Hernia: tot ce trebuie să știi | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Decebal Fodor

Oamenii cred că e ceva banal, pentru că, zic, din hernie nu se moare.

De ce să-ți bați capul? De ce s-o lăsași așa?

Dacă ai o problemă, dacă o ignori, ea nu dispare, doar se agravează. E un zid care are o gaură în el. Asta-i hernia. Raportul între bărbați și femei e undeva 4 la 1.

Serios, la hernie înghinale?

Da. Femeile fac mai frecvent hernie femurală și bărbații fac mai frecvent hernie înghinală. De ce mai multe ori bărbații sunt fumători, ori fumătorii au tusecronie?

Dar astea sunt lovituri constante Exact, intr-un perete slobit.

Cand deja apare durerea, disconfortul, jena, inseamna ca e mai mult decat o simpla hermie.

Foarte important sa stim asta.

Din acolo de afectarea calitatii vietii, cred ca cel mai grav lucru este ca-ti pune viata in pericol. Si gandeste-te la cel care are problema asta. La ora actuala nu este nimic mai avansat decat chirurgia robotica. Vindecarea nu incepe cu operatia, incepe cu un credit.

Uite-i toata magia.

Vad ca ma tot provoci cu asta.

Dr. Mihaela, aici un nou episod boabe de cunoaștere. De data asta vorbim despre hernie. Hernie e ceva ce oamenii descoperă întâmplător. Fac un efort, merg la sală, ridică două baxuri de apă, s-autușesc, s-au o constipație sau după o sarcină, Descoperi că ai o înflătură, ai o gâlmă. Ce poate să fie rău cu acea gâlmă? Nu te doare? Ai observat-o? Și pentru că ți-e frică să mergi la medic, ți-e frică de bisturiu, ți-e frică de operație, alegi să ignori acea hernie. Ea crește și de multe ori te poate duce la urgențe. Iar la urgențe nu se mai rezolvă doar hernia, se rezolvă și complicațiile ei care pot fi destul de grave. Așa că astăzi vorbim pe înțelesul tuturor despre hernii, ce sunt herniile, de ce apar și cum se tratează în 2025. Iar invitatul meu de astăzi este Dr. Decebal Fodor, este medic-chirurg la Spitalul Regina Maria Brașov, format în centre internaționale de excelență, printre care și Universitatea Samuel Weiss din Budapesta. Este medic-chirurg, operează Și cu robotul, și vorbim și despre asta astăzi. Decebol, bine ai venit la Boabea de Cunoaștere.

Mihael, bine te-am găsit și mulțumesc de invitație.

Ai venit din Brașov.

Da.

Cum mă iei pe la Brașov?

Cred că e un pic mai frumos decât la București, fără să supăr pe nimeni.

Măi, fiera să fie, așa este. Eu am un mic, mic apartament de vacanță în Brașov, care nu reușesc să mai ajung atât de des cât mi-a plăcea, dar este fermecător la Brașov. Când ajungi la Brașov, începi să te întrebi Ce ar trebui să faci ca să te muți la Brașov? Cam asta mă întreb eu când ajung la Brașov, fiecare dată.

Noi nu suntem brașoveni, de cinci ani suntem în Brașov, dar mi se pare cel mai potrivit oraș din România să-ți crești copilul. Și ai așa un sentiment că parcă ești în vacanță tot timpul.

Și e oraș de munte, oriunde te uiți vezi munții aia frumoși, vezi pădurile, aerul e curat, este superb. Probabil că și operațiile merg mai bine la Brașov. Cred că, adică, Operezi așa mai cu chef, nu? Când vezi Brașovul în jurul tău.

Adevărul că toată echipa are o altă stare de spirit.

Cât de tare! Uite, la asta nu l-am gândit. Cât de tare! Păi, vorbim despre hernișii. Cred că ar trebui să începem cu niște... Explicații simple. Ce e de fapt o hernie? Când zici hernie, ce este aia și ce tipuri de hernie există? Sau ce tipuri de hernie operezi tu?

Dacă ar fi să dăm o definiție strict medicală, hernia este un defect parietal. Dar oamenii de multe ori nu înțeleg ce înseamnă asta. Unii tint să minimalizeze și să zică că e ceva banal și de multe ori ajung la complicații, cum ai spus și tu, pentru că nu-și dau seama cam cât de periculoasă poate fi o hernie. Dacă ar fi să dau un exemplu practic, să ne imaginăm un zid. E un zid care are o gaură în el. Asta e hernia. Și prin gaura respectivă poate să apară tot felul de chestii din interiorul abdomenului înspre exterior, care n-au ce căuta acolo. Pentru că structura peretului abdominal e formată din mușchi, din sesucelor sub putanat și atunci când apare o hernie, Ce este în interiorul abdomenului este împins dinspre interior înspre exterior. Pentru că de multe ori pacienții îmi spun, domnul doctor, dar eu nu fac efort. Și încep să îi întreb, da, tușiți, ridicați, inclusiv când suntem în picioare, există anumită presiune pe peretele abdominale. Să ne imaginăm peretele abdominale ca un cilindru, un cilindru care este, la partea superioară are un piston care e diafragmul. Mișcările diafragmului pun presiune pe peretele abdominale.

Asta e interesant, deci peretele abdominale, tot trunchiul acesta în interior e ca un cilindru, iar presiunea nu e constantă, ea în funcție de cum mergi, când vorbești, cânti, râzi, tușești sau și respiri, presiunea aia variază în continuu și apasă pe acel perete.

După aceea mai este încă un aspect. Faptul că noi avem o statură bipedă, că stăm în picioare, plătim un tribut și toată presiunea se exercită în zona de tranziție dinspre abdomen și membrele inferioare, în regiunea inghinală. Și asta e și motivul pentru care atât de frecventă hernia inghinală, comparativ cu celelalte tipuri de hernie.

Asta e cumva o afectiune, o patologie specifică omului.

Da, și în special bărbaților. Raportul între bărbați și femeie e undeva 4 la 1. De ce?

Serios, la linii înghinale. 4 la 4 bărbați care fac linii înghinale, e doar o singură femeie care fac linii înghinale.

De ce? Este o explicație anatomică. Atunci când se dezvoltă fătul, în viața intrauterină, testicule încep să se formeze inițial în abdomen și undeva până luna 8, ele încep să coboară dinspre abdomene în spre scrot. Dacă canalul pe unde au coborât ele nu se închide cum trebuie, pe lângă presiunea exercitată datorită gravitației, că noi stăm în picioare, Mai este și zona aceea de slabă rezistență, pentru că este un canal care nu s-a închis cum trebuie. Și ăsta e motivul pentru care apare mult mai frecvent la bărbați. După aceea, un alt motiv pentru care hernia inghinală e mai frecventă la bărbați comparativ cu femeile, bărbații de cele mai multe ori depun mai mult efort fizic decât femeile. Și dacă în trecut hernia inghinală era mult mai frecventă la adultul matur, peste 50 de ani, acum frecvent mă întâlnesc cu pacienți tineri de 20, de 30 de ani care vin cu hernia inghinală. Și problema care este? Ei depun efort, în special activitate fizică, dar nu adaptează ceea ce fac la sală cu ceea ce poate corpul lor să suporte. Pentru că hernia, până la urmă, este o problemă de mecanică. De ce apare hernia? Este o forță mult prea mare la nivelul peretei abdominali față de ceea ce putem noi duce. Și știu că și tu mergi la sală. De foarte multe ori oamenii care merg la sală Își doresc să arate ca într-o poză. Antrenăm mușchii care sunt vizibili și suntem mai puțin concentrați pe musculatura profundă. Și ăsta e și motivul pentru care apare hernia la ora actuală atât de frecvent la tineri.

Deci e un dezechilibru între ce poate corpul și ce efort îi dăm și îi dăm prea mult efort pe lucrurile pe care vrem să arate bine păstrând peretele slab. Adică vrei să spui că există un mod Corect de a te antrena pentru a preveni hernia inghinală, corect?

Exact.

Și că la tineri se întâlnește din ce în ce mai des pentru că fac sală în mod greșit.

Când mergi la sală, ca în orice domeniu, e bine să te ghideze cineva. Să fii autodidact nu-i tocmai sănătos. Pentru că De multe ori, cei care merg la sală, ce antrenează? Antrenează musculatura care se vede, bicepi și pectoralii, dar nu se interesează de musculatura profundă și sunt o mulțime de exerciții, un antrenor poate să ți le arate și dacă le faci zilnic pe lângă programul pe care îl ai, reduci la minim riscul de apariția herniei. Plus mai este încă un aspect, de foarte multe ori, cei care încep sală, își doresc să crească masa musculară într-un timp scurt. Ori nu-i sănătos asta, e de preferat să faci exerciții cu multe repetări, dar cu greutăți mai mici și să ai o creștere sănătoasă. Doar că, la fel ca și în viață, și cei care merg la sală de multe ori vor să ardă etape.

Dacă te duci la sală și te apuci să faci squats cu barea de 100 kg, trebuie să știi că este nesănătos și din punct de vedere al anatomiei corpului tău. Pentru că dacă vrei să faci asta trebuie să-ți antrenezi foarte bine și musculatora profundă abdominală. Această perete care ține conținutul în interior și care, atenție, are niște mici defecte, dar are niște puncte slabe anatomice, așa se cheamă.

Sunt niște zone de slabă rezistență. Ca orice structură, sunt niște zone de slabă rezistență. Noi nu putem schimba anatomia, nu putem schimba nici predispozitia genetică, pentru că sunt unele persoane care, într-adevăr, au o predispozitie genetică. Dar, în schimb, noi putem face altceva. Putem să lucrăm cu anatomia noastră, astfel încât să fim siguri că reducem la minim riscul de apariție a unui defect paretal, a unei hernii.

Dar ăsta este singurul motiv sau sunt și alte motive pentru care bărbații fac mai des hernie în ghina lală decât femeile?

De ce mai multe ori bărbații sunt fumători? Ori fumătorii au o tuse cronică. Tusea cronică pune presiune pe peretea abdominală. O tuse repetitivă pune presiune pe peretea abdominală.

Și pare foarte benignă tusea, că tusea fumătorului, care de regulă poate să aibă și BPOC sau are acele secreții pe care încearcă să le dea afară sau are o iritație cronică larigiană. Dar astea sunt lovituri constante, exact, într-un perete slăbit.

E ca și când ai un baraj și constant vine, se izbește ceva de baraj.

Ai un baraj cu o cărămidă lipsă.

Și la un moment dat, acolo, cedează.

Caramida lipsă fiind acel punct slab anatomic din peretele bărbatului. Așa e foarte interesant, pentru că, într-adevăr, în momentul în care, să zic, în perioada embrionară, tesicule se formează în abdomen și după aia ele coboară. Și tu când te uiți la aparatul genital masculin vezi penisul și testicolele în scrot. Adică drumul scurt este așa, ai impresia că drumul este așa, dar ele fix cum nu te-ai aștepta să fie, pentru că drumul de la testicul până la penis sau până la uretră, până la evacuare, el urcă Până la abdomen, intră în abdomen, da, prin canalul inghinal, ductul diferent și după aia coboară. Adică în loc să, e ca și cum te-ai duce, hai să zicem așa, în loc să te duci la Brașov de la București pe autostradă sau pe DN1, tu te-ai duce pe la Constanța, Galați, Suceava și ajungi în Brașov. Așa face testicul, așa e anatomiea.

Și tocmai asta predispune la lo anumit slăbdiciunea peretei abdominației. Vine ca oamenii să știe.

Care sunt alte motive sau cauze pentru care ajungi să faci o hernie înghinără?

Am vorbit despre bărbați, haideți să ne concentrăm un pic și pe doamne. Sarcina este unul dintre factorii de risc care duc la apariția defectori paretale, hernia umbilicală, diastază de drept abdominal. De ce? Pentru că în timpul sarcinii crește presiunea intra-abdominală, dar este o creștere fiziologică. Uterul crește, crește, crește, urcă. și automat apar o distenție a peretei abdominali și în special femeile care au avut sarci înrepetate. După aceea, ai povestit de tusea cronică, de BPOC, mai este încă un aspect, fumătorii, datorită scăderii nivelului de oxigen din sânge, automat sesuturile sunt mai puțin hrănite cu oxigen.

E dublu efect.

Decât la un pacient care nu fumează. Și un țesut care face față la o forță mare, care deja e slăbit datorită sau din cauza forței, automat el nici nu-i bine vascularizat. Și atunci îți dau mecanisme care acționează presiunea pe de-o parte și faptul că e mai puțin vascularizat sau e mai puțin hrănit decât la un nefumător.

Deci la femei avem, în urma sarcinii, avem diastaza de drepte abdominal și hernie umbilicală.

Femeile fac mai frecvent hernie femurală și bărbații fac mai frecvent hernie inghinală. Și mai este încă un motiv. Pacienții care au trecut prin intervenții chirurgicale a nivelului pereteu abdominal și deja au cicatrici, au tăieturi, acolo există riscul ca tăietura respectivă să cedeze.

De ce?

Pentru că Odată ce s-a lucrat pe peretele abdominal, structura acestuia este modificată și de ce mai multe ori nu reușește să adapteze presiunea pe care o exercită, efortul fizic pe care îl face, cu ceea ce poate corpului care deja e slăbit și se numește eventrație, care poate să fie de multe feluri și dau bătăi mari de cap atât chirurgului cât și pacientului.

O să vorbim despre fiecare din aceste tipuri de hernii, deci dacă vă interesează oricare din aceste hernii, diastase de pseu abdominală, hernie umbilicală, hernie inghinală sau eventrație, rămâneți până la capăt. Există această specializare emergentă de chirurgie a peretului abdominal care e făcută de chirurgul, deci practic ești chirurg de chirurgie generală.

Exact.

Totuși chirurgia generală încă întârzie să se supra-specializeze cum fac alte specialități medicale. Tu ca și chirurg generalist? Poți să operezi cam orice, poți să operezi colon, poți să operezi cancer de pancreas, poți să operezi ficat, poți să operezi orice, poți să faci și o hernie. Dar fiecare din aceste operații sau din aceste organe au particularitățile sale și ca în orice operație, este o curbă de învățare. Și de regulă, cel mai bun chirurg de ficat e ala care are cel mai multe cazuri de ficat, care operează ficat zi și noapte. De fapt, afară, Țările Vestice sau în Statele Unite, știu că nici nu poți să operezi mai multe organe, pentru că te costă foarte mult asigurarea de malpraxis și, dreacu, te specializezi pe un singur organ. Și întrebarea mea este, ai prefera ca, în cazul unor hernii sau defecte de perete abdominal, Ai prefera un chirurg care este supra-specializat sau care face cu precădere chirurgia peretelor abdominal în defavoarea unui chirurg generalist care operează orice?

Da, interesantă întrebare.

Știu, e și incomodă, dar nu e deloc incomodă.

Îți spun cum văd eu lucrurile, dar le văd așa nu pentru că m-a luminat Dumnezeu pe mine sau că sunt mai înțelept, Am reușit de-a lungul parcursului meu profesional să ajung în diverse centre și să-mi fac o imagine cum e mai bine. Dar în stat, într-adevăr, ei sunt ultra-specializați. Fie fac, de exemplu, chirurgie hepatopancreatobiliară sau fac doar colorectal sau fac chirurgia pe rete abdominal. Dar te întreb ceva. Tu operezi o eventrație și în sacul de eventrație ai un colon transvers și în timpul a dezolizei faci o leziune de colon. Dacă tu nu operezi și colorectal, tu nu o să poți rezolva asta corect. Și atunci ești nevoit să chemi un alt coleg. Și am auzit de nenumărate ori situații de genul acesta, prezentate la congrese, când își prezintă complicații pe care le-au avut. Și e cumva frustrant. Tu ești chirurg generalist, dar pentru că nu ai mai operat de mult timp să nu poți face asta. Cred că e bine să fie o linie de mișloc. Și eu, de exemplu, pe parcursul rezidențiatului și după aceea ca tânăr specialist, am mers mult la Budapesta, în special pe chirurgie hepatopancreatobiliară și transplant de ficat. Ulterior, la Mureș, nu s-a materializat proiectul acesta și atunci am abandonat, nu mai fac duodenul pancreatectomii, mai fac rezecții hepatice, dar nu mai fac duodenul pancreatectomii. În schimb, operez în continuare colorectal, chirurgia peretei abdominal, chirurgia căilor biliare externe, pentru că e bine când intri la un caz să poți să fii chirurgul care rezolvă orice complicație apare. Și mi-a venit încă ceva în minte. De exemplu, când faci disecția, endoscopic, fie că e laparoscopic, fie e robotic, în hernia inghinală, seamănă foarte mult cu disecția pe care o faci în chirurgia colorectală. Adică nu sunt lucruri diferite, doar adaptez niște pași la un organ diferit. Sau îți dau un alt exemplu. Chirurgul de chirurgie a peretei abdominale operază hernii hiatale. Cum ai reușit tu să faci asta, să scheletizezi marea curbură gastrică, să faci manșonul care recalibrează stomacul, dacă tu nu ești familiarizat cu chirurgia stomacului?

Da, corect. Ca și scurte explicații, eventrație, când vorbim de eventrație, este o hernie care se formează în urma unei operații. Deci te-a operat, te-a cusut, ai tușit, în 5 ani e o hernie acolo. Dar că nu este într-un punct slab anatomic, este în urma unei intervenții chirurgicale.

Pe o veche cicatrice.

Pe o veche cicatrice și ai zis de adenoliză, adică sunt, după ce se întâmplă și care e contextul în care ai dat răspunsul ăsta, când ai o eventrație, organele din abdomen, în urma primei operații, devin lipite. Pentru că tu ai umblat, ai pus mâna și acolo apare Se formează aderențe. Cum ai putea să explici aderențele? E greu să operezi în acele aderențe.

În mod normal, fiecare organ are locul lui în organism. Odată ce noi intervenim în abdomen, inflamația le aduce mult mai aproape, devin lipite. Adică intestinul subțire poate să fie lipit de colonul transvers.

Mi-a venit o analogie. Când nu ești operat sau ești operat pentru prima dată, Abdomenul tău arată ca și cum te-ai spălat pe păr și ți-ai făcut freza. Ți-ai făcut freza și fiecare fir de păr stă separat, stă cum trebuie, stă coerent și poți să dai seama ce se întâmplă. După ce ai operat pacientul și l-ai închis, aceste aderențe te fac să arăți ca a doua zi dimineața când te-ai trezit cu capul murdar și totul este lipit și nu mai înțelegi nimic. Și poate să fii lipit în orice parte. Poate să fii părul dat în stânga și lipit aiurea în dreapta, poate să ai o creastă de cocoș, poate să ai toate combinațiile posibile și nu-ți place. doar că în chirurgie ai deschis pacientul a doua oară după o intervenție și lucrurile poate să fie lipite. Poate să fie lipit colonul de intestine, intestinele se lipită între ele, acele foițe de aderență se amână cu peretele intestinale și trebuie să fii foarte atent într-adevăr. Și aceste lipituri care pot să fie în sacul hernial, adică în hernie, Poți să faci, într-adevăr, operația și mai complicată. Și aici îți dau dreptate, așa este. Adică ai nevoie de un chirurg care trebuie să știe să rezolve corect aceste aderențe. Dacă e prins un colon care este un pic ischemiat și trebuie să face o rezecție, trebuie să știi să faci asta. Și în general cred că trebuie să știi să faci hiernii corect, adică trebuie să știi să faci și chirurgie și hiernii, pentru că există atât de multe spitale județene care au doar unu, doi, trei chirurgi care trebuie să opereze, să zic, toată pletora de patologii care sunt în județul respectiv. Și atunci trebuie să știe să facă și chirurgia peretele abdominal și alt tip de chirurgie.

Plus că eu am văzut Foarte multe lucruri pe care le-am învățat la FICAT, că acum le aplic, de exemplu, în chirurgia peretei abdominale. Când fac o disecție fină, o disecție minuțioasă, mi-aduc aminte de linfa de lectomii. Când îndepărtaam ganglionii de pe vase și vasele rămâneau pe locul lor, fără să produce o leziune. Dar foarte fain exemplu cu aderențele. Cred că dacă m-ai filmat de 10 ori, mie nu mi-ar fi trecut prin cap, dintr-un simplu motiv. Eu n-am problema asta cu păr.

Da, ok, îmi dau seama. Corect, da.

Așa e. Și e ca în viață, ceea ce nu te-a durit niciodată, e destul de greu să înțelegi că îl doare pe celălalt.

Da, uite, acum m-am spălat dimineața, știi, pe păr, mi-am făcut freza, dar n-am nicio șansă să mâine, dacă filmez, sau vreau să ies în oraș și să fiu om, n-am nicio șansă să rămân așa, pentru că peste noapte totul este, uite așa, lipit și în toate direcțiile. Să zicem că ai descoperit această hernie, oricare ar fi ea și este o înflătură și deja după ce ai ascultat partea aceasta a podcast-ului, îți dai seama că acolo este o peretre abdominal slăbit și conținutul bombează prin presiune. Există simptome? Poți să simți anumite lucruri? E ceva ce te trimite urgent la medic? Și poate să se rezolve de la sine? Poți să faci ceva ca să reîntărești peretele abdominale prin niște exerciții de forță?

Noi suntem cumva obișnuiti să ignorăm problemele pentru că nu ne simțim confortabili să constatăm că avem o vulnerabilitate.

Uite, primul lucru foarte important. Dacă ți-a apărut o înflătură pe abdomen și te-ai culcat și a dispărut, ea e acolo. Dar că nu o vezi, pentru că nu mai ai ce s-o apese. Dar e acolo. Henia nu trece de la sine.

E ca în viață. Dacă ai o problemă, dacă o ignori, ea nu dispare, doar se agravează. După aceea, când deja apare durerea, disconfortul, jena, înseamnă că e mai mult decât o simplă hernie. Înseamnă că deja începe să apară problemele. Și mă întrebai dacă există ceva tratament să dispară. Am văzut de cei mai multe ori când mergem la congrese, în special cele de chirurgia aperitiv abdominal, se glumește foarte mult pe tema aceasta. Pe internet găsești tot felul de ceaiuri, tot felul de remedii naturiste care fac să dispară între ghilimele hernia.

Ceai pentru hernie?

Da, dar e absurd să crezi că e posibil asta pentru că e foarte simplu. Orice bărbat știe că o gaură într-un perete nu dispare de la sine până nu o repare. Adică chiar dacă nu știu, dai cu vopsea peste ea, gaura-i acolo, nu a dispărut. Și ce se poate face pentru diastaza de drept abdominal dacă nu e foarte mare? Într-adevăr, sunt niște exerciții care pot să reducă distanța între mușchi. Diastaza de drept abdominal de fapt ce înseamnă?

Da, ce e diastaza de drept abdominal?

Mușchii de drept abdominal sunt mușchii de-a nivelul peretei abdominali care se văd sub formă de pătrățele, la cei slabi sau la cei care fac sport. La femeile care au trecut prin sarcină, Din cauza presiunii, cei doi mușchi în drepta abdominală încep să se depărteze.

Ei sunt cumva uniți prin ceva ce se cheamă linia albă. E o linie fibroasă, dar nu e mușchi, nu e țesut care să se vinde, ci e un țesut fibros.

Și datorită presiunii, linia aceasta se întinde. și automat și musculatura se depărtează și apoi este un spațiu între cele două teci de drepț abdominal. Și cum constată pacientul că are diastează de drepț abdominal? De exemplu, când face abdomene, apar o înflătură a nivelului liniei albă.

Adică pe mijloc, cumva de la buric în sus spre coaste, apare o înflătură.

Dacă nu e foarte mare, ea se poate corecta cu exerciții pentru tonifierea peretei abdominali. Și am o mulțime de paciente care vin după sarcină cu diastază nu foarte mare, le trimit la kinetoterapeutul cu care lucrez și se reduce astfel încât să nu ajungă la operație.

Știu că la diastază există și anumite măsurători pe care le poți face cu degetul. Cum se fac? Cum măsori tu distanța între drepți?

Tot ce înseamnă suspiciune de defect parietal, adică tot ce înseamnă suspiciune de hernie, Noi am implementat din 2020 deja la Brașov un protocol, trimitem pacienții să facă examinare computer-tomografică cu manevră Valsalva. Ce înseamnă asta? Noi când facem CT-ul, pacientul stă întins pe spate, nu este nicio presiune pe perete abdominal. Noi vrem să vedem cum arată peretea abdominal când îl supunem la presiune. Cetem picioare, nu putem să-i facem. Și atuncea, manevra Valsalva ne permite să pună pacientul o presiune ușoară pe peretele abdominal ca să vedem structura peretei abdominal când face efort. Și colegii de pe Imagistic sunt fantastici, ne fac niște reconstrucții tidemensionale atât de frumoase încât vedem exact nu doar gaura, ci vedem și structura peretei abdominal pentru că Secretul în chirurgia a peretei abdominale nu este doar să închizi o gaură, ci să repari peretea abdominală astfel încât, după operație, să nici nu se vadă că ai operat acolo.

Adică să simți cât mai puțin, să ai cât mai puține efecte adverse după operație, ca și activitate fizică.

Și pentru că vorbeam de diagnostic în defecte barietale, în 2023, la Congresul European de Chirurgie Abdominală a Barcelona, am prezentat o lucrare despre rolul computer-tomografiei cu manevră Varsalva în diagnostic.

Varsalva înseamnă că e ca și cum te-ai screme, da?

Adică tu... împiept, îți ții respirația și cu respirația ținută împinci, pui presiune pe peretele abdominale ca și când te screm.

Ca și când te screm, adică te screm și în timpul ăsta ți se face...

Diafragmul coboară și automat crește presiunea intr-abdominal.

Și atunci se face această imagistică, adică examenul tomograf, CTE-ul și practic tu când te screm crești presiunea în peretele abdominale.

Și Noi putem să ne dăm seama exact cum arată peretele abdominale al pacientului când face efort. Pentru că e foarte important să vezi cum arată în dinamică.

Ce ziceai de congresul din Barcelona?

În 2023 am prezentat o lucrare despre asta și deja în 2024 la Praga, una dintre recomandări era că atunci când trimiți pacientul la imagistică să-i faci o examinare computer-tomografică cu manevră Valsalva, tocmai pentru a vedea în dinamică structura.

Dar protocolul ăsta l-ați inventat voi? Voi l-ați implementat ca și... adică a venit voi ideea asta sau l-ați luat din altă parte?

Am operat un pacient de hernie înghinală laparoscopică și PCT se vedea doar pe o parte. Intr-o operatoră am văzut că are hernie bilaterală. Am discutat cu colegii de pe Imagistica ce am putea face. Am căutat, am văzut că se mai fac și în alte centre în străinătate și după aceea Surprinzător, foarte mulți pacienți la examinarea standard aveau hernie pe o singură parte sau nu aveau deloc și la Valsalva vedeai că de fapt poate e bilateral sau apare un defect pe care nu-l vezi în mod normal în repaus.

Asta se întâlnește des sau dacă, întrebarea e așa, dacă ai o hernie înghinală pe o parte, asta înseamnă că ai un risc mai mare să faci și pe cealaltă parte?

Frecvent se întâmplă, pentru că e vorba de o slăbiciune, dar noi niciodată nu operăm profilactic. De multe ori se întâmplă pacienți care au hernie doar pe o parte și mă roagă să-i operez și pe partea cealaltă și spun, chirurgia, peretele abdominale nu este o chirurgie profilactică. Nu pot face asta, pentru că chiar dacă trauma e minimă, nu e ok să se pune în place acolo unde nu e nevoie.

Sau cum ar fi să îți pui plasă puși și simplu, să nu faci hernie deloc. Bun, deci astea sunt herniile, sunt puncte slabe, e peretele abdominal care slăbește și la presiune începe să bombeze. Vezi că se întâmplă asta, e bine să te duci la medic, e bine să închizi această hernie și până să ajungem la cum se închide acest defect, cum se repară el. Explică-mi, te rog, de ce trebuie să operăm o hernie? Dacă ai doar o gâlmă, care se arată când te pui în pat, dispare. Și e mică. Și nici nu te doare. De ce să-ți bați capul? De ce să nu o lași așa?

E foarte simplu. Oamenii cred că e ceva banal. Pentru că, zic, din hernie nu se moare. Dar să ne gândim nu la diagnostic, ci la persoana care poartă diagnosticul. Adică gândește-te la cel care are problema asta. Poate e un tânăr care nu mai poate să facă sport. pentru că îl incomodează umflătura și îl doare. Poate e o mamă care nu poate să judice copilul în brațe, nu poate să care cumpărăturile și îi crește gradul de frustrare că nu poate să facă activități pe care înainte putea să le facă. Poate e un bunic care nu poate merge în parc cu nepoții din aceleași motive. Adică hernia nu e doar umflătura care doare, e și afectarea calității vieții, că îți limitează viața. Dar dincolo de aspectele acestea, Să zic eu, pentru unii poate să pară prețioase. Mai este încă ceva. În defectul acesta poate să intre structuri din interiorul abdomenului. Intestin, epiplon sau prapor, cum se spune popular. El intra-iese la început. Intra-iese. Dar la un moment dat, datorită presiunii sau datorită aderențelor, el rămâne blocat acolo și locul lui nu e acolo și atunci apar complicațiile. Poate să-ți apară necroză de intestin și dintr-o operație de perete abdominal, ajungi la rezecție de intestin, poate să apară tot felul de încarceră, tot felul de situații care te pun în punctul în care nu alegi nici moment operator, nu alegi nici spital unde te operezi și nici chirurgul.

Exact și nici operația, pentru că mi se pare foarte, foarte bun acest exemplu. Ai o gâlmă, da, care se umflă. Ce se întâmplă acolo? Intră preapre sau intră intestin? Intră, iese, intră, iese. Dacă la un moment dat ai mâncat mai mult, s-a distins, a intrat și s-a blocat acolo, El nu mai iese și începe să se ischemieze, faci necroță, poate să se rupă, poate să curgă din el, poate să faci peritonită și atunci tu nu mai alegi la ce chirurg te operezi, în ce spital, îți iei liber, faci o operație curată, aseptică, în care îți pui o mică plasă. Tu pur și simplu o să fii preluat de ambulanță, dus la primul spital disponibil, cu o secție de chirurgie, cu o gardă de chirurgie și te va opera un chirurg care Cum să zic, operează de toate, nu ți-l alegi și nu se operează doar hânie respectivă, ci și complicația urma. Dacă ar fi să le dăm niște note la aceste operații și la complicația sau și la dificultatea acestor operații, Cred că o iernie inghinală sau umbilicală ar avea două sau trei puncte ca și complicație versus o necroză de intestin, unde tu trebuie să tai intestin, să coaci intestin, să ai pauză alimentară mult timp, să ai tuburi în burtă.

Plus că există o grămadă de riscuri, inclusiv riscul de fistulă. Adică să nu țină capetele pe care le-ai suturat. Pentru că tu nu știi pe ce teren faci asta.

Adică din păcate te nenorocești fiziologic, anatomic și tot ce se întâmplă acolo, doar pentru că ai ignorat acea gâlbă. E foarte important să știm asta și e foarte important să înțelgem că o hernie nu este ceva cu care trebuie să te împaci și cu care trebuie să trăiești. Dincolo de aceste inconveniente, că ești mamă, că ești bunic, că ești un tânăr și ești incomodat, e o situație care îți poate pune oricând viața în pericol. Din vacanță, oriunde.

Dincolo de afectarea calității vieții, cred că cel mai grav lucru este că îți pune viața în pericol. Și mai este încă un aspect. La un moment dat, de când sunt la Brașov, am operat un domn. Era a treia oară când îl operam. Până atunci fusese la diverși colegi în ultimii 15 ani și avea hernie înghinală recidivată pe ambele părți și practic peretele lui era atât de ciuruit ca și cum arată șvaițerul. Deci nu era gaură care să nu o fi făcut omul acesta. Și motivul care este, recide vede ce apar, nu se rupe plasa, dar până plasa ajunge să fie integrată și se dea rezistență pereteul abdominal, durează două luni, două luni jumate. El niciodată n-a făcut suficient repaus ca plasa să fie integrată. S-a dus repede la muncă, pentru că nimeni nu i-a spus că ar trebui să stea un pic mai mult acasă și datorită efortului, plasa s-a mișcat. Or, plasa mișcându-se, au rămas zone descoperite și alea automat devin zone de slabă rezistență. Și era un bărbat tânăr, un bărbat de 50 de ani care deja trecuse prin multiple operații de perete abdominal și din momentul ăsta niciodată viața lui nu o să mai fie la fel ca înainte.

E important asta și ajungem în curând și la ce înseamnă recuperare și repaus și care sunt recomandările în ziua de astăzi, dar am vorbit despre acest om care un om ipotetic, un pacient ipotetic care are acest defect în peretele abdominal, are această hernie și zice las-o așa, dacă nu mă doare și dispare sarea când mă culc, o las în pace, pentru că nu știa de complicațiile la care se poate ajunge. Poate că acum acest om se gândește mai mult la a se opera, dar Cred că principalul motiv pentru care oamenii lasă lucrurile așa și nu ajung la medic este pentru că ele este frică de intervenția operatorie. Cum abordezi tu un pacient care vine la tine și are emoții și este foarte frică să se opereze?

Ce am constatat, indiferent de tipul de operație, fie că e o operație de chirurgia a perioadei abdominal, fie că e o operație oncologică, pacientul se teme. Dar de ce se teme? Pentru că Noi nouă ne place să avem controlul asupra vieții și atunci când mergi la chirurg și chirurgul îți spune că trebuie să te operezi, automat asta îi sinonim cu abandonul controlului, adică tu îți pui viața în minile unui om pe care nu-l cunoști. Că indiferent ce îl operezi, asta este. Îți pui viața mâine un om pe care nu-l cunoști. Și atunci îmi iau suficient timp să-i explic pacientului, îi desenez cum arată structura peretei abdominali, îi fac desenul acela cu pistonul, cu cilindru, cum apare hernia, îi explic toți pașii, cum o să decurgă operația, îi povestesc de la internare până la externare tot ce se întâmplă, pentru că vorbeam de experiența mea de până acum. Ceea ce am învățat în străinătate e că vindecarea nu începe cu operația, începe cu încrederea. Atunci când ai reușit să câștigi încrederea pacientului, orice îi propui, Orice drum îi arăți că trebuie să îl parcurgă, el o să fie dispus să meargă pentru că știe că tu ești alături de el. Și asta e foarte important, de când vine pacientul la mine, să-i dau încredere că știu ce am de făcut și că asta e cea mai bună soluție pentru el.

Bun, și i-ai prins încrederea totuși. Nu îi mai este frică de pierderea controlului, pentru că înțelege că nu se lasă doar mâinile tale, ci face echipă cu tine, i-ai explicat ce urmează să faci, a luat și el decizia asta, deci sunteți într-o echipă, sunteți cu echipieri. Totuși, pacienților le e frică de bisturiu și uite-ți curioasă tu cât de des folosești bisturiu, că ai vorba aia, am ajuns, doamne, am ajuns la bisturiu, dar noi nu mai folosim bisturiu decât la piele. Poți să-mi explici de ce? Adică cât de des, din tot ce faci și tu în operație, cât la sută este, sau să zicem, din tot timpul petrecut în operație, cât la sută din timp ții bisturiul în mână.

Cred că primele minute de la începutul operației, când fac incizile și cam atât. Pentru că s-a schimbat foarte mult chirurgia și dacă înainte era o chirurgie clasică care presupunea tăietură, deschis peretea abdominal, cu mâinile tale așezi defectul, asta a fost chirurgia clasică. După aceea s-a ajuns la chirurgia laparoscopică în care se făceau trei sau patru incizi mici de până într-un centimetru. În momentul de față vorbim de chirurgie robotică, în care e ceva total diferit de ce era până acum.

Deci trebuie să schimbăm, am ajuns la bisturiu în am ajuns la robot. Dom'le, am ajuns la robot. Dar asta așa e. De exemplu, când opeream în fundeni și asistam la operații de transplant hepatic, de 2 dână, pancreatectomii care țineau câte 8 ore, Din 8 ore, bisturiul îl ții în mână fix cât faci incizia, adică 15 secunde. Atât ții bisturiul și îl ții de regulă doar la piele pentru că pielea se vindecă mai frumos dacă este incizată perfect cu bisturiul și nu cu electrocauterul. Deci da, nu mai folosim bisturiul dar mai mult decât atât se folosește robot. Ce înseamnă? Adică, cu ce te ajută să ai un robot și să operezi cu robotul o hernie de orice fel ar fi ea?

Prima dată am intrat în contact cu Curgea Robotică în 2018 la Strasbourg, la ERCAD. Și sunt sigur că tu mă înțelegi foarte bine pentru că cumva avem aceiași parcurs. M-am simțit ca un om care a visat la ceva, dar n-a crezut că e posibil. Adică când am intrat prima dată în contact cu platforma Da Vinci, nu venea să cred că lucruri pe care mi le-am imaginat, sau unei dintre, poate nici n-am îndrăznit să mi le imaginez că sunt posibile, cu platforma Da Vinci puteam să le realizez. Eu tot timpul spun că e o binecuvântare pentru chirurgul care își dorește să dea tot ce e mai bun pentru pacientul său. Până la urmă când vorbim despre roboți, nu-i despre tehnologie și despre ce poți face cu tehnologia să fie mai bine pentru pacienți. Știu, sună SF și de multe ori mă întreabă pacienții la consultații, domnul doctor, îmi place de dumneavoastră, vreau să mă operez la dumneavoastră, dar nu vreau să mă opereze robotul și atunci stau să le explic că nici un moment nu îl operează robotul. Robotul nu are autonomie. De la început până la final, chirurgul este cel care manevrează brațele robotului și, la ora actuală, nu este platforma mai avansată decât platforma DaVinci și ne permite să facem niște gesturi pe care nici măcar mentorii noștri nu le-au visat. Gândește-te că Practic, când am început să fac specializarea și să mi-am competența internațională în chirurgia robotică, am învățat o chestie care mi-a plăcut foarte mult. Dacă vrei să ai un program de chirurgie robotică care să fie de succes, Trebuie să nu te gândești la robot ca la o laparoscopie evoluată. Pentru că e greșit să crezi asta. Robotul e o combinație între ce faci clasic cu mâinile și minim invaziv. De ce? Brațele robotului îți permit articularea instrumentelor 540 de grade. Nici măcar mâna umană nu poate face asta. După aceea îți permite să ajungi în niște spații unde mâna umană nu poate merge. Sau dacă merge mâna umană, ochiul tău nu poate coborâ până la nivelul degetelor. Vezi tridimensional, este o experiență imersivă, efectiv ai impresia că ești în corpul uman. După aceea vezi mărit de 10 ori, vezi niște structuri și niște detalii anatomice pe care cu ochiul liber sau cu laparoscopul nu poți să le vezi. Este stabilitatea platformei, robotul nu obosește. Îți aduci aminte când eram rezidenț, cam cât de nasol era când stăteam la cameră și ne certa operatorul că imaginea nu-i bună.

Aici vreau să fac câteva precizări. Deci, ce înseamnă? Clasic înseamnă că ai tăiat cu bisturiu pielea, după aia diseci, adică intri orice ai de operat, intri disecând și desfaci ca să operezi cu mâna, văzând cu ochiul liber, da? Plaga operatoriei, ăsta-i clasic. Laparoscopic înseamnă că tu ții abdomenul închis, le bagi o cameră pe o țeavă, o cameră pe care o ține ajutorul tău din operație și vezi pe ecran ce se întâmplă cu camera respectivă, Tu nu mai operezi burta pacientului chiar daca esti acolo, tu te uiti pe ecran si operezi in ecran la fel, prin doua trocare, doua gauri care se fac in abdomen sau trei, patru, cat ai nevoie, prin care bagi niste pente, doar ca imagineaza-ti ca nu ai foarfeca asa, deci tu ai foarfeca si tai o foaie, si tu ai, tii foarfeca in mana, clasica, in laparoscopie, mânerul farfecei se întinde, ai o tijă și farfeca la final și tai așa, tu când dai aici din mânerele farfecei, farfeca taie, la fel ai disector, ai tot fel de instrumente. Problema este, una dintre dificultățile în chirurgia laparoscopică este să te obișnuiești cu imaginea în oglindă, pentru că tu dacă ai aici abdomenul, Deci aici ai un perete și tu bagi o țeavă așa, tu dacă vrei să te duci în sus, tu dai cu mâna în jos. Dacă vrei să te duci în jos, dai cu mâna în sus. Dacă vrei să te duci în dreapta, în stânga trebuie să te duci în dreapta. Adică totul este în oglindă, trebuie să reformulezi creierul să fie în oglindă și după aceea această rigiditate, pentru că tu ai la final Toată geometria ta ține de această, să zic, această țeavă de care este atașat de vârful. Ești la o consolă, ești la 2-3 metri de distanță. Robotul stă deasupra. Dar tu mai ne vrei brațele robotului cum vrei tu și acele multe grade pe care le spui, este că eu dacă bag de exemplu, bag mâna, nu știu, ce exemplu să dăm? Bagi mâna în ceva, într-o cavitate, într-o încăpere și vrei să învârți mâna asta, mâna ta ce grad de, cum poți să învârți? Nici 360 de grade nu poți, nu?

Nu, îți dai seama că nu. Pe când ăsta îți permite.

Dar robotul se învârte, uite așa.

540 de grade.

Adică poți să dai o colu de aproape doi.

Pentru că e 360, după aia mai este încodat 180.

Da, deci poți să operezi în orice poziție și cum vrei tu. Adică este o super augmentare pentru tine ca și chirurg să fosti.

E și o glumă. Cam așa arată chirurgul care operează la paroscopic și cam așa arată chirurgul care operează la robot.

Corect, doar că acesta face așa și ajunge la foarte puține lucruri sau la mai puține lucruri să zicem, pentru că și chirurgia laparoscopică are indicațiile ei, dar aici cu robotul te duci în toate zonele și pentru, să zicem, dacă operezi Tu aici ai peretele abdominale si vrei sa operezi jos, sub el probabil ca laparoscopia inca este ok, dar cand vorbim de perete abdominale, tu trebuie sa intri in perete si sa operezi in coace, corect? Si atunci din nou flexibilitatea asta te ajuta si mai mult in chirurgia robotica.

Chirurgia robotica, daca vrei, in chirurgia peretei abdominale, Îți dau un exemplu, mi-a venit acum în minte. E ca și când cineva ne-a făcut o glumă și a amestecat literele într-o carte. Și noi vrem să punem literele la loc. Cu laparoscopul poți face asta dacă te-a pus să decupezi litera cu litera. În schimb, cu robotul poți să iei literele, să le culești de unde au fost, le așezi la loc și nu se vede că s-a lucrat acolo. pentru că îți permite niște gesturi, ca și cum ar fi clasic, dar tu în același timp lucrezi minim invaziv.

Dar știi un chirurg de chirurgie clasică, un chirurg, așa să zic, mai în vârstă, dar de calibru, un chirurg șmecher, ar zice, hai mă domne, lasă-mă cu robotul la hernie inghinală. Că e aici, la suprafață.

Da, o să spună că e un moft.

Că e un lux. Că este un lux, că e un moft și că nu merită complicația și investiția. Dar asta s-a spus, atentie, corect, că e prea scump. Asta s-a spus mereu și despre laparoscopie, că e un moft și când a apărut laparoscopia, că e un moft și că nu o să poți să faci operații complexe. Asta s-a spus și despre chirurgia robotică și lucrurile s-au devenit, s-au devenit a fi tamampedos. Ce îi poți explica unui astfel de chirurg care ar spune că operația robotică pentru hernie inghinală e un moft?

Pot să-i dau două exemple, sau mă rog, în două registre. În primul rând, în Statele Unite la ora actuală, majoritatea operațiilor pentru defect parietal se fac robotic. De ce? Pentru că acolo nu plătește pacientul, nu-i povara spitalului, sunt asigurate de sănătate care de contează. Și când e o societate axată pe cost beneficiu, ei se uită la următorul lucru. Atâta costă operația, cât după aceea costă recuperarea pacientului. Ori, dacă eu operez un tânăr și la paroscopic poate nu pot rezolva 100% problema, Nigel nu o să se reintegreze în muncă la fel de repede ca atunci când îl operez robotic și am rezolvat problema fără alte complicații. Și pentru ei e mai avantajos să plătesc o operație scumpă, dar omul se revină mai repede la muncă decât să plătesc o operație mai ieftină și spitazarea să fie îndelungată sau ulterior recuperarea post-operatoare. Asta e strict ce ține de partea economică. Ce ține de partea medicală Pot să-i dau niște exemple pe care eu le-am operat și pe care nici clasic și nici la paroscopic nu le-aș fi putut rezolva. Am operat anul acesta un domn cu ciroză hepatică decompensată pare închimatos și vascular, cu varice esofagiene, trombocitopenic. L-am văzut undeva înainte de Paște și l-am operat de-abia în toamnă pentru că a trebuit să pregătim pacientul și oricât de mult s-a lucrat cu acest caz, n-am reușit să creștem trombocitele mai mult de 100 de mii. avea hernie înghinală bilaterală, pe partea dreaptă, în sacul de hernie, intra intestin subțire. Operația a fost robotică, fără sângerare, adică a fost un control absolut al hemostazei și pacientul a stat într-adevăr mai mult în spital, tocmai pentru că avea probleme astea cu trombocitele, erau foarte mici, dar altfel, din punct de vedere chirurgical, era în ziua a doua, în prima zi după operație, puteam să-l externăm. Și chiar vorbeam cu colegii. Dacă l-am fi operat deschis, ar fi sângerat și cu risc de infecție, ori un pacient cirotic, dacă are o infecție în abdomen, asta e sinonim cu decesul, iar la paroscopic n-aș fi avut un control atât de bun asupra hemostazei.

Bun, da, aici vorbim de un pacient tarat, adică un pacient cu ciroză decompensată, cu așcită bănuiesc, cu hemodinamic instabil. Ce zici de un pacient tânăr și sănătos? Să zicem că pacientul este ca mine, are 30-40 de ani, are o hernie inghinală. E un pacient sănătos, simplu. Care-i avantajul? Ce are diferența pentru el între chirurgia clasică, în care îi faci o incizie la piele, îl operezi de sus în jos, și o chirurgie robotică în care tu intri din peritoneu și îl operezi din cavitya peritoneală, din abdomen.

Cred că cei care ne urmăresc o să înțeleagă foarte bine dacă le dau următorul exemplu. Noi avem un perete slabit și vrem să-l întărim. Oare e logic să îl întărești printr-o tăietură și după aceea o cusătură, tăietură peste zona slabă? Adică e ca și cum în zidul ăsta am o gaură și zic, da, Mihail, vin să ți-l repar. Fac o gaură mai mare și după aceea vin și spui un rigips. Nu prea e ok. Ori chirurgia robotică îți permite să reconstruiești peretele abdominale, să placezi plasa și în același timp să nu fii foarte traumatic cu peretele abdominale.

Asta e o explicație bună, pentru că ai alt abord. Deci tu în chirurgia clasică trebuie să tai pe acolo unde ai locul slăbit deja ca să pui plasa să coji la loc. Chirurgia robotică îți permite să intri, să vezi, să ai acces la acest defect din altă parte. Că tu intri din altă parte cu trocarele, nu intri din zona de hemi.

Plus, după aceea mai este încă un detaliu care ține de fizică. Unde placezi plasa? Dacă plasa vine pusă în interiorul peretălui abdominal, presiunea nu face decât să o fixeze. Noi vorbeam de cilindru. Gândește că ai un butoi în care vrei să pui un cep. Dacă pui cepul în exterior, la un moment dat presiunea din butoi o să împingă cepul. Dar dacă tu ai pus cepul din interior spre exterior, presiunea nu face decât să-l fixeze mai bine.

Îl fixează din ce în ce mai bine și îl lasă acolo.

După aceea mai este încă un detaliu. Chirurgia robotică îți permite să faci niște gesturi dofinețe pe care nu ți le-ai imaginat. Tot ce noi mișcăm în exterior, raportul este 3 la 1 în exterior, în interior. Dacă eu la consolă mișc maneta 3 centimetri, în interior pensa se mișcă doar un centimetru. Dacă mișc 3 milimetri, se mișcă doar un milimetru. Văzând tridimensional, având Articulația asta de 540 de grade a instrumentării plus faptul că tu poți să ai o disecție atât de fină, ești foarte blând cu țesuturile, nu traumatizezi. Pacientul nu poartă povară a operației și am avut pacienți pe care am operat la paroscopic pentru intervenții mai mici, de exemplu apendicectomie sau colecist, după ce au venit pentru intervenții laborioase de chirurgie a perioadei abdominale, eventrații sau hernie hiatale sau hernie inghinale bilaterale și absolut toți mi-au spus același lucru. Domn' doctor, m-a așteptat să mă doară măcar cum m-a durut operația cealaltă, dacă nu mai mult. ori mă doare mult mai puțin. De ce? Povesteai la un moment dat când te dai exemplu despre laparoscopie de tijele acelea de trocare pe care le folosim prin care introducem instrumentele, mișcarea trocarului în peretele abdominal la un moment dat lasă o durere pentru că o oră, două, trei, patru cât durează o operație asta se mișcă în continuu și locul respectiv doare.

Adică tija este articulată în peretele abdominal. Deci tu când faci mișcarea asta ea este translatată în peretele abdominal, adică în peretele ăsta al tău. Și atunci apare un traumatism acolo.

Cei care au gândit platforma Da Vincii s-au gândit și la acest aspect. Noi anulăm tensiunea din peretele abdominale la locul inciziei, pacientul vede tăietura și nu îl doare acolo. Dar toți spun, doamnă doctor, îți tăia, dar nu mă doare. Și nu înțeleg de ce, pentru că tu ai tensiune zero în peretele abdominale.

Asta e greu de explicat, dar e ca și cum, uite, ai tija asta, Deci asta e peretele abdominale și așa intră la poroscopul. Eu ca să mă duc în jos împing tija în sus, dar ea se articulează în punctul ăsta de incizie. Ea se articulează aici, apasă și după aia mă doare aici pentru că timp de trei ore mi s-a făcut așa în perete. Robotul pentru că e robot, el își imaginează aici articulația, are un punct, deci el orice ai mișca, el translatează mișcarea așa, el nu are nevoie să se sprijine și el atunci oriunde te duci tu, el se mișcă așa, el știe matematic unde e peretele și atunci el nu apasă deloc. Ar putea să nu fie perete, el tot așa ar face.

Exact. Dar e ceva genial pentru că pacientul vede tăietura și resimte durerea. El nu vede ce ai făcut înăuntru, dar resimte povara sau, din contră, lipsa unei dificultăți după operație.

Care sunt alte avantaje pentru pacient? Adică de ce tu, ca pacient, ai prefera o operație robotică, chiar dacă te-ar costa mai mult, în defavoarea uneia clasice, să zic.

Păi hai să vedem pe cine operăm. Operăm un pacient tânăr care-i sportiv de performanță și am avut cazuri în care am operat pacienți care făceau sporturi de contact. Pacientul ăsta la 4 luni era în competiție, la un an de zi l-au venit la control, peretea abdominală arată ca și cum n-a fost operat. Pentru că poți să faci niște lucruri și niște gesturi pe care la paroscopic nu poți să le faci și în același timp nici n-ai intrat, nici n-ai făcut o tăietură clasică ca să slăbești zona. După aceea sunt pacienți care au eventrație, adică care au trecut printr-o operație, au o tăietură la nivelul peretelui abdominal și tu repar defectul. e nu doar că repari, nu doar că acoperi gaura respectivă, ci refaci niște structuri anatomice la fel cum erau înainte. Și de multe ori când trimit pacienții post-operatori la control imagistic, colegul îmi spune că vede plasa, dar dacă n-ar cunoaște și n-ar avea istorii cu pacientul, nici duși ar da seama ce defect a fost acolo. Adică, ideea care este? Din păcate, fiecare operație lasă anumite urme. pentru pacient. Chirurgia robotică îți permite să mergi mai departe ca și cum n-ai fost operat și cred că ăsta e cel mai mare câștig să-ți recapeți viața, să-ți recapeți calitatea vieții și să poți să faci lucruri pe care le făceai și înainte, fără spaima că o să recidiveze hernia.

Ce hernii poți să operezi cu robotul?

Absolut toate tipurile de hernie, hernie inghinale, hernie femurale, eventrații, hernie umbilicale, diastază de drept abdominal, hernie heatale, hernie ale linei spigăl, absolut tot. La un moment dat operasem un cas complex și eram foarte bucuros de cum a ieșit la final operația și am trimis niște filmulețe unui director de la Intuitiv din Europa și i-am zis, efectiv, nu-mi vine să cred, că am putut face lucrurile astea minim invaziv. Și îmi zice, feedback-ul ăsta îl primim de la toți chirurgii și ne-am dat seama că singura limită e imaginația chirurgului, adică atunci când pui pasiune îți dorești să înveți mai mult. Când ai și viziune, îți dorești să mergi mai departe. Și robotica cumva se întâlnește cu astea două lucruri, cu pasiunea și cu viziunea, pentru că fără pasiune ar fi doar o tehnică Costisitoare. Fără viziune ar fi rutină.

Asta e super interesant și asta îmi dă super mari speranțe pentru viitor, pentru că la un moment dat te gândești că chirurgia se va opri undeva, când din contră tot apare tot felul de alte noi tehnologii care îți deschid imaginația spre multe alte lucruri. Care crezi că o să fie următoarea frontieră sau care crezi că o să fie următorul pas în ce o să te ajute tehnologia sau în cum te va ajuta să operezi?

Povesteam de platforma DaVinci, noi avem a patra generatie. Anul trecut, pe la jumătatea anului s-a lansat DV5, generația cincea în state. În Europa s-a lansat anul ăsta în iulie, am fost la Strasburg și acum în octombrie și la noi în România. Și efectiv, când am văzut ultima generație, Am fost mai uimit decât am fost până acum. De ce? Noi nu avem un răspuns haptic, adică noi nu simțim de la consolă când firul este întins, când atingem ceva, vedem dar nu simțim. Ori acum, de exemplu, dacă e între pense un fir, în momentul în care tu l-ai întins, efectiv simți în manete că firul este întins. pentru că instrumentele au feedback control.

Da, asta e o chestie la care nu te-ai gândit oricum ca și pacient, dar e interesant într-adevăr.

Pentru chirurg, da. Pacientul nu înțelege lucrurile astea, dar pentru chirurg, da, pentru că toate lucrurile astea nu fac decât să-ți crească siguranța actului chirurgical. Eu nu mă tem de ce ne aduce viitorul, pentru că am încredere că Până la urmă, relația dintre chirurg și pacient este o relație de încredere. Este un drum pe care îl parcurgem împreună. Și niciodată tehnologia nu poate să ia locul omului. Dar, în schimb, tehnologia poate să îmbunătățească actul chirurgical. Tehnologia nu-ți dă empatie. Robotul nu are inimă. Nu gândește. Nu este autonom.

Încă.

Niciodată nu cred că o să ajungem în punctul în care să facă operația robotul pentru că, dincolo de considerente etice, te-aș întreba dacă tu ai fi dispus să te lași operat de niște algoritmi.

Cred că se pun întrebările astea inclusiv în condus. Gândește-te că condusul e tot o chestie de responsabilitate și de siguranță. Și sunt deja mașini care conduc singure și sunt într-adevăr apare niște probleme etice când, dar mă rog nu intrăm în ele, dar mașinile deja reușesc să conducă singure. Și teoretic să operezi bine și să înțelegi planurile și anatomia și tot ce se întâmplă în plagă, probabil că e o chestie de durată, de timp, până când robotul le va înțelege. Și probabil că o să fie chirurg un intermediar care confirmă. Ok, pune firul ăla, ok, fă disecția așa, ok, aici pune plasa, confirm, mută un pic plasa mai încoace, așa e mai bine.

Sună interesant ce spui, dar aș face un pas în urmă și te-aș întreba, când vine un pacient la tine, de ce vine? El nu caută perfecțiunea, el caută legătura între oameni. Și cât timp o să fie oameni bolnavi, omul bolnav o să caută o legătură între el și medicul din fața lui. Pentru că dacă ar căuta perfecțiunea, s-ar lăsa operați de roboți, nu i-ar interesa cine operează. Dar ei vor să știe că omul respectiv e acolo și dă tot ce poate. Pentru că eu după ce țin o operație, primul lucru știi care-l fac? Sunt familia să-i spun cum a decurs operația. Și toți mă întreabă același lucru. Au fost complicații, s-a trezit. Adică indiferent de cât de grea a fost operația, toți întreabă au fost complicații, s-a trezit. Pentru că astea sunt temerile noastre. Nu ce se întâmplă neapărat atunci, ce se întâmplă după.

Îți dai seama că robotul o să poată să sună în timpul operației, ceea ce tu nu poți să faci.

Da, dar nu știu dacă ți-ai dorit să fii sunat. Adică mi se pare periculos să avem așteptările astea și chiar la ultimul congres la Paris de chirurgia pe etapa abdominală.

Care-i viziunea chirurgilor sau formului chirurgical?

S-a discutat foarte mult despre asta și despre lor inteligențe artificiale. Nu sunt împotriva inteligența artificială, dar cred că lucrurile astea trebuie folosite cu măsură, astfel încât să nu devină prea periculos. Citeam un articol recent apărut în state. Au folosit mai multe platforme de inteligență artificială și le-au cerut să realizeze un program. La final le-au cerut să oprească procesul. Din păcate, foarte puține s-au oprit, restul fie n-au înțeles comanda, fie au făcut un șorcat și au continuat să îmbunătățească. Până la urmă, una e să avem niște linii de coduri și alta e viața omului, pentru că dacă cineva greșește niște linii de coduri, ele pot fi reparate. Când e vorba de viața omului, nu. Dar, în schimb, eu văd rolul inteligenței artificiale altundeva. Inteligența artificială poate să încarce imagine într-un cloud. Și eu, când operez, poate să-mi arate o zonă în care să-mi spună, uite, dacă zona asta o acoperi, riscul de recidivă e minim. Dacă astea sunt punctele în care tu o să suturezi, riscul de recidivă e minim. Dacă operezi colorectal, de exemplu, și vrei să faci o linfodisecție, Am suprapus imagistica preoperatoare pe ce ai găsit un abdomen și cred că ăsta e planul în care trebuie să mergi.

Linfodisecție înseamnă că faci, de exemplu, o operație oncologică și vrei să scoți ganglionii care corespund zonei respective, ca să faci o operație curativă. Și, într-adevăr, linfodisecția se face cumva în orb, tu cunoscând anatomia, Cunoscând tesuturile, te duci si cauti si deschizi tesutul ala si stii ca pe acolo nu trebuie sa fie vas, de acolo poate sa fie un vas. Ai dat de vas, a stangerat, il repari. Dar... inteligența artificială ar putea să-ți augmenteze spațiul ăla și să-ți arate unde sunt ganglionii, adică e ca și cum ai vedea prințesul, nu? Adică asta ar putea să facă.

Poate să-ți fie un ajutor, dar cred că și bine să fie așa, de la început până la final decizia să fie a chirurgului. Și îți dau exemplu platforma DaVinci. Chiar dacă eu sunt așezat la consolă și dacă cumva scot capul un pic din consolă și eu mișc instrumentele, am mișcat din greșală, nu se mai mișcă brațele robotului, pentru că așa e construit. Cât timp tu nu ești acolo, mi se văd că mă tot provoci cu asta, uite o să-ți fac o mărturisire, n-am făcut-o de multe ori. Deși pare așa o tehnologie rece, Pe Dumnezeu îl simt cel mai bine când se așeza la consolă. Și spun de ce. Știi conceptul de dark cockpit? Când ești pilot, ești în cabina de pilotaj, totul e întuneric, vezi niște LED-uri care au o lumină nu foarte stridentă și doar când se întâmplă o problemă, începe o alarmă să sune sau ceva. Ăsta-i sentimentul meu când dăs la consolă, pentru că totul în jur e liniștit. vezi tridimensional, ai impresia că ești în corpul uman și ai așa o liniște. Și când sunt așezat la consolă, știi care e sentimentul care efectiv mă inundă. E un sentiment de recunoștință că pot să fac pentru pacienții mei ceea ce alți colegi ar fi dorit și nu au acces la tehnologia asta pentru că la ora actuală nu este nimic mai avansat decât platforma Da Vinci, nu este nimic mai avansat decât chirurgia robotică și mă gândesc la o grămadă de doctori care sigur au fost mult mai talentați decât mine. Au muncit mai mult decât mine și totuși n-au ajuns în punctul în care sunt eu și e un sentiment de recunoștință că, uite, eu pot să fac pentru pacienții mei ce este mai bun pe lumea asta. Și simt că atunci când îmi iese o disecție foarte frumos sau când reconstruiesc peretele abdominale sau, nu știu, fac o rezecție sau recalibrez iatusul sau știu eu ce alte operații, simt că nu e doar meritul meu, simt că Pentru tot ceea ce fac eu, au contribuit mentorii care m-au instruit și e o parte de divinitate acolo care m-a dus în punctul ăsta.

Știi, asta e foarte frumos și e ceva contraintuitiv într-adevăr, pentru că atunci când te gândești la tehnologie, ai impresia că este un mediu rece, robotizat, în care Dumnezeu sau partea umană cumva nu mai există. Eu am simțit același lucru și din nou l-am simțit în contrast. Mă așteptam să găsesc, de exemplu, în mediul rece când am fost în Fertility Institute, în materialul pe care l-am filmat despre fertilizarea în vitro. Și când am intrat în laboratoriu de embriologie, nu știu dacă ai fost într-un laboratoriu de embriologie, este atât de mișto. Dacă ai ocazia, dacă aveți în Brașov, du-te și uită-te, vezi momentul. în care se recoltează ovocitul, sperma vine din cealaltă parte, intră în laboratoriu de embriologie și vezi la microscop cum ovocitul sau ovulul e fecundat de spermatozoid pe care îl împinge doctorul cu o seringă. Și când le vezi acolo, diferența este că tu ai fi avut impresia că e un mediu rece, Dar simți acolo energia părinților și a lui Dumnezeu și e o minune care se întâmplă într-un spațiu pe care l-ai crede rece, dar acolo e toată magia. Și înțeleg perfect, adică înțeleg perfect ce spui, pentru că și la robot ai impresia că e un robot rece care te operează, dar adică dacă te așezi tu om la consolă și operezi cu recunoștință că ai această tehnologie ca să-l faci pe om bine, adică Dumnezeu e mai prezent decât oricând acolo.

Exact, pentru că până la urmă despre ce este vorba? Este vorba despre empatia pe care poți să o arăți pacientului și robotul nu te înlocuiește, nu este un substitut. Este prelungirea mâinilor mele și sunt niște chestii care sunt în mintea mea. ochii mei văd mai clar decât aș fi văzut laparoscopic sau deschis și mâinile mele pot să facă niște gesturi pe care mintea și le-ar fi dorit, dar nu le puteam face până acum. Adică trebuie să fii conștient că toate lucrurile astea, tot avansul tehnologic îți permite să fii mai bun pentru pacient. Și chiar vorbeam cu colegi de afară. Platforma Da Vinci a ajuns într-un punct în care te forțează să nu accepti nimic mai puțin decât perfecțiunea. Și, practic, tu tot timpul mergi să te treinuiești, să înveți, pentru că așa e conceptul acesta să nu accepti să faci ceva mai puțin decât perfecțiunea. Și-i fantastic să poți da asta pacienților tăi.

Da, asta-i tare. Fiu fericit și tare pentru că faci asta și că ai ajuns la acest punct. Acum legat de tratament, să zicem că avem acest pacient care are o hernie. Când e momentul potrivit pentru operație, cum îl stabilești? Poți să mai aștepți, poți să îi dai răgaz, cum stabilești timing-ul și când e momentul să faci operația?

Odată ce a apărut hernia, pacientul constate că are umflătură, vine la control, punem diagnosticul, vedem ce tip de hernie este, le spun paciențor cât de urgent este să se opereze în funcție de anumite criterii. În primul rând, vârsta pacientului. Dacă e un pacient tânăr, cum ești tu, de exemplu, și care face sport, o să-i spun că de preferat e să operăm cât mai repede, ca să nu se mărească defectul, pentru că dacă gaura e mai mare, și riscul de recidivă e mai mare și atunci e de preferat, dacă tot are o gaură, să operezi cât e încă mică. După aceea, dacă e un pacient care are alte probleme de sănătate, are comorbidități, are diverse bole asociate, atunci trebuie să găsești momentul optim astfel încât să nu se agraveze cealalte probleme de sănătate și atunci îl trimiți la colegul anestezist, faci un consult preanestezic, mai merge la alte specialități, Important e să nu amânăm foarte mult, să nu ajungem când, dintr-o operație cronică programată, pacientul vine cu o operație de urgență. Dar dacă vorbim în special de tineri și persoane active, sfatul meu e să nu temporizeze, să nu amâne foarte mult. Pentru că amânarea nu face decât să crească riscul de complicații.

De care am vorbit puțin mai devreme. Există pacienți care nu pot să fie operați robotic? Există contraindicații?

Foarte puțini și țin mai degrabă de partea de anestezie, sunt acei pacienți cu tare multiple care nu pot suporta anestezie generală. Deci asta cumva ar fi singura contraindicație. Alte contraindicații sunt relative. De exemplu, dacă ai o urgență și cu o ocluze intestinală sau ceva, s-ar putea să nu poți să faci minim invaziv pentru că totul acolo în abdomen e modificat, intestinele sunt destinse și efectiv nu ai loc să intri. Dar, în general, astea sunt cazuri excepționale. Am operat și pacienți în vârstă peste 80 și ceva de ani și au mers foarte bine. Pentru că noi avem și protocolul acesta de fast track, În primele 24 de ore pacientul se mobilizează și dacă eu îl operez luni, el mars pleacă acasă în hernia inghinată.

Știu protocolul ăsta, se vorbea despre el și în chirurgia pancreatică, pentru că într-adevăr chirurgia un pic mai veche era de stat la pat, nemâncat, nu mănânci cu o zi înainte de o operație și protocolul ăsta fast track de fapt. Sunt niște cutume modificate astfel încât tu să mobilizezi cât mai rapid pacientul.

Când mobilizezi mai repede pacientul, nici mintea lui nu are timp să se obișnuiască că el e operat. Pentru că practic un somn de amează s-a trezit, l-ai mobilizat. Dacă ești într-un mediu foarte prietenos, nici nu are dureri. El știe că a fost operat, dar nu resimte asta.

Cât de repede te recuperezi real? Cât de repede pleci din spital după o hernie?

Hernia înghinală, noi ziua următoară externăm pacientul. Herniile complexe, ventrații, diastază de drept abdominal, de obicei două zile stau, două nopți dor.

Ce urmează acasă? Adică ce restricții ai? Poți să mergi, să alegi să faci sport, să ridici greutăți?

Povesteam de recidivă și spuneam că recidivă apare pentru că se mișcă plasa. Până se fixează plasa, până plasa este integrată în organism, durează cam două luni, două luni jumate. Și e recomandat în perioada aceasta pacientul, chiar dacă are activități fizice, să fie ușoare. Adică să nu facă un efort fizic intens. La trei luni post operator le îi chem. le fac din nou în control imagistic și dacă totul e în regulă, îi trimit la un kinetoterapeut cu care lucrez, ca să le arate niște exerciții de întărire a peretului abdominal și efortul să crească gradual, pentru că e foarte important după operație, nu ziua următoare te-ai dus și ai rupt sala, te-ai dus la presa de picioare și ai rupt-o de greutate. trebuie să fie treptat. Și așa a fost sportivul ăsta de performanță de care spuneam. E la un an, e în competiții și efectiv pare că n-a fost operat.

Și cât timp a avut restricție de efort complet?

În prima lună a fost un efort moderat, în luna a doua am crescut intensitatea, în luna a treia a mai crescut un pic și după trei luni a putut reveni să se antreneze normal. Dar ce e foarte important, Și iarăși revin la ce poți spune despre inteligența artificială. Eu țin legătura cu pacienții mei și știu exact în fiecare lună ce pot să facă. Sunt doar la distanță de un mesaj de ei. Tot timpul mă întreabă, le dau feedback și nu simt că sunt singur în drumul ăsta. Și atunci când pacientul are încredere că orice se întâmplă, te poate întreba, prefer să mă întrebe înainte decât să facă o prostie și să ne pară rău după.

Care e diferența între recuperarea de acum, după o chirurgie robotică, și recuperarea, să zic, clasică, după o chirurgie clasică?

Păi, îți aduci și tu aminte cum arătau pacienții care erau tăiați. Când te trezești din operație și ai o tăietură, te doare de nu te vezi. Dacă încerci să te ridici, zici, măi, mai bine stau întins că nu-i ok.

Se pune inclusiv gheață pe zona inciziei ca să mai reducă din...

Pacienții cu tăietură clasică, cu incizie, ajung două, trei săptămâni că încă îi doare când mișcă. Ori pacientul care are o intervenție minim invazivă, sunt trei incizii mai miști de un centimetru, el se mișcă la 24 de ore de la operație, el se mișcă, umblă prin spital. pleacă singur acasă, adică nu îl trimitem cu ambulanța, merge singur. Începe să facă plimbări ușoare. Eu le și spun pacienților din Brașov, da, puteți din prima săptămână să faceți plimbări, le și dau repere în oraș cât se pot plimba, dar îi spun, nu din prima săptămână urcați tâmpă.

Tâmpa fiind acel deal mare, nu? La Brășov.

Da, și unde-s foarte frumos trecute literele orașului.

Adică, diferența e una colosală pe ce le simte pacientul, pe ce le simte după operației ca și recuperare și ca și durere. Urcați la tâmpa cu telefericul. Merge telefericul?

Da, doar să deschizi telecabina. Este și un dezavantaj. În general, pacienții români Sunt puțin mai autodidacți, ca să mă exprim frumos, să nu spun încăpățânați. Și dacă ei nu simt durere, nu toți țin cont de recomandărie medicului și văd la două săptămâni, trei săptămâni că nu-i doare. Și dacă pe mine nu mă doare, eu sunt mai puternic decât ceilalți. Și încep uneori să fac exerciții fizice mai mult decât poate corpul lor să ducă. Și de-aia țin contact cu ei, la dos, mă-i chem la control și le spun, aveți grijă în continuare, chiar dacă nu vă doare, vă rog frumos, respectați asta. De ce mai multe ori am grijă să fie soția sau un aparținător, să mă asigur că cineva din familie, altcineva decât pacientea, înțelege ce trebuie să facă și să fie cu ochii pe ei. Pentru că noi bărbații avem chestia asta, să zicem, lasă că eu sunt mai tare decât ceilalți.

Ok, deci e atât de important să... Într-adevăr, faptul că nu te doare creează așa un miraj că de fapt n-ai fost operat și poți să faci, să zic, efort. Apropo de asta, sunt niște mituri pe care aș vrea să le discutăm. Unul din mituri zice, după operație nu mai ai voie să ridici nimic toată viața pentru că o să ai recidivă.

Exclus. Dacă pacientul după operație respectă recomandările, după aceea poate reveni la viața normală și să aibă o viață poate chiar mai intensă decât înainte. Pentru că dacă era un pacient sedentar, eu după operație îl trimit la kinetoterapeut. Kinetoterapeut arată niște exerciții de interiore a perioadei abdominale și s-ar putea să prindă drag de sală și pacientul respectiv să meargă să facă sport.

Ok, bun. Deci e un mit. Plasa pe care... Nu vreau să-mi pun plasă. Domnule doctor, se poate fără plasă pentru că nu vreau să-mi sumne la aeroport.

În primul rând nu sună nicio plasă la aeroport. Plasele sunt biocompatibile, nu generează probleme de genul acesta. Dar motivul pentru care punem plasă este următorul. Un perete slăbit, doar dacă îl acoperi, nu este de ajuns. E ca atunci când tu ai o fundație și torn beton. Dacă nu pui și fier beton, nu pui armătură să dea rezistență, ea la primul efort mai puternic se duce. Pentru că ăsta e rolul plasei, să întărească un perete abdominal care e slăbit. Plasa e ca o țesătură și în ochiurile plasei vin fibrele, fibrocitele și formează un nou țesut și practic, tu acolo unde ai avut o zonă de slabă rezistență, tu acum ai o structură tare care o protejează.

În chirurgia clasică există și operații fără plasă, da? Există operații, există tehnici de operat. Eu nu le mai țin minte, dar... Era Bassini, este Schuldeis, Liechtenstein, dar deja.

La Liechtenstein se folosește Plaza.

La Bassini nu se folosea. Și aduci niște țesuturi noi și refaci păretele.

Doar se suturează păretele abdominale.

Dar riscul de recidivă este mai mare.

Toate ghidurile actuale de chirurgia păretelor abdominale spun că orice defect păreteala ai avea, fie că e inghinal, umbilical sau altundeva, trebuie să pui plasă. Pentru că oamenii studiind au înțeles că problema nu este de cum repari, ci contează și cum întărești păretele abdominale.

Săracul Basini, îți dai seama, mare chirurg a inventat... Da bine, nu doar asta a inventat. E admirabil că pe vremea lui nu există place sau placele ducând la multe complicații.

Atunci sigur nu existau place și e fantastic la ce s-a gândit și până la urma asta e frumusețea medicinei că noi acum descoperim ceva dar nimic din ceea ce am descoperit noi nu este de nedepășit. Și asta e bine, să fim deschiși la progres. Pentru că, până la urmă, pentru cine facem toate astea, dacă nu pentru pacient?

În 10 ani o să uită oamenii la acest podcast și o să zică, mamă, pe vremea aia încă se puneau plase, îți dai seama? Ca mesaj final, ce vrei să le transmiți oamenilor care totuși se tem de operație? Zic, ok, m-am uitat la podcast, dar nu m-ai convins. Mi-e frică de cuțit, vreau să mai aștept.

Niciodată nu am râs sau nu am glumit despre frica pacientului, pentru că și eu, la rândul meu, când am fost pacient, am avut anumite temeri și cred că toate temerile astea se nasc din necunoscut. Dacă noi începem să spunem pe nume lucruri pe care nu le cunoaștem, automat parcă nu par așa de grave. Putem vorbi despre anumite probleme și odată ce le-am recunoscut, vedem cum le putem rezolva. Și de-aia îți spuneam și insistam atât de mult că nu cred că o să dispară vreodată ceea ce facem noi, pentru că inteligența artificială nu are cum să facă asta. Chirurg în schimb da, te poate lămuri, poate să Nu să te facă să-ți dispară temerile, dar să-ți aducă un răspuns la fiecare și atunci când tu deja știi toți pașii, parcă lucrurile altfel stau. Știi că o să mă ducă la sală, după ce o să fiu adormit o să înceapă să se facă lucrurile astea, astea. Eu o să mă trezesc în terapie, nu mi-aduc aminte de operații. Când sunt în terapie, întreb dacă mă duceți la sală, pentru că amnezia retrogradă, pacientul nu ține minte, După aceea știu că o să vină chirurg, o să povestească cu mine, o să îmi spună tot ce s-a întâmplat, cum m-am dezmeticit bine, pot vorbi la telefon cu familia, după aceea programul de vizită, vin mă vizitează, încep să fac pași, încep să mă alimentez, adică toate lucrurile astea atunci când le cunoaștem, Nu neapărat să fim mai confortabili cu ce înseamnă operația, dar să avem impresia că nu ne abandonăm cu totul, că e un parcurs în care știm de la început până la final ceea ce se întâmplă. Ce e foarte important e să fii onest, să-i spui pacientului, da, se pot întâmpla astea, să vorbești despre complicații, dar în același timp să-i spui ce se poate întâmpla dacă nu se operează. Și dacă reușești să ai dialogul ăsta sincer cu pacientul, singurul motiv pentru care poate nu s-ar opera într-un spital privat ar fi aspectul financiar, pentru că dacă discuți și explici, îi dai timp omului să înțeleagă, adică nu e pe grabă, Chiar dacă poate consultația durează 20 de minute și are multe întrebări și eu deja am intrat pe timpul pacientului de după, dar nu-i spun mai aveți multe întrebări, știți, eu mai am încă doi. Nu, frate, cât ești tu acolo cu mine în cabinet, discut cu tine și indiferent că tu-ți permiți sau nu-ți permiți să te operezi la mine, când ieși din cabinetul meu, știi exact ce ai de făcut.

Super, cât se poate de clar și îți mulțumesc pentru o discuție care chiar mi-a făcut plăcere și care aduce atât de multă lumină în ce înseamnă chirurgia perietelui abdominal, ce înseamnă hernia, de ce e bine să nu o lași și care sunt opțiunile de operație și opțiuni există și am înțeles și care sunt avantajele tehnologiei de astăzi. Mulțumesc, Decebal, pentru tot ce ne-ai povestit astăzi.

Mulțumesc mult pentru invitație și trebuie să recunosc că timpul a trecut mult mai repede de când mă așteptam.

Da, corect.

Sper să nu fie foarte aglomerat drumul spre Brașov.

Păi, cred că nu e. Acum, dacă pleci acum în curând, cred că ajungi bine. Sper. Da, mulțumesc foarte mult din nou că ai venit și că ne-ai povestit toate aceste lucruri și vreau să-ți mulțumesc ție că ai rămas până acum. Dacă ai întrebări, lasă-le jos în comentarii. Dacă ai lucruri pe care vrei să le povestești, așteptăm poveștile tale în comentarii sau dacă nu ai nimic de povestit, du-te în comentarii și vezi ce povestesc alți oameni. Vreau să mulțumesc și Regina Maria pentru faptul că sprijină acest podcast și iată că sprijină acest demers de a aduce lumină în aceste zone nu e așa ușor nișate, chiar dacă, să zic, subiectul herniei e nișat, e atât de important pentru persoana care are o hernie și vrea să afle informații și sper că am adus aceste informații astăzi în acest podcast. Mulțumesc mult, Decebal, din nou. Mulțumesc ție, mulțumesc Regina Maria. Ceau! Pe curând!