Despre corp si minte | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Cezar

Oameni buni, vă salut! Eu sunt dr. Mihail și bine ați venit la acest prim episod dintr-o serie de podcast-uri cu invitat. Avem și un nume pentru această serie și numele acestui podcast o să fie Boabe de Cunoaștere și o să vă întrebați de ce boabe. Pentru că un bob este ceva ce plantezi în pământ și dacă pământul este fertil, la momentul potrivit, acel bob o să încolțească și poate să dea naștere la un copac, la o pădure, la o livadă și în final și tu poți să beneficiezi de pe urma acestei creșteri, dar și societatea și oamenii din jurul tău. Vreau să vă anunț că la acest podcast o să avem invitați oameni de știință, medici, psihologi, cercetători, dar și oameni de cultură, filozofi, scritori, artiști. Și ceea ce încercăm să facem aici este să obținem de la fiecare câte un bob de cunoaștere care să se implanteze acolo și poate, poate la un moment dat să dea roade. Și mă bucur foarte tare să pot deschide această serie de podcast-uri cu un medic și creator de conținut, dr. Cezar. Doctore, te salut!

Salutare! Frumoasă introducere! Acolo, în această pădure pe care vrem să o plantăm, o pădure amazoniană, să zicem așa, cu o mare diversitate de cunoaștere, aș putea planta mai multe boabe, nu doar din medicină, mai ales că eu sunt...

Astea sunt boabe!

Mai sunt boabe, da! Am zis așa, doctor Cezar, un cardiolog non-conformist, dar eu sunt și antreprenor și om de business și multă din experiența mea vine din afara medicinei și poate de asta sunt așa mai atipic, să zicem.

Vreau să le zicem și oamenilor de ce am decis amândoi să facem acest podcast, pentru că Ne-am tot văzut de câteva ori și ultima noastră întâlnire a fost foarte fructuoasă, să zic așa, pentru că am început din argumente și din a ne contrazice pe anumite teme și în final ce mi-a plăcut este că de primera dată ajungeam cumva la aceeași concluzie, chiar dacă abordarea era diferită.

Da, pare poate în exterior și oamenii văd că noi poate ne contrazicem pe anumite teme, dar atunci când ne întâlnim.

Ne întâlnim de acord, să zicem. Cum ar fi vitamina C. Iau sau nu iau vitamina C?

Această întrebare, e albă sau neagră, oamenii vor să știe un răspuns simplu pentru că nu au atâta răbdare să vadă detaliile, pentru că, până la urmă, răspunsul stă în detalii. Când, cum, cantitatea, calitatea, contextul, contează mai mult și avem nevoi diferite, în momente diferite. Și atunci, în materialele mele, eu asta am încercat să detaliez, numai că, până la urmă, dom'le, iau sau nu iau. În situații acute, în situații de stres acut, în anticiparea unui stres, un examen de exemplu, și sunt studii în sensul ăsta, da, e recomandat să luăm vitamina C pentru că vitamina C e implicată în producerea noradrenalinei. Noradrenalina este un neurotransmisator de stres. anticipat, adrenalina mai mult surpriza, stresul tip surpriza. În astfel de situații, că am stat prea mult la soare și am făcut insolație, că am avut o intervenție dentară, că am avut o intervenție chirurgicală, pentru că vitamina C ajută la sinteza colagenului, la vindecarea și repararea vaselor de sânge, Da, dar pe termen lung nu este ok. Și mai ales o vitamina C sintetică, cum e foarte multă de pe piață și la care se face recomandare cumva în mod agresiv. Adică am început noi să vorbim despre vitamina C și noi și alții. Ce fac companiile producătoare de suplemente?

O fac de fapt de mult, o fac de mult timp.

Dar acum parcă prea insistă și că trebuie să o luăm zi de zi. Asta înseamnă comerțul. Noi n-am spus niciodată și nici eu, nici tu.

Dar tu îți dai seama câtă vânzare ai făcut la vitamina C?

Poate pe unii am ajutat cei care au luat în exces vitamina C, în exces, excesul e doar pe termen lung. Pe termen scurt crește puțin tranzitul intestinal și dacă ai fost mai constipat, să zicem că te-a ajutat. Nu știu dacă a făcut chiar atât de mare gaură în buget, ținând cont că oamenii dau bani pe foarte multe lucruri inutile și dacă ne uităm pe rafturile supermarketurilor, câte lucruri nocive consumă zi de zi, așa încât dacă a mai luat și o cutie de vitamina C pe lună, nu cred că asta e neapărat o problemă. Da, pe termen lung poate afecta imunitatea, excesul de vitamina C, dar sunt persoane carențate. Acum, e soluția ideală să consume alimente bogate în vitamina C și asta am spus întotdeauna. pe moment, în perioada acută, nu ai cum să mănânci un kilogram de kiwi. Și atunci te ajută suplimentul. Și atunci din ce perspectivă e bună sau rea? Dacă ne dă gaură în buget și zicem facem o urină scumpă, mai nu-i chiar așa scumpă vitamina cei.

Eu cred că atunci când vorbim de un supliment trebuie să ne referim la... trebuie să facem un raport între un potențial risc și beneficiu dovedit. Și dacă ar fi, îmi place Peter Attia care face comparația asta, spune, hai să compărăm. E ca și cum, ce faci, te apleci în fața unei trotinete să ridici o bancnotă de 5 lei sau te apleci în fața unui tramvai să ridici o bancnotă de 100 de dolari. Și cred că... O sută de dolari fiind beneficiu mare, tramvaiul fiind riscul mare la care te expui. Și atunci cred că vitamina C este ca și cum te-ai aplecas în fața unei trotinete. Riscul este mic, are un profil de siguranță bun, prețul e acceptabil, beneficiul e discutabil. Adică ca să tranșăm și să închidem subiectul ăsta, am tot vorbit la ca ziua asta. să știți, după ce apostați Dr. Cezar pe social media că el nu mai răcește până când ia vitamina C. Și eu, absolut în afara acestui context, auzind o reclamă care zice, dom'le, ca să nu străcească copilul, dă-i vitamina C preventiv și am făcut un video în care am zis, băi, nu avem dovești scientifice. De fapt, avem studii care dovedesc zero beneficiu în a lua preventiv vitamina C, foarte multă lume tag-uri la mine, dar de ce-s doctor? Ce s-ar zice asta?

Tag-uri la tine.

Și ne-am auzit la telefon și într-adevăr, în final, din păcate, în această problemă a vitaminei C, nu există studii care să dea dozele Potrivite la oamenii potrivite.

Adică, mega doze.

E foarte greu să faci asta.

E foarte greu să dai dozile potrivite pentru că cuiva... Eu, de exemplu, dacă... Și asta m-a intrecut acum șapte, opt ani, când am început să învăț cum se ia vitamina C și mă lua... Treceam de primul prag și nu eram foarte atent și trecea prima zi și simțeam că mă ia răceala, ajungeam să iau și 10 grame pe zi. Un gram din trei ore, din două în două ore. Acum mai e nevoie, pentru că eu simt deja înainte să apară primele simptome, am starea, băi, am fost cam surmenat, m-am expus prea tare la frig și am fost poate transpirat sau a fost cineva din preajmă bolnav și eu îi dau și ajung la 2-3 grame și gata, nu mai am absolut nimic, dar nu doar asta, pentru că eu iau și vitamina D, iau și zinc, iau și magneziu, iau și potasiu, mult mai disciplinat, să zic, în primele momente, vorbesc de momentul acut. Și nu mai ajung să fiu nevoit să iau 7, 8, 10 grame. Aceste doze trebuie luate incremental în funcție de cât de mult trebuie să activezi sistemul imunitar.

Îl simți sau cum?

Ajungi să simți. De ce? Uite, intră virusul și virusul captează energia noastră pentru a-și produce proprii antigene. Proteinele sale pe matrița sa consumă din noi energie, consumă resurse într-o doză proporțională cât de mult a avansat și cât de încet sau lent a răspuns sistemul nostru imunitar care trebuie să producă anticorpi, care tot proteine sunt, tot energie, Producția de proteine e cea mai mare consumătoră energetică. Dacă noi am pierdut teren din cauza că suntem în stres, resursele noastre sunt epuizate și nu dăm atenție corpului, atunci el se multiplică nestingerit, crește într-o cantitate foarte, foarte mare și atunci trebuie să venim cu doze proporțional mai mari dacă am întârziat. Acest lucru nu se poate pune în studii, pentru că într-un studiu clinic nu poți să-l întrebi pe om dacă s-a certat sau nu cu nevasta, dacă a fost stresat sau nu la examen, dacă a stat sau nu la soare, dacă a mâncat sau nu mai greu sau mai puțin greu.

Foarte corect. Ajungem cumva la un rezultat anecdotic, așa se cheamă în medicină. Anecdotic nu înseamnă că el nu există, dar înseamnă că el există la o persoană. Și atunci tu zici așa, zici ok, ia vitamina C, supra doze, doze mari de 10 grame, Mai departe, pentru a face recomandare a altor persoane, ai nevoie de o dovadă că acest lucru îl poți traduce la mulți oameni. Uite, tu ești atlet, dar ai masă musculară.

Și reciclarea vitaminei se reciclează. Avem o cantitate depozitată și ea trece printr-un proces de reciclare dacă avem resurse, dacă avem energie. Și energia înseamnă multe lucruri. O persoană care e surmenată, epuizată psihic, fizic, își pierde capacitatea de reciclare și vitamina ce e uzată se pierde prin urină și își pierde cantitatea de bază.

Și cum poți să știi că acea persoană o să fie ajutată de acele doze?

Până la urmă, fiecare trebuie să încerce pe propria piele. Efectiv, ăsta e răspunsul, adică un gram, două, trei, patru, cinci, șase...

Corect, nu cred că-ți face rău. Ținând cont de profilul de siguranță, că asta era... adică, întrebarea ta la un moment dat a fost la telefon, băi, dar ce rău poți să faci? Și, într-adevăr, mai mult decât, să zic, un tranzit accelerat, probabil că nu poți să faci rău. Vreau să te întreabă altceva. Cumva ne-a furat vitamina C din start din acest podcast, dar poate că ăsta a fost light motivul întâlnirii. Zimtelor, cum ai început cu social media și, de fapt, cu conținut medical pe internet? Chiar cu vitamina C am început.

Am stat o lună de zile și am citit sute de studii de tot felul, bar mici, anectote, cazuri de toate felurile. Și am înțeles în câte reacții e implicată și apoi mi-am dat seama că eu nu am învățat lucrul ăsta la medicină, nu am învățat la cardiologie, pentru că în cardiologie vasele de sânge care sunt afectate de atâtea de atâția facturi nocivi, ar fi protejate dacă am avea vitamina C. În cardiologie noi știm că o alimentație bogată în fructe și legume proaspete...

Corect. Cum acopera asta?

Bun, dar nu sunt doar fibrele sau ce avem, polifenoli, avem și vitamina C, deci un complex de nutrienți. Și am zis, ok, n-am învățat lucrurile astea la școală, la facultate, la rezidențiat, Câte lucruri pot afla? Și în felul ăsta, trezindu-mi curiozitatea și văzând că pot veni cu o informație pe care oamenii dacă o pun în practică, starea lor de sănătate se poate îmbunătăți și nu am nevoie de o rețetă să scriu vitamina C, nu am nevoie de o rețetă să recomand domnului să facă fasting, Când la fel s-a zis, domnule, trebuie să facem post intermitent numai cu aproboarea medicului. Păi nu mă obligă nimeni să mănâncă, adică nu-i ca și cum medicul vine și îți spune să mănânci de 3, 4, 5 ori pe zi și dacă nu mănânci te bate la palmă. Ne forțau poate părinții să mâncăm, ia și mănâncă, ia și mănâncă, dar de ce să mănâncă dacă nu e foamea, corpul meu nu are semnale. Eu dacă îi zic omului să iasă la soare, să stea cu picioarele goale pe pământ, n-am ce să-i fac, prea mult rău. A, că eu fac duș cu apă rece sau mă tăvălesc în zăpadă și m-au întrebat, dom'le, nu faci ce pneumonie? Păi zic, băi, eu nu fac, eu sunt antrenat, dar acum voi asumați-vă. Adică multe din aceste sfaturi trebuie luate cu prudență și fiecare să se adapteze treptat. și asta menționez de fiecare dată. Ele sunt sfaturi generale și cumva fiecare trebuie să înțeleagă și din perspectiva personală. Nu se potrivesc oricui, oricând.

Corect, sunt niște informații, sunt boabe de cunoaștere în care, practic, plantate acolo și folosite la momentul potrivit pot ajuta pe mulți. Ai început cu vitamina C, ai studiat și ai văzut un video cu vitamina C?

Apoi am făcut despre vitamina D. Apoi am scris ceva despre magneziu. La fel, am rămas șocat că 70-80% din populație are carență nediagnosticată.

De unde-i datele astea?

Astea sunt date din studii mici și din estimări și din fiziologia. Am studiat fiziologia și mi-am dat seama că știința are niște limitări. Corect. Efectiv, unele lucruri în biologie nu le putem măsura. Ar trebui să facem biopsie din mușchi, biopsie din oase, ca să vedem magneziu în mușchi și în oase. Și încă un lucru, nu toate organele sunt aprovizionate la fel cu nutrienți. Creierul și inima sunt stăpânii, să zic așa. Kim Jong-un, el ia totul pentru el.

Sunt niște dictatori, într-adevăr.

Și atunci își trag ce au mai important, ce au nevoie, își trag vitaminele, își trag magneziu, potasiu, dar pe unele le aduc din țesuturi, din piele, din muși, din oase, prin sânge și în sânge trebuie să fie într-o anumită concentrație cât să ajungă la creier și la inimă și atunci când îți faci analiza din sânge, ai să vezi că ești în parametrii Poate puțin la normale de jos.

Și e posibil să ai o carență.

Da, și carența este tisulară. Și nu o putem măsura la toată populația decât dacă facem biopsie sau manevre de astea mult mai dificile. Uite, de exemplu, vitamina C. E foarte greu de măsurat și la animalele de laborator. Din momentul în care se sacrifică animalul de laborator, trebuie foarte repede să te miști, să măsori, pentru că se deteriorează foarte repede. Deci tu nu poți să măsori practic vitamina C. Sunt studii, totuși aproximează.

Corect, doar că în medicină ai cumva mai mulți parametrii pe care îi poți măsura. Într-adevăr, există partea asta foarte frumoasă în corp, pentru că e atât de vizibilă. are foarte mulți parametrii măsurabili. De exemplu, ești obez, se vede pe greutate, se vede pe profil lipidic, se vede pe, nu știu, pe hipertensiune, pe alte boli asociate. Sunt parametrii pe care, într-adevăr, nu îi poți măsura pe sânge, dar atunci poți măsura efectul suplimentării și, cumva, magneziu, sincer să fiu, să ajungem și la suplimente. Magneziu e un supliment pe care și eu îl iau, uneori, Pentru că rău nu-ți face. Și dacă e ca și cum... Din nou, mă simt ca și cum aș pleca să iau o banknotă de 5 lei în fața unei trotinete. Riscul este mic. Avantajul poate să fie acolo. Dar nu este atât de palpabil pe studii în care să dai magneziul la oameni și să zici ok, nu putem să măsurăm magneziul în celule și în mușchi, dar vrem să vedem niște rezultate.

Rezultatele astea anecdotice sunt cu miile, cu zecile de mii, numai că cineva trebuie să le adune. Ca să aduni o mie de subiecti, te costă foarte multă muncă.

Nici n-ai voie să-i aduni pe anecdotici, trebuie să iei o mie random și să...

Ok, ok, dar ca să faci munca asta, Ca să faci această muncă necesită foarte mult timp și foarte multe resurse financiare. Ori aceste substanțe, ele nu pot fi brevetate. Cine să facă asta? Hai să luăm așa. Hai, facem noi un business și de faptul că suntem antreprenori...

Deci cum facem? Până la urmă...

Și ok, facem, să zicem, din mărinimia noastră, investim acolo... O sumă consistentă, pentru că trebuie să plătești 10 oameni. Ok, fac voluntariat odată, dar până la urmă trebuie să susții chestia asta. Cum îți vin banii înapoi? Că tu nu poți să vinzi magneziu, că toată lumea vinde. Sau nu poți să vinzi vitamina C. Cine ar investi sume? Ar trebui să facă statul, guvernul. Care guvern? Al cui? Al carei țări? Că în cercetare nu se investește mai nimic.

Granturi. Ar putea să fie niște granturi care să ofere...

Multe din studiile astea de 50 de subiects, de 100 de subiects, care sunt studii relativ mici, sunt pe aceste granturi. Studii de alea uriașe cum fac companiile Big Pharma, unde se investesc sute de milioane, zeci de milioane în asemenea cercetări.

Chiar sute, da. În trei ani lungi poți să cerci.

Și atunci, care și să dureze. Nu facem odată, ne-am întâlnit noi o săptămână și facem un studiu. Trebuie să ne întâlnim 2, 3, 4, 5, 6 ani dacă vrem să vedem rezultate pe termen lung. Bun. Cine plătește, până la urmă? Cine vine cu bani? Producătorul de usturoi?

Nu.

Că nu-i unul singur. Uite, în zona cafele, că tot vorbeam de cafea și sunt studii pe cafea, păi da, acolo sunt câțiva producători mari de cafea și atunci probabil au interesul să ne arate că 3, 4, 5 cafele pe zi sunt ok. ceea ce eu nu cred că sunt ok, chiar dacă studiile lor zic. Eu beau cafea, îmi place cafeaua, beau una, maxim două cafele pe zi. Dacă o beau pe a treia, s-a întâmplat, simt o stare de agitație și eu simt că acel lucru, corpul meu îmi spune, bă, nu-i chiar sănătos, chiar dacă e în studii îmi demonstrează că da, n-ai nicio problemă.

Dar nu crezi că te întorci din nou la anegdotă? Pentru că în mod cert, tine, dacă tu la treia cafea nu te simți bine. Și asta e valabil, adică sunt foarte mulți. Eu, de exemplu, în tot ce am citit și în cafea, chiar sunt cu sutele de studii și sunt atât de împrăștiate la facultăți. Ok, poate că 30% sunt plătite și sunt în disclaimer, poate 30% n-au pus asta în disclaimer, dar în toate cele studii și meta-analize și analize umbrelă, și în special în studii făcute pe sportiv, aparent doza de cafea de cofeină recomandată și care se studiază la sportiv e de 300mg dimineața într-un șat. Adică sunt 5 espresori într-un șat la sportiv care pleacă și care are performanță atletică mai bună. Și oamenii îmi scriu după aia și îmi zic, băi, dar eu ce să fac, că la treia cafea mă apucă tremuratul. Păi nu bea, pentru că, cum zic...

Sau du-te și tu, alergă și tu ca sportivul respectiv.

Toleranța noastră la cofeină este diferită la fiecare. Unii oameni pot să bea 10 cafele pe zi, alții oameni pot să bea 3 cafele pe zi și la a patra să tremure. Ceea ce este legit. Dar pe cofeină eu sunt suficient de încrezător în datele pe care le avem în această cofeină. studiile care sunt pe cofeină, nu spun că industria nu profită de pe urma ei, nu spun că nu e un dezastru, într-adevăr, că se consumă atât de multă cafea când ne referim la pahare de plastic și la tot reziduul care rămâne în urmă, pliculețe de zahăr, bețișoare cu care amesteci. Totuși, eu în cafea sunt destul de încrezător, că o cafea, atenție, o cafea bună, O cafea corect prăjită, care nu este neagră și e arsă complet, o cafea care este brună.

Vorbim de miciogaiul din cafea, vorbim de...

Corect, lucrurile sunt extrem de complexe, într-adevăr.

Dar ce cafea au folosit în acele studii. Așa încât cumva știința e aproximativă și depinde de mulți factori. Și nu se pot lua toate aceste variabile nu se pot lua în calcul, e imposibil, deci cred că dacă mă duce cele mai puternice și performante computere, n-am putea introduce toate datele care pot modifica un studio. A, că există o marjă, dar cât e marja aia? E 3%, 5%, 10%, 20%? Păi dacă există o marjă de 10% legat de, uite, un alt subiect, Câte grame de proteine trebuie să ia cineva pentru a-și menține masa musculară sau a crește masa musculară? Un sportiv, da? În primul rând mă întrebarea asta, zici două grame pe kilogram. Corp, kilogram, corp, de ce? Pentru că kilogramul de corp, corpul variază de la o zi la alta. Înțelegi cum ai dormit și de cât are te-ai stresat. Să zicem că calculăm o anumită doză. E imposibil să fie perfect, să fie exact. E aproximație pentru că nici contează și cum te-ai antrenat, cât de intens și cât de mult te-ai concentrat să contracti mușchiul ăla și dacă ai făcut a 10-a sau a 11-a sau a 12-a repetare, tu ți-ai propus să faci 10, dar ai făcut și pe a 11-a și pe a 12-a. Faci și pe ajujumătate de ani, trafești pe ajujumătate de ani, faci și pe ajujumătate de ani, trafești pe ajujumătate de ani, faci și pe ajujumătate de ani, faci și pe ajujumătate de ani, faci și pe ajujumătate de ani, faci și pe ajujumătate de ani, faci și pe ajujumătate de ani, faci și pe ajujumătate de ani, faci și pe ajujumătate ajujumătate de ani, faci și pe ajujumătate de.

Ani, faci și pe ajujumătate de ani.

Faci și Făceam pe lucrul ăsta și mi-am dat seama că stai puțin, eu trebuie să construiesc ceva aici, niște neurocircuite. ajujumătate Eu dacă între două exerciții mă duc cu gândul în altă parte, deja mi-am sabotat antrenamentul. Acum, cât de mult am fost atenti sau nu, până la urmă mușchiul nu e doar friptură fără neuroni. Și circuitul neuromuscular se face și în pauza dintre exerciții. Arnold făcea chestia asta, alții pierdeau vremea prin sală și el era între exerciții, între repetări, se concentra la mușchii pe care i-a de lucrat. Și muncea și ducea energie și resurse în acele neurocircuite. În funcție de aceste variabile, și aici chiar nu ai cum să măsori efectiv, nu are nimeni cum să măsoare lucrul ăsta, avem nevoie de o cantitate mai mică sau mai mare de proteine să reparăm. Suntem cu 5% sau 10% peste. Vom crește. Corpusul va lua ce are de luat pentru a construi masă musculară, dar va rămâne 10% în plus din aminoacizi. Ce va face cu ei? Îi va transforma în zahăr și apoi în grăsime.

Sau în glicogen, dacă l-ai consumat.

Da, dar tot, există o capacitate limitată. Dacă ai depășit chestia aia cu 5%, 10% și o faci asta zi de zi, hai să vezi că după 10 zile...

E în greutate.

Ai 100% peste, sau în 20 de zile. Atunci ce faci? Trebuie să cobori sub. Dar cât cobori sub? Că n-ai cum să cobori exact. Și atunci cobori cu 5% sau 10%.

Cred că aici există niște... adică dacă te concentrezi suficient la tine și ai timp să simți ceea ce simți, în contextul în care mâncarea ta este echilibrată, cred că la un moment dat un om sănătos și care face sport și care e conectat la el, simte exact cât trebuie să mănânce.

Păi despre asta e vorba, de fapt. Asta vreau să transmit. Nu avem cum să calculăm A, că ne orientăm.

Avem niște medii.

Corect.

Într-adevăr, asta e o altă hibă a studiilor și a medicinei și, în general, a medicației și asta o știi pentru că ești cardiolog. Cumva, în medicație se face un studiu și se calculează, da, n-ai cum să faci altfel, dacă aparentează medicație, se face un studiu și se calculează care a fost concentrația medie eficientă, astfel încât efectele adverse să fie cât mai puține, dar efectul pe care îl cauți să fie optim, dar când te uiți la, de fapt, valorile pe toată scara, o să vezi că la unii reacția a fost cea dorită la o concentrație de 10 ori mai mică și la alții ai nevoie de o concentrație mai mare.

Dar medicamentele astea interacționează și cu alimentația, că tu înghiți tableta, înghiți boaba. Da, în stomac mai ai și niște alimente, că nu înghiți pe stomacul gol, da? Ei, dacă ai mai multe fibre, ai mai multă sau mai puțină apă, fibrele respective creează un anumit transit care e mai rapid, mai lent și atunci din boaba respectivă se absorbe mai puțin, mai mult și așa mai departe. Se leagă de niște recepte, se creează o anumită tahifilaxie, o anumită acomodare, azi, mâine, poi mâine, în funcție și de cantitatea care s-a absorbit, în funcție și de alimentele pe care le-am consumat sau nu. Deci tachifilaxia sau acomodarea și adaptarea nu este lineară. Totul este non-linear și nu poți să o calculezi efectiv. Și lumea zice că am tensiunea oscilantă. Păi viața este oscilantă. Într-o zi ești mai agitat, într-o zi ești mai stresat, într-o zi ești mai liniștit, într-o zi ai stat teicul cam mai devreme, într-o zi ai stat până târziu.

Sau pur și simplu nu faci parte din media pe care ai făcut-o.

Său nu fac parte, dar nu nimeni pe media. Pe media aia, așa nu e nimeni, că n-are nimeni cum să fie. Majoritatea sunt undeva. Da? Sus-jos, sus-jos. Și e imposibil, din punctul meu de vedere, să se calculeze...

Ținând cont de toate lucrurile astea și faptul că le-ai realizat și ți-ai dat seama de ele, pentru că asta ai făcut, nu? Ai făcut rezidențiat pe chirurgie. Pe cardiologie. Și ceva nu s-a legat, corect. Ceva nu se lega în...

Da. Cumva... Cardiologia și medicina convențională vine să-ți salveze viața. Și chiar în cardiologie se moare.

Apreciez că totuși îți spui asta, că în toate materialele tale tu spui că ce a dat doctorul medicamente, iale că îți tratează cel puțin simptomele pe care le ai.

Până la urmă trebuie să-ți scazi tensiunea aia cumva. Dacă tu nu faci nimic, ești în continuare. Eu spun prima dată, gândurile negative, boala de inimă e boala de inimărea. Acum, dacă omul rămâne cu gânduri rele, în agresiune, în dușmănie, în frică, este sistemul fight or flight activat.

Bun.

Dacă își modifică sau nu gândirea, asta ține de el, dar până la urmă noi presiunea sângelui noi trebuie să o aducem în parametrii normali, în parametrii de siguranță, pentru că dacă rămâne presiunea crescută, îi afectează inima, îi afectează creierul, îi afectează ochii, rinichii și așa mai departe. Cum facem asta? Cei care vor și pot și conștientizează să-și schimbe stilul de viață...

E atât de greu să o faci fără o îndrumare și fără timp și fără resurse financiare.

E greu pentru că se formează noi neurocircuite și le spun oamenii bune, aveți răbdare. Adică nu deodată gata, ai renunța la medicamente și...

Da?

Pentru că aici sunt oameni care fac greșeala, dar n-ai făcut trecerea. Întâi schimba stilul de viață, aduc ceva bun în viața ta ca să poți, ceea ce este mai puțin bun, să se diminueze treptat. Până la urmă, acele medicamente te țin pe o linie de plutire, că ai fost foarte foarte dezechilibrat. Acum, trecerea către... În partea cealaltă trebuie să se facă mai lent. Modificările astea bruște cumva sunt greu tolerate de persoanele mai vulnerabile. Și patologia cardiovasculară, nu toți cardiacii sunt la fel. Sunt cardiaci mai gravi și mai puțini.

Cum crezi că ar trebui să se schimbe spitalul? Pentru că spitalul într-adevăr și medicina generală, medicina asta denumită 2.0, Medicina pe care am învățat-o noi la facultate este foarte specializată și o face foarte bine în a te aștepta, nu te așteaptă nimeni, dar în a te aștepta să te îmbolnăvești, vie acolo și ai o serie de pasiile pe care trebuie să le iei. Medicina 3.0 e aia care cumva în momentul de față încearcă să găsească știința care să te țină sănătos cât ești sănătos, adică cu pacienti sănătoși. Cum crezi tu că ar trebui să se modifice spitalul astfel încât, pe lângă faptul că îi dai o rețetă cu antihipertensive și betablocante și așa mai departe, să te ducă și într-o altă zonă în care tu să scapi de ele în timp. Nu, asta.

Nu este treaba spitalului. Spitalul și colegii din spital își fac foarte bine treaba ei. Oamenii trebuie să nu ajungă la spital, să prevină din timp. Oala nu apare deodată ca și organismul uman. Corpul uman apare dintr-o celulă și se dezvoltă. La fel și boala ea. Nu apare doar când te trezești cu tumora sau cu accidentul vascular sau cu infartul. Primeam replica asta de nenumărate ori. Domn, doctor, n-am avut nimic niciodată, știi, el având infart, pacientul. Nu, nene, ai problema de 10, 20, 30 de ani începută, doar că n-ai conștientizat-o. Deci spitalul își face treaba lui. Spitalul este medicină de urgență, este medicină de ceas al 12-lea. Bun, dar.

Sunt mulți pacienți care sunt cronici și complet de acord, colegii își fac treaba foarte bine, există protocoale pe care le urmează. Totuși... vin acești pacienți cronici și faptul că se uită la dr. Cezar, poate nu le e suficient ca să schimbe stilul de viață. Hai să o gândim. Ar putea să se inventeze ceva. Îți dau un exemplu. Cum ar fi dacă ai venit la cardiologul tău care ți-ar zice că asta este rețeta de pastile, Acum, în ghiduri, ăsta e tratamentul cronic pe care tu îl iei toată viața. Pentru că el o să-ți țină tensiunea mică și tensiunea aia n-o să te omori. Nu e.

Timp pentru așa ceva. Am încercat să fac asta la cabinet. Nu e timp. O oră, două, trei și am stat de vorbă cu oameni. O oră, două, trei nu este suficient pentru a dobândi atât de multe cunoștințe. Nu, dar.

Cum îl fii ca tu, tu îi zici ok, asta e schema de tratament. Dar uite, sunt două variante. Tratamentul ăsta puteți să-l luați 20 de ani, cronic, să vă țineți tensiunea jos, sau putem să ieșim de pe tratamentul ăsta treptat în următoarele șase luni, dacă intrați la următorul cabinet, unde este un nutriționist care o să vă dea exact pachetul, puteți să-l și comandați, avem serviciu de cantină la spital și vă livrăm exact ce să-l mâncați, nu mâncați mai mult. Că am avut cazuri, am avut cazuri de pacienți care cu care discuția era în felul următor. Domn doctor, mă balonez. Ce să fac? Păi spuneți-mi ce mâncați. Păi cum? Nu mănânc nimic. De cum nu mâncați nimic? Și pacienta, evident, obeză. Păi nu, maxim o ciorbă seara și o felie de șuncă. Nu, doamne, spuneți-mi ce băgați în gură, mestecați și înghițiți primul lucru dimineața. A, păi eu o franzelă și cu un pahar de pâine cu zahăr, de apă cu zahăr. Apă cu zahăr. Așa se, nu știu, la Argeș unde am lucrat o perioadă așa, înțeleg că unii oamenii... Da, apă cu zahăr, călduță, care e caldă și cu franzelă. De ce?

Se dă.

La cei leșinați pe stradă, nu știu. E un fel de... cum îi zice? Găsești pe.

Cineva leșinat pe stradă, îi dai apă.

Cu zahăr, nu? Nu știu. E un fel de... cum îi zice măi la prăjitura asta? Savarină. De.

Fapt, asta e savarină. Apă cu zahăr. Cu pâine.

Și pacienta aceea nu știa ce, pentru ea aia nu era mâncare, era așa o joacă, ea mânca doar ciorbă în mintea dânsei. Cum ar fi să-i faci un plan, că dacă tu îi faci un plan și zici, doamne, uite, noi îți livrăm acasă și pe termen lung e posibil să fie mai ieftin să faci asta decât să-i decontezi medicamente. Dar nu-i.

Atât de glamour activitatea asta, nu-i atât de strălucitoare, nu-i atât de fascinantă ca medicină invazivă, ca medicină de urgență, ca și chirurgia, ca chirurgia intervențională. Uite, colegii cardiologi toți vor să fie ecografiști, să fie intervenționiști, să facă proceduri sofisticate. Păi le.

Fac, nu? Le fac. Dar mai departe să existe, pentru că traseul ăsta, în momentul în care ai luat rețeta pentru medicația cronică, Nu există... Ideea e.

Așa. Uite ce am pățit, ce am simțit. Eu dau o informație și chiar ieri am pus un story în care eram la mine la sală la ea și vine o doamnă. Domn, doctor, vreau să vă mulțumesc. Am avut 101 kg și așa. Eu nici nu o cunoșteam, dar ea a luat informația, a venit la sala principală la niște programe de acolo. doar că intervenția mea era doar o vorbă, nu e ceva ce poți monetiza. Era o.

Boabă de cunoaștere. Era o.

Boabă de cunoaștere pe care am pus-o în practică. Dacă ar fi venit la mine să-i fac intervenție bariatrică, câte mii de euro ar fi costat? Ca să slăbească același număr de kilograme. Sau dacă-i făceam ceva mai sofisticat, dacă era ceva mai palpabil, ceva mai... Oamenii vor să pună mâna pe ceva, vor să vadă că au plătit pentru ceva. Vorbele-s vorbe. Pentru că de fapt vorba e informație și informație trebuie să treacă prin ei. Când te duci la doctor și îți dă doctor rețeta, îți face doctor operația, cumva responsabilitatea e a lui, a sistemului și omul fuge de această responsabilitate. plătească pe ceva, să plătească cuiva un serviciu și el să îndoară capul. Uneori da.

Dar uneori oamenii sunt efectiv pierduți și nu știu pe unde s-o apuce iar obezitatea, pofta de mâncare, craving-ul de mâncare noaptea, necunoștința că tu mănânci franzela aia de pâine, e ceva ce te omoară cu zilele, iar sistemul Da, sistemul nu e construit acum să rezolve asta, dar asta mi-aș imagina. Eu mi-aș imagina un spital care merge dincolo de acea rețetă și pe lângă acel meniu pe care ți-l trimite acasă și poate îl plătești. Cum îți plătești tu mâncarea de la piață, îl plătești pe ăla și doar aia mănânci, să-ți dea și o sală de exerciții unde să vii să faci niște antrenamente. Și ne.

Referăm aici la sistemul de stat, pentru că astfel de centre au început să existe în sectorul privat, adică există nutriționiști, există abordarea asta holistică, psihoterapeuți, poate nu sunt așa integrați ca o echipă. Astfel de centre se dezvolte și intenționez și eu la un moment dat să dezvolt un astfel de centru. Tu spui acum că nu avem așa ceva în sistemul de stat, dar sistemul de stat abia e capabil să rezolve urgențele. Și atunci, partea asta e foarte costisitoare? Adică nu-i de ajuns să stai de vorbă cu un om o oră, trebuie să-i aduci, să faci ședințe. Nu-ți zice.

Nimeni că e ușor, dar că cumva avem probabil dorința să trăim 80-90 de ani cât îi avem, să-i trăim cumva de plină sănătate, să putem să ne creștem nepoții. Și unii.

Din noi da, dar unii nu se gândesc la asta. Adică dacă ai 30-40 de ani și te uiți la părinții tăi că se chinuie prin spitale, au osteoporoză, au obezitate, vezi cât de greu se mișcă, tu nu spui o întrebare. Păi da, timpul merge în direcția aia. Acum nu actionez, trec așa, inconștient, cu sucul acidulat în mână și chiar nu-mi dau seama că acea substanță va face parte din corpul meu. Bei suc.

Acela? Nu. De.

Ce? Păi nu mai beau, că mi-a trecut pofta. Apropo de adaptare, nu pot fără. Se poate, până la urmă orice... și gustul se adaptează sau se dezadaptează, gustul de pofta de dulce. Se întâmplă să mai dorești și eu o prăjitură. Eu nu pot să mănânc prăjiturile din comerț, mi.

Se pare. Foarte dulci.

Foarte dulci. Deci nu pot. Chiar m-am cumparat ultimele. Deci n-am putut să mănânc. Efectiv, am aruncat-o. Și am fost și la o benzinărie. Îmi plăcea mie o cafea de aia cu gheață. M-am luat două guri și am aruncat-o. Nu pot.

E la Telefer, la OMV. Da, da.

Da. A vrut soția mea că își-a adus aminte de vara trecută. Și vara.

Asta n-a... Arăta bine. La fel?

Arăta foarte.

Bine, da. Ideea.

Este că asta este media societății. Societatea vrea. atât la nivel de zahăr. Te duci și îți iei o cafea și îți dă două plicuri. Dar nu te întreabă. Din start îți dă două plicuri de zahăr. Eu nu beau niciunul, evident. Păi îți.

Dă pentru că toată lumea cere. Toată lumea.

Cere două. Poate sunt unii care cere trei. Crezi că.

E vina societății sau e vina celor care guvernează această societate? Sau crezi că cei care guvernează s-ar putea implica.

În aceste regănânte? Cumva, nici nu sunt adeptul comunismului interzicerii.

De exemplu, drogurile sunt interzise, dar nu vorbim de comunism. Majoritatea sunt.

Legale. Cel mai mare, drogul, zahărul și jocurile de noroc.

Sunt legale. Adică drogurile pe care le știm clar că sunt droguri și sunt de risc sunt interzise și nu poți să spui că trăiești într-o dictatură că ți se interzic. Dar pentru că nouă ca turmă ne fac rău și ca turmă suntem tentați să mergem spre ele, atunci ele trebuie reglementate, ori interzise, ori reglementate. De exemplu, alcoolul ca drog e reglementat că n-ai voie ca adolescență. Uite, în.

Suede a fost cineva recent în Suede și mi-a spus că acolo după anumite ore nu poți să consumi alcool. Dar de ce? Și chiar am urmărit această informație, Suedia și Rusia au grade foarte mari în alte de depresie din cauza lipsei soarelui. Și acolo am avut o cunoștință care a lucrat și, domnule, treia depresie. Efectiv, nu vezi soarele, asta e. Ei o tratează, suedeștii o tratează cu sport, toată toată ziua. ziua-s pe schiuri, toată ziua-s la alergat, toată ziua-s și cumva sportul este medicamentul lor. La ruși, alcoolul e medicamentul lor. Ca suedezii să nu pățească ce pățesc rușii, pentru că la ruși e înaltă rata de sinucidere, iar suedejii au o rată de sinucidere similară cu restul Europei, în pofida faptului că au rată mai mare de depresie. Cumva suedejii au reglementat și ce spui tu poate fi util. Ei, poftim!

Deci au reglementat alcoolul. Dar nu ți se pare că tocmai ai spus că mâncarea asta procesată este un drog și tocmai pentru că este un drog și este atât de accesibil, unul la unul, este marketat atât de agresiv, este pus în față pe rafturi peste tot și tu, ca omul care lucrezi toată ziua și nu ai timp să citești... Da, dar.

Economia e bazată pe chestia asta. Adică dacă am reglementat, s-a rământat bugetul. Bugetul statului a fi foarte afectat. Dar gândește-te.

Cât e influențat bugetul statului negativ, prin faptul că acest tip de mâncare creează atât de multe boli economice pe care tot statul le trătează. Acum, dacă.

Stăm să ne gândim că pensiile, poate pe stat, așa ca entitate abstractă, că nu știm cine va fi la guvernare peste 10, 20, 30 de ani, Cumva poate li intereseaza ca sa nu se manance multa pensie. Omul sa fie productiv pana la 50-60 de ani si dupa aia probabil e un avantaj. Ca speranta de viata sa nu fie prelungita. Adica medicina.

Nu, medicina din contra, iti prelungeste speranta de viata dar intr-o stare de boala. Dar trebuie.

Sa-Ti dea pensia. Toata pensia ta se duce tot in sistem. Cumva. Bine, acum e teoria conspirației. E un.

Pic de conspirație aici. Nu, dar.

Te gândești, bă, de ce atâtea lucruri nocive și de ce nu se reglementează? Zic, băi, da, dar ele afectează în timp, puțin câte puțin. Bun, dar.

Dacă le pui pe foaie, cred că e mai avantajos să plătești pensie încă 10 ani unui bolnav decât să-i plătești 30 de ani de pensie, decât să-i dai 20 de ani de pensie și.

Tratament compensat și... Și da, da, să zicem, doar că cine-i dă? Anume cine-i.

Dă? Statul. Și.

Statul cine e? Statul suntem noi, adică toți. Dar nu chiar. Pentru că banii se duc la niște companii care oferă acele servicii. Ok, statul.

Sau bugetul este al nostru, trebuie să fie. Noi se beneficiem de el. Acel buget se duce pe tratarea unor boli cronice care sunt prevenibile cu simple creșteri de prețuri pentru aceste droguri. Nu zice nimeni să interzici cola sau Pepsi sau Fanta, dar faptul că o cola sau Pepsi sau Fanta sau, mă rog, când zici cola să zici Pepsi. Dacă zici.

Cola și ai zis Pepsi, ești acoperit. Eu n-aș folosi deloc numele. Mă abțin să folosesc orice nume, pentru că utilizarea oricărui nume în subconștientul celui care ascultă îi crește trigger-ul și acum li s-a făcut poftă la toți de cola și de pe cei care sunt consumatori. Efectiv, chiar i-am spus unui biohacker, vorbea de KFC și de McDonald's. Arăta punga de la KFC, spunea cât de rău e KFC-ul, că-i prăjit în ulei de ăla, că puii screscuți, nu știu cum. Și am zis, dom'le, dacă vrei să spui că ceva e rău, spune puiul crispy, prăjit în ulei la la la, dar nu spune brandul, numele, care să știe. Orice reclamă e bună. Important e să-i spună numele. Nu contează în sens pozitiv sau negativ. Cum a.

Fost cu tigările când s-au interzis. Exact. Și.

Atunci eu de asta evit să folosesc orice nume. Acum am făcut această excepție. Pe ei interesează să se audă numele, să vorbească chiar și în sens negativ. Deci când.

S-Au interzis companiile de țigări ca să-și promoveze produsele... Ca să rămână în subiect, ca să rămână în atenție. se duceau cu oameni special pregătiți în școli și arătau elevilor că este nesănătos să fumeze, prezentând imagini cu femei frumoase care fumeau și ziceau, nu, asta este foarte rău. Și de fapt mai mulți oameni au început să fumeze ei făcând lucrul ăsta. Hai să nu folosim brand-uri, dar revenind, dacă bei, ok, cola, deja aveai setă la un moment dat de cola, asta e, dar cola, când costă, sau Pepsi, când costă cu un leu mai mult sau doi lei mai mult decât o apă, e... este mult prea accesibil pentru oameni. Și atunci nu ar trebui noi să cerem. Adică, băi, ok, uite, noi putem să cerem, de exemplu, interzicerea drogurilor, da? Chiar dacă orice om s-ar putea simți bine consumând prima dată droguri, noi știm că asta are consecințe grave pentru sănătate și suntem de acord cu interzicerea. Ar trebui să ne trezim și să fim conștienți de faptul că, de fapt, asta cred eu, că mingea nu e mereu la noi și dacă aceste produse nocive sunt atât de disponibile, e posibil să cedăm când ne este foame și când avem puțin bani să cumpărăm ceva care e foarte nociv pentru noi și atunci să cerem statului să reglementeze aceste lucruri. Da, dar.

Statul ar trebui să vină statul. Mă rog. Această entitate abstractă care nu are granițe bine definite pentru că se perindă pe acolo tot felul de oameni și, nu doar oameni, ci și entități formate din... că ce înseamnă entități? Înseamnă grupuri. Grupul e diferit de elementele componente. Grupuri politice, grupuri de interese, și nu vorbim de România, peste tot, legea e valabilă, situația asta e valabilă pe tot mapa-mondul. Pentru că cei care gestionează banul majorității sunt niște oameni, sunt niște grupuri care au Cămașa lor e mai aproape de piele decât haina. Asta înseamnă că există interese personale mai importante decât interesele generale și întotdeauna e așa. Nu îi putem condamna pe unii sau pe alții. că majoritatea populației care ajunge în asemenea poziții la fel ar face, pentru că politicienii sunt oglinda societății și putem vedea asta la orice nivel al societății. Necinstea o vezi și la cel care, la constructorul care poate te înșeală când îți faci un pereteci, nu-l interesează cum a pus gresia, cum a pus faianța. Vedem asta în piață, sunt foarte mulți oameni în piață care înșeală la cântar, care te fură la numărătoarea banilor. Adică mie.

Mi se pare că sunt din ce în ce mai puțini și sunt din ce în ce mai mulți oameni care.

Vor să-și facă treaba bine. Nu, metodele de a înșela sunt din ce în ce mai diversificate. Acum nu mai avem hoți de buzunare, că nu mai ai ce să furi carduri. Și acum modalitatea de a înșela pe celălalt s-a diversificat. Despre asta vorbim. Și o mare parte din... Dar nu că nu îl înșel pe neapărat pe celălalt în mod direct, că i-ai băgat mâna în buzunar, ci prin faptul că ai făcut o treabă mai puțin calitativă sau că nu i-ai dat atenție cuvenită pentru banii pe care ți-ai plătit atunci când te-ai angajat să faci o anumită muncă, un anumit serviciu. Cu ce zi d-are? Am lucrat cu mai mulţi şi găseam băutură băgată prin pereţi, găseam detalii, adică am experienţă de viaţă, ca să zic aşa, şcoala vieţii şi am observat asta peste tot, nici măcar nu mă mai deranjează, pentru că înţeleg că aşa este societatea. Când îi văd pe unii, pe alţii că se plâncă, guvernul nu face, guvernul nu drege, n-avem spitale, n-avem... Zic, băi, dar voi, în comunitatea voastră, ia uitaţi câte gunoaie sunt pe străzi. La un moment dat eu știu că în acel oraș, în acea stradă s-a măturat. De ce sunt gunoaie pe străzi? De ce cineva și-a bătut joc de munca altuia? Cum își bate joc la nivel mic, micro, la nivel mediu și la nivel înalt e scalabilă chestia asta? O parte din populație este de bun simț. 10, 15, 20% poate. Dar restul de 80% ar trebui să se uită mai mult în oglindă. Nu știu.

Dacă sunt 80%. Dacă compar de exemplu străzile de acum 10 ani și acum 20 de ani, cât mai țin eu minte, și acum 30 de ani, cât mi-aduc aminte, adică lucrurile par să meargă într-o direcție bună. Poate mai încet decât ne-am dorit. Nu vorbim.

De România. Recent am văzut, urmăresc o influenceriță care a fost blogger de travelling și Angie, nu știu cum o cheamă, și a făcut un material, chiar săptămâna trecută l-am văzut, spunea că am încetat să mai fac chestia asta pentru că am încurajat turismul și v-am arătat frumusețea locurilor exotice și acum toate sunt pline de gunoaie. Toată planeta e plină de gunoaie. Cine a pus gunoanele acolo? Guvernele? Nu, poate guvernele n-au făcut curat, dar cine a făcut mizerie? Ei, noi toți. Dacă te duci în, nu știu, oriunde, la un festival, ce mizerie rămâne peste tot? Ei, mizeria aia suntem noi. Mie îmi e jână mie să nu închiștoc sau ceva. Dacă îmi pică din buzunarul un șervețel, nu am cum să-l las acolo, știi? Eu am.

Fost la festivaluri la care, după party, Lumea rămâne acolo cu niște saci și începea să strângă gânoe. Și asta, de exemplu, acum 10 ani nu vedeai. Dar acum vezi astfel de lucruri și eu cred că acest comportament pozitiv se propagă, îl văd copiii noștri.

Eu nu.

M-Aș lăsa... Ești mai.

Optimist, să zicem. Da, într-un.

Fel poate. Eu cred că sunt realist, sincer. Adică nu știu dacă sunt optimist, cu toate că întârzi la întâlnire. Că dacă întârzi la o întâlnire ești prea optimist, știi? Că eu, de exemplu, știu că mai am, trebuie să mă uit la Waze, fac 10 minute până la o adresă. Zic ce înseamnă? Păi înseamnă că trebuie să pleci la fără 10. Și, de fapt, până mă uit mă aștept până ești în târzi de niciodată. Posibil, într-adevăr.

Să fiu optimist. Ești din București, aici.

Mă rog, e bine că lucrurile totuși nu țin de optimismul și pesimismul nostru și sper că lucrurile să meargă într-o direcție bună pentru că... Pentru unii.

Da, pentru unii nu. Și inclusiv.

La nivel de guvern, adică eu susțin lucrul ăsta. Faptul că răspunderea nu este de fiecare data pacientului sau omului care alege de pe raft, ci e cel care lase acel lucru să stea pe raft. Hai copii.

Nu? Da. Te.

Duci cu ei la magazin. E încă.

Mult mai multe lucruri nesănătoase decât mi-aș dori eu. Dar nu.

Te sperie când intri, poate când nu ești părinte nu-ți dai seama, dar când intri în magazin și-ți dai seama că Acele cereale cu acel maimuțoi care mănâncă calciu și vitamine, e lăsat acolo, că au voie să facă asta, când de fapt ăla este gunoi. E carton uscat cu zahăr peste și cu niște vitamine complet in intile adăugate peste. Nu te apucă așa puțin, zici, băi, stai un pic, nu? Adică asta ar trebui reglamentat și de exemplu, am abordat tema asta în medical, o să scriem jos în subsol în ce țară și e un studiu de casă foarte interesant, s-a implementat o lege. A venit un guvern care a zis, băi, ne mor copiii și fiind o țară săracă, Corporațiile astea care vând zahăr practic împachetat frumos, se duceau din sat în sat, din casă în casă să dea exact ca droguri, ca să facă dependență și după aia cumpărau lucrurile astea și le-a crescut foarte mult rata de obezitate la copiii. Ce au făcut ei este să interzică prin lege să ai maimuțoi și orice fel de chestie pe alimente nesănătoase și obligativitatea de a pune Câte un pătrat din patru pătrate, warning, prea mult zahăr, lipsit de fibre, aliment procesat și conține mai mult.

Decât un și cuțit aditiv și a.

Scăzut rata de obezitate brusc. Sunt total.

De acord pentru că majoritatea sunt inconștienți și dacă ar vedea un astfel de mesaj, Sigur, sigur, nu știu, 5%, 10%, 15% poate s-ar rătrezi, sau poate ar consuma mai puțin. Nu neapărat ar reduce de tot, ar elimina de tot, dar sigur, sigur i-ar sensibiliza într-o oarecare măsură un astfel de... Mi-a plăcea. Cum și cu țigările, s-a întâmplat la fel de când au apărut acele... Corect, te.

Face să înțelegi lucrurile astea. Până la.

Urmă te speriezi, zici băi, totuși... în momentele alea de luciditate, în puținele momente de luciditate, zici, bă, hai să mă mai abțin. Și dacă te abții o dată și te mai abții a doua oară, vezi că, bă, parcă nu ești chiar atât de dependent. Parcă pot să mă mai abțin și data viitoare. Ei, din când în când îți mai iei doza, îți mai faci plăcerea, nebunia. Comparația e.

Bună, cu toate că nicotina îți creează mai multă dependență, e mai greu să te lași de ea și oamenii știu că e nesănătos. În schimb, la cele cereale, Ele sunt prezentate ca.

Și cum ar fi sănătoase. În punctul ăsta de vedere, astfel de proiecte legislative chiar ar avea un impact. Problema e și impactul economic. Societatea e pregătită, pentru că mare parte din industria alimentară se bazează pe așa ceva. Dacă luăm pur și simplu vânzările unui hipermarket, vedem câte produse sunt sănătoase. Și să trecem deodată dintr-o zonă în cealaltă, nu știu dacă suntem pregătiți efectiv ca societate, asta tot la nivel individual. Adică oamenii se înceapă să facă alegeri, să consume produse mai sănătoase, care sunt mai scumpe. De fapt, eu aș zice invers, produsele nesănătoase sunt prea ieftine din coș. Hrana e atât costă cât costă. Hrana eco, hrana bio, hrana făcută de mâna omului. Acum hrana se face foarte automatizat și normal că s-a ieftinit junk food-ul. E mai ieftin pentru că-l fac roboții în mare parte. E ieftin.

Să-L faci, este foarte slab calitativ, dar prețul acela e de fapt cel care și marketarea lui este cel care ghidează cumpărarea. Acum oamenii.

Trebuie să schimbe, să aibă un shift de gândire. Ai să mănânc mai puțin, dar mai calitativ, să plătesc poate dublu pe o bucată de carne, dar să mănânc de două ori mai puțin. Ai o.

Dorință utopică. Pentru că un om, dacă tot vede acea sticlă de cola și acea pungă de cipsuri și îl costă o masă în felul ăsta, șapte lei, el tot spre asta o să opteze. În fine, povesteai înainte de a începe că ai în plan să-ți faci o fermă? Da. Poți.

Să-Mi zici mai multe? Păi mi-am dat seama, întrebându-mă, domnule, noi ce mai mâncăm? Și oamenii mă întreabă, ce îi recomandați? Păi nu prea am ce să recomand, adică vreau să... În copilărie am muncit la țară și am mâncat din ceea ce produceam, toate tipurile de animale și lapte și plante, legume, fructe, de toate. și țin minte gustul ăla, adică n-am cum să-l uit și mi-e dor, pentru că acum te duci în piață, nici în piață nu mai găsești lucrurile alea. Foarte rar, adică trebuie să fii foarte dibaci, foarte pregătit, să știi pe cine, cum, mai ales în periferia pieței, că dacă știi nici în centrul, în zonele alea, unde au acaparat intermediarii. E un.

Subiect atât de straniu și nu vreau să fac promovare la niciun lans din ăsta de hipermarket-uri, dar la un moment dat te simți mai în siguranță la un hipermarket unde măcar nivelul de pesticide nu atinge limita legală. În schimb.

În piață nu-ți dai seama. Știu asta și de la fratele meu care este medic veterinar și îmi spune primăvara vin țărani și cumpără de antibiotice pentru găini. De ce? Sunt bolnavi? Nu, așa, preventiv. Dar nu dozate. Probabil o fermă standardizată are acolo niște norme, dar pe piața liber nu îi controlează nimeni, nici n-au cum. Și din punctul ăsta de vedere, da, e mult mai sigur să cumpărăm în momentul de față de la ferme. Să zicem, așa ne închipuim, așa ne dorim. Probabil așa și este. Acum, având astfel de cunoștințe și gândindu-mă, ok, hrana mea va fi parte din corpul meu în următorii 5, 10, 20, 30, 50, 100 de ani, că așa îmi doresc să depășesc recorduri. Și știi.

Ce, vreau să te completez. Cumva trebuie.

Să investesc în lucrul ăsta, în hrană. Hrana, culmea.

Că aveam impresia până de acum, de curând să zic, că hrana e cumva o investiție în viitor, ceea ce este. Dar hrana bună se simte astăzi. Se simte asta. Dacă mănânci astăzi ca lumea un mic dejun bun, sănătos, ți-l gândești, îți mănânci cina la o oră potrivită, băi, te simți foarte bine. Extraordinar. Și.

Când.

Mănânci prostii, te simți ca un gnoi, efectiv, exact ce mănânci. Astăzi. Păi.

Așa e și cu sportul. E o investiție pe care o faci acum, dar îți aduce profitul și acum și peste 10 și peste 20-50 de ani. Deci asta, hrana și sportul și mișcare și stilul de viață sănătos e cea mai bună investiție, că e investiția de timp. Oamenii zic n-au timp, n-au timp. Păi n-ai timp pentru ce? N-are timp omul de pe patul de moarte. Dar cât timp ești în activitate, cât timp încă mai viețuiești, fă-ți timp și investește. Investește în educație, investește să te informezi, investește să te uiți la un podcast. Și o.

Să vină omul și să zică, ok, bine bă Cezar, mă trez la 5, nu văd lumina soarelui când intru pe șantier, lucrez până așa, bag o frânzălă cu Pariser, mă întorc la 8 acasă, sunt mor de somn, bag două beci. Da, dar.

Nu trebuie să vezi toate podcasturile cu Mihail sau cu dr. Cezar sau cu așa. O jumătate de oră, 10 minute cât ești în mașină și tot ți-a intrat ceva, dar tot ai intrat acolo informat. O boabă. O boabă, da. Faci un post intermitent, azi nu mai mânca. Ești pe șantier, trebuie să muncești, dar poate în weekend, sâmbăta, duminica sau așa, sau poți să reduci cantitatea sau poți să încerci măcar o dată și ai să vezi că te simți mai ușor, mai bine și ai mai multă energie. Faci o dată, testezi o dată, faci un experiment. și ții minte chestia asta, trebuie să fii și conștient, să fii atent. Băi, am făcut o schimbare, cum am simțit? Băi, și vezi că te-ai simțit bine. Ții minte chestia asta, starea asta și data viitoare când, nu știu, peste o săptămână, două, trei, cinci, o lună, când așa, repeți și știi la ce să apelezi, la ce soluție să apelezi și ai la îndemână acea informație. și atunci, și mai târziu când vei fi mai dispus. Că nu suntem, ok, toți suntem ocupați, dar nu suntem tot timpul extrem de ocupați, înseamnă că avem o problemă de time management. Adică, ok, sunt perioade în viața noastră când suntem mai aglomerați și tuturor ni se întâmplă. Nu avem timp să mâncăm sănătos, nu avem timp să... Dar măcar.

Știi la ce să revii. Măcar știi.

La ce să revii, adică n-ai cum să fii... prăjit așa tot timpul pentru că te grăbești mai repede către C-Crew. Efectiv, adică oamenii care se grăbesc, oamenii care n-au timp, își scurtează viața. Cei care vor repede, repede, repede să crească în, nu știu, în business, în finanțe, că acum, anul ăsta, că dacă nu accelerăm anul ăsta, nu știu ce să întâmplă. Lasa-ți resurse și pentru 10, 20, 50 de ani. Unde te grăbești mai omule? La oricine e. Un trend.

Acum care se cheamă slow living. Slow living.

Da, exact. Bucură-te de călătorie și atunci fă-ți timp, o oră, două, trei. Să te miști, să faci un streching. Poate nu muncești fizic și nu ai timp de sală. Eu am cunoscut oameni care munceau pe șantier, făceau și sală. Și eu.

Cunosc, mi se pare. Nu-i tare.

Adică sunt oameni care muncesc la curățenie, deci muncesc fizic și vine cu o oră înainte sau o oră după și face și salk. El înțelege că una e să dai cu mopul și alta e să lucrezi spatele sau să lucrezi bicepsul. Și chiar un băiat, chiar l-am felicitat de multe ori și acum dacă mă vede... Îl apreciez exact pentru chestia asta, că sunt oameni care muncesc și fizic, dar fac și sală și lucrează să echilibreze și celelalte grupe musculare care, probabil, în munca lor fizică nu sunt implicate. Și sunt adevărate exemple. Așa că, până la urmă, scuze... Găsim. Legat.

De fermă, să știi că asta e o fantezie de-a mea, sincer să fiu. La fermă.

Da. Și animale și plante. Foarte tare.

Mă tot gândeam, știi, cândva, lumea asta... evoluează. Apar din ce în ce mai mulți oameni bogați, care se bucură de bani și de bogăție. Și e un lucru pe care nu îl poți cumpăra, asta e sănătatea. Și cumva mă gândeam, oare în viitor care o să fie cea mai mare bogăție, să zic, a copiilor noștri. Și, de fapt, după ce o să realizăm că aceste bunuri ne aduc cumva confort, ne aduc o bucurie de asemenea, dar după ce îți dai seama că există o limită pe care o atingi și dincolo de limita asta nu mai ai nicio plăcere, ca și bogăție financiară, cred că cea mai mare bogăție pe care oamenii o să poată avea, adică cea mai mare bogăție, o să fie fix să ai un pământ și să-ți cultivi hrana ta și nici măcar, știi cum, că ziceam, vini și mie, dar din colo de gust, inclusiv faptul că tu știi cum se cultivă, că particip la asta.

Că îți fii și după aia mănânci.

Chestia asta. Este un proces care, cred că procesul ăsta de a cultiva și de a crește propria hrană te satură proantropoloției de 50% și după aceea restul din ce mănânci. Da, și.

Acest proces, această conectare cu hrana, că tu vezi acolo Vezi deja, vizualizezi cu ochii minții atomii care vor face parte din creierul tău. Cum vizualizezi atomii? Îi vizualizezi, pur și simplu. Sunt niște puncte, să zic așa. Bun. Cu ochii minții putem vedea, văd ferm acum, cum am văzut toate proiectele. Orice pe lumea asta, uite paharul ăsta, înainte de a exista în forma asta fizică, a fost în mintea unui creator care l-a desenat, s-a gândit la el, apoi a făcut un plan, a făcut o schiță și a dat mai departe schița cu el a făcut în mod practic. Orice există, orice creație pe lumea asta, masa asta, trebuie să o vizualizezi. vizualizezi, apare un gând, apoi o imagine, un plan, un cuvânt, transmiți cuiva, poate nu ăla care a gândit și execută, dar poți să faci și tu chestia asta, depinde, dacă ești un meștesugar, un sculptor, vizualizezi prima oară. Deci gândul, imaginea, cuvântul, planul, schița și apoi materializarea. Uite, un copil mi-a venit la workshop săptămâna trecută, o doamnă, spunea că vrea să fac Trebuia să fac un copil, doamna, puțin mai plinuț, așa, îți dai seama, rezidență la insulină, infertilitate. Și am zis, doamnă, copilul ăla, el vrea să vină pe un teren sănătos. Adică, întâi rezolvați, pregătiți terenul, că exact ca la arat și semănat. Întâi scoți mărăcinile, pui îngrășământ, adică faci terenul ca lumea ca să-ți crească planta cum trebuie. Deci, însănătoșiți-vă fizic, da, luați măsurile astea, Și puneți această intenție, copilul meu vreau să fie sănătos, copilul meu vreau să ai imunitatea bună, copilul meu nu trebuie să se dezvolte într-un organism cu rezistență la insulină, pentru că rezistența la insulină afectează toată construcția biologică a celui embryon. Dar aveți acest gând, deci prima dată e un gând, acel copil o să-l vedeți în brațe, dar să vă aduceți aminte de discuția asta din momentul în care era doar gând, apoi imagine, cuvânt și apoi realitate. Cât de.

Important crezi că e ce gândim și mintea noastră? O să ajungem și la spirit și la suflet, dar ca să etapizăm așa, am vorbit până acum despre corp. Corpul e simplu și sunt lucrurile cumva de la sine înțeles. Cât de important crezi că este mintea în generarea bolii?

Cea mai importantă, cu anumite mici excepții, vorbim de accidente, dar chiar și așa unele accidente pot fi atrase de gând. Efectul nocebo este mai puternic decât efectul placebo. Suntem mai atrași de gândirea negativă decât de cea pozitivă și există o explicație evolutivă aici. Din punct de vedere evolutiv, noi fie suntem pradă, fie prădător. Toate vietățile mănâncă alte vietăți, fie plante, fie animal. Și fiecare vietate luptă pentru propășirea proprului ADN-ul, propriei specii. Dacă ești prădător și mănânci, te bucuri o zi, două, trei, cât îți ține de foame. Și după aia îți vezi de viață să mai cauți o altă pradă. Dacă devii pradă însă, linia ta genetică s-a terminat. Noi suntem, toate vietățile, că vorbim de oameni, de girafe, de stejari, de orice, suntem marii câștigători a unui lung șir. de loterii ale vieții, uite dintr-un stejar câte ghinde nu cad pe jos, câte au șansa să devină stejar? Poate una la un milion sau whatever, da? Ei, acea ghindă, acel stejar care există, el provine dintr-un ADN, dintr-o sămânță care a fost câștigătoare dintr-o loterie, dintr-alte milioane de semințe și tot așa și tot așa și tot așa și noi oameni la fel, la un moment de dragoste cât spermatozoizmul există. Deci toți cei care trăim suntem mari câștigători a unei loterii cu șanse infime. Dar stând tot timpul cu sabia lui Damocles deasupra capului, știm că Putem deveni pradă, această frică și această emoție negativă și gândul negativ e de intensitate mult, mult mai mare decât gândul pozitiv. Corect. Deci are o implicare pentru că ține de sistemul fight or flight. Prima regulă a vieții este să nu mori. Prima grijă când te-ai trezi dimineața este să treci peste zi în siguranță. Evitarea morții. Cele mai mari frici sunt frica de moarte, frica de abandon, frica de critică, frica de singurătoate, frica de pierderea de sărăcie, frica de pierderea libertății. Deci sunt câteva frici de astea care au un impact și o descărcare de neurotransmițători mult mai puternică decât hormonii fericirii. Ce vreau să zic, hormonii fericirii, din punct de vedere biologic sunt mai complexi, mai greu de efectuat și se începe să crească după ce s-a făcut bază. Cei mai simpli ormoni sunt adrenalina, adrenalina, noradrenalina, dopamina. Dopamina e de acțiune, de craving, de să faci, să cauți plăcerea, să eviți durerea. Prima dată asta este baza, peste ei, din ei se construiesc hormonii mai complexi, de aceea oxitocina, hormonul iubirii, e o substanță Biologic arată mult mai complex și te gândești, băi, ca să aduni toți atomele în această construcție necesită mai multe resurse, deci necesită mai multă energie, deci trebuie să fii la un nivel energetic mai înalt. Dacă noi suntem în fight or flight, în luptă sau fugi, și tot timpul producem adrenalină în instrumentele astea, nu avem suficientă energie să-i producem pe cei de fericire. Deci prima etapă a vieții e prima grijă să nu mori. După ce ai intrat în safety zone, trebuie să mănânci și tu ceva, Prădător, să-ți pui burta la cale. După ce ți-ai pus burta la cale și ți-ai asigurat resursele, abia după aia e bucuria, dragostea și propășirea speciei. Fear, food, fuck. Frica, foamea, furnicătura. Asta este ordinea. Și în felul ăsta se produc substanțele și hormonii. Cumva grija și stresul și gândirea negativă are un impact mai mare în problema. Noi oamenii cumva am rezolvat chestia asta. Nu mai mănâncă șarpele, nu mai stăm în casă. Înainte, orice păianjă te-nțepa, puteai să te îmbolnăvești, dacă te-o ai în colibă. Și ce-i.

Interesant e că am rezolvat problemele exterioare, dar anxietatea a rămas. Păi da.

Pentru că noi am transferat fricile, le-am dat altă semnificație. Adică acum frica e că vine criza. Vine criza, crește prețul la energie, crește prețul la combustibil, în salariu vine inflația și tot așa. Aceste semnale ne sunt. Interacționăm cu aceste semnale și cumva ele tot la frica de moarte. În subconștient. Când de fapt, dacă stăm să ne gândim bine, bă, nu murim din asta. România, câte resurse are de hrană, câte sate sunt părăsite. Și eu am zis, băi, oameni buni, hai să ne întoarcem, stați în blocurile astea, în garsonierele astea, vă vindeți timpul, când nevoile de bază abia vi le asigurați. Mâncați o mâncare proastă, stați în trafic, câte o oră în poluare, ca să ce? Dar poți.

Oare să te întoarci într-un sat și să-ți asiguri toată mâncarea și toată nevoia de a-i hrăni? De exemplu.

Mulți oameni lucrează online, să zicem, și câștigă destul de mult. mii de euro și lucrează online. Ar putea să stea la câțiva kilometri mai mult, să zicem, și să vină din când în când și pentru team building și pentru meeting-ul și așa? Tu tot.

Îmi promovezi ferma asta a ta, înțeleg. Nu a.

Mea, eu vreau să... Hai să.

Ne facem un date. Deci fiecare. Deci ai zis că vizualizezi ferma. Vreau și eu să vizualizez ferma mea lângă ferma ta. și o să vizualizez să fac mai multe dovlecei. Putem crește.

Și smochine, la un moment dat, la cât de cald e acum... Ar fi.

Combinație să ne împărțim, frate. Adică tu faci smochine, eu fac dovlecei. Exact. Și va.

Fi nevoie și cumva o nouă societate care trăiește pe principii, care cunoaște aceste principii sănătoase și își valorifică altfel timpul și pune preț mai mult pe hrană, pe sport, pe natură. Băi, să stai cu picioarele goale în grădina ta, E cea mai mare bogăție. Până la urmă tot la asta ne întoarcem. Și în vacanță când te duci, te duci și stai cu picioarele goale în Zanzibar pe plajă. Ok, cât poți să stai pe plajă? Te plici. Am fost, am călătorit, am fost destul de norocos în viața asta și am avut această oportunitate. Până la urmă, tot cu fundul pe un șezlong, stai tot la o mare albastră, că e albastră, că e verde, te uiți, tot sub un palmier, tot... Ce faci, până la urmă? Tot un.

Cocktail beig? Boring, după 10-20 de zile, da. Ok, că.

Vezi, ok, vezi și aia, vezi și aia, vezi și aia, știi? Bun, și foarte multă lume care n-a văzut își dorește, și-i bisează. Dar până la urmă, când ai acces la aceste plăceri, tot la nevoile de bază, până la urmă fericirea e în corp, în starea de bine. Dacă ai mâncat ceva sănătos și te simți bine degeaba, ai cheltuit milioane de euro pe tot felul de excursii sau chestii excentrice, sau 80.000 de euro. Dacă acolo îi mânca cartofi prăjiți și pește la Labunțilă făcut în ulei de nu știu care. Și am văzut astea la restaurante, adică cu ștaife, unde am fost. E foarte greu să mănânci sănătos. Se gătește foarte nociv din neștiință. Nu că nu și-ar permite. Adică să văd la un restaurant cu ștaife, să văd un ulei de măsline extravirgin, bă, dacă tot costă masa... Cum este? Deci.

Câte stele ștaife aveți aici? Mamă, ăsta e restaurantul cu două stele și toate. Da, dar nu.

Știu. Și la restaurante cu pretenții sau hoteluri cu pretenții, la care dai nu știu cât pe o cameră, la micul dejun îți aduce ouă cu cifra 3. Ouă de-astea, crescute în baterie. Zici, bă, adun măcar un ou bio, da? Dar lumea nu știe. Lumea nu știe, zic sincer. Și cu mintea.

Care e rolul minții în generarea bolii și dacă ai putea să reversezi boala? Exact așa. În.

Primul rând trebuie să fim conștienți că gândirea negativă ne trage ca un magnet pentru că sunt pattern-uri de bază. Suntem predispuși. Deci.

Înseamnă că o persoană care gândește negativ are anxietate.

Și se înțeleagă că așa e construit. Așa. Acum, această gândire negativă ne duce și activează fight-or-flight-ul. Cortizol, aldosteron, crește tensiunea, crește frecvența cardiacă, epizează resursele, avem carențe de nutrienți, afectează digestia. Deci gândirea negativă afectează digestia. Pentru că digestia necesită foarte multă energie. Infectația imunitatea. Și dacă nu avem digestia bună, atunci nu avem cum să atragem în corpul nostru resursele cu care corpul poate funcționa. În primul rând să observăm, asta este principala măsură și aș schimba În modul în care ne adresăm unealtora, după prima interacțiune, ce mai faci? Cum te simți? Conștientiți-vă cum mă simt totuși. Poți să zici, ce mai faci bine? Cum te simți bine? De ce nu m-ai întrebat cum mă simt? Pentru că asta nu poți să-l întrebi din prima, pentru că trebuia să am în primul ce mai faci. E o chestie exterioră, după aia cum te simți e în corp. Trebuie să trec de prima barieră, ce mai faci? Ce fac? Mă duc, vin, fac un podcast cu băieții aici. E mai intim cum te simți, știi? Și atunci poți să o faci după ce ai creat o anumită relație de apropiere. Nu poți să te întâlnești cu cineva că nu l-ai văzut de 5 ani. Cum te simți? Ce mai faci? Dacă discuția continuă și te mai oprești 5-10 minute și intri într-o anumită intimitate, poți să întrebi și cum te simți. Într-un care ți se pune această întrebare, cum te simți și chiar vrei să răspunzi la ea, băi, totuși cum mă simt? Acum sunt plin de energie, filmăm podcastul ăsta, mă simt foarte bine. Înainte de filmare, am făcut o lucrare dentară. Și acum modul în care vorbesc ar putea să fie foarte diferit de filmările anterioare și mă simt puțin ciudat din acest punct de vedere pentru că dinții îmi stau într-o anumită poziție. Dacă n-ar fi, și asta îmi crează un pic De la nivelul ăla extraordinar, chestia asta scade un punctaj. Dacă în schimb m-ar durea și o unghie sau m-ar durea stomacul să zicem că am mâncat niște prostii, aș fi mâncat, nu s-a întâmplat, mi-ar fi scăzut și mai mult nivelul. Dacă, să zicem, aș fi avut și un conflict, să zicem, cu cineva și aveam pe capul un stres, iar mai scădea nivelul. Dacă aș fi avut un accident sau dacă... Ei, cu cât sunt mai multe elemente care să-mi scadă nivelul de vibrație, să-mi scadă nivelul de energie, să-mi scadă frecvența, să zicem așa, cu cât sunt mai multe, cu atât starea mea de cum mă simt mai rea sau invers. Am o anumită stare fizic, eu o simt foarte bine, m-am mâncat bine, dar am aflat că au crescut și vânzările la firmă. Am avut și profit, am avut și audiență și am făcut și un viral, să zicem pe așa. Pe lângă asta am primit o veste bună și de la cineva care i-a mers bine și tot așa. Deci noi adunăm sau scădem informații cu conotație pozitivă sau negativă și noi, de fapt, trebuie să selectăm ce anume are relevanță pentru noi. Dacă te uiți la știri, foarte multe informații de acolo nu au relevanță pentru viața ta, dar ele-ți cad nivelul de energie pentru că nu ești psihopat să te bucuri că băia se împușcă prin Izrael sau nu. Ca un om empatic, bă, ce rău, băi, da, îi vezi pe aia, scântecați, îi vezi pe aia, sar bombele. Cumva iti face rau si oricat de bine ai fi tu fizic, oricat de bine ai fi mental, oricat de bine ti-ar merge business-ul, in momentul in care sistemul tău, creierul tău ia contact cu acea informație, îți cade puțin. Și asta te.

Poate predispune la boală? E da, îți.

Cade un pic de acolo. Mai vine criza, mai vine șeful care n-a fost mulțumit, mai vine o parteneră de viață care te critică dintr-un anumit motiv, mai vine și două-trei puncte pe minus, mai faci un sport ceva, mai ai două-trei puncte pe plus. Tot timpul e o ecuație a stării de bine, pentru că în fiecare moment, în fiecare prezent, noi trăim emoții mai pozitive, mai spre plus, mai spre minus. Ei, dacă cele mai spre minus se acumulează, se adună, ele produc aceste substanțe de stres. Și toate substanțele astea de stres, până la urmă, consumă energie, perturbă somnul. Și atunci, când imunitatea scade și apoi se pot dezvolta tot felul de, pică să zic așa, organele cele mai sensibile. Aici avem și corelația, la fel nu știu cât de demonstrată științific este, între anumite conflicte emoționale și anumite organe. Spre exemplu, neacceptarea, faptul că nu accept așa ceva, nu pot să diger așa ceva, afectează mai mult stomacul, ulcerul. Persoane care au această atitudine, nu se poate așa ceva, de ce mi s-a întâmplat mie și nu acceptă, ei ajung să își îmbolnăvească stomacul sau alte persoane care nu spun ce au pe suflet. se abțin în a comunica, își îmbolnăvesc stiroida, persoane care au un conflict în zona maternității, femeile care au o problemă cu, nu pot avea copii sau ceva legat de copii pot avea patologii a organelor genitale, a organelor de maternitate. Și așa mai departe. Cu ce ai asociat asta? Deci asta cu, să zicem, cancerul de sân. Dar cum s-au.

Făcut asocierile astea? Adică cum poți să îți dai, e o bănuie? Ideea e așa.

Totul în universul ăsta e scalabil sistemul fractal, adică ce e mic, ce e jos e și sus, ce e mic e și mare, celule aseamănă cu organul, organul cu organismul și așa mai departe. De-aia există acupunctură sau reflexoterapie, deci îți prinde de ureche niște crlige și îți influențează niște organe. Totul e legat cu totul. Aici e problema de fapt că oamenii se duc la astfel de proceduri, la astfel de terapii, poate mulți sunt neștiutori, ca în orice domeniu și în domeniuul ăsta alternativ sunt oameni mai pricepuți sau mai nepricepuți. Și apelează doar la acea soluție, când problema nu e doar de acolo, problema e multifactorială. Dacă am un astfel de conflict, care e și noapte și zi, și din culcare în sculare și așa mai departe, acolo pe acel circuit se consumă resurse, se consumă energie. Și organul respectiv, tu ai o problemă, nu accepti așa ceva și problema se leagă de stomac. Acolo... Cum s-a.

Ajuns la concluzia asta? Acceptarea înseamnă că.

Mănânci și dacă tu nu mănânci... Respingi, da. Cum s-a ajuns la concluzia? Prin observație de mii de ani. Deci lucrurile astea sunt observate de culturi și civilizații timp de sute și mii de ani. Medicina ayurvedică, medicina indiană, medicina chinezească. multe culturi au observat și observația s-a făcut cumva de-a lungul timpului. Și s-au văzut aceste asocieri. N-aveau neapărat cunoștințe, bă, care-i legătura. Acum, dacă stăm să o gândim așa fizio-patologic și știm deja că, uite, sistemul digestiv e conectat cu creierul, deci mai multe fibre aferente de la sistemul digestiv către creier există decât invers, da? Deci cumva... și știm că inima are propriul său sistem nervos, ceea ce nu se știa poate acum, nu știu, 50 de ani sau... La anatomie nu vezi circulul energiei, la fel cum dacă iei un laptop și-l deschizi, tu nu vezi ce soft are în el. Toate laptopurile sunt la fel, numai că modul în care sunt conectate anumite porțiuni din laptopul respectiv sau din organismul respectiv, asta poate nu se poate vedea anatomic. Crezi că corpul.

Nostru e un fel de hardware și software-ul ar fi mintea sau sufletul? Acum nu știu.

Dacă e separare netă între suflet și.

Minte. Când m-am gândit și eu la asta, mintea e cumva ce gândești acum, adică mintea înseamnă că ți-e frică, ai conflict, ai nu știu ce, e mintea asta. Dar e și.

Conștientă sub conștientă. În mintea noastră se succed tone de idei, de informații, de o fracțiune, nici nu le poți prinde din zbor. Dar orice semnal de genul ăsta Se conectează cu hipotalamusul, cu hipofiza și determină mai departe pe sistem de domino în corp secreția unor substanțe, unor hormoni. În gând rău, o chestie așa de o secundă, el nu rămâne blocat. El în corp deja determină producția de adrenalină, să zicem, sau de cortizol. Chiar dacă e o fărâmă de secundă. Crezi că pacienții.

Ar trebui să fie abordați și din punctul ăsta de vedere? Adică să vezi... Și cum se face asta? Adică cum poți să faci? Vorbind cu ei.

Mai mult? Da, dar nu doar ca unică soluție. De aia trecem, eu nu sunt adeptul extremelor. Cei care apelează doar la astfel de... Uite, am un caz și să vezi abordarea. Mă sună cineva pentru să vorbesc cu o prietenă de-a ei, cancer de stomac. Și o întreb, am zis, cancer de stomac, neacceptare. Dar o întreb pe prietena asta mea, mai zi mai multe despre persoana în cauză. Zice, ea e terapeut, face terapii de astea, alternative, și taică s-a avut cancer de stomac și n-a reușit să-l salveze. Zic, opa, ea făcând terapii alternative, cumva a încercat să-l salveze pe Taikasu și nu l-a lăsat să facă chimioterapie, nu l-a lăsat să apeleze la procedurile convenționale, încercând ea să-i aplice terapiile ei. N-a reușit. și cumva corelația, să zicem așa, e că n-a acceptat faptul că n-a reușit ea care știa de toate. Și n-a putut să accepte că nu l-a salvat pe taicăsul. Ce i-am spus? Tu nu ai cum sa-l salvezi tu din exterior pe taica tu daca taica tu nu crede si nu si-o activeaza el mecanismele de vindecare. Adica acea credinta interioara care are acel efect placebo si el a ramas mai mult pe nocebo. El cumva a externalizat responsabilitatea. Ba ma las pe mana lui fica mea ca stii mai bine, nu fac. Crezi că ar.

Fi funcționat terapia alternativă pentru un cancer.

Gastric? Funcționează doar dacă... Acum depinde cât de avansat, cât de, până la urmă... Na, și procesul de vindecare... Cât e mai avansată boala, cu atât procesul de vindecare e mai nevoios, dar între timp boala îi acționează și pe alte căi. Deci cumva... Poți s-o oprești dacă tăvălugul e prea mare, nu mai cum din perspectiva asta. Depinde, depinde, totul e un depinde. Sunt oameni, sunt foarte multe vindecări miraculoase, dar asta ce înseamnă? foarte multă credință, care de fapt activează sistemul imunitar și trimite energie. Gândul respectiv e conectat cu partea pozitivă a vieții, pofta de viață, asta trebuie trezit, pofta de viață. Dar dacă acea persoană, ok, și activează pofta de viață, vrea să trăiască, Dar trăiește în același mediu. Familia e toată posacă, posomorâtă, își face planurile de mormântare. Cumva vine semnalul din partea sălaltă, care o trage puțin în jos. Deci, într-un mediu ideal, acea persoană atât de puternic ar trebui să fie mental... Crezi că poți.

Să vindeci un cancer doar cu puterea minții? Da. Clar, dar.

Depinde de cancer și de care, cât de avansat e. De exemplu, informația.

Asta dacă o tai și o pui în social media doar așa tăiată, există riscul ca unii oameni care sunt programați pentru operație, pentru gastrectomie, pentru chimeterapie să zică, băi, eu nu mai fac asta și mă duc doar să mă tratez pe cale spirituală. Ideea este așa. Din păcate, chiar dacă există anecdote care s-au vindecat așa, Există enorm mai multe anecdote care, uite cum a fost tatăl pacientei care s-a pierdut pentru că nu se duc la.

Medicină convențională. De acord, dar acea persoană nu și-a luat responsabilitatea vindecării. Mulțumesc Doamne că m-ai vindecat, credința ta te-a vindecat, pentru că doar credința activează hormonii din corpul persoanei, n-are cum cineva din exterior să-i activeze lui neurotransmitătorii și hormonii. E o deschisare.

Complicată, ar trebui un alt potresor. Cancerul, de fapt, este o bucată de carne, concret, care crește fără să mai fie guvernată de hormonii de creierul tău. Și atunci singurul mod în care îmi imaginez că acel cancer ar putea să fie topit este într-adevăr atacat de propria imunitate. Problema la cancer e și de asta sunt cancere care se tratează ușor și sunt operate, faci chimioterapie și te-ai vindecat complet și cancere care nu se pot vindeca, cum ar fi, de exemplu, cancerul pancreatic. Da, e mai.

Agresiv. E agresiv de.

Ce? E agresiv pentru că are capacitatea să se modifice imediat când apare o celulă imună împotriva lui și inclusiv tratamentele de imunoterapie. Imunoterapia ce înseamnă? Înseamnă să targetezi cumva, să modifici compoziția cancerului pe care îl ai, astfel încât el să fie recunoscut de propria ta imunitate. Cancerul se îmbracă într-o mantie invizibilă ca imunitatea să nu-l vadă. În cancerul pancreatic, în momentul în care tu l-ai îmbrăca cu ceva, dacă să presupunem că vrem să-l colorăm în roșu, îl colorăm în roșu și învățăm celulele imune să atace celulele colorate în roșu, cancerul pancreatic a doua zi se va recolora în galben și corpul nu o să-l mai recunoască. Și atunci mă întreb cum, în anumite tipuri de cancer, ai putea orice ai face cu imunitatea să faci, prin credință, indiferent cât te ajută sau cât te rogi la Dumnezeu.

Cum poți să ghidezi imunitatea? Până la urmă, orice procedură, orice terapie se face cu consimțământul informat. Până la urmă, cel în cauză este cel în măsură să aleagă. Pentru că el trebuie să știe câtă credință are sau necredință. Dar ar trebui să știe. Sunt oameni care se duc și se roagă, dar ei nu cred. Dar îi recomanda.

Cuiva să recurgă doar la asta? Nu, în niciun.

Caz. Și majorității nu aș recomanda. De ce? Pentru că majoritatea societății e la un nivel de vibrație în zona fricilor mai mult decât în zona speranței. Pur și simplu, asta e statistica realizată de... David Hawkins, care a scris Putere vs. Forță și Harta Conștiinței, e o harta emoțiilor și stărilor. de la cele mai negative până la cele mai pozitive. Cele mai de jos sunt umilința, rușinea, vinovăția, apatia și acum creștem așa, frica, dorința. Dorința este o vibrație, o energie care ne consumă. Ea e mai bună decât frica. Dar tot ne consumă dorința. Voința e superioară pentru că voiești din prea plin, din.

Bunăstare, voiești să crești. Trebuie să treci.

Prin etape. Trebuie în evoluția personală. De la dorință ai ajuns la mândrie. Mândria este pragul sub curaj. Crești curajul, dar curajul nu te trece dimineața curajos. Curajul se clădește în timp prin alegerea disconfortului. Curajul de a face un duș cu apă rece, curajul de a-și face un post intermitent, curajul de a dormi la cort, curajul de a face ceva ce te trece un fior pe șira spinării. Mai departe, înțelegerea, acceptarea, iertarea. Cât de aveam pacient în spital, infarct miocardic. și era glonțu pe la ureche și el avea o problemă cu vecinul că i-a mutat gardul și era în proces cu vecinul. Asta era grija lui. Băi omule, de asta te-ai îmbolnăvit. Pentru că ești în agresiune, că ești în neiertare, ești în dușmănie cu cineva și tu nu realizezi că această stare îți sotrăvește, ție inima și e drept dovadă. Ai făcut infarș și ești pe patul de spital dar tu tot o problemă cu vecinul ai. Ei, mulți oameni sunt în această stare și nu conștientizează cât de mult se outrăvesc și majoritatea, mă, mulți sunt în această stare și la acești oameni e greu să aplici terapii alternative. Și atunci medicina convențională este prima alegere. Dacă tu nu poți să te schimbi, să schimbi gândirea peste noapte, cu toate că... Cumva, alternativa mai.

E denumită și complementară și așa prefer.

Să zic, pentru că e complementară. I-ar trebui folosită. Aici fiecare știe câtă voință sau câtă înțelegere are când primești un astfel de diagnostic, pentru că o bună parte din viața persoana a fost inconștientă, n-a fost conștientă de emoțiile pe care le trăiește. Omule, cum te simți? Mă simt nasol. Păstrez o travă asta în corp. Ce pot să.

Zic? Eu cert e că ce am văzut la chirurgie este o diferență clară în evoluția post-operatorie a pacienților care imediat după operație erau, hai domn' doctor, ce facem, când dăm pungele jos, ce mâncăm? Și vedeam că se plimbă. și plecau în spital în cinci zile și alții cu aceeași operație plecau după trei săptămâni care cumva într-adevăr erau într-o energie de victimă.

De plâns, de nervi. Aici ar trebui să... în astfel de secții este maxim nevoie de terapie complementară, da? Pentru că omul e cel mai vulnerabil și cel mai necăjit când e bolnav, în spital, tocmai atunci are nevoie. Uite, la cardiologie e la fel. Atunci e... să zic așa, în starea de energie cea mai joasă. Pe lângă probleme care le avea dinainte, acum are și o boală eventual fatală. Și aici cumva ar trebui să fie ajutați măcar să treacă cât de cât hopul respectiv. Cumva aceste terapii ele Sunt complementare, ar trebui. Dar acum na, cine? Statul sau spitalul de stat sau spitalul privat? Nu știu că.

Există tentative în lume de a face institute de terapii complementare, tocmai ca să ai măcar un oarecare control și să nu lași cumva șarlatani sau oamenii care nu se percep să intre acolo și să facă mai rău. Problema e că.

Ca în orice domeniu și în astfel de domenii... E o știință.

Ar trebui să fie o știință. Vreau să te întreb de generația Z. Cumva eu am o foarte mare speranta in aceasta generatie. Pentru ca.

În toată generația? Sau doar anumiți.

Reprezentanți? În majoritatea, pentru că e generația care este cea mai conectată la tehnologie. E o generație care mi se pare într-un fel de sacrificiu și o să explic de ce, dar există o cumva, dacă te uiți statistic la ei, statistica e un pic îngrijorătoare, în sensul în care, statistica și citesc din statistică acum, 42% din generația Z au un diagnostic de afecțiune mentală. Aceste afecțiuni, printre afecțiuni, se numără anxietate, depresie, ADHD și PTSD. Post-traumatic stress disorder. Deci o afecțiune cauzată de stres și traumă. 20% dintre ei se duc la terapie și dintre aceștia 20%, 60% din ei primesc medicație pentru asta. Și una din problemele lor este frica pentru viitor și cumva o oarecare nesiguranță. Pe de altă parte, sunt foarte deschiși să vorbească despre starea lor mentală. Ce crezi că ar putea să cauzeze, să zic, acest procentaj care, statistic, reped, pare mult mai mare decât în celelalte generații? Un surmenaj al.

Sistemului. Sistemul nostru de recepție a informației din exterior nu este adaptat pentru o asemenea abundență. Orice bit de informație Orice imagine, orice sunet, orice gust foloseste niște neurocircuite. În trecut, cu părinții noștri, bunicii noștri, noi, vedeam o pădure, un câmp. Câmpul respectiv nu fugea din fața noastră din 5 în 5 secunde. Muzica. Ascultam la pickup sau ascultam la caseta. Pai cand ascultai la caseta nu puteai sa schimbi melodia, trebuia sa derulezi caseta sau banda de magnetofon si ascultai o piesa intreaga asa cum era ea. În momentul de față, noi toți, că noi facem parte din această generație, suntem bombardați la o cantitate de informații de 10-100 de ori pe minut care se modifică. Zic și eu 100, 10, n-am măsurat, dar gândim logic. Te uiți la televizor, la emisiune și vezi că din 5 în 5 secunde se schimbă frame-ul, se schimbă cadru. În trecut era unul la o masă și vorbea dintr-o foaie. Cumva creierul anticipează tot ceea ce vedem noi, e cumva în parte produs și de către creier pe baza pattern-ului anterior. Noi ne vedem aici, vedem paharele astea, acum că am atras eu atenția supra lor, creierul le vede, ochii le văd. Cât am stat în această discuție și mi-am dat atenție, imaginea lor pe creier era formată din șabloane, nu consumând resurse ale ochiului, ale retinei. Ce se întâmplă? Cu cât schimb mai des ceva, În imaginele, în sunetele din mediu, creierul trebuie să consume cu atât mai multe resurse, să consume energie, să producă neurotransmițători. Orice substanță, orice moleculă, pentru a fi produsă, consumă energie. Consumă energie ATP, consumă energie mitocondrială. Într-adevăr ne-am upgradat aceste sisteme să fie capabile să producă mai multă acetilcolină care e necesară pentru atenție și pentru concentrare, să producă mai multă adrenalină, să producă mai multă dopamină. Sistemul nostru dopaminergic este prăjit pentru că avem acces la foarte multe plăceri, foarte multe lucruri Uite câte gusturi sunt acum. Pe vremuri făceai o friptură, puneai piper și sare și cam aia era. Acum câte mirodeni, câte gusturi, câte sosuri. Numai spun de muzică, lumea nu mai are răbdare să asculte o piesă, trebuie să asculti doar refrenul și treci la următoarea și mai pui un beat și mai pui un mixaj. această uriașă abundență de informații care se modifică foarte frecvent, foarte des neepuizează sistemul și sistemul nu poate să producă această cantitate de neurotransmitere, pentru că nu are resurse. Pe de altă.

Parte și eu sunt expus la asemenea abundență și, mă rog, numai și generația de boomers sunt expuși la, baby boomers, nu? Așa se cheamă, sunt expuși la aceeași abundență. Nu chiar. Nu.

Chiar. Adică nu știu cât de mult stai tu pe telefon, dar eu stau foarte puțin. Nu știu cum.

Sunt oamenii care-ți comentează mesaje, dar sunt foarte mulți oameni care-mi comentează la mesaje și aparent la postări și aparent le văd pe toate și sunt într-o vârstă cea puțin pe Facebook, sunt la o vârstă destul de înaintată, care stau pe Facebook destul de mult, consumă. Uite, eu nu.

Consum. Deci eu nu consum ceea ce produc. Cumva mi-aș dori, mi-aș dori să stau poate o oră, eu nu stau o oră pe social media, nu stau. Plătesc abonament la Netflix degeaba, nu am mai deschis Netflix-ul, nu știu, anul ăsta, suntem în octombrie, nu știu dacă am văzut două filme pe Netflix. Staiuți la Beckham.

Am văzut serialul Beckham și... Nu cred că.

Am... Anul ăsta poate am citit mai multe cărți ca în alți ani, dar la emisiuni de TV foarte rar mă uit. Adică cumva s-a dus timpul meu către alte lucruri și mie în fața ochilor nu mi se succeadă atât de multe imagini. zilnic. Adică stau pe un material, eventual stau pe o carte sau pe ceva și nu e atât de bulversat. Mă tot gândesc.

La chestia asta, pentru că statistica asta tot îți iese în față. O văd în știri și o văd în titluri de ziare, în special în publicațiile de afară. Un aspect care e foarte desneglijat, care mi se pare foarte important, este că fix această generație sunt cei care sunt mult mai dispuși să vorbească despre problemele lor emoționale. Și fac paralel la culmătorul lucru. Mă uitam la un podcast rusesc cu un psihoterapeut, cu un psihiatru, părdon, care povestea cum era materia în manualele, în tratatele de psihiatrie în Uniunea Sovietică, pe lumea comunismului. Depresia în manualul de psihiatrie, pe timpul comunismului, era definită într-o jumătate de pagină ca fiind o boală a burjoaziei și a bogăției, a oamenilor care n-au ce să facă cu timpul lor, iar poporul rus, în momentul în care simte un pic de tristețe care se apropie de depresie, muncește. și dansează, bea un pic și după aia își revine. Și atunci, părinții noștri, neînțelegând ce este starea aia de tristețe, pentru că și doamna de 60 de ani care ne comentează în comentarii și care spune, băi, eu nu am cum să-mi tratez, cum pot să nu mai mănânc atât, e posibil să-și vindece, să-și trateze acea depresie cu mâncare multă. Iar ea nu e deprimată. Iar dacă vorbești cu părinții noștri, ce puțin, maică mea așa, zice, băi, ce depresia asta e? Eu pe vremea.

Voastră am dat copii și lucrat. N-au timp și.

N-Au știut că chestia asta există. Și uite, un număr mare de boli. Că de asta am vorbit și despre minte care duce la boală și această anxietate. Avem nevoie de.

Probleme pe care să le rezolvăm. Când problemele noastre sunt rezolvate, tot ce înseamnă această abundență de resurse și cumva acest extra confort. Pentru că nici măcar nu trebuie să te baţi capul cum să găteşti, pentru că ai chemat curierul rapid cu cutia pătrată în spate şi ţi-a livrat hrana sub nas. Nici măcar nu te interesează ce e acolo, că aia face parte din corpul tău, în fine. Şi atunci când nu trebuie să munce, nu mai trebuie.

Să munce... Ideea nu este... Ce vreau să zic este că faptul că în manualul de psihiatrie ţi se spunea că depresia e boala bogaţilor dupe şi munceşte, și tu nu erai educat să vorbești despre ceea ce simți, părea că depresia și anxietatea nu există. Dar în momentul în care, adică, uite, și tu ai zis, prima întrebare este ce faci, a doua este cum te simți. Oamenii asta fac asta din ce în ce mai des. Ei au curajul să întrebe, să zică, băi, cum te.

Simți? Și au în.

Sfârșit, pentru că, știi care-i ideea? Dacă sincer să fiu, dacă eu sunt anxios astăzi sau sunt într-o, nu știu, ceartă conjugală, whatever, și sunt low și tu o să mă întrebi ce simți, să știi că sincer să fiu, nu o să zic ce simt. Trebuie să fii foarte apropiat de tine ca să zic, știi care e ideea mea? Dacă stau și mă gândesc la o persoană care i-aș zice eu confortabil că băi astăzi sunt cam deprimat și nu mă simt bine și poate mi-ar trebui ceva ajutor, băi nu mă recunosc în asta. Dar ce e mișto și asta mă gândesc, că oamenii ăștia, generația Z, au cumva curajul și asumarea să zică, băi, nu stau bine emoțional. De asta zic că mi se pare că generația de sacrificiu, pentru că noi am pornit dintr-o depresie necunoscută și complet negată, iar ei sunt aici unde zic, ok, hai să o recunoaștem, ceva e fucked up, trebuie să facem ceva. Și cred că copiilor sau ce puțin copiii noștri care o să intre în contact cu ei, O să fie niște oameni poate mai.

Conștienți de... Nivelul de conștientizare e în creștere, pentru că avem acces la informații. Oricât ai fi de leneș, să zic așa, informația tot intră. Gândul gândit nu poate fi răzgândit. Deci cumva îl vezi pe ăla care recunoaște, bă, am o problemă, a, înseamnă că nu o să fiu eu singurul, hai să recunosc și eu. Când am spus că ar fi bine să punem această întrebare, cum te simți, neapărat ca să primim noi răspunsul. Și ca acea persoană să se gândească la această întrebare. Bă, totuși, cum mă simt? Să fii și.

Pregătită. Adică dacă eu întreb pe maică mea cum se simte, cred că îi fac mai rău, sincer. Deci dacă o întreb cum se simte... Ascultă-mă, deci maică-mea, maică-mea, atenție. Deci am făcut dese ori greșeală asta în interviuri când ziceam ceva de maică-mea și după aia au făcut așa scandal. Și eu la fel. Maică-mea e o femeie extraordinară și nublafeză, adică jur. Adică felul în care ne-a crescut, educația pe care ne-a dat. Dar pe ea nimeni n-a învățat-o să vorbească despre cum se simte și de asta e un mușc care nu este exersat. Și de abia noi ne dăm seama că, băi, am.

Cam putea să... Orice este nou creează fricțiune, pentru că e frica de necunoscut. Când e ceva nou, prima dată e precauția. Băi, intru sau nu în zona asta nouă? Până afli că e ok, până construiești niște neurocircuite și pui niște muncă în treaba asta și crești familiaritatea, durează. Această fricțiune, față de orice e nou, când începi să conduci mașina, să înveți să conduci, Te simți inconfortabil sau în public speaking-ul. Orice e nou e awkward, așa, e ciudat, e greu. Doar că poți.

Să înveți o persoană de 50 de ani să conducă, dar o persoană care are 50 de ani și nu a învățat să vorbească despre emoțiile și sentimentele ei, fără dorința ei, care nu știu de unde, ce ar putea să vină.

E foarte greu să... Poate nu într-o lună, dar poate în 10 ani, de la 50 la 60, poate... Încerc de câțiva.

Ani să știu și nu-i nici o șansă. Fyodor, mai am câteva întrebări pentru tine. Ce vici ai tu și mai exact ce vici ai despre care gen... Aș fi tentat să zic vicii de care ți-e rușine. Dar știu că rușinea e o, cumva... Vibrație joasă, da. Dar nu la rușinea mă refer. Zic băi, viciile alea pe care le faci de zici bă, dar mai bine să nu vadă.

Lumea că fac asta. Băi, am și zis că fumez una, două, trei țigări eventual. Ok. Pe zi.

Sau?

Uite, de ieri și al altelui n-am fumat nici azi. Ok. Țigări pe.

Vechi?

Din tutun, da.

Pe vechi. Păi.

Da, așa.

Deci pe vechi.

Dar nu neapărat că ar fi rele. De ce nu încerci să vă apezi? Nu, păi e mult mai rău, din punctul meu de vedere. Tutunul și orice viciu de care zicem noi, alcoolul tutunul sau așa, nu sunt neapărat Doar rele. Nimic nu este bun sau rău în sine. Contează calitatea, cantitatea, frecvența, contextul. Sper că nu.

O să-mi zici că contează calitatea tutunului.

Pe care-l numești. Evident, contează, da. Și mi-aș dori să găsesc un tutun bio. Facem acum podcast.

Despre tutunul. Tutunul, tu când îl arzi... Facem 6.000 de.

Substanțe. Am ficat, am glutation, am antioxidanți, fac high-intensity interval training, fac respirație. Da, dar nu îl.

Poți compara, asta e subiect de altă discuție și pregătim oricum, probabil că o să facem la un moment dat, Ștefan, un documentar pe care vrem să-l facem despre vape, pentru că întrebarea noastră este cum e posibil ca FDA și cele mai mari instituții care reglementează și care cercetează și cele mai mari institute din lume care în momentul de față iau un vape și zic ok, glicerină și propilen glicol se încălzește la 100 de grade Celsius, îl punem în pipetă, ne uităm la ce are și luăm fucking țigară și ne uităm la ce există în țigara aia. Nu mă refer la țigara... Nu contează, tot un.

Ars. Când îmi fac fermă.

Fac eu un probleme. Și îți dai seama cât de puțin, mult mai puțin nocivă e asta. Problema vaporilor este că, fiind frecvența și fiind aromatizate, cu arome, fiind ușor de făcut, l-ai scos, l-ai tras, l-ai băgat în școală, e o poartă de acces a tinerilor înspre a fuma. Adică asta e singura problemă a vapurilor. Și de-asta ele cumva încep să fie reglementate. Dar când vorbești despre vape și țigară, adică lucrurile sunt absolut evidente și nu există industrie care să.

Facă studiile astea. Fumătorii nu fumează două țigări sau trei țigări. Fumătorii fumează de la 5, 7, 10 în sus. Cine se consideră fumător? Eu nu mă consider fumător, eu nu mă consider nimic. Fii atent, poate intriți.

În documentari. Ai un fum de țigară și un fum de vape. Atât. Doar unul ai.

De.

Trăs. Ca și nocivitate. Care crezi că îți face mai puțin rău? Niciunul. Mai puțin rău.

Cum.

Se face? Cine se face mai.

Puțin rău? Păi nu, uite, în Antichitate era un rege, Mitridates al VI-lea, care la șapte ani, tatăl s-o a fost asasinat prin o trăvire. Și-a fugit în pădure și a făcut o poțiune, așa, din vreo 50 de plante, 54 de plante, o trăvitoare. Și-a început să-și administreze în fiecare zi o anumită doză de o travă. Când s-a întors, pe la 14 ani, și-a preluat conducerea regatului, regatul pontului, a devenit invincibil și imun la o trăvire și a reușit să fie cel mai longeviv adversar al Republicii Romane. V-o 50 ceva de ani a reușit să conducă regatul pontului și n-au reușit să îl asasineze prin o trăvire. Deci orice nu te omoară te face mai puternic. De ce? Orice doză de rău activează niște mecanisme și niște antioxidanțe. Îți dau un exemplu din practică mea de cardiologie intervențională. Prima dată când am intrat în laboratorul de cardiologie intervențională, acolo se lucrează cu radiații. Pui, hala, de la grău pe tine. După 30 de minute de stat în laborator, eram atât de obosit, simțeam o oboseală de aia cruntă, mergeam acasă, dormeam două ore, bușteam, la.

Plâns. Adică te-ai adaptat în timpul radiației, dar asta nu înseamnă că.

Radiațiile alea nu se făceau rău. Nu, nu, atenție! Acele radii, după 3 săptămâni, o lună, cumva, expunându-mă la aceeași dosi de radiații, nu mai simțeam acea oboseală. Ce s-a întâmplat? Corpul meu a început să activeze niște gene să producă antioxidanți. Asta se întâmplă și cu sportul, de fapt. Noi, prin sport, prin exercițiu fizic, noi producem stres oxidativ. Noi alterăm musculatura și activăm niște gene să producă, să supracompenseze. De fapt, asta face orice Rău. Ce nu te omoară te face mai puternic, doar că ceea ce nu te omoară, lovitura trebuie să fie non-fatală, iar perioada de după expunere trebuie să fie suficient de mare. Dar nu zice că.

Tu fumezi de odată la două zile o țigară ca exercițiu ca să te.

Întrebești. pentru beneficiile nicotinei, de care vorbesc și Dave Asprey. Chiar vorbesc și un gram de nicotine pe zi. Eu vreau să o iau în modul natural, pentru că nu cred că oamenii au fumat de tâmpiți de mii de ani. Că oamenii au făcut multe lucruri de tâmpiți. Au fumat și au, așa, în scop ritualic, au avut alte semnificații. Orice, uite și apă dacă bei prea multă e nocivă. Până la urmă contează doza și frecvența expunerii la ceva. Eu nu consider că ceva poate fi absolut nociv. De-aia am zis de radie. Uite, subiectul care a circulat acum câteva luni cu apa termală, cu băile termale și a fost scandal că sunt radioactive. Pe niște grupuri de.

Facebook sau de WhatsApp. Da, dar ăsta e.

Tocmai mecanismul prin care ele funcționează. Pentru că românii la Herculane acum 2000 de ani sau așa, de când sunt băile herculane, nu știau de radioactivitate, dar vedeau că funcționează. De ce funcționează? Pentru că această radioactivitate, în doza mică potrivită când duci să faci o baie odată la un anumit timp, activează antioxidanții. activează mecanismele de regenerare. Problema a fost că mulți oameni și-au tras, prin energie geotermală, și-au tras apă prin pământ la temcini foarte mari ca să încălzească și-au încălzit casele și au stat 365 de zile pe an și a crescut riscul de cancere, de leucemie și așa mai departe.

Măi, eu nu știu dacă o țigară la două zile îți face bine, dar cred că dacă tu fumezi o țigară la două zile și îți induce acest efect placebo, crezând că e bine, Eu cred că nu e un lucru rău cel puțin. În loc să te gândești că băi, ce mă omoră această.

Țigară. Ideea este că acea țigară are mii de substanțe toxice, nocive, dar orice crează un stres... Până la urmă, toate bolile, orice problemă, toate acțiunile sunt în același fel. stres oxidativ și dezechilibru între oxidare și antioxidare, de fapt. Deci la nivel molecular, că vorbim de radiații, că vorbim de poluare, că vorbim de factori biologici, virusuri, bacterii, toate în esență, acolo într-un punct din corp sau în mai multe, crează acest dezechilibru între factorii oxidativ, oxidare și antioxidare. Eu am nevoie de acea luvitură, cum am nevoie de viruși. Eu am nevoie să mă izbesc de viruși, de bacterii. Las copilul meu de 10 luni să meargă pe jos, să-mi miram toată lumea, să meargă pe jos și să mănânce de pe jos. I-am dat, s-a speriat soția, i-am lăsat să lingă oala de la pisică. Da, și a doua.

Zi a făcut febră. Da, dar acolo poate să fie paraziți, adică... Ok, așa și... Până.

La urmă, paraziții sunt peste tot. Paraziții nu sunt doar aia mari pe care le vedem noi, da? Paraziții sunt peste tot. Noi avem imunitate, ne clădim imunitatea împotriva orice. Da? Prin echilibru. Și ca am văzut noi la medicină cum ajung paraziții prin creier sau alte piese, da? Dar noi avem imunitate ca să lupte cu orice. Și atunci avem nevoie de aceste lovituri, avem nevoie, în dozele... Nu te gândi că acum las copilul nespălat sau numai de pe jos să mănânce. Acum, în exemplu, chestii.

Datic pe care poate să le ia de acolo, nu cred că există imunitatea. Adică imunitatea nu prea funcționează în sensul în care nu există corelație într-o imunitate bună și în dezvoltarea chestiilor. E cumva o lotărie acolo. Dar în fine, înțeleg.

Ideea. Cine a avut chestii datic, nu am stat să-i verificăm dacă e zen, e chill, e liniștit sau e în stres. Nu s-a... Nici un studiu n-a aibat chestia asta. Ideea e că eu nu m-am îmbolnăvit de 10 ani și o știu asta. Și eu cu mine, comparându-mă, până acum, între 20 și 30 de ani, Mă îmbolnăveam de 5 ori pe an și stăteam bolnav câte o săptămână. Dar răcit așa rău de tot, cu secreții. Eu n-am mai tușit, n-am mai avut secreții nazale așa, serioase, să te țină câteva zile. De 8, 9, 10.

Ani. Ai zis de vicii că mai fumezi o țigară din când în când. Te ascunzi? Nu mă.

Ascund. Și.

Nu vin oamenii la tine și zic că domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul.

Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul.

Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul.

Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, domnul Drăguț, Pentru că eu sunt adeptul principiului nimic nu este interzis, totul domnul Drăguț, este permis, pentru că ceea ce este interzis domnul Drăguț, este mai degrabă răvnit domnul și atunci dacă îți permiți orice, nu vei mai răvni atât de mult și consumul din acel ceva, orice ar fi, nu mai e atât de mare. Interzicerea, fructul oprit, de fapt, atrage atenția asupra fructului. Dacă, uite, din grădina asta așa frumoasă, uite și mănâncă banane, mănâncă, nu știu, portocale, mănâncă kiwi, a, dar din fructul ăsta n-ai voie să mănânci. A, apăi de ce mi l-ai arătat, că nici nu îl băgam în seamă. Când se atrage atenția că ceva este interzis, cumva... Bă, dar de ce-o fii interzis? Oare ce-o fii acolo? Oare care-i treaba? Bă, dom'le, ia, testează, care-i problema, vezi ce se întâmplă. Tu ai văzut ce se întâmplă? Ok, bine, hai, trec.

La următoarele. Pe copiii înveți în aceeași manieră? Exact de același. Păi.

Da, oricum eu nu pot să-i păzesc, da? E exact același discurs, îl am cu absolut toată lumea, pentru că știu acest principiu al interzicirii, ceva, da? Până la urmă fiecare învață din... e bine să învățăm din greșelele altora. Câți ani au copii? 10, 14 și respectiv 10 luni. Și 10 luni. Da.

Păi și de exemplu la cei de 10 și 14 ani, adică au telefon bănânesc, nu? Da. Și ce faci, îi lași la telefon la liber? Trebuie să ai omoare.

Care te controlează. Da. Cu jocurile pe calculator, cu asta avem niște limite. Pe telefon cumva cutia Pandorei s-a deschis, deci nu mai putem feri de expuneri și atunci doar să-i conștientizez și de alea bune și de alea rele, ei se cunoască. În momentul în care cunoști totul, nu ești atras doar de rău, că vezi și partea bună. Și în momentul în care ai o problemă undeva, știi că undeva, în partea elaltă, există și o.

Soluție. Păi, Cizăr, Mulțumesc foarte mult că ai începtat această invitație la primul episod din această serie. Sper că am reușit să plantăm mâncare o singură boabă de cunoaștere din discuția asta. Dacă aveți întrebări, puteți să le scrieți în comentarii. Poate o să răspundem amândoi la acele comentarii și poate ne provocați la un alt epizod cu dr. Cezar, poate pe o altă temă pe care o putem aborda pe larg. De exemplu, putem să vorbim despre țigări și vape, putem să vorbim despre sport, putem să vorbim despre intermittent fasting. Sper că ai apreciat că nu ne-am atins de acest subiect.

Ți-am zis de la început, primesc întrebarea asta mult prea des, dar e și normal, canalele și al meu și al tău, toate canalele cresc și atunci sunt oameni noi care au aflat ieri. Și atunci e normal că-i pun întrebarea. Acum, că noi am vorbit despre asta de acum 3 ani.

2 ani... În morcep, ai material despre Intermittent Fasting, pe contul tău de.

YouTube, Dr.Cezar? Pe tot, pe YouTube, pe Facebook. Și nu sunt adeptul principiilor rigide, nici în situația asta pe foarte scurt. Eu sunt adeptul principiului moderației, inclusiv atunci când pun în aplicare acest principiu. Adică nu sunt moderat tot timpul, ci uneori îmi mai permit să exagerez. Absolut în orice situație. Am făcut sporturi extreme, fac în continuare. Avem întrebări și de parașutism. Nu înseamnă că stilul meu de viață sau ceea ce fac eu e recomandabil tuturor. Ca să ajung până aici a fost un parcurs. Au anumite etape. Și fiecare și ea, cât poate, cum poate, înțelege ceea ce are de înțeles. Deci ce mi-a plăcut mie.

Că atunci când am făcut acel story, când ne-am văzut și am făcut story despre, uite, ne-am întâlnit și dacă vreți să facem un podcast, au fost atât de mulți oameni care mi-au scris și mi-au răspuns și au zis, da, vă urmăresc pe amândoi și amândoi m-ați ajutat în a face, nu știu, o schimbare în viața mea. Și am zis, wow, știi.

Adică... Ăștia sunt oamenii cei mai înțelepți, care au știut ce să-și ia. Dacă stai și asculți, Și atunci când asculti, devii mai înțelept, când spui ceea ce știi, când vorbești. Dar când stai și asculti, devii mai înțelept. Chiar dacă nu-ți convine, chiar dacă creează o fricțiune, chiar dacă... Ce tâmpenii spune ăsta, să-i scriu acolo în comentariu, ești un tâmpit. Primim și eu și tu nenumărate. Stai și ascultă. Eventual, dacă n-ai înțeles ceva, mai uită-te și la alte materiale, vezi ce are de spus omul respectiv și apoi trage o concluzie dacă ai de tras. Dar îți consumi prea multă energie în a spune tu, a arunca tu cu noi. E o energie consumată. Trebuie.

Să ne asumăm că asta o să existe. Dar ce-i mai mirat este că am avut un public atât de intersectat, adică mulți oameni care au zis, băi, pe amândoi vorboresc și de la amândoi am avut de învățat, ceea ce cumva ne-a și dus la îndeplinirea acestui podcast. Îți mulțumesc din nou pentru prezență și poate ne mai vedem aici.

Mulțumesc și o oportunitate foarte bună. Dacă lumea a dorit să avem o astfel de dezbatere, e clar că facem ceva bine. Sper. Asta vrem. Nu știu, asta îmi doresc.

Corect. Tu la fel. Bine. Mulțumesc mult. Mulțumesc și eu. Mulțumesc foarte mult și vouă că ne-ați urmărit. Vă rog să ne scrieți jos în comentarii dacă aveți întrebări, dacă aveți alte propuneri. Le așteptăm în comentarii și cine știe. Ne mai vedem la un alt episod cu dr. Cezar pe viitor. Ceau. Pe curând.