Monolog (în română) despre de ce mâncarea gătită acasă pare "cel mai bun gust": autorul argumentează că gustul este în principal emoțional, legat de senzația de siguranță creată de mediul familial și de amintiri din copilărie. Mâncarea, ca și somnul și eliminarea, este descrisă ca o rutină biologică care reflectă starea noastră de securitate.
Chapters
Iar apropo de gustul mâncării de acasă, care este cel mai bun gust din lume, ok, el poate să fie și o realitate obiectivă. Am avut mame și bunici care realmente știau să gătească. Am avut mame și bunici care nu s-au priceput atât de bine la gătit și gustul mâncării de acasă tot a fost cel mai bun gust din lume. Pentru că este un gust emoțional. Amânca, ca de altfel orice altă rutină biologică, inclusiv rutina de somn sau rutina de eliminare, sunt strâns legate cu nevoia noastră de siguranță. Sunt lucruri pe care noi le putem face bine, cu calitate, atunci când ne simțim protejați și în siguranță. Corpul nostru, prin aceste trei rutine biologice, somnul, hrana și eliminarea, răspunde nevoilor noastre de siguranță sau, din potrivă, situațiilor în care noi ne simțim în pericol. Acasă, dincolo de tocana aia de cartofi pe care o făcea bunica și care la finalul zile era doar o tocana de cartofi, aia era gustoasă pentru că uneori bunica mi-o dădea în gură, eram mic și aveam patru ani și încă mă hrânea, deși eu puteam, dar bunicile-s bunici. Cumva era o întreagă atmosferă emoțională și de siguranță.