Iodura de POTASIU (KI): Când și pentru ce se ia?

Salutare, oameni buni! Dr. Michael aici și astăzi vorbim despre iodură de potasiu. Am evitat aproximativ o săptămână să fac acest video pentru a nu împrăștia panica, dar panica deja s-a împrăștiat și când punem panică peste lipsă de informații, putem să ajungem la dezastre. Așa că acest material e făcut pentru voi, pentru a aduce un pic de lumină, pentru a înțelege ce este iodura de potasiu, de când o folosim, la ce este bună, la ce ne ajută și la ce nu ne ajută. Iodura de potasiu o folosim de aproximativ 200 de ani. este folosite ca supliment, ca medicament și uneori ca protecție în anumite tehnici de medicină nucleară, de imagistică în medicină nucleară. Ca supliment de cele mai multe ori găsim iodura de potasiu în sara de bucătărie, sara de masă. De ce? Pentru că sursa principală în alimente este găsită în fructe de mare și pește de ocean sau pește de mar. Și există, bineînțeles, foarte multe populații și zone regionale în care populația nu are acces la aceste surse alimentare. Ce se întâmplă când avem acces? Facem carență de iod, iar atunci când facem Carență de iod. Primul lucru care se întâmplă este să facem acea gușă endemică. Glanda noastră tiroidă crește foarte mult în dimensiune și devine ca o parașurtă. Cum parașurta captează aer, așa crește gușa noastră pentru a capta cât mai mult iod din puținul disponibil. Alte efecte adverse ale carenței de iod sunt probleme cognitive, retard mental și multe alte probleme care apar atunci când nu avem iod și când nu facem suficienți hormoni tiroidieni. Acum am înțeles că principal organ care folosește iod este tiroida. Deci tiroida noastră are nevoie de iod ca să facă hormoni tiroidieni. Și deci tiroida noastră captează iod. Majoritatea iodului pe care îl ingerăm este captat de tiroida. Iar principala sursă de iod în ziua de astăzi este sara de bucătărie peste care este adăugat acest supliment, iodura de potasiu. Trebuie să reținem și rețineți acum cantitatea de iod pe care o recomandă Organizația Mondială a Sănătății în fiecare zi și asta este cantitatea pe care ne o asigurăm prin consumul regulat normal de sare de bucătărie. Cantitatea este de aproximativ 100 de micrograme. Iar 100 de micrograme reprezită 0,1 miligrame. Ce se întâmplă atunci când are loc un dezastru nuclear și anume cade o bombă atomică undeva foarte departe sau undeva pe o rază de 500 de kilometri în proximitatea noastră are loc un accident, o explozie într-o centrală nuclear. Sunt eliberați foarte mulți izotopi radioactivi în atmosferă și iod radioactiv. Acest iod radioactiv se agață de praf de alte elemente si intra in aerul atmosferic si se duce sus in nori. Iar acesti nori, cand bate vantul inspre noi, vin inspre noi si incepe sa ploua cu iod radioactiv. Asta este mecanismul prin care un dezastru nuclear la 500 km distanta de noi poate sa ajunga la noi. Ce se intampla cu acel iod radioactiv? Mai există loc în tiroidele noastre pentru acest iod, așa că acest iod o să cadă pe noi, o să plouă pe noi cu iod radioactiv, noi o să-l inhalăm, iodul ajunge în sânge și o să ajungă în glada tiroidă. Și iodul ăsta radioactiv care ajunge în glada tiroidă ne iradiază pe noi, iradiază glada tiroidă și duce de cele mai multe ori la cancer tiroidian. Iar studiile care s-au făcut după exploziile nucleare din a 2-lea război mondial și după accidentul de la Cernobâl constată că populația care trăiește pe o rază de 500 de kilometri în jurul acelei explozii are un risc de aproape de 50% de a face cancer de tiroidă dacă nu fac această profilaxie cu iodură de potasiu. So, până acum am înțeles că avem o glandă tiroidă care suge iod și că atunci când are loc un dezastru nuclear în proximitate se formează iod radioactiv care ajunge în atmosferă, este absorbit de corpul nostru și este absorbit de glanda noastră tiroidă. Așa că singura profilaxie existentă în momentul de față ca să ne ferim doar de iodul radioactiv este această practic doză uriașă de iodură de potasiu pe care o putem administra înaintea expunerii. Pentru că iodura de potasiu în cantități atât de mari îți umple glanda tiroidă. Adică glanda ta tiroidă o să fie supra-saturată de iod, o să fie plină de iod și nu o să mai ai belog de iod radioactiv. Așa că tu o să, să zicem, o să inhalezi acel iod radioactiv, el o să se potrunde în sânge și, fiind surplus, o să fie eliminat complet de organism fără să fie captat de glanda ta tiroidă. Acum, un studiu publicat în anul 2000 arată că cea mai potentă prevenție pe care o faci este prin această supra-saturație a glandei tiroide cu iodură de potasiu cu 48 de ore înainte de expunere. Dar facem diferența între expunere și explozie. Dacă explodează o centrală nucleară la 500 de km distanță de noi, ea are nevoie de timp să facă acel iod radioactiv, să aibă timp să se ridice în nori, sufle vântul în așa fel încât norii aia să ajungă la noi și să plouă peste noi. Există alte metode de protecție care presupun adăpostirea, închiderea efectivă în casă și să închidem toate ușile, toate ferestrele dacă ieșim afară, când ne întoarcem să ne schimbăm toate hainele, să ne spălăm și practic evităm ca acest iod radioactiv să ajungă în casă. Deci asta nu înseamnă că în momentul în care ai explodat undeva o centrală nucleară traseei, imediat în momentul ăla iod, ai timp. Teoretic avem timp ca guvernul și cu instituțiile sale să distribuie acest iod populației și să avem timp cu toții să ne administrăm acea iod dură de potasiu. Acum hai să vorbim despre doze. Dozele sunt așa și o să le las aici pe ecran. Pentru copiii între 0 și 1 lună, doza recomandată este de 16 mg pe zi. Pentru copii între o lună și trei ani, doza recomandată este de 32mg pe zi, 4 și 11 ani 65mg pe zi, iar pentru adulți, până la 40 de ani, doza recomandată este de 130mg pe zi. Adulții de peste 40 de ani, atenție, se recomandă să nu ia iedură de potasiu, ci doar să aștepte indicația autorităților. Dacă expunerea la radiații este imensă, este foarte mare, doar atunci adulții de peste 40 de ani au, să zic, o balanță de beneficiu mai bună față de riscul. În rest, adulții de peste 40 de ani n-ar trebui să iai o dură de potasiu pentru că, în mod real, efectele adverse sunt mai mari decât beneficiile reale. Cum ziceam, administrarea ideal se face cu 48 de ore înainte de expunere, dar există efecte beneficii și dacă rom imediat după expunere. De ce? Pentru că dacă în mod real trec peste 24 de ore cât suntem expuși, ăsta este timpul suficient cât tiroidea noastră să capteze suficienți ioni radioactivi de iod și atunci suplimentarea după această perioadă de o zi de expunere nu mai are niciun efect benefic. Ca efecte secundare, enumerăm un fenomen care se cheamă fenomenul Basedov, adică este un hipertiroidizm. Dacă încărcăm foarte mult glanda tiroidă cu iod, este posibil că ea să reacționeze și să facă foarte mulți hormoni tiroidini. Un al doilea efect este din contra, hipotiroidizm. Glandea tiroidă se umple atât de mult de acest iod încât nu mai poate funcționa. E documentat efectiv un blocaj complet al glandei tiroide și noi nu mai avem hormon tiroidie. Un alt efect advers desîntâlnit este inflamația glandelor salivare. Pot exista perturbări gastrointestinale, pot apărea tot felul de iritații pe piele. Alte efecte, să zic secundare, mai rar întâlnite, dar care sunt considerate severe sunt febra, starea generală deteriorată, putem avea reacție alergică la cel iod. Deci există o paletă foarte mare de efecte adverse și trebuie să înțelegem dacă acum, când nu există niciun pericol real, începem să luăm iodură de potasiu, nu avem niciun efect benefic și ne asumăm toate aceste efecte adverse. E foarte important de precizat că această iodură de potasiu ne protejează doar de acest iod radioactiv pe care îl primim de undeva de departe din nori. Nu te protejează de radiațiile de proximitate. Adică, în momentul de față, nimeni nu știe să ne spună cât de periculosă e o bombă atomică. În mod real, probabil, dacă ar cădea o bombă atomică undeva în Europa, nici o iodură de potasiu nu ne-ar salva pe niciunul din noi. Singurul pericol real, care în momentul de față nici măcar nu este pericol, este explozia într-o centrală nucleară. Și aici trebuie să înțelegem din nou, poate un fizician ar putea să ne explice mai bine asta, dar aici trebuie să înțelegem că pericolul există într-o centrală nucleară activă. Când reactorul este activ, este încins, vine foarte mult apă peste el să-l răcească, apă respectivă se transformă în aburi și aburii ăia pun în mișcare niște turbine care fac electricitate. Dacă e o explozie acolo și se întrerupe acel acces la apă care răcește reactoarele, practic ele se suprancing, se topesc și are loc cu explozii. Deci în felul ăsta poți să faci o explozie. Dacă reactorul este stins, nu este activ, este rece și cade o bombă peste el, într-adevăr e probabil să asistăm la o eliberare de substanțe radioactive acolo, local, în zonă, dar nu să asistăm la o explozie cum a fost cea de la Cernobâl care practic propulsat foarte mult material nuclear în zonă. Deci, în mântâ de față, acolo unde sunt lupte, unde se trage pe lângă centrale nucleare, acele centrale nucleare sunt oprite. N-au reactoare active. Sunt toate oprite și, în mod real, un pelicol imediat de explozie într-o centrală nucleară undeva în Ucraina nu există. În mod real, el nu există. Totuși, dacă ai înțeles cum funcționează această iodură de potasiu și ai înțeles că aceste doze mari se dau doar atunci când pericolul expunerii la radiații este imminent, s-a anunțat la televizor că a explodat o centrală nucleară și vine un nor radioactiv peste noi, ăla e singurul moment în care merită să ai iodură de potasiu și să ți-o administrezi. Dacă n-ai găsit iodurul de potasiu, eu nu văd motive de panică, pentru că, pe de-o parte, acesta este un medicament strategic pe care orice guvern îl are în cantități suficiente cât să le distribuie oamenilor. În al doilea rând, autoritățile au și alte instrumente la îndemână, cum ar fi adiția de ioni de perclorat, așa se numesc, se pot adăuga acești ioni de perclorat în apa potabilă și asta este, practic, cea mai fezabilă metodă de adus iod la populație. Se adaugă acești ion de perclorat în apa potabilă și li se recomandă oamenilor să bea această apă cât acești ion există acolo. Încă ceva, dacă nu avem iodură de potasiu, pastile, la dispoziție, există studii care recomandă înlocuirea lui cu tinctura de iod. Tinctura de iod este formată din alcool și un procentaj de iodură de potasiu. Există soluții de tincturi de iod cu 4% iodură de potasiu. De ce e de evitat să folosim tinctura de iod? Pentru că este irritantă. este evitanta pentru mucoase. Totusi, daca exista un pericol in mine de a fi expus la ioni radioactivi de iod, probabil ca e mai bine sa iti iriti mucoasele dar totusi sa-ti incarci glanda tiroida de iod. Aici, insa, trebuie fiecare sa-si faca propriile teme si sa-si faca propriul calcul si va explic cum se face el. Daca ai o solutie, sa presupunem ca ai o solutie cu 1% iodura de potasiu, asta inseamna ca intr-un singur mililitru o sa ai 10mg de iodura de potasiu. Daca ai solutie 4% iodura de potasiu, Asta va însemna că într-un mililitru ai 40mg de iodură de potasiu. Deci e de evitat să ai astfel de soluții pentru prevenție a expunerii la ioni radioactivi de iod, dar totuși dacă nu ai nimic la dispoziție, e bine să ai și asta. Și repet, cred că cel mai important mesaj al acestui video este că nu trebuie absolut niciodată să iei acest medicament fără să ți se recomande. Și este de la sine înțeles că dacă are loc un dezastru nuclear, nu să ai timp să mergi la mediul de familie să-ți faci această recomandare, dar recomandarea trebuie să vină din partea autorităților. Și mai avem câteva întrebări interesante, sunt oameni care întreabă dacă are rost să iarui dore de potasiu dacă nu mai au tiroidă, dacă tiroida a fost scoasă chirurgical. În mod cert nu, nu mai ai tiroidă care să să captezi iod, deci nu vei putea să captezi nici măcar iod radioactiv, deci nu are sens să iei iodură de potasiu. Mai sunt întrebări legate de hipotiroidism și hipertiroidism și aici lucrurile variază. Dacă ai hipertiroidism, înseamnă că ai o tiroidă hiperactivă. Este activă și face hormoni mulți. Asta înseamnă că cea mai probabil ea captează iod, deci ca să eviți captarea de iod radioactiv este bine să iei această iodură de potasiu în cazul unui dezastru. Dacă vorbim despre hipotiroidism, sunt foarte multe tipuri de hipotiroidism, dar există probabilitatea ca tiroida ta totuși să mai aibă celule funcționale care să facă hormoni, care nu-ți ajung și de aceea ai hipotiroidism, dar totuși ele există acolo. Deci pentru a evita captarea de iod, dar și persoanele cu hipotiroidism sub 40 de ani trebuie să ia iodură de potasiu în cazul unui dezastru. Și încă ceva, foarte mulți oameni s-au înapustit să cumpere iodură de potasiu din farmaciei sub formă de supliment. Există pastile, suplimente care practic înlocuiesc sarea de bucătărie și sunt măsurate în micrograme. Deci dacă ți-ai luat supliment cu 100 de micrograme de iodură de potasiu, în realitate ar trebui să iei în jur de 1000 de pastile ca să ajungi la acea doză de 100 de miligrame sau 130 de miligrame de iodură de potasiu care este administrată în cazul unui dezastru. Deci e foarte important dacă totuși vă cumpărați iodură de potasiu pentru că vreți să o aveți la îndemână E foarte important ca doza sa fie masurata in miligrame, nu micrograme. Microgramele de regula se noteaza cu MCG de la micrograme, iar miligramele se noteaza cu MG, deci cantitatea trebuie sa fie exprimata in miligrame, nu micrograme. Oameni buni, asta a fost tot pentru azi. Sper ca ati inteles mesajul. Dorinta mea ar fi ca oamenii sa nu se panicheze daca n-ai ajuns sa-ti cumperi iodura de potasiu si e foarte greu sa o gasesti inanta de afata. Ar trebui sa avem in crederea noilor autoritati ca o sa livreze aceasta iodura de potasiu in caz de dezastru. Si... Important e să înțelegem că iodura de potasiu nu ne protejează de bombă atomică sau de o explozie atomică. Ne protejează doar de o contaminare de la distanță, contaminare care duce la cancer de tiroidă. Asta este tot ce face iodura de potasiu. Până la viitoare aveți grijă de voi și faceți alegeri corecte. Pe curând!