Mâncarea de acasă e cea mai gustoasă din lume, pentru că e asociată cu emoții pozitive.☝🏻🥰🥘

Iar apropo de gustul mâncării de acasă, care este cel mai bun gust din lume, ok, el poate să fie și o realitate obiectivă. Am avut mame și bunici care realmente știau să gătească. Am avut mame și bunici care nu s-au priceput atât de bine la gătit și gustul mâncării de acasă tot a fost cel mai bun gust din lume. Pentru că este un gust emoțional. Amânca, ca de altfel orice altă rutină biologică, inclusiv rutina de somn sau rutina de eliminare, sunt strâns legate cu nevoia noastră de siguranță. Sunt lucruri pe care noi le putem face, bine, cu calitate, atunci când ne simțim protejați și în siguranță. nostru, prin aceste trei rutine biologice, somnul, hrana și eliminarea, răspunde nevoilor noastre de siguranță sau, din potrivă, situațiilor în care noi ne simțim în pericol. Acasă, dincolo de tocana aia de cartofi pe care o făcea bunica și care la finalul zile era doar o tocană de cartofi, aia era gustoasă pentru că uneori bunica mi-o dădea în gură, eram mic și aveam patru ani și încă mă hrânea, deși eu puteam, dar bunicile-s bunici. Cumva era o întreagă atmosferă emoțională și de siguranță pe care creierul meu a asociat-o cu acea tocana de cartofi. Mâncarea de acasă are altfel de gust pentru că ea este însoțită de alte categorii de asocieri și aceste asocieri vin din zona asta de siguranță emoțională, de protejare. Practic sunt ani în care noi ne-am simțit cei mai iubiți. Chiar dacă 7-8 ani mai târziu, când eu sunt sclifosit la masă, mama nu se mai uită cu același drag și cu aceeași răbdare. Dar rețeta a fost deja scrisă în anii mei foarte, foarte mici.