Oana Nicolau explains why Romanians feel shame about sex: generations passed down messages calling it dirty, we lack open vocabulary, and we avoid words like penis. She argues shame kills satisfaction in relationships, and that talking openly with your partner, knowing your own body, and channeling curiosity into intimacy can help.
Chapters
De ce crezi că ne este rușine să vorbim despre sex, și în ziua de astăzi?
Da, ne-a fost rușine și din păcate ne este rușine în continuare. Sunt două lucruri, de fapt. Nu este doar rușine, este și teamă. Avem teamă și avem rușine. Și așa cum probabil că deja știm, mulți dintre noi, teama vine din necunoscut. În momentul în care nu se vorbește despre sex, în momentul în care Sexul este un subiect tabu, este ceva privit așa cu respingere sau poate cu indiferență. Pentru mintea unui copil, a unui adolescent și a unui tânăr adult, sexul devine o nebuloasă. Acest necunoscut ne face să ne fie teamă de sex și este o realitate. pe care o întâlnesc de asemenea. Când ajungem la discuții în cabinet cu clienții despre sexualitate, nu de foarte puține ori se întâmplă ca oamenii să pronunțe acest cuvânt. Teamă, mi-este teamă. Nu știu ce să fac, nu știu cum să fac. De vorbi nu se mai pune problema, pentru că acolo intervine partea de rușine și o să revin imediat. Dar îmi este teamă pentru că nu știu ce să fac, nu știu cum să fac, nu știu cum să mă comport, nu știu dacă este bine să simt ceea ce simt, să-mi dau voie să simt și toate aceste lucruri de fapt la ce duc? La un act sexual nesatisfăcător. Și partea de rușine vine din acele mesaje pe care le primim de generații întregi, cum că sexul este murdar, sexul este urât, este rușinos, nu pune mâna acolo, nu ai voie să te atingi, nu te uita la... să nu te uiți la penisul partenerului. Bine, nici nu se pronunță cuvântul penis, da? Să nu te uiți, nu ai voie să vezi. Stăm sub lapumă cu lumina stinsă și atunci, sigur că noi... Noi suntem ființe sexuale, ne place sau nu să recunoaștem asta, suntem ființe sexuale, avem pulsiuni sexuale de când ne naștem. Și atunci corpul nostru începe să simtă anumite lucruri în zona sexualității. Și din această rușine, din aceste mesaje pe care noi le-am tot primit, se naște această rușine și din nou nu îmi dau voie să simt. Mi se pare că fac ceva necuvincios, mi se pare că fac ceva ce nu am voie să fac și asta mă încarcă și cu niște sentimente de vinovăție. Și dacă e să luăm tot ce am spus anterior, îți imaginezi cu ce bagaj minunat ajungem noi în pat cu partenerul.
Da, poate uneori îl putem, adică cred și sper că uneori putem să depășim această rușine fix cu o singură persoană, dar probabil că dacă am fi mai deschiși în a vorbi despre sex, probabil că am putea avea o experiență și mai mișto în final.
Evident și până la urmă comunicarea. Nu avem cum să scăpăm de comunicare nici în materie de sex, deci... Este foarte important să discutăm aspectele sexualității noastre, aspectele ce țin de noi ca ființă sexuală, dar în primul rând este important să ne cunoaștem noi pe noi ca ființe sexuale, ca să putem apoi să mergem să vorbim cu partenerul despre asta. sau există și varianta în care poate avem un partener mai experimentat, un partener mai deschis, care poate să ajute cu empatie, cu răbdare, prin niște întrebări calde, cu căldură, poate să ajute partenerul să se deschidă în planul acesta al unor conversații despre sex.
Aici, uite, aș vrea să ajungem la un moment dat și la asta. Ce poți să faci dacă, într-adevăr, tu poate ești mai dezinhibat și partenerul este mai rușinos? Care ar fi instrumentele în al dezinhibat și pe el? Adică cum am putea să explicăm această rușine? Pentru că și din punct de vedere anatomic, organele sexuale Arterele care irigă organele sexuale, nervii care innervează organele sexuale, sunt denumite în latină pudentale și prin traducere, noi la medicină învățăm despre artere rușinoase, nervi rușinoși, deci artera care irigă penisul este o arteră rușinoasă, așa se numește anatomic. Deci oamenii de-a lungul timpului au făcut din sex ceva rușinos. Și înțeleg că de-a lungul evoluției noastre, inițial când trăiam în triburi, sexul era ceva liber, era ceva împărțit între oamenii tribului, iar la un moment dat lucrurile au devenit rușinoase, inclusiv denumite în medicină, și au rămas și astăzi rușinoase.
Din momentul în care am început să ne îmbrăcăm, știi că pe vremurile acelor de care vorbeai tu acum mulți, mulți ani, oamenii trăiau liber, da? Poate se acopereau pe aici și pe acolo, poate dacă trăiau într-o zonă caldă, nici nu se acopereau în niciun fel. Pe măsură ce am evoluat și am început să ne acoperim, zona intimă a devenit din ce în ce mai acoperită și mai greu accesibilă.
Ok, am început să o acoperim, nu mai vedem. Sunt o fel de teorii care spun că, la un moment dat, lucrurile erau toate împărțite. Când trăiam în trib presupune că, sexul fiind la liber, cumva oamenii nici nu știau cine copilul cui este, erau copiii tribului. Toată lumea, toate mamele participau la creșterea acelor copii, tații participau la creșterea acelor copii până când au apărut proprietățile. Și a trebuit să te gândești la cui lași moștenire proprietățile tale. Și atunci am devenit cumva monogam și se consideră că monogamia este un fel de construct social. Crezi că noi ca ființe umane suntem prin natură poligami sau suntem deja transformați în monogami?
Teoria mea este că suntem deja transformați în monogami. Și aici e o discuție destul de amplă pentru că au tot felul de păreri. Eu cred că suntem monogami. Faptul că eu mă uit la un alt bărbat, altul decât soțul meu, sau că un bărbat se uită la alte femei, asta nu înseamnă că el își dorește neapărat să fie cu acele femei, să ajungă, nu știu, la un act sexual cu acele femei sau la o relație de orice natură cu ceilalți. Ci mai degrabă ne ajută să ne inspire și să devenim mai curioși în legătură cu propriul partener. Pentru că dacă eu văd un bărbat care este, nu știu, aranjat, îngrijit, poate are un discurs frumos, nu știu, ceva mă atrage la acel bărbat, asta nu înseamnă neapărat că nu-mi place de soțul meu sau că-mi doresc să merg mai departe cu acel bărbat și mai degrabă aleg să aduc acele lucruri în relația cu soțul meu și să-l încurajez poate să fie mai atent cu el, mai îngrijit, poate să facă niște lucruri care să-l ajute în creșterea lui personală.
E ok să ne uităm curioși la alți oameni, din punct de vedere sexual, când avem deja un partener?
Acum, nu știu la ce te referi cu asta.
E ceva foarte simplu. Cred că orice bărbat, și cred că e valabil și pentru o femeie, dacă vezi un potențial partener sexual străin, pe stradă, să fii cumva curioși. să te uiți cu interes fără să vrei să faci pași înspre, rațional, spre a intra în legătură cu el sau a flirta cu el. Pur și simplu te uiți curios la un alt... Posibil partener sexual.
Potențial, da.
Dar, adică ai această curiozitate.
Nu neapărat că și avansezi în această curiozitate, dar cum ar fi?
Nu mă gândesc. Probabil că te obții să avansezi, pentru că știi că ești într-o relație, nu se cuvine, îți iubești partenerul, știi că poți să-l pierzi dacă te duci în zona respectivă. Adică cred că sunt foarte multe, cum să zic, cauze compuse. care te fac pe tine sa stii ca rational e corect sa te aptii dar ai oarecare curiositate sexuala la adresa altcuiva care e doar curiositate.
Si secretul este cum aduci curiositatea aia in relatia pe care o ai tu. Ce faci? Ca practic ceea ce spui tu este ca acea persoana te straneste intr-un fel sexual, da? Cum faci sa aduci toata simtirea aia in relatia pe care tu o ai acasa? Este ca și când te-ai uitat la un film, poate nu neapărat la porn, dar la un film, nu știu cum era, Fifty Shades of Grey, cu foarte multă sexualitate acolo. Foarte multă lume care am vorbit după ce au văzut filmul mi-au spus că au simțit un impuls sexual, o dorință sexuală, libido, a fost pe pereți, totul a fost extraordinar. De ce? Pentru că, practic, ce s-a întâmplat acolo a fost că s-a activat zona sexualității. Și la fel este și legat de ce ai spus mai devreme, știi, văd pe cineva, mă stârnește într-un fel, me activează toată zona asta sexualității din mine, care poate că era latentă, și ce fac? Mă duc acasă și mi-o descarc împreună cu partenerul.
Ok, da, e o metodă safe de a transfera energia asta în ceva pozitiv.
Iar dacă vreau să merg mai departe, înseamnă că am niște probleme acasă și nu trebuie să fie neapărat de natură sexuală. Înseamnă că am niște probleme acasă în relația mea de cuplu și asta mă face să fiu deschis către a explora și alte posibilități.
Ar fi un semn de alarmă că ar trebui să repari lucrurile.
Și ar fi un semn de alană pe care ar trebui ca individul să și-l pun. Adică dacă eu simt mai mult în legătură cu acel om, cu acel bărbat sau cu acea femeie, ar trebui să-mi pun niște întrebări, să-mi întreabă, ok, ce nu merge acasă la mine, desând atât de in în a mă duce după celălalt? Cel mai înțeleg lucru pe care putem să-l facem este să mergem acasă, să avem niște conversații cu partenerul, să vedem ce avem acolo de găsit, de reparat, de îmbunătățit, da?
