In Romania, only family can consent to organ donation after death, but you can register your choice now. The speaker argues that Romanians avoid talking about death, which keeps donation rates low, and that normalizing these conversations could change that.
Chapters
În România, conform legii, aparținătorii sunt cei care vor da acordul pentru donare sau dezacordul pentru donare. Cred că e, poate, cea mai sensibilă parte a întregului lanț, discuția cu familia. Practic, donare de organe este un legacy pe care tu îl lași post-morte. Și asta e, de fapt, chintesența problemei cu donare de organe. Noi, practic, într-un fel sau altul, trebuie să informăm populația ce înseamnă și să ajungem să-i întrebăm, să stărnim discuția, să-i încurăjăm să-și pună această problemă. Acum, poți, din timpul vieții, să faci această alegere? Poți, în timpul vezii, să faci această alegere. Există Registrul Național al Donatorului. Însă, întorcându-ne la discuția noastră de mai devreme despre deces, la noi nu prea se vorbește despre asta. Oamenii nu prea vor să vorbească despre așa ceva. Moartea, în general, are o imagine destul de proastă în țară, ca să zic așa. Noi mistificăm chestia asta, o lăsăm mai mult în zona spiritualului. Pur și simplu nu vrem să recunoaștem, de fapt, această natură absolut naturală a vieții. Faptul că viața are un început, Și are un sfârșit și cuva trebuie să avem chestia asta în vedere. Cred că în momentul în care vom ajunge ca societate să gândim așa, este și momentul în care vom rezolva această problemă. Adică practic demonstrând altruism umanitar față de seminii tăi.