De ce m-am lăsat de chirurgie?

Ok, de ce m-am lăsat de medicină? E de fapt un titlu ușor de tot clickbait pentru că în realitate m-am lăsat momentan de medicină clinică, adică de lucrul în spital și m-am lăsat de chirurgie. Sincer, alergam acum și am simțit efectiv nevoia să am discuția asta cu voi. De ce? Pentru că, probabil, voi, cei care mă urmăriți de peste 2 ani, ați văzut că de cele mai multe ori postam pe Instagram poze din spital, poze cu mine în sala de operație și la un moment dat nu le-am mai postat. Și foarte multă lume m-a întrebat de ce, am abordat subiectul ăsta în anumite podcasturi, dar nu am vorbit niciodată cu voi despre asta. Și pare bizar. Și înțeleg că pare bizar. Și înțeleg pe toți oamenii care atunci când le spun că m-am lăsat de chirurgie au o față, efectiv nu știu ce să zică, dar au o față ca și cum le-aș spune că am murit. Și ei nu știu cum să-mi zică, bă, îmi pare rău. Și după aia începea o demență de astea de, băi, dar de ce te-ai lăsat? Trebuie să te ții că erai bun. Asta era vocația ta. Și pot să înțeleg acest lucru. Pentru că în realitate este greu să ajungi la o astfel de decizie. Este greu și cred că nu e pentru oricine să ia această decizie aș fi înjust sau ipocrit să cred că oricine poate să facă asta pentru că este un efort imens în spate. După ce ai făcut 6 ani de de medicină, de facultate de medicină, facultate în care ai fost învățat să fii medic, după care faci șase ani de rezidențiat, în care intri în concurență cu colegii tăi mai mici, mai mari, încerci să demonstrezi cât de bun ești, intri într-o cursă de șoareci din care efectiv ți-e greu să ieși de acolo, ți se impun niște reguli absurde, lumea își bate joc de tine la propriu pentru că Așa devii medic, așa te căleși. Păi stai, dacă nu reușești să fii tare când ești înjurat și ți se dă o palmă la propriu, cum reziști tu la o sângerare când îți moare pacientul pe masă? Așa înveți să fii medic. Și, practic, după ce treci prin toate astea și ai terminat rezidențiatul și ai impresia când îți iei diploma de medic specialist că ai ajuns la finish, că în sfârșit o să-ți poți trăi viața de vis și începi să lucrezi și am lucrat 2 ani. în care am lucrat și la Curtea de Arge și în paralel am lucrat la Institut Clinic Fundeni, am luat un post în timpul rezidențiatului prin concurs la Institut Clinic Fundeni și cred că am fost singurul rezident în ultimii 20-30 de ani, rezident care ia post la Fundeni. Și aveam și post la Curtea de Argeș și, basically, mă bucuram de un respect deja din partea pacienților de la Curtea de Argeș. Toată lumea din oraș mă recunoștea. O, bună ziua, domnule doctor! Îmi plăcea să țin legătura cu pacienții, îmi plăcea să consult pacienții, îmi plăcea să-i văd preoperatori, îmi plăcea să-i văd postoperatori să-i urmăresc. Îmi plăcea ce făceam la funden, îmi plăcea proful, îmi plăceau doctorii mari. Intram în operații complicate, mă bucuram de un respect, eram destul de bun. Să cobori din punctul ăla și să-ți dai seama că, băi, de fapt nu îmi place ceea ce fac, mi-a fost extrem de greu. Pentru că îmi plăcea tot topping-ul, îmi plăcea garnitura, dar felul principal, adică să fiu în sala de operație și să operez, efectiv nu îmi plăcea. Și efectiv mă mințeam pe mine ani de zile că îmi place, că o să-mi placă, că o să devin mai bun și devineam mai bun. Am învățat să operez singur la curtea de Argeș multe patologii. Puteam să te iau și să-ți scot colecistul prin niște găurele mici cu o cameră, singur, cu o echipă mai mică care mă ajuta și care nu era mai bună decât mine. Puteam să scot singur un apendic, puteam să scot singur un cancer de colon. Venai la mine cu cancer de colon, eu știam să te deschid cu mâinile astea și cu capul ăsta, te deschideam pe burtă, dădeam peretele la o parte, Izolam cancerul de colon, stăteam colon, legam colonul cap la cap. Te închideam, te urmăream și tu te duceai acasă și erai fără cancer. Îmi plăcea foarte mult toată povestea și rezultatul și respectul de care mă bucuram, dar nu îmi plăcea să stau în sală și să operez. Și la un moment dat, efectiv, mi-am dat seama că trebuie să fiu sincer cu mine și să recunosc acest lucru, că nu-mi place să operez. Și cel mai mișto moment pentru mine a fost atunci când Șeful meu de la Funden a încercat totuși să mă convingă să aibă ultimul cuvânt de spus și am rămas în sala de raport, eu și cu echipa noastră, care era atunci de vreo 6-7 persoane. Și șeful mi-a zis, băi, Mihăiță, dar hai să totuși te duci la un curs de laparoscopie, poate faci ceva mai special, poate... Adică rămâie păcat să rămâie. Și atunci i-am dat cumva un ultim argument, pentru că senzația era că eram cumva blamat că s-a investit în mine și sunt foarte bun și e păcat să privezi oamenii de munca pe care o știu să o fac și i-am explicat că de fapt eu nu sunt atât de talentat cum este el sau cum este de exemplu rezidentul meu mai mic, care este mai mic și nimeni niciodată în chirurgie nu recunoaște când cineva e mai bun, în special cineva mai mic decât tine și fix asta am făcut. I-am zis Nu sunt la fel de bun, nici macar cum este rezidentul meu mai mic. Rezidentul meu care e cu 5 ani mai mic decat mine sau 4 ani este deja mai bun decat mine. Eu nu sunt un talent. Sunt un chirurg average si pot sa fac treaba average, dar nu sunt vioara intai. Sunt un trombon din capatul orchestrei care poate fi oricand inlocuit si nimeni n-o sa observe asta. Si sunt oameni sa inlocueasca. So basically, asa mi-am dat seama ca nu mai vreau sa fac chirurgie. și în felul ăsta m-am lăsat de chirurgie. Ce am avut însă, am avut alte activități de care mă ocupam în paralel cu chirurgia. Am avut partea asta de social media pe care o fac și pe care am început să o dezvolt mai mult în perioada asta. Am avut comunitatea asta care sunteți voi de fapt și pentru asta vreau să vă mulțumesc pentru că fără voi n-aș fi putut să mă las de ceva ce nu-mi place. Ar fi forțat să continui să lucrez într-un domeniu care nu-mi place, ceea ce se întâmplă foarte des pentru că în facultatea de medicină nu ai timp sa-ti dezvolti niciun alt fel de skill si niciun alt fel de talent si ajungi la 40 de ani si poate sa-ti dai seama ca nu-ti place sa mai profetezi medicina dar asta e tot ce stii sa faci si asta e singurul lucru bun pe care il poti aduce in societate si pentru care poti fi remunerat si continui sa faci asta. Asa ca m-am lasat de chirurgie dar nu m-am lasat de medicina pentru ca ceea ce fac acum imi necesita mai mult timp in cercetare. și mai mult timp în ACT. Un lucru care nu îmi plăcea la chirurgia este că la noi veneau doar pacienți bolnavi și n-aveam cum să mă ocup de pacienți sănătoși pe care să încerc să-i țin sănătoși. Și într-un fel, poate sună absurd, dar oamenii care mă urmăresc în momentul de față îi consider într-un fel, un fel de pacienți sănătoși. pacienti sanatosi care acum sunt sanatosi dar risca sa ajunga bolnavi, asa cum foarte multi bolnavi au fost sanatosi odata si au ajuns bolnavi din cauza stilului de viata pe care avem timp acum sa il corectam, dar ca sa il corectam trebuie sa intelegem cum functioneaza corpul si aceasta intelegere a cum functioneaza corpul cred ca e doar 5% din proces. Dupa aceea trebuie sa intelegi ce functioneaza pentru tine si cumva sa prindi o motivatie si sa faci un plan care sa functioneze pentru tine. Și practic asta fac acum. Citesc mult mai mult decât citeam când eram în chirurgie, studiez mult mai multe probleme, combin mai multe studii din care poate să iasă un material la care lucrez și pe care în final îl postez aici. Și ce vreau să mai zic este că după ce m-am lăsat de chirurgie s-au întâmplat două lucruri. Un lucru rău și un lucru bun. Lucrul rău relativ este faptul că în continuare îmi lipsește. Îmi e dor de medicină, îmi e dor să văd pacienți față în față, să vină la mine un pacient care e pierdut, e confuz, vine cu o problema si eu o sa incep sa caut in acea problema. Si aici sunt atat de multe lucruri misto. Faptul ca fiecare pacient e ca un O-Kinder asa il denumim noi pentru ca are o surpriza in interior, in chirurgia era la propriu O-Kinder adica cand deschideai un pacient si nu stiai ce gasesti acolo dar Orice pacient in final e ca un ou kinder în care nu știi la ce să te aștepți și ce vei găsi în interior și începi să cauți și ai surprize și ai challenge-uri. Mi-e dor de nopțile alea în care nu mă culcam ci stăteam și căutam patologia pacientului meu, patologiile asociate. Ce antibiotic pot să iau? Ce i-ai scris în antibiogramă? cum îl afectează acel antibiotic, faptul că el este cardiac și așa mai departe acest quest în a căuta soluții pentru un pacient și ulterior urmărirea pacientului și satisfacția imensă pe care o ai atunci când pacientul tău este mai bine și îți dai seama că tu împreună cu pacientul tău, pentru că l-ai convins, pentru că l-ai îngrijit, pentru că ai dat sfaturi bune și ai avut o logică medicală bună în spate, împreună cu el ați reușit să domoliți boala sau să înfrângeți acea boală și pacientul în final se simte mai bine. Și când te vezi cu acei pacienți pe stradă sau când te urmărești cu ei sau când îți dau un mesaj de ziua ta și zici ei sunt foarte bine după 5 ani și îți mulțumesc pentru asta, e cumva o senzație care îmi lipsește. Și cum ziceam, acel quest, acea interacțiune cu pacientul îmi vițește și pentru asta Nu o să mă opresc aici, adică nu o să fac doar content, pentru că am 35 de ani și mi-am dat seama că 35 de ani, cum ziceam, în 2022, cu tehnologia pe care o vom avea în 2040, pe care sper să-i prind, cu tehnologia pe care o vom avea în 2050, eu cred că am o probabilitate foarte mare de a trăi peste 100 de ani. De atitudinea tehnologiei, de atitudinea regulilor pe care le respect și de faptul că am grijă de sănătatea mea acum când am timp mai mult decât când eram la chirurgie. și ținând cont că eu sper și cred că o să trăiesc 100-120 de ani, îmi dau seama că acum la 35 de ani eu mi-am trăit doar un sfert din viață. Este doar un sfert din viață în care am reușit să termin o facultate de medicină, să termin un rezidențiat, să învăț o meserie, să învăț altă meserie, ceea ce fac acum și nu vreau să mă opresc aici. Și vreau în viitorul apropiat cea mai probabil e să mă înscriu la al doilea rezidențiat, să fac rezidențiatul de diabet și de boli de nutriție și eventual să caut o pregătire în ceea ce înseamnă medicină funcțională. Medicină funcțională este o specialitate încă nereglementată în care din păcate se ascund foarte mulți vraci, sunt foarte mulți medici care se duc pe cărări greșite și recomandă lucruri nedovedite. Totuși medicina funcțională în esența ei se referă la căutarea cauzei bolii și încercarea reversării acelei boli prin repararea, să zic, cauzii, prin repararea comportamentului nociv care a dus la acea boală. Spre exemplu, dacă te-ai îngrășat pentru că ai avut un stres cauzat de, nu știu, prea multe antibiotice care ți-au distrus microbiomul și ai făcut ansietate și depresie și ai mâncat prea mult și asta a devenit o boală biologică și tu te-ai îngrășat din cauza asta, Practic, să tratezi acel om nu înseamnă să-l trimiți la sport și la dietă, ci să te duci și să cauți cauza, să-i repari microbiomul, să-i repari ansietatea și depresia, să vezi cum poți să modifici alimentația lui și comportamentul lui astfel încât lucrurile astea să se estompeze și el să revină la greutatea normală. Cumva asta-n mare este medicina funcțională de care sper să mă ocup în următorii 5 ani. So basically asta am vrut sa va povestesc. Cum m-am lasat de chirurgie, faptul ca mi-a fost greu cum v-am spus. E foarte greu sa cobori de pe un piedestal pe care societatea te-a invatat sa stai. Societatea te invata ca medicina si medicul si doctorul este un Dumnezeu care sta acolo si ajungi sa crezi asta. E foarte usor pentru ca esti... Nu înțelegi, nu te duce capul să-ți dai seama că ești un simplu om care a citit niște reguli, a stat și el un pic la un birou și l-a înțeles, a pus și el mâna pe câțiva pacienți și se duce și el și aplică același reguli la alți pacienți. E foarte greu să înțelegi că ești doar atât. Când toată lumea se uită la tine ca la un Dumnezeu și se inclină când treci pe hol și vezi că așa s-a făcut și cu șefii tăi, Nu intelege asta. Si devii si tu la fel. Si cand esti un semi-Dumnezeu, ti-e foarte greu sa cobori de acolo. Adica iti place sa fii Dumnezeu, dar nu iti place medicina pe care o practici, nu iti place profesia ta. Sunt atat de multi doctori care nu au vocatie asta si care isi bajoc de pacienti si e clar ca nu e treaba lor sa fie asta. le-ar fi plăcut mai mult să aibă un magazin și să facă gestiune în magazin și să vândă acareturi și să facă bani în felul ăsta. Dar ei obișnindu-se cu această senzație de Dumnezeu, efectiv, ți-e foarte greu să cobori de acolo. Pentru că în realitate tu poți să Ok, te lași, ai făcut chirurgie? Bă, dar nu-ți place, poți să te lași și să faci Uber. Și nu e o rușine să faci asta, adică nici măcar e și ciudat să spun că nu este o rușine să faci asta. Poți efectiv să te faci Uberist și să faci Uber. Mie mi-ar plăcea să mă registrez mașina la Uber și să fac Uber. Deci efectiv cred că o să fac asta într-o zi. Efectiv mi-ar plăcea să conduc noaptea, să iau oameni de la diverse locații, să-i duc în alte locații și dacă oamenii ei vor să port discuții cu ei și să le pun muzica pe care ei vor să o pun și să conduc noaptea în oraș când este liber. Mi-ar plăcea să fac asta. Sau să fac Glovo sau, în fine, să livrez mâncarea acasă. Efectiv mi-ar plăcea să mă duc să iau o mâncare de la restaurant să văd ce mănâncă oamenii și când ajung la lușa lor să le zic, dacă vor, cum e bine să combine mâncarea aia și că întâi e bine să mănânce salata, după aia carnea și după aia pireu. să nu înceapă cu pireu, pentru că o să le crească glicemia, să le și explic de ce. E foarte greu să... și culmea este că dacă te duce capul, poți să dezvolți lucrurile astea mai departe. Dacă te duce capul și te apuci de Uber, poți după aia din banii străniți să cumpere o mașină, să angajezi un șofer pe Uber, poți să, nu știu, să faci curiera, după aia, habar n-am, poți să dezvolți un business de genul ăsta de la o simplă activitate de acest fel. dar medicilor le este foarte greu sa coboare de pe piedestalul de semizeu si, in fine, ideea nu e despre ceilalti, ideea era sa vorbesc despre mine si mie mi-a fost foarte greu sa coboar de pe piedestalul de chirurg. Am avut cateva sedinte de terapie in care tot ce am vorbit cu terapeutul era ce fac eu acum? Dar cum sa se mai raporteze oamenii la mine daca nu ca domn doctor sau domn chirurg? Eu daca nu mai sunt chirurg, eu ce sunt? Efectiv pierdut. Efectiv pierdut și ăsta era motivul principal pentru care mă țineam. Uite așa, mă țineam de chirurgie și nu voiam să-i dau drumul pentru că chirurgia asta îmi dădea mie o identitate, ceea ce era o prostie. Era, de fapt, o agățare de ceva pentru că eu, de fapt, nu-mi cunoșteam identitatea mea și nu știam că... nu realizeam că pot, foarte simplu, fără să dau un raport nimănui, fără să dau explicații nimănui, sa ma las de ceea ce nu-mi place si sa fac ceea ce-mi place. In final asta e ceea ce fac, asta e ceea ce-mi place si pentru ca video-ul asta s-a prelungit vreau sa va spun si care este partea buna acestei lasari pe care am avut-o, care din nou e o chestie pe care nu pot sa zic ca toata lumea o poate face, dar in situatia in care eu am lasat chirurgia, ceea ce s-a intamplat ulterior si a fost bun e faptul ca N-a trebuit să mai dau raport anumitor oameni, nu trebuia să mai îndur anumite înjosiri și să fiu disponibil oricând vrea cineva și oricând cineva are niște mofturi. N-a mai trebuit să-mi distrug viața cu nopți nedormite și chemat de acasă când eram în timp liber și stat super mult peste program. Am mult mai mult timp acum liber pentru mine, cu toate că lucrez aproximativ la fel de mult Eu mi-aleg cand lucrez, ce lucrez si ce fac in ziua respectiva. De exemplu, acum este joi, este ora 12 si jumatate, pranz si eu inca n-am lucrat. Cu toate ca inregistrarea asta este o forma de munca, dar eu pana la ora asta n-am lucrat. M-am trezit la 7 si jumatate, am facut mic dejun, m-am jucat cu fimea, car s-a trezit cealalta fimea, am schimbat-o, i-am dat lapte, m-am dus in parc sa alerg, m-am intors si fac inregistrarea asta acum si pot astazi sa aleg sa nu mai fac nimic. Pot să las proiectele de astăzi pe mâine, să le fac mâine, dar va trebui să lucrez sâmbătă, duminică și practic pot să am timpul meu liber, pot să am mai mult timp cu copiii mei, pot să mă ocup mai mult de mine. Iar din punct de vedere material, trebuie să fiu sincer, este mult mai bine decât ce primeam ca și plată atunci când făceam chirurgie și când lucram în spital. Și asta datorită vouă, pentru că am unele materiale care sunt sponsorizate, fac anumite colaborări cu anumite branduri și ceea ce îmi permite să câștig mai bine este faptul că Voi îmi dați atenția voastră. Pentru că postez anumite lucruri care sunt interesante pentru voi, sunteți curioși de ceea ce fac, mă urmăriți. Și pentru că mă urmăriți, atenția voastră într-o anumită măsură, câteva minute pe zi, este îndreptată spre mine. Această atenție se poate vinde. Și chiar dacă sună ciudat, trebuie să vă gândiți la detalii. Cred că este foarte important să vedeți cum cineva vă vinde atenția. Pentru că eu niciodată nu o să colaborez cu brand-uri în care nu cred sau brand-uri care promovează sănătatea dar n-au dovezi în spate sau brand-uri dubioase. Niciodată n-o să fac asta. Mai mult din jumate din propunerile de a colabora pe care eu le primesc, le refuz. Pentru că nu pot să vă promovez vouă de exemplu, nu știu, ulei de prăjit. Nu am cum să fac asta. Sau n-am cum să vă promovez vouă uleiuri sau gumite cu CBD pentru că n-au studii în spate alea producătorul respectiv. N-am cum să vă promovez, habar n-am ciocolată sau dulciuri sau alimente care sunt nesănătoase. Primesc foarte multe colaborări de acest fel pe care le refuz pentru că vă respect și pentru că nu pot să vă arat niște porcării doar pentru a primi niște bani, cu toate că pentru mine ar fi simplu. Aș lua niște bani să vă zic, ei prieteni, iau-te prietenii mei de la vitamina D, luați vitamina D că vă ajută la sănătate. Păgați bine la cap, luați vitamina D, bang, am încasat banii. Nu am nevoie de banii ăștia pentru că pe voi nu vreau să vă păcălesc. În al doilea rând, ori de câte ori placez un material publicitar în materialele mele, O să anunț acest lucru, o să vă spun, hei, aceasta este o colaborare sau firma X sprijină acest video. Ce înseamnă? Că eu vorbesc despre sănătatea somnului, de exemplu, și o firmă care vinde produse care te ajută la somn, habar n-am niște saltele, vine și sprijină acest video. Acea firmă mă plătește pe mine, eu fac video respectiv care este despre sănătate, nu este despre saltele și într-un moment pot să vă spun că acest video este sprijinit sau sponsorizat de firma respectivă. Cam asta am vrut sa zic, cam asta este un scurt, care nu e foarte scurt, update al activității mele din ultima vreme și planurile mele de viitor. So, da, mulțumesc că m-ați urmărit până acum. Lăsați-mi un comentariu jos în secțiunea de comentarii dacă chiar v-ați uitat până la capăt și ne vedem cu alte materiale și vă țin la curent și pe viitor când mă înscriu la diabete și bălântriție, când o să urmez alte cursuri și de-abia aștept când o să pot să dau din nou consultații pacienților atunci când o să mă decid în ce sferă pot să dau acele consultații și vreau să dau acele consultații. Oameni buni, aveți grijă de voi și faceți alegeri corecte. Ciao!