Un fragment dintr-un discurs în prima persoană despre apariția unui episod sever de "brain fog": scădere marcată a concentrării, pierderi de cuvinte și memorie, epuizare greu de descris și încercări de a compensa (consum excesiv de cafea, notițe). Vorbitoarea a făcut o tomografie cerebrală care nu a arătat anomalii vizibile.
Chapters
La un moment dat am experimentat treaba asta care se cheamă brain fog. Nivelul de concentrare scade așa de tare încât ți-e rușine să spui că ai această problemă. Nu-mi găseam cuvintele, nu mai țineam minte lucruri. Mi-era extrem de greu, extrem de greu. Beam 200 de cafele pe zi pentru că nu știam ce se întâmplă cu mine și încercam să fac față energizante toate prostiile pământului ca să pot face față lucrurilor pe care le aveam de făcut. Nu. Adică începusem să mă organizez foarte bine, să-mi scriu lucruri, să-mi notesc fiecare lucru, dar nu știam ce-i cu mine și nici nu aveam cu cine să vorbesc pentru că toată lumea spunea, da, e normal, nu te odihnești, ești obosită, dar nu e o oboseală care nu poate fi descrisă, efectiv. Aveai probleme cu memoria? Da, da. Severe, adică chiar de adevăratele. Și atunci m-am dus să-mi fac o tomografie, că m-am gândit că ar putea să fie ceva probleme cerebrele. Și ducându-mă la tomograf am fost întrebată, bun, dar ce căutăm? Aveți durere de cap? Nu, nu, am pierderi de memorie, am ceva confuzii grave, aș vrea să văd ce se întâmplă. Nu, aici nu se vede nimic.