică, vei avea un rezultat foarte bun. Nu e nimic rău să apelezi la altceva, dar ar trebui să fie un full disclosure, ar trebui o declarație completă despre ceea ce se întâmplă, pentru că realitățile care se desprind din toate studiile noastre arată că sunt într-o minoritate foarte redusă. Cei care reușesc să scadă în greutate prin dieta, prin tratament conservator, dieta și sport sunt foarte.

Puțini. Ce înseamnă puțini?

Recăștigul ponderale este regula pentru ei în următorii trei ani. Cât de puțini.

Adică cât de puțini oameni reușesc să.

Se bască? 50%. Deci este foarte puțin. Sigur că, totuși.

Poți încerca, adică pentru mine 10-15% îi îndemân pe toți să știți. Adică e totuși încărăjător. Poate o să fiu eu unul din cei 10. Deci merită să încerci. Dar cu un.

Orizont de timp și al așteptărilor rezonabil. Care e orizontul.

De timp? Adică un pacient care suferă de obezitate și zice ok, de astăzi încerc să slăbesc. Cât timp credeți că este rezonabil să încerce și după cât timp trebuie să se gândească totuși.

La soluții medicale? Atâta timp cât vezi progres. Atâta timp cât vezi că scazi în greutate, că analizile ți se îmbunătățesc. Se poate întâmpla ca un pacient care sufără de obesitate și are și diabet, are probleme respiratorii, consecutiv scădere în greutate doar a 5-10% din exces. nu ajunge la greutate normale, să îi să îmbunătățească acești parametri care au un impact major vital și mai departe să fie mulțumit. Dar nu e suficient pentru că consecințele obezității vor fi instalate o chestiune doar de timp. Și atunci ar trebui să continue acest program cu supraveghere medicală. Deci trebuie să existe consecințe vizibile în urma efortului pe care pacienții îl fac. Nu-i ușor, uneori este frustrant să ai o selecție între alimente, să îți reduci cantitatea când de fapt îți este foame, pentru că așa funcționează boala. cu o foame exagerată față de nevoile organismului și tu trebuie să-ți controlezi această pornire fiziologică și de multe ori nu este ușor, dar dacă produce rezultat este motivant. Dacă ai și pe cineva care te supraveghează și cu obiectivitate se uită la ceea ce tu ai reușit să câștigi pentru că e un câștig până la urmă pentru sănătatea ta, cred că programul va fi și mai eficient. Dacă nu avem un deadline pentru ceea ce înseamnă țintele noastre de succes, s-ar putea să nu progresăm. Viața așa funcționează în toate domeniile. Avem angajamente, avem ținte, avem anumite jaluane pe care trebuie să le depășim. Dacă nu este structurat un astfel de program, ai nevoie de un ajutor și structurează cineva. Nu poți singur, mai ales dacă ai niște detractori în jurul tău, te vei izola, te vei găsi eventual și complace în situații care conduc la un moment dat chiar la o cedare. Să știți că sunt și persoane care cedează. Spune un domeniu, nu pot, chiar nu pot. Atunci are nevoie de întâlnire cu un chirurg. Chirurgul nu are pe masă instrumentele chirurgicale și într-o conversație deschisă cu un chirurg care are multă experiență Multe dintre întrebările și scenariile dezvoltate pe premize uneori neadevărate s-ar putea să fie demontate, s-ar putea ca în finalul unei astfel de întâlniri să nu fie chirurgia prima opțiune, s-ar putea să convenim asupra unui tratament care trebuie însă supravegheat, fie că e vorba despre o dietă, fie că este vorba despre o farmacoterapie. Și întrebarea este.

Cum alegeți totuși și care este recomandarea pentru fiecare pacient specific și, atenție, vreau să reiterez faptul că pe 7 decembrie avem evenimentul BunBine în care vorbim despre slăbiri și acolo o să vorbim și despre partea emoțională, când mănânci compulsiv, când și cum te poți opri, dacă te poți opri, care sunt soluțiile de stil de viață care te pot ajuta la început sau când începi să prinzi greutate și te poți opri real atunci și te poți duce în spate. Atenție, dacă ți se potrivesc aceste instrumente, pentru că dacă totuși suferi de obezitate cronică și ea este ghidată genetic și tu nu ți poți opri acea foame, O să observe asta și o să iei îngreutate și atunci trebuie să înțelegi că trebuie să te duci și să cauți ajutor. Și într-adevăr foarte mulți oameni au impresia că imediat o să fie operat, ceea ce auzi de la noastră că nu este adevărat. În primul rând te vede un chirurg specializat în obezitate și îți poate da și alte soluții. Și aș propune să vorbim despre ele pentru că se vorbește foarte mult despre Ozempic, Uigovii, Mungiaru și au tot felul de mituri în.

Jurul lor. Că nu sunt.

Bune, că sunt bune, că cunosc pe cineva de la care pot să iei? Cui îi recomandați aceste soluții farmacologice și la ce trebuie.

Să fie atenți pacienți? Medicina a fost întotdeauna expusă unor astfel de provocări, aș spune. Atunci când noi suntem mai mulțumiți de ceea ce avem la dispoziție și avem instrumente pe care am dorit să le oferim pacienților pentru a le veni în ajutor, întotdeauna apar semne de întrebare și grupuri de persoane care interpretează mesajele noastre și care fabrică mai departe niște scenarii dramatice în legătură cu ceea ce facem noi și ar fi nenumărate exemple, dar am vrut să stabilesc un numitor comun pentru tot ceea ce înseamnă vaccinuri, tratamente, inclusiv aceste soluții considerate a fi nereale pentru că ne-am obișnuit să nu avem capacitatea de a trata o bolă cronică, evolutivă, și ridicând din umeri, dând vina tocmai pe cel care este bolnav, adică pacientul, el e de vină, aceștia își asumă o astfel de imposibilitate de control terapeutic și li se pare că un astfel de miracol este ireal, adică nu poate fi așa ceva. Trebuie să există niște consecințe. De ce insistă cu un astfel de mesaj că este eficient? Ce, de fapt, se găsește în spatele acestui mesaj? Alimentăm conturile cuiva care lancează astfel de medicamente? Astea sunt suspicinile oamenilor. Și pornind de un astfel de fapt, sigur că pui, arunci o lumină negativă asupra acestor soluții terapeutice. Mi se pare normal să ai semne de întrebare, dar mi se pare de asemenea normal să-ți primești răspunsurile de la cei care cunosc mecanismul, unor astfel de instrumente terapeutice, din partea celor care au tratat pacienți, din partea celor care știu cum funcționează și se urmărești Ceea ce se întâmplă după intervenția terapeutică deja intrăm în zona de tratament intervențional un tratament cu dietă și cu sport. Deja avem intervenție deci noi avem intervenim cu ceva farmacoterapic endoscopic sau chirurgical. Venim cu ceva în plus față de ceea ce înseamnă simplu control cu asistare medicală. Și farmacoterapia a făcut niște pași extraordinare în ultimii 20 de ani. Aș spune că o parte dintre substanțele pe care le copiază astăzi industria farmacoterapică au fost descoperite în urmă cu 20 de ani studiind pacienții care au trecut prin intervenții chirurgicale bariatrice. cărora li s-a analizat modalitatea în care ei se satură rapid, modalitatea în care, mâncând neselectiv, neselectiv, adică orice, dar în cantități mici care sunt limitate de instalarea fiziologică a senzației de sațietate, în contextul în care atracția, adică senzația de foame, este mult mai bine controlată la acești pacienți, au fost făcute studii comparative pentru a vedea ce anume se întâmplă în furtuna entero-hormonală la acești pacienți. Asta e foarte.

Tare. Adică, practic, oamenii de știință au luat și au studiat pacienții care au avut sliv gastric sau orice chirurgie bariatrică, au slăbit îngreutate, li s-a studiat profilul hormonal, ce se întâmplă în corp și și-au dat seama că pot să mimeze acel profil hormonal la un pacient operat bariatric fără să-l operezi, ci injectând cronic acest medicament. Au realizat că.

Anumite substanțe, noi le denumim enterohormoni, se descarcă după ce mâncăm, îi inducând senzația de sațietate, iar ei, acești enterohormoni, aceste substanțe, fiind micromesageri care călătoresc prin sânge și ajung în creier, instalează senzația pe care o așteptăm, plăcută de sațietate, sau alte substanțe care au legătură, au efect anorexigen, adică taie senzația de foame. Atunci, observând care sunt aceste substanțe, cel mai frecvent este GLP-1, Glucagon-like peptide 1, este o copie a unui hormon care are legătură cu mecanismul de acțiune al glucagonului. E una dintre substanțele care au o dată recentă de descoperire, despre care, uitându-mă în spate, noi ne-am învățat în facultate. Și sunt multe dintre astfel de elemente, apropo de progresul galopant al științei și care ne aduce atât de multă satisfacție și bucurie că suntem contemporani cu ceea ce se întâmplă astăzi. Nu știu, n-aș pune niciodată o lumină negativă pentru tot ceea ce mi se întâmplă atât de frumos astăzi și care au drept consecință creșterea speranței de viață a fiecărui dintre noi și a calității viețică. De fapt, aici contribuie medicina. Ozempicu este pentru diabet. El a fost propus pentru diabet și s-a observat o scădere ponderală în consecință. și o să răspund și în întrebările legate de consecințe la distanță, pentru că tratamentul COZMPIC are deja peste 10 ani, adică nu e ceva ce s-a introdus acum și noi nu știm ce se va întâmpla, dar pentru că privam pacienții cu diabet de o medicație care le era foarte necesară, a apărut o formulă care este dedicată celor care au boala anumită obezitate, care se numește VGOVIDA. Ok, e același lucru în principiu? E același lucru. Da, este o doză diferită, 2,4, ceea ce e important pentru eficiență, dar formulele pentru obezitate sunt progresiv oferite pacienților și în funcție de toleranță. Deci ai nevoie de un program. A comanda pe internet. Ți aduce cineva din străinătate acest tratament miraculos? A spune că e o greșală, pentru că cazi într-o capcană a unei eficiențe posibile, dar și a unui risc de a dezvolta unor complicații De asemeni posibile, as spune chiar probabile, pentru că o scădere ponderală la un pacient care are deja o suferință la nivelul pancreasului, la nivelul colecistului, lidează vesiculară, poate atrage consecințe pancreatice și nu e tratamentul de vină. Este scăderea ponderală și este faptul că nu ți-ai făcut o evaluare completă înainte de a-ți aplica un tratament Nu mi-as spune după ureche, n-aș vrea să jignesc pe nimeni, dar sunt capcane mediatice dincolo de frumusețea și beneficiu unui flux de informații atât de rapid. Niciodată nu s-a întâmplat în lume să avem atât de multe oferte, dar trebuie să le validăm. Și pe lista moleculelor benefice pentru controlul obezității o să mai apară, sunt în studiu încă, 40 de tipuri de tratamente, ele sunt în diverse studii clinice, sunt combinații de două și trei molecule care sunt copii a mai multor incretine, a unor hormoni care circula în corpul nostru și care menține echilibrul nutrițional. Adică când să-mi fie foame, când să mă satur, cât este limita pentru a ingera astfel încât să mănânc. Sigur că deocamdată aceste tratamente nu sunt la nivel de eficiență în comparație la același nivel de eficiență. în comparație cu chirurgia bariatrică. Pentru că chirurgia bariatrică modifică mult mai multe din liniile hormonale, modifică informațiile care se îndreaptă pe linie neuronală, adică terminațiile nervoase ale nervului vag sunt secționate și se resetează, practic, între existeamul. Știu că mi-ați.

Povestit asta într-un material pe care l-am făcut despre obesitate, cred că acum doi ani și am fost foarte oimit pentru că De multe ori credem că chirurgia bariatrică înseamnă doar că am făcut un loc mai mic în care încape mâncarea, dacă mâncarea nu încape în stomac, mănânci mai puțin și atunci slăbești. Dar, de fapt, chirurgia bariatrică, prin modificarea structurii stomacului și prin micșorarea lui, mi-a spovestit că modifică tot profilul hormonal și îl resetează și există și această cale neuronală și hormonală care acționează toate împreună și duc la în sănătoșirea pacientului. Dacă puteți să.

Ne mai expuneți. Și aceste elemente, adică interesarea structurilor neuronale a nervului vag care răspunde de funcționarea tubului digestiv și a căror terminații de la nivelul stomacului sau intestinului depinde de tipul de intervenție chirurgicală. O să intrăm în amănunt în acest sens. Ele sunt secționate și fiind secționate, resetăm cumva sistemul de control și de informare ascendentă a creierului, a centrului foamei din nucleul arcoat și răspunsul imediat după intervenția chirurgicală este că pacientul nu mai este atras ca în ziua precedentă intervenției chirurgicale de alimente. Deci el nu va mai avea acea senzație de foame și asta se întâmplă imediat. Sigur că stomacul rămâne mic imediat după operație, dar impactul acestor modificări neuronal, enterohormonal și la nivelul microbiomului intestinal sunt cu aplicabilitate imediată. Microbiomul cum se modifică? Se modifică compoziția a ceea ce mâncăm, se modifică întâlnirea între secrețiile biodigesive și alimente în operațiile de tip gastric bypass, diversii biliopancreatice. Sunt peste 10 tipuri de intervenții chirurgicale fără a le lua în calcul pe cele care se află într-o fază investigațională pe care noi le imaginăm atunci când avem în față un pacient. E adevărat că de cele mai multe ori se potrivește intervenția chirurgicală de prezecție gastrică longitudinală, adică gastric sleeve, pentru cei mai mulți dintre ei, dar filtrul va fi în urma unor investigații. Dar organismul este caracterizat prin posibilitatea de a se adapta acestor situații, acestor modificări induce chirurgical. El își va dori să reinstaleze o senzație de foame care să invite organismul către noi surse de energie. El va sesiza că a pierdut mult din ceea ce a depozitat. Noi nu avem senzație de foame în perioada respectivă, avem nevoie de supraveghere medicală pentru că în compoziția alimentelor ingerate de către un pacient operat nu intre neapărat tot ceea ce avem noi nevoie și depozitele pot fi epuizate. Deci avem nevoie de supraveghere medicală, dar ani mai târziu, după intervenția chirurgicală, Organismul s-a adaptat deja a acestei situații și va trimite semnale fiziologic către creier, similar cu ceea ce era înainte de intervenția chirurgicală. Și atunci, ce fac pacienții? Revin acolo unde erau înainte de operație? Nu, pentru că la acel moment avem deja un stomac foarte mic. El este de 5 ori mai mic decât a fost inițial, pentru că se mai dilată ulterior, dar în el, chiar dacă senzația de foame a mai crescut, s-a mai intensificat, s-a mai accentuat, nu intre prea multe alimente. Și mai e ceva. După 5-6 ani în care persoana respectivă trăiește o nouă viață, atitudinea lui față de alimente, față de excese, dacă vreți, față de garderobă, față de ceea ce înseamnă complexitatea vieții în ansamblui ei profesional, plăcerile vieții, bucuria de a avea acces la toate oportunitățile vieții fără limitări, îi face să fie extrem de atenți și atunci cei care Au un derapaj recâștic ponderal de foarte puține kilograme, se întorc în centru și întreabă. Am senzația că nu mai pot controla, am nevoie de ajutor și vedem care este soluția. Cât de des.

Se întâmplă să vedeți aceste recidive și cum am definit de fapt o recidivă în chirurgia bariatrică? Pentru că la medicație, și aici e bine să o punctăm, de multe ori oamenii zic, a, ok, nu-ți bune aceste medicamente pe care le-am enumerat, pentru că odată ce te lași de ele, recâștigi în greutate, ceea ce e absurd pentru că obezitatea e o boală cronică, odată ce ai început acest tratament, el trebuie să fie cronic. Da, e adevărat.

Aici. Din acest punct de vedere e adevărat. Dacă suspens tratamentul, vei recâștiga. Adică trebuie să ai această percepție că nu te va vindeca tratamentul pe care îl faci săptămânal și că va trebui să ai doze crescătoare până când se atinge obiectivul, descrescătoare. și ulterior să rămâi cu un tratament de întreținere. Ceea ce creează o oarecare emoție și dacă vei constata o ineficiență a acestui tratament, din perspectiva unei boli cronice, va trebui să crești un pic eficiența, cu încă un pas, mai faci un pas către chirurgie, e.

Regulă. Da, și pe de altă parte chirurgia și asta e o diferență majoră pe care o văd, cumva medicația care este eficientă, după cum a spus, este un tratament cronic care trebuie făcut cronic toată viața, pe de altă parte intervenția chirurgicală este ceva mai invazivă decât un astfel de tratament medicamentos, dar se face odată și după aceea ai nevoie de o urmărire corectă. Cât de des vi se întâmplă să vedeți totuși recidivă și ce înseamnă recidivă? Adică ce considerați recidivă în chirurgie bariatrică? În cei 70.

De ani de evoluție plus a acestei soluții terapeutice s-au schimbat foarte mult procede electrologicale și au fost unele care la început aveau o rată importantă de recâștit ponderant și la acestea s-a renunțat. Ele au fost abandonate în formula actuală a ceea ce înseamnă lista procedeilor pe care un centru de chirurgie bariatică îl oferă selectiv pacienților, se găsesc doar procedeele dovedite în timp a fie eficiente. Și acum răspund la întrebare. Uitându-ne pe statistici largi, riscul de recâștig ponderal care să impună să mai facem ceva, adică o nouă intervenție chirurgicală sau în completarea intervenției anterioare sau un tratament farmacoterapic care să eficientizeze nivelul de control al bolii la pacientul respectiv, este în jur de 10-15% la 10 ani. Asta înseamnă, dacă citesc cifrele altfel, pentru că pe noi ne interesează partea care ar trebui îmbunătățită. De aia spunem întotdeauna 10% este riscul. Pentru că ar fi poate mai atractiv pentru pacient să le spunem ai 90% șansă să nu fie nevoie să faci nimic de aici încolo 10 ani, 15 ani și așa mai departe. Dar asta ar putea fi o capcană și noi nu ne asumăm medical această temă, nu ne asumăm garanția unui rezultat medical și avem decența de a urmări cu multă atenție ceea ce se întâmplă în urma unei soluții, fie ea chirurgicale. Ce pot însă să vă spun, uitându-mă în experiența centrului pe care coordonez, că mi se întâmplă extrem de rar și am depășit mult, peste 10.000 de pacienți, sunt 14.000 de pacienți pe care i-am operat. N-am văzut pacient care să întoarcă la greutatea de la care a plecat înainte de intervenția chirurgicală. Asta mi se pare foarte important. Sigur că sunt descrise și astfel de situații în care revii în locul de unde ai plecat sau la nivelul de la care ai plecat și atunci am putea considera că este ineficient Dar noi ne uităm la recâștigul ponderal fără a acumula tot ceea ce au pierdut. Și asta ne preocupă. Noi spunem, da, mai e nevoie de un plus de eficiență pentru că pacienții au recâștigat 20, 30, 40% din cât au pierdut. Deci asta e perspectiva. Dar.

Care sunt cauzele principale pentru care pacienții recâștigă? Care sunt cele mai recâștigă greutate? Care sunt cele mai dese greșeli pe care le observați la aceștia?

Există și modificări anatomice, dar ele sunt cel mai puțin frecvente, adică se întâmplă să se dilate stomacul, să se adapteze organismul în așa fel încât pacientul să poată ingera o cantitate mai mare de alimente și acestea trebuie corectate chirurgical. Dar există și situații în care derapajul se instalează în timp, pe fondul unor situații stresante, angajante, care îi atrag pe pacienți să mănânce mai des, chiar dacă intervenția chirurgicală nu ar permite acest lucru, în ansamblu un organism intră mai multe calorii pentru că mănânci mai des sau se reorientează către alimente care trec mai ușor prin tubul digestiv își selectează anumite alimente, care din nou sunt alimente ultraprocesate, alimente hipercalorice, alimente care se absorb ușurință, care ne atrag pentru că au un gust foarte bun. Abandonează activitatea fizică. au diferite situații stresante profesional sau în familie. E un context în care, dacă ne aducem aminte despre mecanismele care determină senzația de foame, fie hedonic, fie emoțional, fie contextual, fie fiziologic se întâmplă ceva. Așa că nu e o regulă generală pentru toți. Ar mai fi o paranteză, Sunt anumite intervenții chirurgicale care se realizează poate în urma unor programe investigaționale limitate în turism medical pe care noi le condamnăm. Întreaga comunitate medicală spune asta. Adică înainte de a evolua foarte bine pacienții, ei sunt deferiți unor intervenții chirurgicale care nu li se potrivesc.

Am putea spune, ok, nu li se potrivească? Asta sună a malpraxis aproape?

Nu li se potrivească în totalitate și curând după intervenția chirurgicală ele, operațiile, nu mai pot controla boală. Și atunci trebuie să ne uităm cu foarte multă atenție la cum alegem operația pentru acești pacienți. Adică vreau să vă întreb direct, nu vreau să spuneți... Zero efect n-am întâlnit pentru astfel de intervenții chirurgicale, adică noi nu spunem niciodată eșec, pentru că a avut respectiva, până la urmă luptăm cu o boală îngrozitoare, dar nu mai este eficient tratamentul respectiv. Fie că nu a fost o soluție aleasă bine de la început, dar cu bună credință vă asigur de asta. Indiferent unde se află echipele care și operează pacienți, refuz să cred că nu există o bună credință. Este imposibil. Dar potrivirea intervenției chirurgicale într-un context în care analizările au fost limitate, într-un context în care poate banii pe care i-au pacienții sunt mai puțini, vorbim despre turism medical, merg să-mi fac anume intervenție chirurgicală, pentru că așa am văzut eu un pacient pe stradă sau l-am văzut în platforma media, indiferent care este ea și l-am urmărit, el este, asta e destinația pentru mine, ceea ce e o greșeală. Deci sunt niște greșeli pe care le putem face în alegeri, Sunt niște greșeli pe care le facem ulterior, după ce ne-am relaxat foarte mult. Care.

Sunt, de fapt, consecințele astea? O care ar fi contra argumentele pentru acest turism medical? Și vorbim concret despre operații care se fac în Turcia, unde ți se fac pachete, în care ți se promite că ți se va vindeca diabetul, că vei slăbi, că n-ai nicio problemă, că avem un spital foarte mare. Ai ajuns acolo, te-ai operat, te-ai întors acasă, ești lipsit de o echipă care să te investigheze oricând ai nevoie, când ai o problemă, să revii să vorbești și să fii investigat. Care sunt alte contraargumente pentru acest turism medical?

Stabilind o indicație terapeutică în urma unui protocol de investigații destul de sumar și nu neapărat potrivit cu situația pacientului respectiv, are consecințe la distanță. Realizarea intervenției chirurgicale este de cele mai multe ori conformă cu standarderile actuale. Trebuie să spun asta, pentru că ei operează mult, Poate mulți dintre cei către care se îndreaptă pacienții noștri au trecut prin centrul nostru, poate chiar mi-au fost elevi. Intervenția chirurgicală ca execuție nu sufără comentarii. Din acest punct de vedere s-a creat o școală, avem niște standarde. Și o spun cu repetiție, unii chiar au o legătură cu algoritmii chirurgicali pe care i-am propus și i-am dezvoltat în acești ultimi 25 de ani. Ceea ce se întâmplă însă negativ este după intervenția chirurgicală. Pacienții se bucură că stau la hotel. Dar haideți să citim ce înseamnă o invitație de-asta al hotel. Înseamnă o reducere a costurilor, pentru că la hotel e mai ieftin decât în spital, dar ești privat de o supraveghere atentă pe care ar trebui să ți-o ofere un personal medical care se sizează cu mult înainte ca o complicație să fie evidentă O inadvertență evolutivă, ceva este în neregulă și atunci vei putea sancționa acest parcurs evolutiv și să previi o dramă pentru mulți dintre pacienți. Nu toate complicațiile apar în prima zi după intervenția chirurgicală, unele apar la o săptămână, pacienți sunt deja acasă. Ori ei au avut o sumă limitată pentru procedură, de multe ori nici nu au bani să ajungă înapoi în centru unde ei au fost operați. Și în orașul unde ei se află, se prezintă la camera de gardă, unde, ce să vezi, este o echipă medicală care n-a văzut niciodată o intervenție chirurgicală de tip bariat. Este o astfel de dramă și cu bună credință, cu ce au la dispoziție, vor oferi ceva ce nu este neapărat potrivit pacientului respectiv. Și astfel de drame am văzut în ultimii ani de multe ori. Unii dintre pacienți care reușesc să ajungă într-un centru privat pot fi salvați, însă costurile sunt la un nivel foarte ridicat. Să spunem și cifre acum. Cam 2-3% dintre pacienți pot avea complicații evolutive care se impună tratamente post operator. 2-3% înseamnă puțin. Deci înseamnă că 9-7% n-au niciun fel de problemă. Deci este ok din acest punct de vedere. Dar celor care se îndreaptă către astfel de programe le-aș oferi recomandare, le-aș sfătui, cred că ăsta este termenul, să valideze ceea ce fac cu un medic din România sau dacă au făcut acest pas să se întoarcă către un centru din România unde, într-o comunicare în limba nativă, vor putea exprima tot ceea ce înseamnă suferința lor și vor putea fi ajutați mai departe, pentru a nu da naștere unor complicații evolutive pentru că nu îi supraveghează nimeni. Nu-și iau medicamentele, nu-și iau tratamente anticoagulante, nu iau vitamine, nu iau minerale și în timp mai ales pentru intervențiile chirurgicale de diabet, care presupun nu doar rezecția stomacului, ci o conectare a porțiunii proximale a tubului digestiv cu porțiunea finală. Știm că avem peste 5 metri de intestin și conectăm prima parte cu ultima parte. Atunci scoatem din circuit o suprafață importantă din tubul digestiv care are dreptul responsabilitate extracția din alimente a nutrientelor fără de care viața nu este posibilă.

Ok, adică îl privăm de absorție a acestor nutrienți? Este indusă o hipoabsorție, nu?

Poate nu înseamnă nimic pentru ei această hipoabsorție, ba chiar este benefică, pentru că, iată, scad spectaculos în greutate, nu mai au nevoie de tratament de diabet, dar epuizează în lunile care urmează rezervele de vitamine, minerale, proteinice și se induc în organismii situații dramatice care sunt calificate medical ca atare, sindrom vernic, Corsacov, adică deficiența unor vitamine din categoria B pacienții, ca să spunem direct, nu mai pot să meargă, îi se scade acuitatea.

Vizuală. Deci pacient operat are 2.

Ani de la o operație de diabet. 2 ani de la intervenție chirurgicală pentru diabet. A scăpat de diabet foarte rapid. Acum, la 2 ani, nu mai are diabet. Dar nu mai poate merge, nu se poate da jos din pat. Are așită pe fondul hipoproteinemiei. nu mai poate vedea, vederea vesperală, seara nu mai este cu aceeași acuitate. Astea sunt primele semne. Doar.

De că operația a fost reușită, urmărinea nu a fost făcută.

Corect post-operator? Nu. Și probabil că acest pacient poate nici nu avea nevoie de o astfel de intervenție chirurgică ala atât de dramatică. Pentru că și ăsta este un filtru la care ne uităm. Pacientul pe care îl ai în față poate să vină la control Odată la trei luni pentru a vedea dacă intervenția chirurgicală hipoabsorbitivă, asta care ocolește mult din suprafață de absorpție, să fie verificată și să-i creștem doza de suplimente vitaminice și minerale, are această posibilitate? Poate să-și cumpere suplimente vitaminice și minerale suficiente astfel încât să-și menține echilibru? Ori eu induc o situație pe care el nevoit fiind să o controleze, va fi în imposibilitatea de a o controla, fie că se află la 500 de kilometri de un centru apropiat, fie că nu are posibilități financiare, fie că nu a înțeles ce intervenție chirurgicală are și ce consecințe va avea. Un simplu mesaj care, sigur, îți ajunge direct în suflet. Îți faci operația de diabet și te scapi de toate consecințele diabetului. E un mesaj puternic, Poate fi relevant dar oare intervenția pe care mi-o faci mai are și alte consecințe. Ori dacă ei nu pot verbaliza întrebarea într-o limbă de comunicare directă în limba nativă în care ai crescut și se adresează în limba română un interpret care interpretul traduce Și mai departe, cel care trebuie să dea răspunsul, înțelege din traducerea interpretului și inverse răspunsul, mai trece de două ori prin filtru interpretului, s-ar putea să nu fie constructiv și să nu iei neapărat cea mai bună decizie. Să limitezi comunicarea, ceea ce observăm în peisajul european, dezideratul nostru fiind ca fiecare țară să-și trateze pacienții pe cât se poate de mod. Ca să poți să vorbești.

În limba nativă, să înțelegi și să fii în proximitatea centrului în care să operazi. Și să fii urmărit. Ce se întâmplă concret după operație? Sau înainte de a înțelege ce se întâmplă după operație, puteți să explicați foarte pe înțeles, ca pentru clasa A5-a. Ce presupune operația de sliv gastrii? Care e cea mai des.

Întâlnită operație bariatrică? Operația de sleeve gastric nu interferă cu suprafață de absorpție intestinală și asta mi se pare că este cel mai important criteriu pe care îl avem atunci când selectăm operația pentru tineri, pentru viitoare mame, pentru pacienți care nu au obesitate cu complicații numeroase, agresive, pentru copii, pentru pacienți aflați în tratamente cronice pentru care absorpția intestinală a terapiei lor este esențială. Deci această operație se adresează doar stomacului, ori mijloacele tehnice de care vorbim astăzi fac ca intervenția chirurgicală în ansamblui cu toate protocoalele de siguranță pe care le derulăm durează mai puțin de o oră. Pacientul adoarme, este verificat înainte de intervenția chirurgicală, se trezește, este invitat mai departe în salonul de post operator și ajunge în camera în care el e supravegheat ulterior. pentru următoarele două zile în ziua intervenției chirurgicale. Excepție fac pacienții care au forme de obezitate cu multe complicații și e nevoie de o supraveghere medicală mult mai atentă. Durerile după intervenția chirurgicală, cele care emoționează cel mai mult, sunt la un nivel minim. Sigur că e o intervenție chirurgicală, sigur că am un blat pe dinăuntru, dar un colier care se află la gâtul pacienților agață o pompă în care se află substanțe antialgice cu administrare continuă. Ce tare asta! Adică, ok.

Deci are o.

Pompiță care pombează constant. Este un protocol instituțional pe care l-am introdus. Nu e numai pentru astfel de pacienți, dar am realizat că are un efect excepțional, pentru că confortul asupra etapă e cel mai emoționant de după operație. Efectul asupra confortului este fantastic. Pacientul se mobilizează foarte rapid. În prima zi după intervenția chirurgicală, merge și face duș în camera de baie care este a garsonierei respective. Plăgile operatorii sunt acoperite de pansamente de mici dimensiuni, deci nu e nimic dramatic din acest punct de vedere. Sigur că există anumite mijloace de siguranță, anumite tuburi pe care le punem pentru a fi cu un pas înaintea unei manifestări, unei complicații evolutive post-operator, dar e vorba de câteva ore de după intervenția chirurgicală și toți pacienții sunt avizați de această temă. Încă de multe ori pacienții spun, dar mă deranjează nimic abdominal, nu mă doare nimic, sunt foarte bine, dar mă supără sonda asta din nas. Ok, o să o scoatem și o să o scoatem atunci când stomacul și-a terminat procesul de inflamație și noi suntem siguri că ceea ce facem acum și care are impact pentru tot restul vieții. Pentru că aici mi se pare seriozitatea de abordare a actului chirurgical. Nu facem ceva ce trebuie să fie valabil pentru o săptămână, o lună, un an după operație? ci e o modificare care are impact pentru tot restul vieții pacientului și care îl ajută să-și controleze obezitatea din mai multe perspective, să scade în greutate, să ajungă la normalitate și mai departe să se mențină. ceea ce e un deziderat extraordinar și care e atins cu succes în cele mai multe cazuri de chirurgie. Mai puțin de alternativele terapeutice pe care le valorizăm la nivelul de performanță actuală, dar chirurgia este de departe cel mai eficient mijloc de control. Ce.

Se întâmplă după operație în corpul uman, dacă puteți să ne spuneți cumva, pe scurț, de la lună la lună? Ce se întâmplă în prima lună? Ce modificări apar în așa? Șasea lună? Ca și scădere în greutate, normalizarea hemoglobinei glicozilate, diabetului, altor, să zic.

Aspecte negative din corp. Avem o tăietură pe stomac. Ea trebuie să se vindece. Înțelegem asta. Nu ne doare, nu percepem chestia asta, dar va trebui să curuțăm, să menajăm această intervenție chirurgicală. Și atunci, sfatul pe care îl primesc pacienții, recomandările, sunt în legătură cu o dietă care să nu forceze gusăturile proaspete pe stomac. Ei vor fi invitați să aibă un regim hidric. exclusiv, adică lichide, lichide care curg ușor printr-un tub gastric care e proaspăt operat și care nu se poate contracta așa cum se contractă orice segment al tubului digestiv. Această recomandare e percepută inițial de pacienți cu emoție. Oare voi fi eu în stare să țin un astfel de regim, să respecte recomandările pe care le spune doctorul? Oare nu voi face ceva rău astfel încât să se rupă intervenția chirurgicală? Nu categoric, pentru că, și acum răspund la întrebare, pentru că intervenția chirurgicală interferă cu semnalele pentru senzații de foame și sațietate care pleacă de la tubul digestiv. Resetarea acestui sistem prin interferențele neurohormonale de care am vorbit, prin secționarea terminațiilor nervoase ale nervului vag, fac ca pacientului să nu-i fie foame. Atunci pentru el nu e niciun efort. să consume la nivel de 24, 48 de ore, 72 de ore, că stă în supraviere la noi, cu lingurița ceva lichid dintr-un pahar, că este ceai, că este apă, că este supă, limpede, că este cafea, dar oricum lichide limpezi care trec prin tubul gastric, fără să fii forțat de o pornire fiziologică.

Deci este foarte ușor. În cât timp o să.

Mănânci normal, să zicem? Permisiunea pentru a trece la etapa următoare cu alimente semisolide este după 3 săptămâni, deci ulterior pacienții pot mânca alimente cu o consistență mai crescută și vor introduce progresiv aceste alimente, alimente bune la gust, alimente plăcute, care creează o senzație plăcută. Consecința unei astfel de restricții dramatice de o lună de zile, vei sta numai pe lichide, dar nu-ți trebuie, nu? Asupra organismului înseamnă o scădere ponderală cam 20-25% din exces. 25% din exces. Deci dacă eu am 40 de kilograme în plus, 10 îl pierd în prima lună. Ceea ce e spectaculos din start. Este spectaculos și fără eforturi. Există și această emoție, apropo de insuccesul terapeutic, oricare ar fi el, dar într-adevăr am văzut că slăpesc, am văzut, da, sunt mii de pacienți care slăpesc, dar la mine nu o să reușească. Sunt sigur că nu o să reușească pentru că am încercat tot ce este posibil și eu nu am voință, nu am determinare, la mine nu o să meargă. Ori această schimbare de percepție pe criterii obiective, vezi cântaru' că se duce în jos, vezi că te simiți bine, vezi că respiri mai bine. Îți.

Dă stima de sine.

Și... Fantastic! Și sunt mai departe modificări excepționale pe care le constată pacienții în următoarele șase luni, când cam 6-8 luni durează perioada de timp în care, în medie, pacienții scapă de excesul ponderal. Că pentru unii se întâmplă în 4-5 luni, pentru unii în 12 luni. E cert că la sfârșitul primului an pacienții s-au atins obiectivul. Tratamentul pentru diabetes zahărat este suspendat în primele zile după intervenția chirurgicală. la 80% dintre pacienți. În.

Primele zile? În primele.

Zile după intervenția chirurgicală. Pentru că nivelul de răspuns al organismului la secreția insulinică endogenă, cea pe care o produce organismul nostru în contextul în care scade rapid rezistența centrală și periferică, rezistența la insulină, de care știe toată lumea, fac ca nevoia de tratament pentru controlul diabetului să scadă dramatic. Sigur că nu la toți pacienții se întâmplă asta pentru că uneori avem în față un pacient care are 20 de ani, 30 de ani de tratament pentru diabet de continuarea unei evoluții, unei boli care are ea complicațiile ei, care epuizează capacitatea pancreasului de a produce insulină și atunci răspunsul este doar parțial și mai avem nevoie de tratamente. Dar nu avem un astfel de angajament că vindecăm diabetul, dar îl controlăm cu operație. Și poate intra în remisie până la urmă, nu? Intră în remisie și dacă avem nevoie și de niște pastile sau în ordine câteva injecții pe care să le facem, Dezideratul este ca nivelul hemoglobinei glicozilate să fie în parametrii de normalitate?

Care este de regulă răspunsul? Adică hemoglobina glicozilată este această hemoglobină de care se lipește cumva glucoza în plus din sânge și cu cât ea este mai mare peste șase, peste șapte, noi înducem în diabetes și în complicațiile lui. Avem deja diabetes care nu e controlat. Care e răspunsul la care te aștept sau care e răspunsul pe care îl vedeți de cele mai multe ori în aceste intervenții la pacienții care.

Au și diabet? Răspunsul este coeficiență maximă la majoritatea pacienților. Adică normalizarea hemoglobinei glicozidale. Și îmi permit să spun chiar la toți pacienții pentru că Chiar și în situațiile în care pancreasul este epuizat și ai nevoie de tratament cu insulină, mai departe, scăzând rezistența periferică și centrală, rezistența la insulină, tratamentul este mult mai eficient. Și atunci, da, și la acești pacienți care au indicații pentru așa ceva, vedem o îmbunătățire fantastică a parcursului evolutiv. Putem derapa în extrema cealaltă și este cazul unor pacienți pe care vi le-am povestit, în care tratamentul chirurgical este prea agresiv pentru cineva ce nu are nevoie de o asemenea agresivitate terapeutică și atunci avem derapaje nutriționale chiar dacă am controlat diabetul. Diabetul este o consecință a obezității. Noi trebuie să tratăm boala obezitate în ansamblu ei, privind toate complicațiile respiratorii, metabolice, osteoarticulare, mecanice, hormonale, infertilitate, toată lista pe care o identifică ascultătorii dumneavoastră cu siguranță și să facem ceva în.

Acest sens. Ați spus că în prima lună slăbim 25% din exces, scăpăm sau foarte mulți pacienți scapă complet de tratament pentru diabet. În primele zile? În primele zile. Ce se întâmplă după prima lună? Cât de mult slăbești în următoarele 6 sau în primele 6 luni? Ce alte modificări se întâmplă.

La nivelul corpului? În următoarele șase luni ar trebui ca pacienții să scape de, să poată controla, spunem să scape, dar cred că e mai corect din punct de vedere medical, să poată fi controlate toate suferințele care anteriori impuneau terapie. Mă refer aici la hipertensiune arterială, la problemele respiratorii care se ameliorează în primele luni pe măsură ce scad în greutate, la problemele articulare locomotorii unii dintre pacienți care au contraindicație pentru a primi o proteză fără de care ei nu se pot mișca. Unii dintre ei chiar nu mai au nevoie de intervenție chirurgicală ortopedică pentru că îndepărtând această povară mecanică asupra articulațiilor lor, își recapătă mobilitatea. Alții pot avea acces mai departe la tratamente ortopedice care le schimbă cu totul calitatea vieții. Alți pacienți pot fi candidați către operații pentru hernie, sunt operații cu mare risc la pacienți cu obezitate și hernie, cu pierderea dreptului de domiciliu și atât, după astfel de intervenție chirurgicală, ei pot fi operați sau candidați pentru transplant, pentru transplant renal, pentru transplant hepatic. Sunt pacienți care au nevoie de tratamente pentru fertilitate care în urma scăderii ponderale beneficiază de eficiența acestor tratamente sau miraculos tinerile viitoare mame care au încercat absolut orice rămân însărcinate. adică ceea ce se întâmplă în urma normalizării, dezechilibrelor hormonale, consecință a obezității atunci când controlam obezitatea printr-un mijloc eficient care este, da, astăzi, chirurgia. cu ochii închiși, toată lumea știe chestia asta, dar care, sigur, nu poate fi oferită tuturor, dar dacă ai posibilitate, dacă ai indicație, mergi undeva unde ai putea să beneficiezi de cea mai potrivită soluție chirurgicală într-un centru de excelență care are experiență în acest sens și care îți oferă varianta care e ideală pentru tine, cu pretenția de a fi ideală, nu ne asumăm niciodată așa ceva, și care te monitorizează, te controlează, te sfătuiește pentru un parcurs nedeterminat după operație. Să privim obezitatea ca pe o bolă cronică, evolutivă, așa cum ne uităm la neoplazii. Atunci când ai o tumoră și ești în fața oncologului, Niciodată oncologul nu îți promite că te vindecă, dar îți promite că îți va oferi un tratament care e chirurgical, medicamentosos, radioterapic, din nou chirurgical, din nou radioterapic, din nou farmacologic, chimioterapie, imunoterapie, tot ceea ce se potrivește pentru tine, dar e o perspectivă de lungă durată. Dacă vom cădea într-o capcană că mergem către un tratament într-o singură instanță și aia este instanța miraculoasă, perceput printre rânduri, inclusiv de către echipe medicale, e ceva nociv și n-aș vrea să se înțeleagă asta. Își vrea să se înțeleagă în complexitatea ei această boală dramatică și în frumusețea și eficiența lui tratamentul actual pe care îl poate oferi perspectiva medicală. Că e chirurgical sau că este farmacoterapic, ai nevoie de un centru dedicat. Nu există astăzi, așa cum numim oncolog, un medic specialist în obezitate. Nu există această specialitate. Nu există. Ar trebui să.

Existe sau.

Nu poate exista? Pentru că obezitatea afectează acum atât de multe specialități și fiecare dintre ele se ocupă foarte serios de aceste suferințe. Se ocupă și pneumologii, se ocupă și cardiologii, se ocupă iabetologii, se ocupă chirurgii, ortopezii. Adică vă pot exista ce.

Între care se ocupă de obezitate și.

Care întrunesc aceste specializări? Greu de imaginat că vom putea acum, când noi practic desprindem ceea ce cunoaștem, către subspecialități care însă, într-un centru așa cum îl descrieți foarte frumos, ar trebui să se așeze la masă și să decidă în jurul unui pacient care este soluția cea mai bună pentru ei. Deci da, avem nevoie de un centru multidisciplinar care așa a fost creat ca centru de excelență în urmă cu 20 de ani în Statele Unite, s-a dovedit că doar o echipă multidisciplinară poate oferi șansele cele mai bune unui pacient cu obezitate și așa am importat și noi în urmă cu 15 ani ideea de centru de excelență în chirurgie bariatrică și metabolică Și așa am învățat că astfel de protocoale multidisciplinare sunt benefice și pentru alte patologie. Și am construit pe aceiași algoritmi și centre de excelență pentru colorectal, pentru hernie, pentru chirurgie robotică, pentru tot felul de alte situații care implică echipe multidisciplinare. Și atât de important și.

Un mesaj final cu care mi-ar plăcea ca fiecare să rămână și acela că Obesitatea e o boală cronică și ca în orice boală cronică ai nevoie de un centru de specialiști care să te urmărească indiferent de metoda la care vei recurge. Fie ea farmacologică, medicamentoasă, stil de viață sau chirurgicală, nu este ceva ce doar ai făcut odată și ai scăpat. Este ceva ce ai făcut și urmează pentru binele tău să fii urmărit. Să adaugi ceva în plus când lucrurile nu merg bine, să schimbi ceva dar urmăriți de acești specialiști. Asta este un argument valid și foarte bun pentru a rămâne în proximitatea centrului unde îți găsești acest tratament și această ameliorare a simptomelor. Spre final, puteți să-mi povestiți dacă aveți vreun caz care v-a mărcat, o poveste care v-a rămas în minte, care v-a emoționat poate sau care pe care când vă întreb asta să știți exact despre ce poveste e vorba. Uite.

Repede, povestea unui paciente care revine în clinică după doi ani și stând de vorbă și întrebând-o cum se simte, ce se întâmplă în general, în bine, în rău, avem discuții destul de ample apropo de ce se întâmplă în viața fiecăruia. Sesizez că zâmbetul de satisfacție se transformă cumva într-o mimică emoționată, cu ochii în lacrimi, încercând să-mi spună ceea ce vroia să-mi transmită, dar părea foarte încărcat de emoție. Și am invitat-o să-mi spună și mi-a spus, știți, a fost pentru mine prima dată în ultimii 20 de ani Când am urcat în tramvai, pentru că până atunci mi-era imposibil să accept ca cei care se află deja în tramvai să mă aștepte pe mine să urc chinuit treptele tramvaiului. Un gest atât de simplu, care ne este atât de comun tuturor celor care nu suferim de așa ceva, a părut un pas atât de major, extraordinar pentru persoana respectivă care a avut mobilitatea de a urca în tramvai după ce nu au făcut-se după peste 20 de ani. Deci mi s-a părut asta ceva ce mi-a rămas în minte și mie după mulți ani și cred că e prima relatare care mi-a venit în.

Minte. Da, e incredibil și vreau să confirm răbdarea cu care vă ascultați pacienții, pentru că cu un astfel de pacient am fost eu la dumneavoastră și vreau să vă cer în primul rând permisiunea să povestesc că asta, permisiunea tatălui.

Meu, am obținut-o. Sigur. Nu sunt detalii prea picante.

Legate de... Detalii picante nu sunt. Cert este că am venit cu tatăl meu la consult la dumneavoastră, pentru că are o eventrație în urma unei intervenții chirurgicale care, probabil, credeam eu că necesită o plasă și o intervenție pentru această eventrație și ați discutat cu el destul de mult. Am stat o jumătate de oră în consultație și l-ați ascultat, l-ați întrebat diverse lucruri și La un moment dat ați început să scrieți fișa aceea pacientului, să scrieți anamneza și o făceați, nu dau seama dacă o făceați conștient sau nu, sau dacă era void, dar ați dictat ce scrieți și ați spus, ok, pacient cu obezitate centrală, tatăl meu fiind un om solid, face sală, are brațe puternice, picioare puternice, dar are un pic de burtică și tata v-a corectat, el fiind și el medic și a zis, domnule profesor, eu nu am obezitate centrală. Eu așa sunt de când mă știu. Asta a zâmbit la el și a zâmbit la mine și nu l-ați contrazis, dar zâmbetul l-a pus în gardă și cumva din discuția care a urmat, Tatăl meu a realizat pentru prima dată că, într-adevăr, are obesitate centrală, are o burtă un pic mai mare și ați explicat că există soluții, că intervenția chirurgicală este una, dar o să fie mult mai ușor de operat și poate la un moment dat nici nu o să fie nevoie de operație dacă o să slăbească în greutate, dar este greu să slăbești în greutate și că trebuie să slăbești în greutate. Vreau să vă spun că tatăl meu când am fost la consult cu el avea 102 kg pe cântar Acum are 84 kg. Da, pentru că această diferență.

Era localizată tocmai în porțiunea centrală, acolo unde se află organele cu rol vital în economia organismului nostru și, în mod particular, având o hernie, Prezența acestui exces de țesut adipos creștea presiunea și întreținea factorii evolutivi, agravanți acestui defect parietal. Atunci eram într-un cerc vicios. Sigur că sună orecum poate prea agresiv când numim obezitate, dar e un termen, până la urmă este un criteriu obiectiv de a vedea ceea ce se întâmplă. Și ia sfătui pe cei care sunt obișnuiți cu aspectul lor pentru ultimii 20 de ani și care nu acceptă că, de fapt, asta este o situație patologică, dar așa sunt eu. Sunt un pic mai corpulent, sunt un pic mai solid, dar așa sunt de multă vreme. Cea mai benefică comparație este cu acea perioadă din viață în care a fost definitivată construcția organismului nostru, adică atunci când am devenit adulți și întreb constant pe pacienți, care a fost greutatea dumneavoastră la 20 de ani? Exact, știu. Asta l-ați întrebat.

Și v-a răspuns. Era în jur de 80-85.

Kg. Orice se adaugă peste această greutate, mai ales în zona centrală, poate avea impact. poate să se constituie o povară pentru organismul respectiv respirator metabolic inclusiv mecanic pentru că vei căra în cazul dânsului încă 25 de kilogram în fiecare moment. Dacă ai mai mult decât atât, evident că diferența va conta cu mai multe semnificații pentru persoana respectivă. Deci eu cred că e o perspectivă care ar trebui să o aibă în minte toți cei care vor trebui să-i evalueze singuri dacă au o problemă. Pentru că dacă ai o problemă, te vei îndrepta către cineva care să te ajute. Cred că e primul pas.

Culmea e că tata nu a venit la consulta noastră conștientizând această problemă a obezității centrale, ci a venit pentru o altă problemă și a aflat de asta. Oricât i-am spus eu înainte, oricât poate i-a spus mama. E greu să fii medic acasă, să știi. Da, corect. Corect. Adică simplul fapt că a ajuns la dumneavoastră și a avut o consultație și o discuție de o jumătate de oră l-a convins într-un final și convingerea a fost atât de fermă, adică de atunci de când a fost călcat, trecut un an de atunci, efectiv nu a călcat strâmb. Adică a mâncat cât trebuie, a mâncat Același lucru ca înainte, porții mici s-au oprit acolo și se laudă, avem un grup al familiei pe care trimite evoluția lui în fiecare săptămână, evoluția acum stagnează la o greutate corectă, el tot o trimite, e foarte amuzant pentru că toată perioada asta, foarte random, în discuții pe care le are cu noi, cu familia, cu oamenii, foarte random zice, îți dă câte un număr, zicea 91. Adică noi vorbim despre viață, despre muncă și el zice 91. Zic ce? Zic 91. Zic ce 91? Am slăbit 91. Aveam săptămâna trecută 92, 91 acum. Ne-am amuzat mult, dar e cumva, e o... a fost un efect atât de bun al acestei consultații, pentru care vreau și acum să vă mulțumesc. Cu.

Multă plăcere! Cred că cei care se angajează în astfel de programe, indiferent care este soluția prin care vei slăbi, au încă o dată nevoie de cei din jur. Pentru că satisfacția acestei evoluții, bucuria de a împărtăși cu cei din jur, va trebui să oglindească aprecierea pentru efortul pe care l-au făcut și să-i stimuleze. Pentru că a pune în derizor tot acest parcurs provocator pentru ei, fie că e un tratament conservator, fie că e cu injecții, fie că e cu intervenții chirurgicale, îi dezamăgesc. Corect. Adică pe grupul familiei.

Sunt Artificii, de fiecare dată când primim poze. Artificii, laude, bravo. Am extrapolat.

De exemplu din familie, dar mi se pare că e foarte bun și cred că e un mesaj pentru toți cei care ascultă sau au în jur pe cineva care are o astfel de problemă să-i ajute, să-i susțină, să-i îndrepte către cineva care îi poate sprijinii, monitoriza, urmarii și mai departe să-i integreze așa cum își doresc ei. Să privim întotdeauna în față pe cel care îți este interlocutor, își cere ajutor așa cum te-ai privit pe tine, să-ți dorești pentru el așa cum ți-ai dorit pentru tine. Ce mesaj ați avea acum.

Spre final pentru oamenii care se uită la noi și care încă se simt rușinați, se simt judecați sau simt că.

Sunt fără speranță? Cred că există fără speranță, cel puțin pentru această boală. indiferent cât de gravă este forma de manifestare a acestei boli, că nu mai poți ieși din casă, că ești blocat la pat cu foarte multe tratamente sau că ai o situație corectabilă dar ți se pare că demersurile pe care le faci sunt prea agresive, cere ajutor. mergi către cineva care te va sfătui în ce direcție să mergi. Îndreaptă-te către ce astăzi medicina oferă, soluții eficiente, potrivite tuturor celor care au o problemă din acest punct de vedere. S-ar putea să fie subestimat impactul acestei boli, de cele mai multe ori, în cazul respectivului pacient, Cred că o consultație pentru un echilibru adecvat nutrițional ar trebui să fie în obiectivul fiecăruia dintre noi, fiecăruia dintre noi, indiferent de ce poziții avem în această societate. Super!

Vă mulțumesc foarte mult pentru pentru acest podcast și pentru aceste informații și de-abia aștept să continuăm discuția asta la bun bine, la evenimentul nostru. Mulțumesc.

Frumos pentru invitație. Este un subiect care mă preocupă de multă vreme și mi-aș dori să fie cât mai mulți cei care susțin această cauză, care vor convinge la un moment dat decidenții pentru a face mai mult în a controla, a preveni și a trata. Noi astăzi am discutat mai mult despre tratament, dar probabil că cele mai multe măsuri ar trebui să fie îndreptate către prevenție. Odată ce ai boala, da, ai nevoie de tratament. Ai o problemă, trebuie să mergi la medic, trebuie să mergi la cel care te ajută. Dar există o bună parte a societății care este expusă unui astfel de risc și atunci va trebui să ne îndreptăm cu măsuri eficiente pentru cauza.

Obezității. Exact și fix despre asta o să urmim la Bun Bine, pentru că pe 7 decembrie la Bun Bine Avem două conferințe, cum avem de regulă la evenimentele Bun Bine. În prima conferință o să discutăm cu Dr. Lavinia Bratu și Dr. Laura Gavrilas despre aceste măsuri de prevenție, despre microbiomi, despre cum alimentele pe care le mănânciți îți pot influența poftele, dar cum emoțiile îți pot afecta poftele și cum poți să jonglezi între ele și cel puțin să le înțelegi, să le observi, să iei măsuri de la început, dar După această conferință o să avem un brunch delicios, după care o să continuăm discuția pe care am avut-o acum și o să vorbim Poate punctual și despre prevenție și despre metodele concrete de tratament. O să luăm și întrebări din public în momentul acesta când înregistrăm podcastul. Încă avem bilete disponibile pe bunbine.ro. Dacă vrei să afli mai multe despre acest eveniment, poți să intri pe bunbine.ro. Ai toate informațiile acolo și despre bilete și despre ce o să discutăm și o să poți să vezi și alte branchuri de dinainte pe care le-am avut. Dacă te uiți la acest podcast după o dată de 7 decembrie sau nu ai ajuns, atunci verifică site-ul nostru drmihail.ro, avem un buton care se cheamă bunbină, dacă dai click pe el vezi toate evenimentele înregistrate și o să poți vedea și pe YouTube și pe site-ul nostru Acest eveniment bun bine despre slăbit și cunoașterea corpului, unde poți să vezi mai departe continuarea acestei discuții cu profesorul Căpăescu. Vă mulțumesc foarte mult din nou și de abia aștept să ne revedem cât de.

Curând la eveniment. Mulțumesc frumos pentru tot ceea ce faceți, să ajungă informație de calitate la cei care au nevoie. Eu mă voi limita la a-i trata pe cei care au deja forme evolutive de obezitate și care au nevoie de un tratament eficient și să nu pierdem timp valoros pentru ei. și sunt convins că mulți dintre cei care susțin cauza obesității se vor implica, așa cum face și dumneavoastră, pentru prevenție. Deocamdată avem în față o populație afectată care cere ajutor și avem măsuri eficiente, avem mijloace terapeutice care trebuie puse în valoare.

Mulțumesc foarte mult din nou, domnule profesor, de-abia aștept să vă revăd la bun bine. Mulțumesc și ție pentru faptul că ai rămas până aici. Dacă ai o poveste pe care vrei să ne o spui, scrie-ne jos în comentarii. Dacă ai reușit să scapi de greutate în plus până într-un anumit secret, povestește-ne povestea ta în comentarii sau dacă vrei să citești povestiile altor oameni, Poți să te duci jos în comentarii și să le citești, poate să să conversezi cu cel care a scris. Vă mulțumesc pentru toate mesajele, le citim pe toate, încercăm să răspundem la toate comentariile și mesajele voastre și mulțumesc bineînțeles Regina Maria pentru faptul că sprijină și acest episod și multe altele și sprijină practic acest demers educativ prin care aflăm lucruri și este absolut cunoscut că atunci când știi Cum funcționează corpul tău, ți-e mult mai simplu să iei măsuri corecte, pentru că înțelegi ce faci, înțelegi cum funcționează, înțelegi eficiența acelor lucruri și atunci ți-e mai ușor să le pui în practică. Și, pe urmă, asta facem aici prin aducerea acestor cunoștințe. Mulțumesc din nou, domnul profesor! Mulțumesc și vouă!