Mihail Pautov talks about the trap of endless to-do lists: he keeps adding projects, podcasts, and tasks expecting the list to shrink, but it never does. The anxiety spikes both when the list is full and when it starts to shrink, because reducing it just means adding more. Life becomes a snowball that keeps growing.
Chapters
Eu am acest to-do list, îmi vin proiecte, am podcast-uri, am emisiune de filmare, trebuie să merg la fundent,
trebuie să fac
aia,
trebuie să dau mail-ul, trebuie să scriu asta, am ideile
astea și mă uit la lista asta și am constant iluzia că la un moment dat se va termina, dar e o minciună, oameni buni, ea nu se termine niciodată, ele îți tot adaugă. Culmea este că am anxietate când văd lista plină. Măi, când lista devine mai mică, mă apucă cu anxietate. Păi stai un pic, de ce avem? Nu, hai să mai căutăm oameni la podcast să mai căutăm, să facem alea, hai să mai luăm proiecte. Ce se întâmplă? De ce nu e lista plină? Și uite așa viața este ca un bulgăre care se învârte, care se face din ce în ce mai mare, dar noi avem iluzia că el se dăstramă, dar el e din ce în ce mai mare. Păi cum să nu te simți ocupat?
Păi da' ai zis tu o chestie, ai zis că se adaugă la listă, dar cine le adaugă la listă? Tu le adaugi la listă, tu le prioritizezi, tu zici uite asta e foarte important, n-am cum să nu fac chestia asta, știi?
Și
cred că acum, în special de când suntem în era asta digitală, în care totul este foarte accesibil, mi se pare și un păcat să zici nu. Adică dacă tu ești o persoană cu o perspectivă mai hedonistă, îți place să te distrezi, să te relaxezi, să te simți bine, poate că nu simți presiunea asta de productivitate tot timpul. Dacă lucrezi într-o corporație, dacă ești foarte ambițios, dacă ești antreprenor, ai impresia că dacă spui nu odată, va fi nu întotdeauna. Nu se mai întâmplă nimic, nu mai apare un invitat, nu mai apare o afacere, nu mai apare o piață, știi? Și până la urmă, cred că e lucru manual, în sensul că ne-l facem noi cu mâna noastră.