An esports player explains what separates casual gaming from going pro: joining a salaried team requires intense practice, mental toughness, and ignoring toxicity. He won $500 placing third in a tournament at 18, bought his first computer, and realized gaming could be a career.
Unde e diferența între a te juca pur și simplu și a fi jucător profesionist?
Linia să zicem e dacă ajungi la o echipă și ești salariat. Asta ar fi linia. Dacă aș ajunge acolo trebuie să te joci foarte mult, trebuie să fii și bine pe mental din punctul meu de vedere, că altfel Clachezi, pur și simplu, că multă, multă lume din comunitatea este toxică. A, serios, da? Foarte toxică, da, da, da. Și, na, de exemplu, poți să devii tu toxic și nu mai joci tu bine din cauza asta. Trebuie să fii mai străpimental și apoi, dacă joci bine, la un moment dat te vede cineva. E, asta e imposibil. Eu am ajuns la un moment dat să zic că dacă ești bun, te vede cineva, te încearcă și dacă ești bun să menții
nivelul ăla,
rămâi acolo.
Care a fost momentul la tine în care ți-ai dat seama că tu nu doar te joci și poți să urmezi o carieră în asta? Nu m-am
gândit
absolut de la
asta, dar aș putea să spune când mi-am cumpărat primul calulator din bani câștigați de la un... N-a fost concurs, a fost un leatherboard și, de exemplu, locul 1 lua 1.250 de dolari sau ceva, deci nu pe săptămână. Și eu am câștigat o dată săptămâna aceea și locul 3, care eram, nu știu tot, undeva pe la 500 și mi-am luat primul calulator. Și de atunci m-am jucat... Câți ani
aveai?
18, adica eu n-am inceput acum daca te uiti in scena o sa vezi ca sunt foarte multi copii de 16-18 ani care deja sunt la un anumit nivel si se joaca la o echipa, doua echipe nu neaparat salarii foarte mari si asa mai departe dar se joaca si au foarte mult timp in fata dar eu am inceput foarte tarziu