Generatia Z si depresia

Depresia, în manualul de psihiatrie pe timpul comunismului, era definită într-o jumătate de pagină ca fiind o boală a burjoaziei și a bogăției, a oamenilor care n-au ce să facă cu timpul lor, iar poporul rus, în momentul în care simte un pic de tristețe care se apropie de depresie, muncește și dansează, bea un pic și după aia își revine. Dacă vorbești cu părinții noștri, ce puțin, maică mea, așa zice, băi, ce e depresia? Eu pe vremea voastră am dat copii și lucrat. Păi n-au timp pentru că au de muncă. N-au avut timp și n-au știut că chestia asta există. Dacă eu sunt anxios astăzi sau sunt într-o ceartă conjugală, whatever, și sunt low și tu o să mă întrebi ce simți, să știi că sincer să fiu nou să zic ce simt. Dar ce e mișto, generația Z, au cumva curajul si asumarea sa zica, bai, nu stau bine emotional. Noi am pornit dintr-o depresie necunoscuta si complet negata, iar ei sunt aici unde zic, ok, hai sa o recunoastem. Ceva e fucked up, trebuie sa facem ceva. Si cred ca copiii lor sau ce putin copiii nostri care o sa intre in contact cu ei o sa fie niste oameni poate mai constienti.