Mihail Pautov explains how subcutaneous glucose sensors work and why they're useful even for non-diabetics. A filament measures impedance to estimate blood glucose. Pautov shows how specific foods spike levels: dried figs and breadsticks raised his glucose from 110 to 175, then dropped to 65.
Chapters
Ce face senzorul ăsta? El se atășează și filamentul acela intră în țesutul subcutanat. El calculează niște impedanțe, niște frecvențe și estimează care este glicemia ta. Deci el nu-ți arată glicemia, el ți-o estimează. Așa că există anumite rate de eroare. Au să fie oameni care o să zică că n-ai nevoie de un astfel de aparat decât dacă ești diabetic. Ceea ce din punctul meu de vedere este greșit. Te ajută în final să știi la ce oră e bine tu să mănânci, ce să mănânci și în ce combinații, ce-ți face bine din ce credeai că e nesănătos, că am zis că pot să mănânc paste și nu mă afectează. Ce-ți face rău și credeai că e ok. De exemplu, smochine uscate se duce în cer. Am dat niște grisine și glicemia mea de la 110 s-a dus la 175 și după aia a coborât de la 175 la 65. E recomandată de OMS de maxim 30mg pe decilitru. Deci dacă glicemia ta este 90 și tu mănânci o pizza sănătoasă, poți să te duci la 120. O creștere mai mare de 30 e când este atât de nesănătoasă. Aveam de trei ori diferența din niște grisine.