În a doua parte a vieții căutăm să ne redefinim sensul și să renunțăm la ce nu mai e util. ☝🏻👨🏼‍⚕️

Cum tratăm zona de nevoie pe care o avem de a rămâne relevante în continuare? Pentru carieră, pentru soț, pentru copilul care pleacă de acasă și sentimentul ăsta de apartenențe cu care chiar am crescut. De-aia le facem pe toate și ne-am asuma pe toate. Există niște pasaje. în jurul vârstelor rotunde. Și unul dintre pasaje este vârsta de 50 de ani. În jurul vârstei de 50 de ani, în acest pasaj, una dintre preocupările noastre este găsirea sensului. Tocmai pentru că este momentul în care lăsăm în urmă foarte multe lucruri, inclusiv copiii pleacă deja sau se pregătesc să plece de acasă, cariera este deja într-o situație cred că stabilă, dar suntem și într-un moment al saturației. Activității pe care noi am întreprins-o ne obligă cumva și fiziologic corpul, perioada prin care trecem, să lăsăm lucrurile. și ne căutăm sensul vieții, ne căutăm direcția și pentru că suntem în cea de-a doua jumătate a vieții. Am parcurs prima jumătate, am consumat toate lucrurile uitându-ne către vârful muntelui, spre care noi ne-am îndreptat și cu sentimentul că avem tot timpul din lume și ne putem face tot felul de planuri. În perioada pasajului 50-48-52, trecem printr-o transformare psihologică în care ne dăm seama că vom avea mai puțin timp de trăit decât cel pe care l-am parcurs și instinctiv căutăm să facem și lucrurile cu sens. Renunțăm la lucruri care sunt balast în viața noastră, mult mai ușor renunțăm la relații, acelea care nu sunt semnificative pentru noi, sensul este de fapt nu obiectivele, ci sensul.