Dialog despre COVID-19 cu Dr. Raed Arafat - Dr. Mihail Pautov | 4 Mai 2020

Salutare oameni buni! Eu sunt dr. Michael iar astăzi avem o ediție specială pentru că l-avem alături de noi pe dr. Raed Arafat. Dr. Arafat este secretar de stat în cadrul MEAI. Tu a pus bazele serviciului mobil de urgență, reanimare și descarcerare. Este șeful departamentului pentru situații de urgență și șeful grupului de comunicare strategică în cadrul acestei epidemii COVID-19. Domnule doctor, bună seara!

Bună seara!

Și vă mulțumesc că ați acceptat acest interviu, duminică la 11 seara. Vreau să vă întreb cum vă relaxați dumneavoastră. Cum vă... Ce hobby-uri aveți? Cum vă asigurați că a doua zi sunteți același arafat care merge și este omul potrivit la locul potrivit?

Deci relaxare, de regulă, este tot prim muncă, să știți. Nu pot să spun că am relaxare care să fie altfel. Mă obișnuiam să mă duc la cinematograf. Acum nu mai pot, pentru că nu se poate, dar m-a uit la cât un film, dar așa, târziu, noapte, pe Netflix.

Aveți un serial la care vă uitați?

M-am uitat să știți ultimul serial și care este un serial care eu nu am cum să-l pierd. Era noul serial Star Trek, Captain Picard. Science fiction, să urmărească science fiction. Eu Star Trek-ul pentru mine rămâne totuși. un serial de referință și mai ales actorul Patrick Stewart care este Captain John Luke Picard în final.

Promit că imediat după această discuție mă duc și încep să mă uit la acest serial. Probabil că nu foarte multă lume știe, specializarea noastră de bază este aceea de anestezie și terapie intensivă. Este de fapt specialitatea care este în linia întâi în tratarea cazurilor severe și critique COVID-19? Probabil că asta vă ajută foarte mult în managementul acestei situații.

Deci specialitatea de ATI, pe lângă ea bineînțeles că m-am ocupat de urgență, medicină de dezastre. Astea toate au fost extrem de importante în perioada asta. Eu am avut și norocul să fac un masterat pe medicină de dezastre la Universitatea Liberă din Brusel și la Universitatea Piemonte din Italia. un masterat care l-am făcut pe la începutul anului 2000 pe tema medicinii de dezastre, care este și asta un segment care trebuie să fie o pregătire specifică pe el. Să știi cum să te ocupi de situații care au probleme precum multiple victime sau pacienți mulți, sisteme de sanatate depășite din punct de vedere al capacității, cum să organizezi sistemul. Deci astea toate sunt părți ale acestei pregătiri.

În primul rând legat de distanțare socială și cum va arăta această distanțare socială sau mai exact cum o să ne comportăm noi în momentul în care aceste restricții se vor relaxa. Ce ar trebui să facem?

Cum să ne comportăm în public? Cu câți prieteni să ne vedem?

Cum putem să mergem la grătar?

Da, noi trebuie să ne adaptăm bine la a conviețui cu virusul. Multă lume îți spune că nu contează dacă suntem în aer liber la grătar, înseamnă că nu se infectează nimeni. Nu, nu este așa. Noi trebuie să ne obișnuim în primul rând cu portul măștii. Cu protecția celorlalți. Pentru că când eu port masca, protejez pe celălalt așa cum am pretenția ca altul să poartă masca ca să mă protejeze pe mine. În transportul în comun, portul măștii trebuie să devină regulă. În locurile aglomerate, în supermarket, în magazine, când intri să ai mască, este o protecție pentru ceilalți. Dezinfecția frecventă asupra fețelor, în zonele în care circulă multă lume. Programele speciale acolo, la locurile de muncă, care permit că unii să rămână acasă, să lucreze de acasă. Și atunci o parte din lucrători să fie acasă, că să scădem aglomerația în transportul public.

Ce ziceți de copiii?

Copiii trebuie să poartă mască?

E o întrebare foarte bună. Nu știu cât de mult putem să îi obișnuim la acest lucru, dar educativ ar trebui să începem să îi obișnuim. Mai ales copiii mai mari care merg la liceu, la școală, ar trebui deja să se obișnuiască cu acest lucru și așa cum sunt obișnuiți și copiii în țările asiatice. Dacă vă uitați Japonia, țările precum Corea, China, deci oamenii acolo sunt obișnuiți să poartă mască încă înainte să apară COVID-ul. Și cred că va trebui să ne obișnuim când cineva mai ales are simptome, este răcit, are febră, asta devine obligatoriu. Iar acum chiar dacă n-ai febră și nu ai simptome, trebuie purtată pentru că acest virus poate să fie contagios. chiar dacă persoana nu are niciun sintom.

Mi s-au părut dubioase acele mașini care merg pe stradă și stropez cu clor.

Sau, de exemplu, eu vin, eu mai.

Fac naveta și mă întorc din Pitești, când intru în oraș, e o țavă mare care-mi stropește mașina cu clor. Are vreun sens?

Nu rezolvă problema asta, deci mai degrabă trebuie suprafețele specifice care ating oamenii cu mână. Dând cu clor pe asfalt, nu faci decât să afectezi mediul negativ și nu să rezolvi problema virusului. Problema virusului se rezolvă dacă ștergem suprafața cu dezinfectant, dacă spălăm suprafețele care sunt atințe, balustrade, uși, clanțe și așa mai departe. De acolo se poate lua butoanele de la lift, ușile, deci astea sunt foarte importante de dezinfectat și de curățat. De a da cu apă și clor pe asfalt, credeți-mă că nu rezolvă nimic, nici corespândirea virusului din punctul meu de vedere și nu numai al meu, pentru că nu așa-l prevenim.

Avem două metode de a dobândi imunitatea. Una e aceala prin vaccinare și știm că vaccinul o să fie gata probabil că undeva la vara anului viitor. Al doilea mod de a dobândi imunitatea este acela de a trece prin boală. Aici cumva lucrurile se bat cap în cop pentru că, pe de-o parte, suntem sfătuiți să păstrăm această distanțare socială, să respectăm distanțarea socială, să ne ferim de virus. Pe de altă parte, cu cât mai mulți oameni vor trece prin boală și se pare că sunt deja date că în multe zone geografice au fost mult mai mulți oameni bolnavi care s-au vindecat fiind asimptomatici sau având simptome de simplă răceală și, practic, această imunizare colectivă printr-o îmbolnăvire, să zic, controlată, ar fi una din soluții la această problemă. Ce credeți noastre despre asta?

Au fost tentative în acest sens. Știm că Marea Britanie chiar asta a vrut să facă la un anumit moment și au abandonat acest lucru și au revenit la soluția cu distanțarea socială și situația acolo nu este chiar foarte ok la acest moment ca și număr de pacienți și ca și decese. În același timp, Franța a făcut un studiu de așa zis seroprevalență să vadă câți din cetățenii francezi au fost infectați. Asta acum aproape 10 zile, am văzut rezultatul. Și cifrele erau șocante, numai 6%. La Paris erau mai mari un pic, 12%. Ce înseamnă, cu tot ce a trecut prin el Franța, încă nu putem vorbi de o imunitate, cum se zice, imunitate de turmă. În același timp mai sunt și discuțiile despre cât de imun ești după ce ai fost infectat. Și știți că asta este încă o discuție care încă nu s-a stabilit clar care este răspunsul la ea. Așa că în situația în care nu avem nici vaccin, nici tratament, a merge pe linia asta, riscul mare este să colmatăm și să supraîncărcăm sistemul sanitar. Deci asta înseamnă că mult mai mulți pacienți apar deodată, un procent din ei va fi pentru terapiile intensive, un procent pentru secțiile cu oxigen, cu tot pentru că e starea intermediară și acest lucru va însemna o presiune maximă pe sistemul sanitar. Plus, un număr foarte mare de persoane îmbolnăvite deodată, neavând vaccin, neavând tratament, poate să aibă direct impact economic. Pentru că gândiți-vă, dacă ajungi să ai 20% din populație cu probleme că să stea acasă, 30%, asta înseamnă că magazinele la rândul lor nu vor avea lucrători, unele instituții nu vor avea oameni în ele, și așa mai departe. Deci toate aceste aspecte trebuie jucat cu ele în ce sens? Adică trebuie coordonate într-un mod echilibrat. Dacă dai drumul și spui că gata, relaxăm totul că să facem imunitate, riscăm să ne trezim că nu avem 250 de pacienți în terapiile intensive și avem 1000 de pacienți în terapiile intensive. Și asta înseamnă creșterea numărului deceselor și imposibilitatea de a trata pacienții cum trebuie la momentul în care au nevoie de el de ajutor. Ok.

Vreau să vă zic experiența mea personală. Eu sunt chirurg. Vreau să vă spun că de când a început această pandemie, volumul de pacienți pe care îl am eu este undeva la 20% din ce aveam înainte. Am experiența și unei clinici mari din București, o secție mare de chirurgie generală. Înainte de pandemie, noi ținem un protocol, bineînțeles, ca preocea secției de chirurgie, avem un protocol prin care putem să calculăm numărul de bolnavi operați. Înainte de pandemie se operau aproximativ 250 de cazuri oncologice. Vorbim despre cancer tratat chirurgical. După ce a început epidemia, numărul a fost redus la 50. Adică, în mod clar, pe o singură secție, într-adevăr, o singură secție mare, într-un spital, pe o singură specialitate, avem 200 de bolnavi de cancer care nu sunt tratați, care stau acasă. Putem să extrapolăm și să ne gândim la restul de specialități. Diabetici, bolnavi cu hipertensiune, un număr foarte mare de bolnavi care le este frică să meargă la spital, care stau acasă, nu se tratează. Acum am citit un editorial de pe Medscape unde autorii spun că în Statele Unite rata de bolnavi de cancer care vin să se trateze sau să facă chimioterapie a scăzut cu 70% iar predicția este de undeva la 39.000 de morți din cauza cancerului în anul care vine. Morți în plus față de cei care mor de regulă. Eu îmi dau seama că măsurile pe care le ia guvernul sunt foarte bune în a preveni răspândirea acestui COVID-19. Eu vreau să vă întreb dacă există oameni care se opun cu argumente pe partea cealaltă a balanței. Aici nu vorbim doar despre oameni care nu mai merg la pacienți, care nu mai merg să-și ia tratamentul. Șomaj, stigmatizare, rata mare, violență domestică, copiii care sunt bătuți acasă, lucruri care nu o să se rezolve într-un an, lucruri care rămân toată viața asta. Eu îmi dau seama că e foarte greu să le pui în balanță. Dar mă întreb dacă ele se pun în balanță și se judecă în felul ăsta. Normal.

Că se pun și mulți oameni, adică unii vin cu astfel de opinii, dar aici trebuie să luăm situația în următorul fel. În primul rând, noi la spitale Nu am interzis să fie tratate celelalte cazuri. Am suspendat cazurile care sunt fără potențial de agravare și care nu sunt critique. Centrele de oncologie, Clujul și altele au funcționat. La Cluj sunt în legătura chiar cu doctorul Cădăriu Achimas, care funcționau și internau pacienți. Acum, într-adevăr, pacienții mulți n-au mai venit. De exemplu, la unitățile de primiri urgență suntem la 50% față de ce vedeam de regulă pe zi. Deci noi avem o statistică clară. Pe zi de regulă erau 12, 13, 14 mii de bolnavi. Acum suntem la 5, 6 mii de pacienți. În unitățile de primiri urgență pe țară. Asta.

Este iar o chestie pe care o vorbesc cu toți colegii mei care lucrează și fac gări și văd urgențe și eu nu înțeleg. Explicați-mi, vă rog. Adică înainte aveau un număr standard de appendicite, de exemplu. Appendicitatea e appendicită. A.

Scăzut foarte mult trauma. Nu mai avem accidente, nu mai avem accidentări. Asta este clar pentru că circulația este mult mai limitată. În acel rând veniau la UPU oameni care de regulă erau de medic de familie sau nu erau chiar urgențe reale. Ei nu mai vin. Așa că au rămas numai urgențele reale care vin și urgențele care sunt urgențe de viață sau moarte sau oameni care nu mai suportă și vin și nu mai sunt problemele intermediare. Deci asta este. Și clar că unii nu vin și se agraviează starea lor pentru că nu vin. De ce asta este prezent? Adică o durere toracică și las că mai bine nu mă duc și ne trezim că avea infarct pacientul și fie moare acasă, fie vine când starea lui este foarte agravată. Și asta nu e bine. Așa că din acest punct de vedere există, bineînțeles, și opinii că de ce facem măsurile care le facem, de ce le luăm. Aici, în final, întrebarea este cine este pregătit să decidă câți oameni să moară de COVID să zicem, că să lase pe alții să fie mulțumiți că nu sunt măsuri atât de drastice care se iau. Noi în România încă nici măcar n-am luat măsuri atât de drastice. Noi nu am avut total lockdown, n-am avut închidere totală cum au făcut alte țări. La noi șantierele de construcție au funcționat mai departe. Multe din activitățile comerciale au funcționat. Oamenii au putut să iasă pe diferite motive. Unii au chiar exagerat și au abuzat de acest lucru. Dar în niciun caz n-am venit să spunem la oameni, stați acasă, nimeni nu mai poate să iasă și dacă cineva iese, imediat este amendat sau asta. Dacă iese, bineînțeles, în contextul ordonanței militare care permite mai multe activități. Normal că oamenii doresc Să ajungă la o relaxare cât mai repede. În același timp, aceasta relaxare se pune într-o balanță. Balanța este cât de mult putem să ne permitem să crească din nou cazurile sau să depășească nivelul care sunt la el acum. Deci aici această balanță care se calculează nu este numai dr. Lara Fath care discută aici. Aici sunt epidemiologi, sunt medici de sănătate publică, sunt infecționiști. Sunt mai multe persoane care analizează acest lucru și vin cu opinii și cu păreri. Și normal, nici nu este normal să ai toate părerile identice. Părerile sunt nuanțate, sunt opinii și bineînțeles de aici se trage concluzia în final care sunt soluțiile cele mai bune. Pentru că n-ai cum să stai la masa cu mai mulți experți și toți să spună același lucru. Există unele aspecte pe care am fost cu toții 100% de acord pe ele și există altele care au fost subiectul unor discuții și care s-au ajuns în final la o concluzie. Deci cam așa s-a lucrat până acum. Ce.

Părere aveți despre toate teoriile astea de conspirație? Pentru că oamenii stau în case. Toată paranoia, toată anxietatea se decompensează. Oamenii încep să fie suspicioși. Ceea ce mă deranjează și pe mine este că foarte multe zic, băi, dar unde sunt morții? Unde sunt... Suntem.

În zona unde nu-i avem. Exact. Să.

Ne bucurăm că nu îi avem. Adică să ne bucurăm că măsurile au fost corecte și cel puțin asta am prevenit. Hai să vedem cum lucrăm mai departe cu.

Restul de noi probleme. Și totuși ne apropiem foarte important de decese. Nu putem să minimalizăm ce s-a întâmplat. Ne apropiem de 800 de decese și asta e un număr semnificativ. Astea sunt persoane care sunt membrii de familie, care sunt apropiații unora și altora, care au fost pierdute. Și aici este totuși un lucru extrem de trist și orice deces este trist, dar puteam să fim și la mii. Adică făceam comparație între noi și alte țări, țări care au 10 milioane de locuitori cu 2.500-2.600 de decese. Noi la 20 milioane de locuitori la sub 800 de decese. Totuși, înseamnă că anumite aspecte, poate că le-am luat din timp, anumite măsuri le-am implementat din timp, a fost rolul nostru tuturor. Populație, sistem sanitar, protecție civilă, toate lumea împreună a lucrat aici. Și ar fi bine să încercăm să salvăm muncă noastră în sensul să nu o facem să se ducă în zadar. Pentru că orice mișcare greșită acum și grăbită, poate să ducă toată această muncă total Adică să fie în aer și să ne trezim că începem să avem creșteri necontrolabile de.

Cazuri. Care sunt parametrii după care se vor ghida relaxările sau preluarea restricțiilor? În primul rând.

Parametrii sunt... Dacă ne luăm după Germania și alte țări, s-au uitat la rată de răspândire. Deci Germania a vrut o rată de răspândire sub 1 la 1. și au intrat pe măsurile de relaxare la o rată de 1 la 0,5, 1 la 0,6 și după măsurile de relaxare au început deja să urce rată. Au atins 1 la 0,8 și era riscul să se apropie de o rată mai mare, care însemna implementarea din nou a unor măsuri de control. La fel la noi. Noi acum am înțeles astăzi de la colegă noastră de la INSP că noi am fost evaluați la o rată de răspândire de 1 la 0,9. Adică aproape 1 la 1. Deci la limită. Să vedem cum evoluăm în următoarea perioadă, cum evoluăm în următoarele două săptămâni și dacă scădem. Asta este unul din criterii. După care te uiți la măsuri. Sunt unele măsuri care nu se compară măsurile noastre, cum am zis, cu alții. Alții au început să relaxeze unele activități care la noi oricum sunt relaxate de mult timp, adică n-au intrat în restricții. Noi, când o să relaxăm, o să vedem care e riscul acestei activități. Măsurile care le luăm se vor uita la toate aceste aspecte, adică riscul măsurii, o perioadă de timp să vedem impactul măsurii, care este între o măsură și alta 12-14 zile, Să vedem dacă măsură duce la o creștere a numărului cazurilor sau nu. Deci asta va fi multul de lucru. O să fie un joc a balanței între măsurile de relaxare și măsurile compensatorii precum portul Măștii și așa și, bineînțeles, măsuri de restricție locale. Dacă apare un focar undeva să-l limitez, dacă este un focar undeva să nu relaxez unele măsuri acolo și așa mai departe. Am înțeles. Acum.

Revenind la teoria conspirației. E un doctor pe care îl cheamă Dr. Rashid Butar. Este un doctor american. Mă îngrijorază faptul că filmele pe care Dânsu le propune sunt niște corelații fără o relație de cauzalitate între anumite lucruri care se vehiculează în aceste filmulețe, dar sunt foarte vizualizate. Adică, în România ajung la milioane de viuri. Sunt teorii precum că toată această chestie este o conspirație mondială, pentru că Fundația Bill Gates să ne vaccineze cu chipuri, să ne controleze. Dați-mi faptul că sunteți șeful grupului de comunicare. Cum credeți că ar trebui abordate aceste teorii ale conspirației? Ați avea nevoie de un grup care să le abordeze cu niște experți credibili care să zică, ok, ce zice doctorul, uitați ce zice, nu există ceea ce... Eu am acceptat.

Cunele lucruri, au ieșit inclusiv informări, mi-au ajutat mai mulți colegi și am publicat mai multe informări, ce sunt știri reale, ce sunt știri false. Din păcate nu putem face fața la tot ce apare pe social media și singura soluție este să învățăm oamenii să pună întrebarea oare cât de adevărat este ce zice unul sau altul. Deci nu-l cunosc pe domnul doctor, n-am auzit de el, nici nu știu dacă există, nici nu știm cine este în spatele contului lui. Deci asta întotdeauna trebuie să fie întrebarea noastră. Cine este în.

Spate? Poftim? Spuneam că.

Sunt.

Aici să vă ajut în acest sezon. Mulțumesc mult pentru.

Că asta e important. Deci noi am avut o situație, de exemplu, astăzi am scris o chestie pe internet, condolianțe pentru că s-a pierdut încă un ambulanțier astăzi de la Ambulanța Suceavă și au intrat câțiva comentatori. Pe lângă sutelor care au transmis condolianțe, au intrat De la câteva conturi și au intrat exact pe temele astea. Că noi ce facem este o conspirație, că ce se face nu este așa, că noi exagerăm, că noi trebuie să relaxăm totul. Normal, cu astfel de conturi trebuie să fii foarte atent. Nu se știe cine este în spatele lor. Nu se știe dacă sunt persoane simple în spatele lor sau experți. sau sunt persoane manipulative în spatele lor și care, de fapt, ele încearcă să inducă idei greșite pentru a destabiliza încrederea populației în autorități? Și aici trebuie populația să fie foarte atentă la acest.

Lucru. Cred că e mai simplu dacă sunt oameni care sunt superiați, care nu văd. Eu, de exemplu, am o colegă care lucrează pe anestezie și terapie intensivă într-un spital COVID, cu care țin legătura, odată pe săptămâna vorbesc și ea îmi spune, uite, mi-au murit atâți, atâți am externat, Mihael e foarte nasol, uite, unii fac HDS, fac niște forme pe care nu le cunoaștem, pe unii mi-e foarte greu să-i ventilez, e insuportabil cu masca și eu văd asta, am încredere în ea și știu, dar sunt foarte mulți oameni care nu văd asta, care nu văd realitatea și mă gândesc că poate ar fi bine să comunicăm, nu știu. Da, adică să se vadă aceste lucruri. Sunt oameni care n-au, adică acești colegi cu care vorbesc n-au conturi de Facebook, nu se expun, nu le place asta. Dar cumva poate pot fi convinși să obțină măcar niște mărturii de la oameni reali care tratează.

Acești bolnavi. Și cred că aici este rolul unor interviuri, cum îl facem acum, este să se discute cu cei care sunt realmente în linie de front, cum se spune. Încă o idee.

Mă ocup și de asta. Asta e foarte important. Mai am o întrebare legată de testare. Există planuri de testare în masa populației? Și ce părere aveți totuși despre aceste teste rapide IGM-IGG? Despre care știm că nu sunt atât de precise, dar sunt mult mai precise decât să faci un formular de contact, dacă ai intrat sau nu în contact, sau să iei.

O temperatură de la cineva. Da, numai că problema lor este că ele sunt instantanee. Adică la momentul ăsta îmi arată cu o margea de eroare mare, Dacă persoana e pozitivă sau negativă și există o marge de eroare acolo, iar faptul că acum ești negativ nu înseamnă că poimine ești negativ în continuare. Totuși este o informație? Este o informație de moment, dar nu poți să te bazezi pe ea. Plus, este o informație care are o marge de eroare mare, ce înseamnă că poți fi pozitiv și să apari negativ. Pe cât la.

PCR nu este așa. Eu fac gărzi și primesc bolnavi. Să spunem că unii poate să mimeze niște simptome COVID și atunci noi îi considerăm suspect să.

Îi punem în izolator. Soluția mai bună medicală decât testele rapide este CT-ul pentru cei care au simptome respiratorii. Și asta nu-i părerea mea, numai ieri am avut o videoconferință cu colegi din Statele Unite și din diferite țări, și unde s-a discutat mai mult despre acest aspect. Și ei chiar ziceau că CT-ul poate să-ți permite să pui diagnosticul chiar dacă testul COVID e negativ, dacă CT-ul îți arată anumite caracteristici, trebuie să-l consideri bolnavul pozitiv COVID. Nu, dacă avem.

CT în spital, în spitalul în care.

Fac eu grăzi, nu avem. Testul ăsta instantaneu sau rapid, la acest moment, are informația care o da, dar trebuie să știm care sunt și problemele lui. Dacă îl facem și știm problemele lui, hai să zicem că putem să ne orientăm. Așteptăm să apară teste de antigen rapide și se pare că totuși sunt pe cale de a apărea. Dacă apar, astea vor fi, într-adevăr, de ajutor, cum sunt testele pentru gripă. Și atunci, într-adevăr, pot să știi, da, pacientul este pozitiv la COVID. Și asta ar fi de mare ajutor. Teste mult mai rapide decât PCR-uri, care acum ne ia câteva ore până avem rezultatul. Ok. Domn' doctor, v-am.

Ținut mai mult decât v-am promis că o să vă țin. Dacă-mi permiteți încă două minute să povestesc cu acordul dumneavoastră să spun primul contact indirect pe care l-am avut cu dumneavoastră. A fost în urmă cu aproximativ un an și jumătate. Eram de gardă într-un spital municipal de undeva din țară, undeva la 150 km de București. La miezul nopții oprește o mașină cu scârți, din care coboară un domn care duce un băiat în brațe, intră în camera de primiru' gențe, Mi lasa pe masa si pleaca si dispare in noapte. Scenariul pare desprins dintr-un film politist, dar nu este. Adica, efectiv, n-as avea cu ce sa infloresc acest scenariu mai mult decat s-a intamplat. Baiatul respectiv era.

Impuscat. Avea mai multe.

Plagi. Una intra abdominală, am coborât într-un minut, i-am făcut consultă în urgență, am văzut că are tensiunea mică, că e în șoc hemodinamic, cu un hemoperitoneu masiv și l-am dus sănutar la 10 minute în sală. Am intrat cu.

El în sală, l-am deschis, medicul de terapie intensivă l-a stabilizat, i-am oprit sângerarea, i-am făcut o splenectomie. Și ne-am dat seama că are o leziune de o arteră foarte importantă intra-abdominală, leziunea ce era incompatibilă cu viața. Acea leziune trebuia cusută, trebuia suturată de un chirurg cardiovascular, iar pe noi ne depășea situația. În același moment ne-am și dat seama că acel bolnav nu are nicio șansă să ajungă cu un echipaj rutier la București. Și aici e o informație pe care vreau să mi-o confirmați, pentru că În fiecare spital, din câte am înțeles, în fiecare spital municipal de urgență, deasupra protocolului de urmat în cazuri de urgență, există un număr magic, care este, din câte înțeleg, numărul dumneavoastră de telefon, la care medicul anestezist stă apelat, a pus pe speaker, am vorbit atunci cu dumneavoastră și v-am descris cazul. Nu ne-a luat mai mult de un minut, n-ar trebui să dau alte argumente. În 40 de minute, un elicopter ateriza pe stadionul din acel oraș. Bolnavul a fost preluat, a ajuns în 30 de minute la Spitalul de Urgență Florească, unde a fost operat de o echipă multidisciplinară. Dureastră a ținut legătura cu noi toată noaptea, dimineața la 6-7, chiar dacă noi practic am predat cazul, încă ne-ați informat. A ținut legătura cu medicul anestezist, ne-a spus că bolnavul este stabil, că a fost rezolvat în momentul respectiv și ne-a ținut la curent în toată această perioadă. Vreau să profit de ocazia asta să vă mulțumesc sincer că Ați reacționat așa și vreau să vă spun că eu din acel moment, în fiecare gardă în care mă aflu, mă simt un pic mai în siguranță știind că există acolo cineva care oricând te poate scăpa dintr-o situație. E datoria noastră.

Și să știți că sistemul a evoluat în sensul în care noi avem permanent număr de telefon la care se poate suna chiar dacă pe mine nu mă găsiți sunați undeva poate să fie sprijin și poate să fie acordat sprijinul din păcate aceste lucruri sunt necesare la noi în țară pentru că mai ales că Transferul și tot trebuie să fie făcute în regim de urgență. Da, prin 112 se poate rezolva aceste lucruri foarte rapid, dar sunt și situații în care medicii disperați că nu găsesc loc pentru pacient, că nu găsesc unde să trimită pacientul, că situația este contra cronometru. Medicii sună și mă sună și pe mine și automat, normal, datoria este să ajutăm. Eu fac acest lucru de ani de zile și oricine sună, dacă pot să ajut, o să ajut așa cum trebuie să facă toți colegii mei.

Domnule doctor, mulțumesc pentru această discuție și vă rog să.

Rămâneți același. Mulțumesc mult! O seară plăcută! Mersi mult! Să.

Trăiți! La revedere! Ok.

Asta a fost pentru astăzi. Îi mulțumesc doctorului Raeda Rafat pentru această intervenție și ne vedem cu o altă ocazie. Aveți grijă de.

Voi!