A child who finds acceptance only on screens will eventually escape from reality. This monologue explores how virtual assistants and social media create psychological risks for kids, particularly when a nonjudgmental AI replaces real human support and shapes social development through age 25.
Chapters
Rețelele de socializare sunt, ca să zicem așa, o fază benignă a ceea ce va să vină pentru copiii noștri. De ce? Pentru că de un an, doi aproximativ, a apărut asistentul virtual, la care cel mai bun și mai cunoscut exemplu este ChatGPT. Hai să prespunem că e fica ta de 10 ani, da? Gândește-te că tu nu ești acasă, soția ta nu e acasă și ea îl are la dispoziție pe asistentul virtual care, Nu judecă, nu ceartă, nu pedepsește, își poate seta să vorbească cu vocea vedetei ei favorite, îți face temele, nu-ți dă bullying, nu te face să suferi, îi răspunde la orice întrebare și dialoghează cu ea, nu obosește 24 de ore din 24. Cum te bați tu, părinte, comunitate, școală și țară cu această ispită care n-a mai existat niciodată și care este incredibil de puternică? Care-i drogul pe care ni-l oferă această tehnologie? E o combinație de excitație continuă cu noutate continuă. Pe scurt, îmi place să dau acest exemplu. Stimul, stimul, stimul, stimul, stimul, stimul, stimul, stimul, stimul. asupra creierului tău care nu e format decât către 25 de ani. Întrebarea este ce faci cu un copil de 7, 8, 9, 10, 14, 18 ani care încă din copilărie e sub aceste două presiuni extraordinare? să-și creeze o fantomă care să fie mult mai atrăgătoare decât el și doi la mână să dialogueze în continuu cu un asistent virtual care îi oferă toate răspunsurile și îl face să nu se mai simtă singur.