Problema drogurilor poate fi rezolvată | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Vlad Zaha

Drogurile, după cum știu, iau amploare pe străzile din România.

Oamenii nu se vor opri, ci se vor ascunde. Practic eu trăiesc așa din frustrarea că știm cum trebuie făcut o anumită chestiune și nu se face asta.

De ce aici nu se caută experți?

Adaugă deasupra consumului de droguri încă o parte mai rea, care din banii de droguri finanțează traficul de ființe umane, traficul de arme, în alte țări chiar războaie.

Traducerea este că România este o țară în care consumatorul de droguri care are nevoie de ajutor nu-l poate căuta.

Extrem important de menționat că România are cele mai dure legi împotriva consumului și traficului de droguri din Uniunea Europeană.

Poate să iasă o reacție încrucișată și puteți să ieșiți pozitiv, fals-pozitiv la un drog. E un conflict, nu? De afect. Adică el mă învață de el, e cel care mă prinde.

Absolut.

Spuneai că captura medie este de undeva la de un gram jumate de cannabis?

Oh, da. Dar ce se întâmplă cu pedepsa cu moartea? Acesta este un argument extrem de fals. Nu promovăm consumul, nu-l susținem, dar nici nu-l pedepsim și încurajăm oamenii să ceară ajutor.

Ce rezultate avem noi ca și consum drogul de române? În podcastul de astăzi o să vorbim despre droguri. E un subiect greu de abordat, e un subiect foarte vas, cu foarte multe variabile, dar cred că e un subiect foarte important pentru noi toți, pentru că drogurile, după cum știu, iau amploare pe străzile din România și atunci când abordezi un astfel de subiect, Ai nevoie de expertiză. Ai nevoie de știință care să spună în ce direcție trebuie să o iei. De multe ori suntem tentați să judecăm sau să luăm decizii bazându-ne pe propriile noastre sentimente care de multe ori pot fi în defavoarea celor care au nevoie de ajutor. Și despre asta o să vorbim astăzi și avem un om cu foarte multă expertiză, probabil ca unul dintre cei mai buni de la unui din țară pe acest subiect și este Vlad Zahar. Vlad, te salut! Și înainte să începem să discutăm, vreau să și explic de ce este Vlad. După părerea mea, unul din cei mai buni, momentan își continuă activitatea de cercetare la Universitatea Oxford și se implică activ în diseminarea științei criminologice pentru publicul din România. Vlad este expert criminolog în domeniul politicilor publice antidrog și criminologiei publice intervenționiste. Ce-i asta, Vlad?

Îți mulțumesc tare mult pentru invitație. Criminologia publică este practic când ieși din turnul ăla de cleștar care este lumea academică, ieși din zidul universității și vii în spațiu public ca să diseminezi sau ca să povestești despre știință și despre studii oamenilor care, pe bună dreptate, nu au poate nici timpul, nici interesul să facă asta singurii.

Și ce înseamnă politici publici antidrog? Ce presupun ele?

Practic, cum trebuie o țară să controleze drogurile cel mai bine, însemnând de la prevenție, la tratament, la forțele de ordine, pe cine este mai bine să urmărim, pe cine n-ar trebui să urmărim, cum tratăm lumea, de când începem intervențiile, tot ce ține subiectul antidrog dintr-o țară.

Ok, și tu cum ai ajuns în zona asta de criminologie, în special pe politici publice în domeniu antidrog?

Pur și simplu, pe parcursul facultății, acum mulți ani la Universitatea Manchester, licența, apoi la Oxford, masteratul, am lucrat alături de parlamentari români, nu pe proiecte de născrire de legi, ci chiar invers, am scris rapoarte pentru instituții internaționale, precum Friedrich Teber Stiftung, și pur și simplu fac cercetare în acest domeniu. Mi se pare un domeniu extraordinar pentru că în ultimii cel puțin 30 de ani știm foarte, foarte bine în lumea academică științifică cum ar trebui controlate drogurile, dar în lumea reală și în lumea politică nu se întâmplă asta și scopul meu, practic eu trăiesc așa din frustrarea că știm cum trebuie făcută o anumită chestiune și nu se face asta din mai multe motive despre care o să discutăm.

De ce crezi că se întâmplă asta? Pentru că Uite, dacă eu vreau într-o instituție publică să schimb termopanele, nu o să zic că, uite, eu așa am văzut la unchiul de la țară că schimba termopanele, o să chem un, nu știu, un arhitect sau un inginer, cineva care are expertise, pentru că există probabil o știință care zice, băi, termopanul ăsta e cel mai bun, calitate în preț, izolează fonic, izolează ca temperatură și se potrivește acestei clădiri. Când vorbim despre o politică publică antidrog, adică dai niște legi și iei niște măsuri care implică niște oameni, oameni de regulă defavorizați, care sunt victime, care sunt pacienți, care au o boală cronică dacă vorbim despre o dependență clinică, DECE AICI NU SE CAUTĂ EXPERȚI?

Răspunsul vine din primul cuvânt, din fraza politici-pulice, adică politică. Din păcate, încă la noi în România, dar și în multe alte țări din lume, se câștigă și se urmăresc mai degrabă voturile decât ceea ce funcționează real.

Poți să dezvolți asta? Cred că și eu am fost suficient de naiv o perioadă, crezând că cei care iau decizii Nu consultă experți pentru că nu știu că există. Dar de fapt e posibil să nu fie așa, e posibil ca oamenii să-și dorească să monetizeze de pe urma unor decizii pe care ei le știu greșite.

Da, absolut. Deci politicile publice antidrog acum din România, cum controlează acum drogurile România, are în principal în viziune faptul că în următorul an sau în acest an sunt o grămadă de alegeri și deci sunt multe voturi pe subiecte reale. Dacă vedem în România că avem o problemă cu drogurile, din păcate majoritatea mediului politic la noi o să zică Lasă că vă scăpăm noi de droguri și de drogați între ghilimele să vedeți cum vom pârjoli tot pământul nostru, mai există o fărâmă de substanță psihoactivă în țara asta, votați-ne și va fi bine. Și asta se întâmplă de peste 20 de ani în România, specific cam din anul 2000, atunci când s-a dat legea care este încă în viitoare de 24 de ani, 143 pe 2000, Atunci politicienii au ales acest discurs cu care înaintăm și pe care îl abandonează toată lumea. De unde s-a revenit discursul ăsta? Este că în anii 70, în America, al 37-lea președinte Richard Nixon a dat startul infamului război împotriva drogurilor. Îl auzim peste tot, îl auzim și acum, în România este menționat. război împotriva drogurilor și ce au zis, exact acest discurs. Vom scăpa lumea de droguri, toleranță zero, îi vom închide pe toți, iar pe cei pe care nu îi putem închide, atunci le vom implica pe de-asta cu moartea în Statele Unite și așa mai departe.

Probabil că ei atunci, la vremea aia, când nu existau încă aceste studii și aceste politici antidrog, chiar au crezut că o să funcționeze. Adică a fost un experiment legit sau și ei au vrut să moniteze să se după urmăror.

Sunt în literatura de specialitate, în toate cărțile, o să vedeți că în general nu aveau niciun indiciu care să facă să crede că va funcționa acest model pentru că America a avut și prohibiția alcoolului cu câteva decenii în spate care a ieșuat lamentabil și în principal a fost mai degrabă un experiment politic pentru că nu s-au mai câștigat vreodată voturi pe acest discurs. Și bineînțeles, voturile s-au câștigat, dar rezultatele finale au fost catastrofale și de aceea tocmai Statele Unite, care au dat drumul acestui val global de prohibiție pentru că ei au început primii, ei au fost și primii care au început să îl abandoneze. Pe asta vedem în Statele Unite, cannabisul este legal, tocmai președintele Biden, care în anii 70 erau un politician foarte înversunat împotriva micilor infracțiuni, împotriva consumului de droguri, Kamala Harris, vicepreședintele american, la fel a condamnat, a fost procuroare și a cercetat și a trimis în judecată o grămadă de consumatori de droguri. Acum tocmai ei tatonează legalizarea, de exemplu, federală a marihuanii, dezincriminarea diferiturilor substanțe. legalizări medicale pentru silocibine și așa mai departe. Deci tocmai cei care ne-au făcut, mă rog, pe noi, restul lumii și restul Europei să abordăm această zero-toleranță, o să vă scăpăm de toate, tocmai el abandonează și-l abandonează pentru că Pur și simplu, în logica interzicerii totale, tu vrei să scapi și de consum și de trafic. Se consumă și se aduc droguri. Și pur și simplu se pare că nu funcționează. Consumul se zice că este inelastic, adică nu prea poți să-l anihilezi sau să-l duci. Oamenii au consumat diferite substanțe sioactive de la începuturile timpurilor. Unele sunt legale, în prezent altele sunt ilegale, dar ele toate sunt droguri, pentru că Organizația Mondială a Sănătății definește drogul ca orice substanță care poate altera procesele mentale ale Procesele creierului, gândirea, emoțiile, starea, percepția Prin definiția asta, și o spune și Organizația Mondială a Sănătății, și cafeaua, cafeina, poate fi un drog. Și Centrul Național de Sănătate Publică din Statele Unite spune că 80% dintre consumatorii de cafeină o consumă într-atât de mult încât le afectează procesurile crălurilor și este o substanță sioactivă. Bineînțeles că nu are efecte negative asupra sănătății pentru adulții, fără alte probleme medicale, dar și alcoolul este o substanță psihoactivă care are efecte nocive și tutunul și bineînțeles apoi intrăm în cele ilegale, cannabis, psilocibină, cocaină, heroină, opioide, mă rog, tot felul. Deci avem niște substanțe pe care oamenii au considerat din diferite motive că pot să fie legale și altele care considera că trebuie să fie ilegale. Problema principală este că felul în care ne raportăm la ilegalitatea asta extrem de dură, cu pârjolii în pământul și scăpăm, este pur și simplu falsă. Și n-au reușit nici cu un triliard de dolari investiți în Statele Unite să facă chestiunea asta de interzicere totală. Iar mecanismele prin care au zis oamenii în anii 70 asta este legal, asta este ilegal, sunt extrem de viciate și stim asta foarte clar. De exemplu, multe studii publicate în The Lancet, cel mai faimos jurnal medical pe lângă The Nature, ne arată că alcoolul, de exemplu, este mult mai periculos și pentru individ și pentru societate decât toate drogurile legale sau ilegale. Există niște grafice care sunt pur și.

Simplu, într-adevăr, ca și volum de consum. sumarizăm toate efectele adverse pe toată populația consumatoare de alcool, probabil că acolo se referă, versus efectele adverse ale drogurilor.

Și ca substanță în sine, dar bineînțeles raportat la felul la care se consumă în prezent.

Adică nu aș putea să compar de exemplu alcoolul și o seară de băție Am auzit retorica asta de multe ori, oamenii în treabă zic băi dar de ce alcoolul care distruge atât de mulți oameni este legal? și un cui sau marihuana să zicem care consumată din când în când are efecte adverse pe care le-am și descris pe acest canal dar poate sunt cumva super pozabile poate sunt pe acolo și totuși pentru un cui de marihuana ești trimis la închisoare Există acestă retorică și acestă întrebare. De ce e așa o diferență între legalizarea și vânzarea și chiar marchetarea alcoolului care este promovat și interzicerea și dosar penal pentru marihuana?

Un răspuns logic, adică să zicem, acesta este nivelul de periculozitate sau astea sunt efectele averse, nu există. Răspunsurile, din nou, sunt strict politice și ne întoarcem în urmă cu 50 de ani. Cine consuma marihuana în anii 70 în America? Erau tineri hipioți împotriva războiului, erau mexicani și persoanele de culoare și, fundamental, străini. a căror voturi nu îi interesau pe cei la putere și împotriva cărora puteau să demonizeze și să stârnească aceste uriașe campanii de media, campanii politice. Uitați că vin acești străini sau nedistrug țara acești tineri hipioți cu consumul lor de Marihuana care va duce la infracțiuni și va duce spre droguri mai rele, ceea ce din nou este fals. Știm de 80 de ani că consumul de cannabis nu generează consum de alte substanțe. Iar de ce este alcoolul atât de legal și de promovat este pentru că industria Corporatista acolo îi valorează un număr uriaș de miliarde de dolari pe întreaga planetă. Iar acest model de promovare comercială, pentru că asta este una dintre problemele uriașe, alcool ar trebui să fie legal, ar trebui să îl poți cumpăra, dar nu ar trebui să fie promovat absolut nicăieri, ar trebui să ai un număr foarte clar de magazine per populație. chiar dacă noi suntem obișnuiți acum să mergem în centru vechi și să vedem 800 de baruri sau câte sunt, este chiar foarte toxic pentru obiceiurile de consum, pentru că generezi consumatoare artificial promovând o substanță sioactivă cu efecte ultra nocive asupra organismului, toate tipurile de cancer le poți scăpăta din cauza alcoolului la un moment dat și multe probleme. Dacă tragem acum linie, vedem că în general, să zicem specific pe România, avem două probleme uriașe. Promovarea comercială legalizată așa, face fiecare corporație ce vrea, când vrea, cu reclame oricând pentru alcool și acum mai puțin pentru tutun și o interzicere extrem de dură. unde toată piața ilegală din România, care valorează cam 250 milioane de euro pe an, este dominată de crimă organizată. Pe de o parte, crimă organizată controlează tot ce e ilegal, pe de altă parte, corporațiile controlează tot ce este ilegal, statul este într-un limbo sau într-un purgatoriu în care nu poate să facă prea multe în sistemul actual, adică nu poți să mergi acum și să zici nu mai faceți nimic, trebuie să faci proiecte de lege, trebuie să le treci, poate trebuie să și schimbi o parte din Constituția sau să faci referendumuri, deci momentan suntem pe acest spectru.

Mi se pare că ai definit foarte bine cele două extreme. În următoarea rețetă vă rog, Sunt nu nocive. uitați Cât de nocivă e fiecare sau care ar fi mai nocivă decât alta, n-am putea să spunem exact, dar alcoolul te inflamează, îți crește riscul de să vă abonați la canal, cancer, îți distruge creierul, te face incapabil să conduci, pentru a nu rata videoclipurile mele. te predispune la comportamente periculoase, consumat cronic provoacă foarte multe boli. Marihuana, la fel, are efectele sale adverse, consumat cronic are efecte nasoale. Sunt trele. Oamenii vor și o să-și dorească să consume, ba una, ba alta. Dar pe de-o parte avem alcoolul legalizat și e legalizat să-l promovezi și cum ai zis tu, te duci în centru vechi, vezi 200 de baruri cu reclame, cumperi o bere, primești una în plus, parcă ești împins de la spate să începi să consume acest drog. Ești împins de la spate să consumi acest drog, pe de altă parte marihuana este complet ilegală, ambele sunt nocive, ambele e bine să eviti să le consumi, dar dacă tu consumi marihuana ești dăsar penal și pentru că este ilegal să consumi marihuana, atunci ea este comercializată de o piață criminală. Corporații mari care fac foarte mulți bani și au voie să promoveze la greu un drog, pe de altă parte o interzicere completă a acestui drog care se duce în mâinile subterane ale unor organizații criminale. Deci sunt două extreme pe care nu ți le dorești.

Le avem pe amândouă la mâinile.

Hai să rămânem totuși în zona asta interzicerii. Am înțeles, adică ăsta e un exemplu clar al legalizării și promovării unui drog, cum avem la alcool. Probabil că e foarte greu să încep să, ca paranteză, există state din Uniunea Europeană care încep deja să interzică și să reglamenteze din ce în ce mai dur promovarea de alcool și comercializarea lui.

Da, absolut. În special în statele nordice, adică Finlandia, Suezia, Norvegia, dar și în Olandă, de exemplu, nu se mai poate cumpăra alcool după o nimită oră, să zicem, după ora 22.

Care e logica?

Logica este că în principal consumul de alcool noaptea va genera tot felul de probleme și pentru individ și pentru societate, adică însemne noapte pierdute sau scandal pe stradă sau rătarea zilei de muncă mâine.

Sau agresivitate sau inclusiv dacă ideea de a consuma alcool îți vine după 10 înseamnă că e acolo loc de probleme.

Să nu-l folosești ca să adormi în.

Sensul în care dacă măi ți-ai luat o sticlă de vin la ora 5 înseamnă că ți-ai planificat o cină poate dacă te duci să cauci o sticlă de vodka la ora 11 seara posibilizează probleme acolo deci în țările nordice n-ai voie să cumpere alcool după următorul Da.

Și nici nu este promovat nicăirea că nu vezi reclame cu alcool propriu-zis. Acum, piața de alcool se reglementează tot mai mult. Inițial se începuse cu cea de tutun. În probabil orice țară vestică veți merge, nu veți vedea pachete de tutun în magazine, de exemplu. le este la fel si in Regatul Unit, ele nici macar nu exista pe rafturi, nu au niciun fel de ambalaj, sunt in pachete negre, ascunse, pe care trebuie sa le ceri, costa extrem de mult si chiar nu fumeaza atat de multa lume ca la noi. Reamintesc ca in Romania mor anual, din cauza directa Societatea Tuturor, peste 40.000 de oameni in fiecare an de la alcool. 5.000 de decese înregistrate. Avem o statistică, sunt în jur de 50 de oameni, dar este de menționat aici că sunt extrem de subraportate din cauza stigmei tabului, de exemplu dacă cineva ajunge de exemplu la o necropsie s-ar putea să nu-i se atribuie cauza decesului ca fiind consumul de substanțe și să fie pur și simplu infart miocardic și să nu se mai specifice motivul și atunci nu avem de unde să știm exact.

Există țări care încep să reglamenteze din ce în ce mai dur consumul de alcool și anume promovarea lui. Contextul e foarte clar, poți să îți cumperi alcool dar îți este răstrânsă plaja și posibilitatea de a cumpăra alcool și promovarea în lume, adică nu ți se face poftă să bei alcool, dacă vrei te duci și îți cumperi dar nu ți se face poftă prin reclame. Hai să ne întoarcem din nou în cealaltă extremă și anume Această prohibiție, interzicerea completă a drogurilor, ceea ce avem în România. Zine ce rezultate are această prohibiție de la implementarea legii și creșterea pedepselor, ce rezultate avem noi ca și consum de droguri în România. În primul.

Rând este extrem de important de menționat că România are cele mai dure legi împotriva consumului și traficului de droguri din Uniunea Europeană. Legi care, contrar percepției generale, se și aplică. și zic că se și aplică pentru că anual în România sunt cercetate 10.000 de persoane pentru infracțiuni la regimul drogurilor, fie consum, fie trafic, în mare parte. 80% dintre acele 10.000 sunt dosare pentru posesie, consum propriu, adică pentru consumatorii de substanțe. Tot anual sunt trimise în juricată peste 2.000 de persoane și tot anual sunt condamnate cam peste 1.000 de persoane. Cel puțin 3 pe zi, să.

Le zic așa. La condamnare te referi la executare.

Sau cu suspendare? Doar condamnare, specific majoritatea Condamnărilor sunt la forme ale pedepsei cu închisoare, care pot să fie cu suspendare, cu executare, cu amânare. Ele tot rămân în cazier, tot ești urmărit de statul române, ai și perioade de probă în care dacă recidivezi, atunci te duci la închisoare. Bineînțeles, marele trafic de droguri, traficul internațional, iese pedepsit cu închisoare, cu executare, care poate ajunge până la 20 de ani, ci sunt proiecte acum în Parlament care vor să-l facă până la închisoare pe viață. Dar ca să ne facem o idee despre ce se întâmplă cu consumul de droguri în România în contextul acestor legi dure care se și aplică, de exemplu, din 2013 până în 2020 a fost o super mare strategie națională antidrogă. Atunci consumul tuturor drogurilor a crescut în medie cu 70% în perioada de apogeu, să-i zic așa, în care statul român era foarte pus pe luptă cu drogurile.

În plină luptă împotriva drogurilor, consumul crește cu 70%. Crezi că este cauzat de o politică greșită sau e o politică care nu face față cererii sau evoluției societății și a oamenilor care consumă? Ambele, pur.

Și simplu, un stat responsabil recunoaște că dacă te concentrezi majoritar pe prinderea consumatorilor de droguri, cum se întâmplă în România, 80% dintre osare sunt pentru consumatori, este condamnat un consumator de droguri în fiecare zi în România, Atunci nu vei putea opri marile trafic de droguri și aici nu mă refer din nou la micii traficanți sau niște tineri care pasează un joint altul tânăr, mă refer aici la tone de droguri pentru că când vorbim de trafic de droguri trebuie să ieșim din paradigma asta de dealerul de stradă să mergem în ideea de mare traficant. Asta înseamnă că problema nu e.

Neapărat la consumatorul de droguri ci mai degrabă la traficantul mare de droguri? Dacă.

Am vrea să nu mai există atât de multe droguri pe stradă, atunci problema este că toate resursele statului român se duc acum împotriva consumatorii lor din mai multe motive. În primul rând este mai ușor să prinsi consumatorii decât să prinsi marele traficant, doar că nu faci nimic cu consumatorii. Una dintre problemele prohibiției este că un dosar penal făcut unui tânăr de 8-10 ani cel mai probabil îi va face mai multe probleme în viață decât dacă n-ar fi fost prins cu, să zicem, un gram de cannabis asupra lui. Deci un dosar penal care se rămâne în cazier sau condamnare, pentru următorii 5 ani din viață, de la 18 la 23 de ani, ți-a răpit cel mai probabil extrem de multe oportunități, mai multe decât dacă ai fi umat un joint de cannabis în general. Consumul este rău și nu îl încurajăm, bineînțeles, dar asta este realitatea. Aici intrăm în paradigma în care statul adaugă deasupra consumului de droguri încă o parte mai rea. Adică nu doar că poate ai o problemă cu unele substanțe, dar acum ai și un dosar penal și o problemă cu unele substanțe și o condamnare.

Și nu rezolvă niciuna din probleme, adică o să ajungem și la o clasificare a consumatorilor, dar pe scurt, sau poate hai să o facem acum dacă vrei, pe scurt, eu văd așa, există consumatorul ocazional care poate, nu știu, o dată pe săptămână sau când iese cu prietenii, Există consumatorul dependent care la cannabis este ca un consum de două sau de trei ori de cannabis pe săptămână, pe o perioadă de peste opt săptămâni. pe care te încadrează cumva la consumator cronic. Oricum ar fi și oricare ar fi calculul, există consumatorul amator, să-i zicem, ocazional, consumatorul ocazional și consumatorul cronic care are o problemă cu o dependență. Indiferent care din cei doi ești, fie că ești ocazional sau fie că ești consumator cronic, Ocazional nu văd să ai o problemă decât faptul că îți faci rău într-un mod voit și asumat sau fie că ești consumator cronic și chiar îți faci rău dar ai nevoie de ajutor vine deasupra ta un dosar penal care nu te ajută cu nimic îți face foarte mult rău Absolut. Deci.

Nici nu previne consumul. Ar fi ireal să și prindem un milion de consumatori cât sunt în România. Asta e cifra în România? Un milion de consumatori? Asta e cifra citată și de Ministrul Justiției Eleonora Gorghiu și de către alți experți antidrog și din statisticile ale Agenției Naționale Antidrog. Un milion este cifra în jurul căreia gravităm. Din acest 1 milion de consumatori, realistic vorbind, probleme sau consumatori problematici cum le zic eu, ar fi undeva de 10% care pot avea probleme sociale, medicale sau penale din cauza consumului de substante. 10% sunt problematici? Pot avea diferite probleme sau diferite afecțiuni sau pot să aibă dosar penal.

Și înseamnă că 90% sunt consumatorii ocazionali care nu fac probleme. funcționali în.

Societate pe care probabil nici nu-i bănuiești, poate să fie agentul de la bancă, poate să fie paznicul de la magazin, poate să fie caserița, poate chiar terapeutul. Se consumă substanțe ilegale în România, majoritatea oamenilor nu vor avea o problemă din cauza Asta sau o problemă cel puțin vizibilă, adică cei mai mulți vor abandona la un moment dat consumul fără intervenția poliției, fără intervenția medicului, fără intervenția.

Procurorului. Așa subiectiv vorbind, cea mai mare problemă pe care o pot avea este fix să fie prinsi și să primească.

Un dosar penal. Absolut. Și să li se distrugă cariera sau să își piardă familia sau chiar, Doamne ferește, să ajungă la închisoare unde vor da de absolut o grămadă de probleme. În fiecare închisoare din România se consumă droguri și nu sunt droguri ușoare cum ar putea fi, de exemplu, cannabis-ul, sunt droguri mult mai periculoase. Deci prohibiția intergicirea dură, asta face, practic nu previne nimic, deci nu previne consumul, nu rezolvă problemele consumatorilor care sunt prinsi în niciun fel, adaugă alte probleme, fac cadou întreaga piață ilegală a drogurilor către crime organizată, Din nou, mari traficanți de droguri, de clanuri interlope, care din banii de droguri finanțează traficul de ființe umane, traficul de arme, în alte țări chiar războaie, încarcă activitatea procurorilor, prohibiția prin prinderea consumatorilor, și creează acest tabu în care pur și simplu oamenii nu au acces la informații oneste despre consumul responsabil, e frică să ceară ajutor din nou de frica poliției sau a repercursurilor, de stigmă socială, nici nu ai cum să știi ce consumi în mod exact pentru că nu ai unde să te duci cu substanța să te testezi ca în alte țări să vezi dacă este pură sau dacă este contaminată cu tot felul. își creează acest măldăr uriaș de probleme pe care le ascunde mai apoi sub covor, asta este prohibiția drogurilor. Considerăm că dacă îți zic că te bat, atunci tu te vei opri din ce faci și totul este bine și dacă nu te oprești, te prind și te bat, și ești gata. Ei, nu se întâmplă așa cu subiectul antidrog și unii vor zice, dar ce se întâmplă cu pedeapsa, cu moartea, că uite sunt aceste state pe care le menționăm de multe ori, ce bine funcționează acolo și acesta este un argument extrem de fals. Dacă veți da doar o căutare pe Google să vedeți ce se întâmplă în Arabia Saudită cu drogurile, Arabia Saudită, țară, pretins extrem de dură și care chiar execută oameni, veți vedea că este supranumită capitala drogurilor din Orient, pentru că nu funcționează această amenințare a pedepsii cu moartea, nici executarea în sine. Din mai multe motive, realii traficanți de droguri, cei mari sau măcar parte din rețelele mari, nu sunt prinsi niciodată, sunt prinsi întotdeauna micii cărăuși de droguri. Dacă vă uitați mai demult pe Discovery, la pierdut printre străini sau la alte emisiuni. Aceia sunt princi care primez niște sume extrem de mici pentru a înghiți niște cantități de droguri, sunt princi, sunt încarcerați, probabil la un moment dat vor fi și executați. Prețul drogurilor în aceste țări precum Aradia Saudită, Singapur este constant, deci nici măcar inflația nu schimbă prețul drogurilor. Ce înseamnă asta? înseamnă că poți cumpăra droguri exact cu aceiași bani cu care ai fi cumpărat și acum 10 ani și înseamnă că este o ofertă de droguri care nu este afectată niciun fel de puliție pentru că dacă ai fi prins 100%. în Singapore cu droguri. Ești prins 100% atunci te-ai aștepta ca drogurile să coste extrem de mult pentru că riscul este foarte mare să fii prins, ar costa un milion de dolari, un gram de cannabis. Nu costă așa, sunt aceleași prețuri și Din această chestiune intuim nu doar că nu funcționează această pedeapsă cu moartea, ci că, în ciuda ei, traficul de droguri crește, ținând prețurile de drogurilor la fel de mici ca în urmă cu 10 ani, chiar dacă prețul unei pâini s-a mărit de 3 ori. Drogurile costă la fel și e extrem de intuitiv. funcționează această interzicere, oamenii vor găsi modalități să consume droguri, se vor ascunde, cei care vor aproviziona drogurile vor rezista întotdeauna, adică nu vorbim din nou de rețele, nu vorbim de un Pablo Escobar care stă pe un acoperiș de casă și pe care trebuie să-l prinzi, vorbim de mii de rețele care operează doar în Europa de Est, ai nevoie doar de trei oameni ca să-ți faci o rețea infracțională organizată, și aduc diferite substanțe.

Împresia asta este că există undeva un Pablo Escobar chiar de atât de puternic încât este anonim, îi are pe toți cu banii lui și nu ai cum să-l prinzi. Deci nu există un Pablo Escobar.

Sunt multe rețele. Putem zice că sunt sute de mini Pablo Escobars, deci nu este un Godfather sau un El Chapo, sunt mai mulți și mai micuți. Există bineînțeles unele excepții în unele țări din America de Sud, dar am văzut foarte clar ce s-a întâmplat acolo după ce l-au prins pe Pablo Escobar, după ce l-au prins pe El Chapo, Nu s-a oprit în niciun caz traficul de droguri, bachiar din contră, pur și simplu hierarhia a continuat, le-a luat politicii și locurătorilor zeci de ani să ajungă la acești uriași traficanți. Bineînțeles, ei nu sunt un simbol, dar sunt atât de reprezentativ pentru felul în care eșecul prohibiției funcționează. Pur și simplu, ok, ei au dispărut, acum mai ai 100 succesuri.

De ce totuși nu sunt prinși, adică de ce nu vedem capturi mari de droguri? Pentru că pentru a hrăni, să zicem, întreghile mele cu droguri, un număr de un milion de oameni din România care se presupune că ar consuma ocazional droguri, pentru a satisface această cerere ai nevoie de evapoare. Ai nevoie de evapoare pline cu containere pline de tot felul de droguri. Capturile însă care se fac cu oamenii care sunt arestați, știu că te-am auzit spunând asta în vlog-ul pe care l-ai făcut cu, stream-ul pe care l-ai făcut cu Silvio Fire, unde te-am și descoperit de fapt. Spuneai că captura medie este de undeva de un gram jumate de cannabis?

În acest raport național al Agenției Naționale Antidrog se poate găsi pe Google, pagina 164, sunt toate substanțele pe categorie și se menționează și gramajul substanțelor prinse, câte grame, câte capturi. Dacă ne uităm, de exemplu, la cannabis iarbă, care este cel mai consumat drog din România și cel mai prins, vom vedea că anul trecut s-au realizat 3.000 de operaţiuni pentru puţin peste 3 kg de cannabis. Adică să vă imagineaţi cât de 3.000 de ori s-a pus în funcţie mecanismul cu poliţie, cu procuror, cu dosare penale, cu audieri pentru a captura 3 grame de cannabis care arată cam aşa. Deci practic un ghiozdănel. În 3.000 de ori.

Tot procesul cu poliție, procuror, dosar.

Penal. Însemnând aproximativ un gram per captură de 3.000 de.

Ori. Nu știu cât înseamnă un gram, probabil că îți faci un cui dintr-un gram sau probabil că mai mult, adică 2-3 țigări.

Tipologia consumului în România, oamenii și combină cu tutun din cauza că este relativ scump cannabis, este cam la prețul din toată Europa de 50-60 de euro. și vorbim.

De 3.000 de acțiuni cu poliție, procuror, judecător, dosar penal pentru 3 kg de cannabis și pentru a hrăni totuși din nou un bazin de un milion de oameni care consumă ocazional sau cum ar consuma îți trebuie evapoare Întrebare e, de ce nu sunt prinse acele evapoare? Avem din ce în ce mai multă tehnologie, avem radare și scanere care pot scana, avem servicii secrete, n-ar trebui măcar ok, nu-i poți prinde pe aia 100, dar de ce nu prindzi 1, de ce nu prindzi 10.

Din ei? Traficanții se uită la multe chestiuni când aleg să tranziteze sau să aducă droguri într-o țară. În primul rând se uită dacă sunt ilegale sau nu, dacă sunt total ilegale au toată piața lor, este în regulă. Se uită apoi și la nivelul de corupție din țara respectivă, adică dacă te duci într-o societate unde corupția este mai mare, atunci sigur ai mai multe șanse de profiți, cad șansele să fii Se uită și la tipologia consumatorilor și la multe chestiuni, dar principal în această ecuație la noi, pe lângă interzicere care le oferă toată piața deagată, este nivelul de corupție. Vezi, vedeam Portul Constanța, în ultimii 3 ani s-au prins doar aproape 200 de kg de droguri, specific 186 de kg de heroină. Să faceți o idee, în portul Anver din Pelgea doar cocaină anul trecut s-au prins 100 de tone.

Acolo 100 de tone, adică 100 de mii de kilograme și aici câte s-au prins? 186. Asta câte ar însemna? De 500 de ori mai mult, aproximativ de 500-600 de ori.

Mai mult. Da, da, este ireal și au fost multe scandaluri la știri cu ce se întâmplă pe acolo, cu scenerile din port, a fost și Cosmina Andreica de la sindicatul Europolul se dosese la un moment dat în portul Constanța, acum câteva luni, zicând că el și-a luat un pachet de droguri de acolo ca să arate cât de simplu este să intri și să ieși din portul Constanța cu droguri. Scanner-urile nu există, cel mai probabil, dar nu avem aici date concrete sau dacă le au institutiile de forță, atunci fac obiectivul de dosare, cel mai probabil vorbim de niște corupții generalizate, sunt bani extrem de mulți, din nou vorbim de cel puțin un sfert de miliard de euro anual valorează piața drogurilor ilegale din România, sunt disponibile peste tot și pur și simplu așa funcționează prohibiția când ai și o țară coruptă dar și o țară coruptă care își dă toate resursele care nu sunt puține, avem totuși sute de mii de angajați ai SRI, MAI, SIE și le dă pe toate pentru micile capturi care mai apar la știri, sunt mediatizate. Și pe fondul alegerilor care vin, sunt cazuri tragice. Deci în România, acum am putea zice că stăm într-o cameră inundată cu apă, de la un robinet lăsat pornit, și în loc să încercăm să oprim acel robinet sau să sudăm țiava, luăm apă așa cu o cănuță și o turnăm pe la știri și o turnăm pe îndosare penale, însemnând că luăm insulez consumatorii în loc să mergem spre marele trafic de droguri. Și cum poți să faci această balansă dintre a prinde traficul de droguri, dar a și avea un sistem de sănătate publică și să nu ai droguri peste tot cu legalizare este modelul din mijloc. Că vorbisem de extreme, dacă luăm ce este între interzicere totală și între legalizare cu promovare comercială, cu avioane, reclame pe YouTube, este un model de dezincriminare, de nepedepsire a consumatorilor de droguri, pur și simplu stabilești niște cantități de substanțe pe care are voie o persoană să le aibă asupra lui ca să fii cât de sigur se poate că este consumator și nu este un mini Pablo Escobar și zici nu te pedepsim penal, îți putem da o amenă contravențională de câteva Noi ne luăm tot aparatul nostru de forță și îl punem prin porturi, pe la granițe și prin infiltrări în rândurile traficanților și banii care ne rămân, căci ne rămân banii, îi dăm în sistemul de sănătate publică.

3.000 de polițiși, 3.000 de acțiuni, 3.000 de procurori, sute de procurori care lucrează la aceste dosare, judecători, arestări dosare, toate astea consumă oameni, resurse, timp. acești oameni resurse timp pot fi dirijate înspre a prinde marii traficanți de droguri, în timp ce acele 3.000 de cazuri cu o medie de un gram pe captură pot fi lăsate să-și trăiască viața în continuare, consumând ocazional cum consumă, Fără să le promovezi drogurile și să le vinzi droguri promovate, dar fără să le faci dosare penale. Adică, ok, îți fumezi tu jointul tău la tine acasă o dată pe săptămână, fumează-l în continuare, noi nu ne atingem de tine. Asta, zi-mi dacă e corect, că.

Asta înseamnă decriminalizare. Rămân, bineînțeles, infracțiuni, condusul sub influență, uciderea oamenilor când nu sunt sub influență sau orice altceva faci sub influență, deci rămâne... La.

Fel ca la alcool, adică la alcool n-ai voie să conduci, dar poți să te duci la bar să... Bine, acolo e deja comercializat, este legalizat și comercializat, dar e ca și cum ți-ai luat o bere de la magazin și te-ai duce acasă să bei o bere la film, la fel, poți să fumezi un joint atunci când consumul e decriminalizat. Totuși, În cazul acesta DigiNo vreau să rezum de ce există Această situație în care drogul este ilegal, adică te-a împrins dosar penal, închisoare, există această extremă unde este legalizat și este la corporații, hai și cumpără-ți, te iei un joint, îți dăm două la pachet, adică mă rog, unu cumperi sau nu știu cum era, plătești două, primești trei și aici e promovat practic pentru a face profit și atunci intră corporațiile care fac lobby și vând mai mult și fac rău. Este foarte importantă interacțiunea socială pentru a primi notificările când Ai voie să consumi, dar.

Nu ți-l promovezi. Absolut. Și rămâne un paradigma. Consumul este dăunător, dar recunoaștem ca stat că nu are niciun sens să-ți faci un dosar penal, că nu previn pe nimeni să consume pentru că ți-am făcut ție dosar penal, postezi nu-ți fac ție niciun bine în viață că ai un dosar penal, nu se evită vreo tragedie un comentariu. în sensul ăsta, ba chiar se generează altele. De exemplu, era acum câteva luni la la știri, o persoană care a fost oprită în trafic, nu era la volan, a înghițit ce avea asupra lui în mașină de frică, chiar da, deci nu era el cel care conducea, și a făcut sob-cardiorespirator și a murit pe loc, oprit în trafic, a fost relativ puțin mediatizat cazul, dar a fost la știri și asta se întâmplă și la festivaluri, în loc de exemplu, să zicem că drogurile sunt dezincriminate, Mulți ar zice că nu încurajăm așa consumul, că o să consume mai multă lume și realitatea în care trăim acum în România, dacă vorbeam acum 20 de ani era altceva, dar acum în România realitatea este că oricine dorește să consume droguri poate să facă rost de ele. Este scris negru pe alb, chiar și recunoscut de către MEA-I că disponibilitatea este ridicată pentru toate tipurile de droguri. Asta este un citat de la Agenția Națională Antidrog, de la MEA-I, de la Poliție. Deci ele există și ele se consumă. Toate tragediile pe care le vedem acum la televizor, la știri și tragedii reale, bineînțeles, nu vin pe fondul că sunt legale substanțele respective, vin în cadrul modelului actual pe care România îl implementează. Nu e ca și cum sunt acum legale sau cine știe ce individ s-a adus și l-a cumpărat de legal, nu. Ceea ce vedem acum se întâmplă deasupra modelului de interzisere pe care îl avem și foarte mulți academici și energetici chiar din cauza acestui model.

Cum decriminalizarea drogurilor ar calma aceste nenorociri? În primul rând, ridicând.

Sancțiunile penale și toată frica din jurul sădar, este o frică care nu te face să te oprești, este frica aia care te face să te ascunzi, să nu-ți adresezi problemele, să nu ceri, să nu cauți ajutor când ai nevoie, toată frica asta s-a ridicat abandonând edepsele și am putea intra în modelul respectiv în care Nu promovăm consumul, nu îl susținem, dar nici nu îl pedepsim și încorajăm oamenii să ceară ajutor. Din nou, vorbim despre 90% care probabil nu vor avea vreodată nevoie de ajutor, dar despre cei 10% care cel mai probabil ar avea nevoie de ajutor când ajung să dezvolte un consum cronic sau o dependență sau niște probleme asociate cu consumul de sănătate, fie mentale, fie fizice, Oamenii ăia nu vor ieși niciodată din ascunzișul lor, să le zic așa, ca să ceară ajutor și în momentul în care problemelor se agravează într-atât de mult din cauza consumului încât ajung la apogeu, apare câte o tragedie la știri. Eu ce mă gândesc tot timpul când văd omoruri sau condusuri sub influență cu un mix de substanțe de către tineri care comit omori, mă gândesc cum ar fi arătat țara în care acel individ specific, parcursul vieții lui de căutare de tratament, de cerere de ajutor, să nu îl fi dus în ipostază de a fi consumat șase substanțe și de a omorâi oameni la volan, Și acea țară ar exista în momentul în care devenim un stat responsabil, care recunoaștem că aceste probleme au nevoie de tratament real și nu de închisoare. Și de asta Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapia, e că practic porul reprezentativ al mediului psihiatrii România recomandă dezincriminarea, adică nepedepsirea penală a tuturor substanțiilor pentru consum propriu, exact în ideea ca oamenii care au probleme să poată fi trătați ca și pacienți ai sistemului de sănătate. Și asta ne zic și toate instituțiile internaționale ale Națiunilor Unite, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății. Deci în 2019, Toate cele 31 de agenții de pe lângă Națiunile Unite, vorbim de toate, trafic de persoane, terorism, droguri, Organizația Mondială a Sănătății, s-au strâns și au zis că noi cu toții recomandăm de urgență tuturor statelor lumii să nu mai pedepsească consumatorii de droguri, să se concentreze pe prevenție, tratament, respectiv forțele de ordine doar pe marile trafic de droguri. În orice sală de lectură de la orice mare universitate sau în orice departament de criminologie se va intra nimeni nu mai este concentrat pe cum eradicăm noi drogurile din societatea restând consumatorii. Nu mai este nimeni care spune. Toată lumea se concentrează cum abandonăm prohibiția într-un fel în care limităm daunele pe care le provoacă substanțele, inclusiv de ce să le prind supradoză și toate problemele de care am discutat. Toată comunitatea academică și științifică se concentrează de cel puțin 20-30 de ani pe această.

Parte. Și cum? Adică după podcastul ăsta încep să aud din ce în ce mai clar o traducere. Când înainte auzeam România este o țară în care consumul de droguri este ilegal, Traducerea este că România este o țară în care consumul de droguri e ilegal, în care consumatorul de droguri care are nevoie de ajutor nu îl poate căuta și ilegalizarea drogurilor duce toți banii de acolo în mâna unor criminale. Prohibiția te face să nu poți să cauți ajutor și te face ca toți banii ăia să meargă la organizații criminale, acei 100 de Pablo Escobar care cresc și care după aceea banii aceia investesc în arme, în trafic de persoane și așa mai departe. Ceea ce e uribil. E.

Teribil și știm asta foarte clar.

E atât de simplu, pentru cine gândește așa îi rog să-și imagineze că au un copil, un adolescent care are interzis să fumeze. El o să caute să fumeze. El dacă vrea să fumeze, o să caute să fumeze și o să găsească loc să fumeze. Doar că dacă tu interzici să fumeze în casă, el o să se ducă sus pe acoperiri și pe timp de furtună de unde poate să cadă, poate să alunece. Dacă tu ajungi la concluzia că n-ai cum să interzici să fumeze și îl lași să fumeze la balcon, el măcar o să fumeze în siguranță. La balcon o să poți să observi dacă fumează două țigări pe zi sau două pachete, pentru că dacă fumează două pachete poți să te duci la el să zici, hei, dar de ce fumezi două pachete? Hai să încerci să fumezi două țigări. Și uite, găsim alte plăceri împreună, nu știu, facem sport. Având control asupra lui, văzând cât fumează și făcând-o într-un mediu sigur, este mult mai bine și pentru tine ca părinte și pentru el ca copil sau În termenii noștri, pentru tine ca stat și pentru oamenii în general ca oameni, e mult mai bine așa decât să zici nu. În casa asta nu fumezi și el o să-și petreacă nopțile sus pe acoperiș unde e furtună și unde poate să fie.

Rănit. Absolut, e extrem de bună analogia și 50 de țări din întreaga lume și-au dat seama de chestia asta în ultimii 30 de ani. Și nu mai vorbim doar de țări precum Portugalia, Spania, Olanda, Belgia și exemple cunoscute, vorbim și țări mai apropiate de România. Că este discursul ăsta, păi ce treabă avem noi cu Portugalia, că sunt la 3.000 de kilometri de distanță? Ei, avem Croația, Slovenia, Cehia, unele țări baltiști, tot mai aproape. de noi și culturi tot mai apropiate și nu e un plan diabolic al acestor țări de a-și distruge copiii sau de a pur și simplu a nu mai exista ca și țări. Este pur și simplu știința criminologică luată și aplicată exact în ideea că nu funcționează. De asta și România este pregătită, că mai sunt aceste discursuri, că nu suntem pregătiți acum. Oare ideea este că Politicile publici antidrog nu așteaptă după nimeni să fie pregătiți. Multe dintre aceste 50 de jurisdicții au luat aceste decizii când a fost prea târziu. Adică au murit mulți oameni și un exemplu este Elveția. Nu mă leg de Portugalia, este arhiconoscut, dar Elveția în anii 80 treceau printr-o uriașă criză a opioidelor. Erau extrem de mulți oameni care mureau din cauza heroinei în principal și a infecțiilor cu HIV. Și ce a făcut Elveția încă de anul 1980 și încă se întâmplă este că au decis să dezincrimineze și să reglementeze foarte strict heroina, oferind-o pe gratis într-un mod steril în camere de consum de substanțe administrată de către medici dependenților. 40 de ani mai târziu, numărul noilor consumatori a scăzut cu jumătate, numărul decesurilor prin supradoză a scăzut cu 60%, numărul infecțiilor cu HIV cu aproape 90%, crima organizată care își făcea cei mai mulți bani din heroină, pentru că ai consumatorii fideli care ajung dependeți destul de repede și ajung să își Crimea organizată a dat faliment pe zona de heroină în Elveția și de asta acum câteva luni un oraș din Elveția încearcă să propună legalizarea cocainei. Cum vorbim de substanțe diferite, mi-e înțeles, cocaina este un drog foarte scump, în principal folosit de persoanele foarte bogate, dar și funcționale social, și mă refer aici la bancherii de pe Wall Street, la persoanele bogate. Ei, Elveța fiind o țară destul de bogată, mie personal m-a surprins că le luat atât de mult ca să facă consumatorii de cocaină din Elveța să-și poată procura drogurile.

Legale. Și am auzit asta, cred că tot la podcast-ul pe care l-ai avut cu Silviu Fire. Sună ciudat totuși, adică sună ciudat să legalizezi consumul de cocaină. Cum arată asta? Adică te duci la un chios și-ți cumperi cocaină, ești trecut într-un registru în care se știe că ești consumator de cocaină și-ți cumperi de acolo. Și care e scopul.

Final? Încă nu s-a dat drumul la chestiunea asta, deci deocamdată sunt discuții, dar de obicei el veținisează extrem de repede pe zona de schimbări de politici pulice, au o democrație diferită de a noastră, prin referendum, totul se fac în cantoanele lor, se duc, votează. Cum ar arăta? Este exact în felul ăsta. Per un anumit număr de locuitori ai anumite dispensare, unde se poate aproviziona cocaină până într-o anumită limite. 3 kg, probabil poți să îți iei doza pe o săptămână. Substanța este pură, este testată, este la prețuri semnificativ mai mici decât cele pe care le propun traficanții de droguri. Ce face asta este că pur și simplu faci să-ți dea faliment traficul de droguri, dacă poți să-ți iei cocaină de dor mai ieftină, pură, testată, știi că nu este contaminată cu nimic. Probabil dacă, să zicem, ești un pancher sau un businessman din Elveția, vei alege chestia asta. Dacă ești practic oricine din Elveția, nu este nici o reclamă, nici un advertising, dar este un loc de unde știi că poți să îți întrecezi viciul, să primești informații despre consumul responsabil, despre care semnele că ar trebui numai decât să te oprești sau să ceri ajutor și practic ești ajutat de către stat să nu dezvolți sau să întârzi nota de plată a substanțelor respective cât de mult. Și mi.

Se pare că e atât de logică în absolut orice altceva ai acest suport. Spre exemplu ești dependent de dulciuri și mănânci în fiecare zi un tort și deodată nu te mai simți bine. Oricând te poți duce la doctor care îți face niște analize și zice uite aici ai hemoglobina glicozilată, aici ai indiciile HOMA, e nașpa, hai să încercăm să reducem, hai să negociăm, hai să mănânci, dar o zi mănânci, o zi nu mănânci și atunci poți să te duci la control să vezi cum stai cu corpul tău, să primești niște sfaturi de la profesioniști și să-ți reglezi cumva evoluția, că tu știi că tortul ăla te omoară în fiecare zi, dar uite dacă vezi analizele și Ai un pic de implicare din partea statului, poate te trimite la un program de sport, poate te trimite la un program de nutriție, uite așa poți să salvezi un om și să primești ajutor. Adică acum lucrurile devin foarte logice pentru că indiferent că vorbim despre un banchier care are bani și face sport și mănâncă sănătos, El când trebuie să-și exercite sau vrea să-și exercite viciu și e nevoit să intre în contact cu lumea criminală, să dea bani la lumea criminală, nu știe ce cumpără, că ala poate fi înduit cu tot felul de alte otrăvuri și.

Poate el mai prinde și poliția. Îl.

Mai prinde și poliția, corect, și pe lângă asta n-are absolut nicio îndrumare de la medic. Pentru că nu știu cât de reani, cât de mulți au asumarea și curajul să meargă la medic și să zică, băi, uite, consum cocaină odată la două zile, uite-te în septum meu nazal, vezi cum sunt cu plămânii, hai să facem un remenes, să vezi cum stau cu creierul, și să te îndrume un medic într-un astfel de consum, ori dacă tu într-adevăr o legalizezi, E deja o prima bifă în drumul tău spre mai bine. Adică deja o recunoști, deja poți să faci cu medicul tău, deja poți să îi iei niște sfaturi și vă alimentezi industria criminală. Adică e un mediu mult mai sigur de a face ceva ce e greșit să faci.

Este mai sigur și din nou, ținând cont că oricum se întâmplă, fie că e sigur, fie că e nesigur, este mult mai bine să fie sigur. Dar, de exemplu, sunt și alte modele, pot să fie tranziții mult mai simple. Nu-i nevoie ca în România mâine să se dea o lege să se dezincrimineze toate, deși ar fi bine. Pot să fie și un pic diferit. De exemplu, în Norvegia au niște campanii extraordinare de reducere a daunelor drogulor, chiar dacă Legea este destul de dură, nu prea este aplicată, dar ce se întâmplă și la festivaluri și se văd și în stații de metro sunt benăre uriașe pe stradă care îi învață practic pe tinerii care oricum ar consuma acele substanțe să le consumă într-un mod mai sigur. De exemplu, unul dintre benăre este așa, Sara nu a murit când a încercat MDMA, a luat jumătate de pastilă și a așteptat să simtă efectele. Și sunt pentru toate substanțele aceste BNR. Între timp ce Norvegia își actualizează politicile antidrog, preferă să aibă și această zonă de buffer în care recunoaștem că nu funcționează, aveți grijă de voi, pentru că dacă ești un tânăr de 8-10 ani și ai la tine ceva, te duci la festival și le vei lua și dacă pică asteroidul din în cer, tu vei consuma cele substanțe. Ei, dacă poți, de exemplu, să ți le testezi la un corp de testare antidrog și de fapt să afli că este total altceva față de ce credeai tu că ai cumpărat, s-ar putea să ți se fi salvat viața. Din nou, acest puritanism, să-i zic așa, sau această prohibiție dură, că trebuie să scăpăm de aceste subtanțe, pur și simplu nu va funcționa, n-a funcționat nici cu alcoolul, n-a funcționat nici cu cannabis-ul și nu funcționează nici cu alte Dacă vrem să orbim de partea de prevenție, atunci ea nu începe de acum de azi pe mâine, începe prin niște programe extrem de bine definite, implementate, de la vârstă de 6-7 ani, unde nu se vorbește despre droguri, se vorbește despre înlesnirea comportamentului pozitiv. Sunt multe astfel de programe care pot fi achiziționate de către statul român, nu trebuie să le inventăm noi de la zero, dar Reducerea pe termen lung a consumului de droguri se face începând de astăzi și peste începem să măsurăm din efectele respective. Dacă vrem ce putem să reducem acum în România, sunt toate daunele despre care am discutat. Crima organizată extrem de bogată, care jubilează la orice consumator care ia procurorului sau polițistului din timp să-i analizeze dosarul, chiar dacă nu îl trinuite în judecată, chiar și să stea să se uite peste el să-l claseze, îi ia practic o zi de muncă la câte dosare Procurorii sunt sufocați de mii de dosare pentru consum propriu și, din nou, 20-30 de procurori în plus nu vor face nicio diferență, la fel cum n-ar face nici o mie de închisori în plus, căci dacă chiar vrem sau ne propunem să încarcerăm pe toți cei care au legătură cu drogurile, păi ne-ar trebui cam încă 1.000 de închisori. 1.000 de închisori, 1.000 de oameni...

Încapă 1.000 de oameni într-o închisoare? Dacă este.

Mare, da. Ok.

Deci 1.000 de închisoare. Știi, din start este... Nu știu, nostri m-aș spune dacă n-ar fi tragic, dar este efectiv...

Nu știu.

E de râsul lumii, când ai o astfel de lege, tu ca stat îți dorești să o aplici, nu? Și dacă ești un stat exemplar, vrei să o aplici și 100%. Adică, nu știu, să dau un exemplu. Vrei să cureți gunoaiele de pe stradă. Păi angajezi firme și ei, atâția muncitori, cât străzile tale să fie curate. Și atunci, în momentul în care străzile tale sunt curate, că asta îți dorești, ți-ai atins obiectivul. În momentul în care tu dai o lege antidrog prin care orice consumator, vorbeam înainte de podcast că inclusiv dacă Să presupunem că eu aș fuma un joint, trag din el și ți-l dau ție să tragi și tu un fum din el, asta se încadrează la trafic de droguri. Adică eu fac închisoare de 10 ani probabil, conform legii pot să fac o închisoare de 10 ani dacă eu doar ți-am dat un joint din mână în alta. 5 oameni care stau la un foc de tabără și poștesc un joint unul de la altul se încadrează toți la trafic de droguri și dacă ar fi să avem un stat exemplar care și-ar face treaba 100% asta ar însemna 1 milion de dosare penale și 1 milion de oameni încarcerați, oameni care sunt duși în închisori nu e nimeni acolo care să zică dude stai un pic e aberantă legea asta, nu avem cum să facem asta, dăm treabă la procurori Piața înflorește, hai să facem ceva. Înțeleg că dacă iese orice om politic și zice de mâine decriminalizăm drogurile, ducem fonduri la oamenii dependenți de droguri, o să facem clinici pentru dezintoxicație și o să investim în programe de terapie astfel încât fiecare consumator din țara asta care are probleme cu drogurile O să merite cazare într-un centru de dezintoxicare plătit de stați, terapie de contată de stați. Oamenii ar zice în mare majoritate, ce ai domnule, crește-ne pensiile, cum adică să dai bani la drogați. N-ar fi un mesaj popular. Dar bănuiesc că asta e o politică cu care nici n-ar trebui să te lauzi, adică nici n-ar trebui să fie Cum să zic, unealtă electorală de tipul, gata, închidem toți drogații, votați-ne, pentru că nu funcționează, minți. Nu există așa ceva. Și atunci vreau să te întreb pe tine, care crezi că este metoda corectă de a-i face? Sau dacă ai avea putere absolută, ce program ai propune tu astfel încât România să iasă pe drumul cel bun și să-și rezolve cât se poate problema cu.

Drogurile? Asta e partea extraordinară și una dintre frustrările cele mai mari ale oamenilor care lucrează pe bune în domeniul ăsta este că știm exact ce trebuie. făcut pas cu pas. Știm legele care trebuie modificate, adică legea 143 P 2000, pur și simplu nepedepsirea penale, este articolul 4 în acea lege, scoatem acel articol 4, nu mai vedeți nimeni al consumatorii, puteai introduce o amendă contravențională ca de viteză, care nu îți rămâne în cazier, o plătești, banii din amenzi se duc în sistemul de sănătate ca să scăpăm de aceste argumente că ce treabă au banii mei cu drogații, deși este un o remarcă foarte rad din partea celor care o folosesc pentru că, din nou, Nici nu are lumea idee cât de multe persoane consumă droguri în țara asta, persoane de care avem nevoie, adică nu sunt de la marginea societății, nu sunt paria, sunt oameni foarte funcționali, uriașa lor majoritate. Scăpăm, dezincriminăm consumul, pedepsele pentru traficanți le putem rii, sunt cel puțin patru proiecte care fac aceste chestiuni. Toate forțele de ordine asupra marilui trafic de droguri. Construim acele centre de reabilitare, cele 8 mari centre care s-au mai vehiculat parțial prin presă. La critici și la dus de plătitriciunilor că doar asta-i ce-ți s-au venit cu acest discurs, dar știm și cum era discursul cu acele 8 mari spitale regionale de acum 10 ani. Nu s-a făcut încă. niciunul și începem cu programe de prevenție pe care din nou nu le inventăm noi, le luăm gata făcute, sunt aplicate și pe cultura și contextul Europei de Est și Baltic și Transatlantic, deci există gata făcute și le începem. De la clasa 0 le începem acum. Ce înseamnă?

Cum se fac programele astea de prevenție?

Este specific cel mai bun și cel mai bine testat dintre ele. Se numește Good Behavior Game. Este un program prin care se merge la sala de clasă și de mai multe ori pe săptămână. Sunt anumite joculețe, vorbim de copii de 6-7 ani. Și pe parcursul de la clasa 0 până la clasa A4, pur și simplu îi creezi un caracter acelui copil de a recunoaște acțiunile pozitive, de a putea să spună nu, de a face față antorajului, de a ce are ajutor când are nevoie și de a se baza pe comunitatea în care face parte dacă a intrat în vreo problemă. Fără nicio legătură cu drogurile. Până la clasa a 5-a nu se discute despre droguri pentru că pur și simplu strânești curiozitatea, copiii de până la, teoretic până la 15-16 ani nu prea ai contact cu drogurile ilegale, sunt cazuri tragice bineînțeles de la 11, 12 și 13 ani dar trebuie din nou să facem un pas în spate să vedem că acelea sunt din păcate niște tragedii individuale, majoritatea consumului începe odată cu liceul. Dar tu formezi caractere de la clasa 0 până la clasa a 4-a, apoi de la clasa a 5-a până la clasa a 8-a. Sunt alte modalități în care introduci încet-încet discursuri despre substanțe, dar nu într-un mod în care se prezinți doar efectele negative. și din nou nu zicem că consumul de droguri este pozitiv însă ce se întâmplă în creierul unui copil care are 12-13 ani când tu îi zici doar de rele și vine poliția și zice uite ce se va întâmpla când o să consum cannabis peste nu știu câți ani, o să ajungi decedat într-un șanț de la heroină sau mai știu eu ce. Ce se întâmplă în creierul adolescentului este că, pur și simplu, va izola acele informații complet negative, pentru că sunt chiar traumatizante la modul ăla, creierul uman le izolează și apoi, în următorii ani, când va lua contact cu lumea substanților ilicite, și va vedea că, de exemplu, prietenul lui care este Mihăiță din clasa 11 consumă cannabis și este olimpic național la geografie și se va crea o tensiune în care își amintește acele campanii antidrog care se desfășoară cum în România și zic, băi ce m-au mințit oamenii ăștia, uite că Mihăiță se scurcă foarte bine și nu doar că va da cu piciorul informațiilor de bun simț din acele campanii, de exemplu, ai grijă de tine, nu consuma droguri, dar nici Măcar nu o să mai fie un consum responsabil. Separarea discursului doar pe chestiunile negative face tinerii să-și închidă mintea la cele informații și când sunt prezenți față-înfață cu contrariul, că majoritatea nu au probleme și sunt oameni funcționali ale societății, o să evite și informațiile care îl pot chiar salva. Testează substanțele, ai grijă de tine, cere ajutor, ia jumătate de pastilă și vezi cum se simte. Dacă te duci la spital cu o problemă, nu vor chema medici și poliția pe tine și așa mai departe. Și așa ajungem ca acest tabu, această, este o cortină uriașă trasă peste subiectul antidrog în care, din nou, îl băgăm pe tot supreș, stând cu bâta și cu poliția după ușă. Și ce se întâmplă supărașul ăla crește, cum am și zis la început, deci așa arată statisticile antidrog. Înseamnă că e.

Greșit atunci când poliția, pentru că poliția face astfel de campanii și bănuiesc că diferă de la om la om și cum prezintă ei această situație, dar poliția în mod direct face campanii prin corpul lor de comunicare în licee și la universități, unde merge și prezintă ceea ce numesc ei campanii antidrog.

Campaniile bazate pe frică sunt trecute cu roșu în toate standardele internaționale de prevenție, fie că vorbim de Organizația Modelă a Sănătății, fie că vorbim de Academia Americană de Pediatrie, care se ocupă, bineînțeles, de copii, fie că vorbim de criminologi. Dacă ar fi să luăm strategia antidrog a României, inclusiv aceste campanii, Majoritatea ceea ce facem acum are așa un X roșu în partea lui, X bineînțeles care înseamnă că bazat pe zeci și sute de studii și exemple anterioare această abordare este greșită, inclusiv cu testuri la antidrog în școli. ne zice absolut toată lumea că nu vor descuraja sau încetini consumul, vor genera consum de alte substanțe care nu ies la teste, vor genera consum de substanțe extrem de toxice, marchetate ca și cum ți-ar curăța organismul, care pot să producă o grămadă de probleme, vor genera consum de alcool, vor genera abandon școlar, vor genera segregare, pot să genereze și dosare penale, poate fi așa un topogan între școală și închisoare. Cred că ultimul lucru pe care și l-a dorit oricesare e să își facă o conductă între școală și închisoare pentru consumator. Și asta practic se întâmplă acum în România și eu alături de colegii mei comunicăm asta constant. tuturor instituțiilor, fie că este vorba de agențe anti-drog, fie că sunt parlamentari, guvern, președinte, chiar al altei, Asociația Română Anti-SIDA a cerut președintului României să respingă legea cu registru traficanților și legea care prevede că traficanții nu mai pot primi pedepse cu suspendare, exact pentru că traficanții reali nu sunt prinsi în România. Majoritatea traficanților sunt exact ce spuneai tu, adică pur și simplu pasarea unor mici substanțe. Sunt pur și simplu consumatori care.

Își schimbă între ei ceea ce consumă.

Și nu avem cantități delimitate, asta e problema, că orice poate fi. Adică una e.

Să-Ți aduc o geantă cu droguri și să fiu considerat traficant, alta e să-ți dau, nu știu, un plic cu ceva sau jumătate de pastilă, pentru că am ușcat o pastilă la un festival și ți-am dat jumătate de pastilă, eu intru la traficant și atunci eu nu mai pot primi cu suspendare, intru la închisoare. Zimte loc de aceste teste în școli, pentru că, într-adevăr, există posibilitatea ca aceasta să se transforme într-o lege și să.

Fie aplicată în școli? Am dus lupte extrem de mari în spațiu politic și în spațiu public ca aceste teste să nu devină o realitate în România. Momentan s-a abandonat această idee, iar problemele cu ele din nou sunt, deci este o unanimitate în cadrul instituțiilor internaționale care avertizează împotriva lor de nu-i adevărat la modul inclusiv Organizația Mondială sănătății, Centrul European pentru Monitorizare a Dependenței și Toxicomaniei, Academia Americană de Pediatrie, toată lumea ne zice că nu funcționează și că fac mai mult rău, dar Politicianul român sau arhetipul politicianului român vine cu astfel de soluții exact în ideea, vă scăpăm noi de toate și școlele noastre vor fi curate. Dar nu asta este soluția. Dacă încerci să prinzi, Oamenii nu se vor opri, ci se vor ascunde. Iar dacă se ascund, îți este și foarte greu să-i prinzi și ce fac ei ascunzându-se, transitionând către alte substanțe, îți va genera și mai multe dezastre în.

Școli. Slavă Domnului, că nu se vor face teste antidrog în școli. Am vorbit mai devreme despre poliție care vine în școli și face, sau în universități și face campanii de educație antidrog, de informare, de prevenție. Probabil că simplul fapt că sunt poliție, adică oricât de corect ar fi campania respectivă, simplul fapt că este poliție uniformă, adică cel care conform legii te poate aresta și te poate băga la trafic de droguri dacă tu îi dai colegului tău sau prietenului tău un joint, Simplu fapt că el este organul care te ducă e un conflict de afect, adică el mă învață de ele cel care mă prinde și atunci ar fi bine ca poliția să nu facă astfel de.

Campanii? ar fi bine pentru că pot face mai mult rău decât bine, așa cum am discutat. Și cum ar trebui să.

Se facă o comunicare sau o informare.

Onestă și corectă? Fiona Godley, care este editor șef al British Medical Journal, Titra acum câțiva ani că războiul împotriva drogurilor a ieșit și este timpul ca medicii să conducă reformele de care avem nevoie. Este extrem de reprezentativ pentru România pentru că, de exemplu, un audit al cursului de conturi acum câteva luni pe Agenția Națională a Antidrog În 41 din cele 47 de centre de prevenire nu există echipă care să asigure minimul de servicii necesare pentru consumatorii de droguri, inclusiv prevenție. Adică 41 din cele 47 de centre, adică unul în fiecare județ plus câteva în București, nu funcționează. Dar ce sunt centrele astea? Sunt centre de prevenire, evaluare și conciliere antidrog, CRPK.

Și ce faci, te duci acolo dacă ai o problemă? Deci ele.

Se ocupă și cu prevenția în mare parte în școli și cu concilierea adicțiilor sau ar trebui să se.

Ocupe. Și funcționează? Adică funcționează sau e un genul de instituție care doar există?

80% din buget se duce către salarii. Într-un interviu, acum un an și un pic, fostul director, atunci în funcție al Agenției Naționale Antidrog, ne spunea că nu ne poate spune adevărul, chiar pe antena observatori. interviul pentru că îl fac aia praf. A fost relegat, cred că era vorba că era ajunt sau nu mai știu exact ce s-a întâmplat cu el, dar a fost un moment un pic de sinceritate. Răspunsul meu de la mine nu funcționează. Ce ar trebui să se întâmple este ca nu poliția să aibă fenomenul antidrog la nivel de consum sub aripă, ci zona medicală, însemnând, sau dacă nu zona medicală cu ministerul sănătății, atunci zona primului ministru. Nu poți să faci prevenție cu frica pentru că pur și simplu nu funcționează și știm asta, oamenii vor găsi modalități. iar drogurile se consumă. Și de asta îți mulțumesc foarte mult pentru ce faci în acest subiect. Da, eu îți mulțumesc.

Că ai acceptat invitația. Nu e final, încă mai am câteva întrebări. Dar da, cred că o să tot facem materiale pe tema asta, poate repetăm un podcast când se mai schimbă lucrurile și cred că scopul nostru aici este de a-i face pe oameni, ce puțin cei care sunt curioși, să înțeleagă cum funcționează lucrurile pentru că de multe ori Ele funcționează contraintuitiv și trebuie să înțelegem o dată pentru întotdeauna că multe lucruri ni se par într-un fel, le simțim într-un fel, dar există știința care dă acei doi pași în spate și vede cum stau lucrurile de fapt. De ce crezi că există în tinerețe această fascinație de a consuma droguri? Pentru că cred că această fascinație este cea care îi va împinge mereu pe tineri să găsească soluții și droguri oriunde, în orice circunstanță, astfel încât ei efectiv o să ajungă la droguri și o să le consume. De unde vine această fascinație și dorință arzătoare de a găsi.

Cu orice preț un drog pentru consum? sunt deosebit de multiple, adică putem vorbi despre curiozitate. Ești tânăr, vezi că se consumă, vezi la știri, auzi, vezi și că sunt legale în alte țări și la noi sunt ilegale și este această tensiune. Deci mă pot duce în Holanda, țară super avansată, cu super universități și mă pot duce la coffee shop acolo să-mi iau și în România nu pot, sau în Spania, la fel. Apoi, plin de curiozitate, este și plictisiala. Oportunitățile pe care le au tinerii, realiți vorbind în România de a face chestiuni extracuriculare, în foarte multe orașe mici sau mari și mai ales în mediul rural, sunt foarte mici. Sau nu au posibilități financiare să facă aceste activități sau sport de performanță. Se simt pur și simplu prea încălcați de ce se întâmplă în mediul școlar sau în viața reală și au nevoie de ceva de relaxare sau este bineînțeles citat veșnic grupul de prieteni unde se inițiază de obicei acest consum recreational. Deci sunt foarte foarte multe. Acum unde tragem linia și vedem cât de mulți tineri consumă droguri. Avem cel mai mare studiu făcut vreodată în România pe 10.000 de tineri în 2020 de Mihai Copăceanu. El a găsit că unul din doi tineri români între 16 și 25 de ani, adică un milion din grupa de varstă de 2 milioane, au consumat cannabis cel puțin o dată și tot un milion vor legalizarea cannabis-urilor, doar cannabis și doar în această grupă de varstă, ca să-mi faci o idee despre cât de răspândit este în rândul În rândul tinerilor, acestea se consum încercat măcar o dată, deci nu se încadrează în milionul de consumatori ocazional slash recreațional. Sunt mai puțini, bineînțeles, în această grupă de vârstă care consumă relativ regulat, să zicem. Așadar, generațiile, din nou, se schimbă foarte accelerat. Nu este un secret că după ieșirea din comunism, După permiterea circulației libere, după intrarea banilor în țară, tranziția către sistemul democratic, către capitalism, s-a înlesnit accesul la aceste substanțe. Academicienii sunt acum puși în fața faptului împlinit și politicienii că este un fenomen mai mult sau mai puțin normalizat de consum recreațional în rândul tinerilor. o teorie tot mai dominantă și s-a criminologic, aceasta normalizării nu înseamnă că este bine, dar înseamnă că, din nou, ne apropiem de majorități de tineri care au încercat, cel puțin odată, avem o majoritate de tineri care vor legalizare, avem țările de lângă noi, tot mai aproape de noi, care adoptă dezincriminări și diferite modele de.

Legalizare. Cum e modelul Germaniei, nu? Care de curând au legalizat consumul de marihuana?

Modelul Germaniei seamănă foarte mult cu al spanii, este mai degrabă tot o dezincriminare, în sensul că este mai greu să cumperi legal, dar îți poți cultiva tu acasă. În Germania poți să ai din 1 aprilie la tine până la 25 grame de cannabis pe stradă pentru consum propriu și 50 grame acasă, respectiv 3 plante. În Spania este relativ asemănător. Motivul pentru care Germania s-a grăbit un pic cu această lege este pentru că a apărut un fenomen, la noi încă nu putem zice că a apărut, dar a apărut acest fenomen al contaminării cannabisului cu etnobotanice, adică cu spice, cu cannabis sintetic, în care Foarte mulți traficanți mari luau cannabis foarte slab, luau cînepă, să îi zic așa, și îl spreiau cu cannabis sintetic extrem de potent, care poate duce și la deces, care are o rată de dependență destul de mare și este foarte potent. Făceau această schemă din mostrele prelevate de către poliției în Germania, aproape o treime din cannabisul de pe piață era contaminat, ceea ce este uriaș extrem de mult, și au decis să facă acest model de semi-legalizare, dezincriminare, cu cultivare proprii, cu asociații de consumatori, Se strâng mai mulți vecini de bloc, își deschid o mini-asociație, fiecare.

Are voie 3 plante. Am auzit și asta, că poți să fii membru dintr-o asociație dacă nu vrei tu să ți-l cultivi, ieși membru dintr-o asociație, cotizezi acolo și poți să-ți iei doza.

Ta de cannabis de acolo. un abonament lunar cam ca la Netflix și știi exact, vezi cu ochiii tăi ce se crește, unde se crește, știi că nu este și prea nimic, știi că sunt instituții care pot să controleze asta, nu mai dai bani marilor traficanți care se ocupă cu cannabis-ul în Germania. Chiar.

Dacă e o schimbare foarte recentă, se reținte vreun efect al acestei legalizări? Deci.

Va intra în vigoare din 1 aprilie. A trecut legea, deci s-a dat votul final, nu se mai poate întâmpla nimic să nu intre în vigoare, dar punctul limită este 1 aprilie. Și probabil că va.

Dura ceva timp să vedem efectele. ne.

Așteptăm să fie și un efect de domino în Europa, să accelereze un pic ce se întâmplă prin Europa, pentru că deja se resimte o tensiune un pic și în România, adică să ai unele substanțe legale la câțiva kilometri distanță și aici să fie ilegale generează foarte, foarte multe probleme, inclusiv cu condusul sub influență, de exemplu. Hai să vorbim și despre.

Testele astea care se fac Testele antidrog care se fac pe șosele cu acele aparate care se testează din salivă prezența anumitor substanțe, mă miră că se fac sub cadrul legal pe care îl avem acum. Zine care.

E problema cu ele? Sunt multe probleme cu ele. Prima problemă ar fi faptul că detectează cantități reziduale de droguri pe care cineva le poate consuma chiar și cu o săptămână înainte și să-i rămână în organizm chiar dacă nu mai au absolut niciun efect asupra creierului său. Adică capacitățile intelectuale, emotrice, toate sunt în regulă. Adică el e.

Foarte ok să conducă. Sunt cazuri să zic rare, pentru că e important să testăm șoferii, în special într-o țară în care mortalitatea din cauza consumului de diverse subtanțe, alcool în principal, este două ori mai mare decât media europeană. E important să testăm șoferii astfel încât nu dă seama că asta îi sperie să se urce la vruna, dar ce puțin atunci când tu testezi un șofer, tu poți să-l și oprești de la condus.

Teoretic, din păcate, am văzut că în cazul de la 2 mai, deși a fost oprit... Să zicem că e o excepție.

Tragică acolo, e o excepție subiectivă tragică. Să zicem că scopul unui polițist care stă pe maginea șoselei și, atenție, teoretic, ar trebui să-i dai câteva semne, așa ar fi normal, să aibă câteva semne că tu conduci ciudat, să te oprească, să te testeze, ai ieșit pozitiv la orice, fie alcool, fie substanțe interzise, droguri, să fie tras pe dreaptă. Doar că e foarte important diferența asta că în cazul alcoolului Tu ești dus la IML și se testează concentrația de alcool pe care o ai în sânge sau în aerul expirat și în funcție de acea concentrație se ia o decizie. Fie ți se dă o amendă, ți se reține permisul sau ți se face dosar penal atunci când concentrația de alcool se presupune că te-ar împiedica să iei decizii rapide și ai pune în pericol alte vieți. Deci dacă eu beau o gură de bere, O gură de bere, să zicem. Sau chiar dacă beau o bere, măte de față, cam așa e. Dacă eu beau o bere și murc la volan, sunt testați cu etilotest, mi se ia permisul și se iei contravenții, nu știu dacă se ia în firmă. Da.

Primești câteva puncte de amendă, ieiți contravențe, plătești amenda. Dacă beau 5 beri și.

Mult la volan, se face același test și pentru că concentrația este mare și de la 5 beri nu prea poți să conduci foarte ok, ți se face dosar penal. În schimb, la droguri, atunci când, cum ai zis tu, dacă fumezi, dacă te duci în Amsterdam și în complet în legalitate, fumezi un joint, pentru că acolo este legal să fumezi un joint și te întorci în două zile în țară, există șanse, sunt mici într-adevăr, pentru că la THC înțeleg undeva la 12 ore nu mai iese pozitiv la test, Dar, poate că ai o variație genetică, ai o anumită genă care nu metabolizează cum trebuie un metabolit din acel cui și ai un risc ca la 24 de ore sau la 48 de ore să ieși pozitiv pe acel test. Și în acest caz nu se face nici o testare cantitativă a concentrației din sânge, ci ți se dă din start de un sar penal, fără nici măcar să ai testul de sânge făcut, nu? Absolut.

Da. Deci ești oprit dacă este acel aparat pozitiv Ți se face dosar penal, te duci să-și faci analiză apoi cantitative de sânge, dar problema cu cantitățile acum în România și la testele de pe stradă și la cele de la medicină legală este că în România este toleranță zero pentru orice altceva care nu este alcool. Deci.

Și la INML, dacă se face test din sânge și iese pozitiv, se consideră că ai condus sub influență, chiar dacă.

Ai avut un rezidu. Da, sunt multe cazuri. Acum în instanțe, exact, aceste cantități extreme mici, care bineînțeles sunt depistate de către analizele de sânge, dar care, realist vorbind, pe analizele probabil oricărui medic din orice țară din lume, ar ieși că nu este cantitatea destul de mare încât să impacteze abilitatea de a conduce în niciun fel. Asta este o problemă cu cantitățile. Cum abordează alte țări treaba asta, inclusiv în Germania, dar în multe alte țări, este că la fel ca pentru alcool, pun niște cantăți minime, chiar minime, unde știm sigur că nu îți impactează condusul și nu vorbim de de extreme sau de mers așa pe apă, ci vorbim de niște chestiuni care doar să scoată chestiunile reziduale. Nu avem asta în România, acum absolut orice rezidu, dacă este depistat și în sânge, este foarte, foarte greu să fie întors la tribunal. Există o practică minoritară din cazuri în care unii judecători acceptă niște opinii ale medicilor experti sau analize sau pur și simplu rapoarte care să constate că cantitatea de 0000 nu știu cât nu are nimic de-a face cu corpul, dar practica majoritară este că se condamnă oamenii pe această treabă. Asta ar fi o parte cu cantitățile. A doua parte, Doa problemă sunt ratele de fals pozitiv la testele de pe șosele. Statistica oficială de fals pozitiv, adică teste care au ieșit pozitive la șoferi dar negative total la sânge, este de aproape 35% dintre testele făcute, însemnând practic în ultima perioadă peste 1000 de șoferi, așa titra un articol Recent, baza pe statistica asta, peste 1.000 de șoferi au fost opriți, au fost găsiți pozitivi la testul de pe șosele, li s-au luat permisul, li s-a făcut dosar penal, s-au dus să-și fac analize de sânge, au stat fără permis cei mai mulți luni de zile până când vin analizele că, de fapt, sunt pur și simplu îngropați în astfel de analize cei de la medicină legală. S-au pierdut mulți oameni locurile de muncă, dacă lucrau ca și șofer sau dacă erau dependenți de permisul de conducere, până când au venit analizele și s-a recuperat. Deci este o radă de fals pozitiv uriaș de mare, care este foarte strâns legată de prima problemă, cea cu cantitățile. Pentru că acele aparate pot să le calibrezi, și așa se întâmplă în alte țări, să le calibrezi, să nu se detecteze peste anumite limite. Sunt chiar destul de performante. Majoritatea celor pe care le avem în România acum sunt cele care sunt folosite și în vest. Dar.

Am văzut, am și citit prospectele acelor aparate și ratele de false pozitive raportate de ei. și după aceea și pe anumite studii care vedeau niște contaminări sau de exemplu contaminare, există și un studiu care îți măsoară contaminarea cu THC din aer expirat de alții, adică fumat pasiv, adică la mădurea albă o să stai într-o sufragerie în care niște oameni fumează iarbă, tu zici nu, eu conduc, băi un suc acolo și stai 15 minute, după care te uriști la volan și ești testat și ești pozitiv. Adică există inclusiv o astfel de contaminare care e posibilă. Hai să și scoatem din discuție calibrarea. Chiar dacă nu ai calibrat, dacă l-ai calibrat, dacă legea ți-ar permite să ai un rezidu sub care să conduci pentru că nu te influențează cu nimic rezidu înseamnă că ai consumat drog acum câteva zile și tu acum creierul tău s-a curățat dar mai există niște mici particole care se elimină din corp, ele nu influențează creierul. Chiar și dacă n-ai avea acea calibrare și ai zice că ok, avem o problemă pe străzi, sunt oameni care conduc, că ar fi bine să fie opriți, să nu conducă, ne asumăm că putem să ieșim fals pozitiv și ne asumăm că putem să fim testați pe stradă, dar măcar nu face dosar penal înainte să nu se confirme proba din sânge și rezultatul unui medic care a zis da, a condus sub influență sau nu, e doar un rezidu sau test fals pozitiv. Și știi care e problema? Problema e că nu ne interesează până nu ni se întâmplă. O mie de șoferi, ce contează? O mie de drogați, ce contează? Omule, cel care ascunți acum și vreau să te întreb ce putem să facem, că și pe mine mă interesează chestia asta, deci absolut orice persoană se uite acum la acest podcast, poate să fie mâine oprită pe șosea și de exemplu oamenii văd că opresc, eu de exemplu am fost oprit pentru test, etilotest, dimineața la ora 8 jumate după ce am lăsat-o pe femeia la școală, zic ok și mi-a făcut test, deci concret, revin, oameni buni, La 8 dimineața când mergeți spre muncă, puteți să fiți opriți de un polițist care doar își face datoria. Să fiți rugați să faceți un test antidrog pe care voi îl faceți pentru că știți că n-ați consumat niciun drog și din varii motive pentru că cine știe ce tinctură v-ați pus în apă seara ca să dormiți bine sau cine știe ce uleiuri esențiale mirosiți prin casă ca să vă simțiți bine, poate să iasă o reacție încrucișată și puteți să ieșiți fals pozitiv la un drog. Și dacă ieșiți fals pozitiv la un drog, tu, om serios care nu consum droguri, nici nu trece prin cap așa ceva, nici măcar contaminarea nu poate să fie de la prieteni, din mântâncă ieși pozitiv, ți se face dosar penal, ți-ai pierdut carnetul, toți prietenii tăi află că ai fost prins cu droguri la volan și că ai condus sub influența drogurilor și toată viața ta poate să fie distrusă. Efectiv, toată viața ta poate să fie distrusă. ce putem să facem cu asta pentru că fiecare din noi riscăm să facem asta dintr-o lege greșită aplicată cu o intenție bună până la urmă adică hai să prindem oamenii care se drogează și se urcă la volan sau hai să zicem oamenii care consumă substanțe psicoactive și se urcă la volan indiferent care sunt ele că vorbim de alcool sau droguri cum putem să facem asta dar să ne protejăm să rănim oameni care n-au nicio vină.

Specific pentru cei care se uită la acest podcast, te recomandăm absolut tuturor, cărora li se propune un test antidrog pe șosele, este să refuzi acel test pe șosele și să se ducă apoi imediat alături de polițiști la o unitate medicală sau la IMELE și să facă un test de sânge acolo. Și acolo ce se întâmplă? Se întâmplă două chestiuni. În primul rând suntem consultați de un medic care își dă cu părerea, pe baza consultației, dacă el consideră că am putea fi.

Sub influență. Se cheamă examen clinic și medicul îți face niște teste. Închizi ochii, faci 100 de de mișcări și medicul își dă seama dacă persoana respectivă este normală din punct de vedere clinic sau e influențată de vari lucruri. Absolut. Dacă.

Medicul consideră că ești căpar perfect în regulă bazat pe examenul lui, oricum se fac teste de sânge, tu pleci cu permisul acasă și nu ai nicio problemă, cel puțin până vin analizele. Dacă medicul consideră că te clatin un pic sau că este ceva în regulă cu tine și că s-ar putea să chiar să-ți fie impactat condusul pentru oarecare motive, atunci îți va reține permisul pentru 24 de ore. faci oricum analize de sânge, ziua următoare te duci, îți iei permisul, nu ai nicio problemă până când vin analizele. Scapi de confiscarea permisului doar prin refuzarea testului pe șosele și mergi direct la e-mail. Este un sfat pe care îl recomandăm absolut cu toții, pentru că să rămâi fără permis luni de zile până când îți vin analizele, dacă accepti testul pe șosele, îți poate Pe lângă că îți poate lua locul de muncă, s-ar putea să ajungi și pe la știr, mai ales dacă sunt persoane publice și apoi nu vei mai apărea la știr peste 8 luni când vin analizele de sânge că de fapt n-aveai nimic, reputația ta este pătată, locul de muncă poate fi sau nu pierdut. Deci este un mic sacrificiu de timp. la momentul opririi și facerea analizelor, ca să rămâi cu permisul, ca să eviți șansele uriașe să îți iasă un test fals pozitiv. Sunt foarte, foarte mari. și ca să fie totul în regulă, te mai și consultă un medic, ești la un consult gratuit. Și.

Ce putem să facem atunci ca să se schimbe această lege? Adică e absurd, dar ce putem să facem mai departe? Adică în loc să zicem, da, asta e România, cum putem să milităm înspre a schimba legea asta un pic? Adică, ok, testează-mă, dar nu face dosar. Testează-mă, dacă iese pozitiv, du-mă la email și dacă iese pozitiv, fă-mi dosar. Este presiunea.

Publică care poate schimba chestiuni și mă refer la presiunea publică pusă asupra mediului politic. Vin acum patru rânduri de alegere. Pur și simplu, scriei deputatului din județul tău. Este o practică pe care la români din păcate nu este foarte practicată, pentru că pe bună dreptate, în cel mai multe cazuri, oamenii nu se identifică cu politicienii aleși, dar pur și simplu, dacă le scriu oamenii un mail deputatului, puteți intra, nu știu, aleș, să zicem, satul mare sau baia mare. și local, și maramurești, pe județ, și național. Deci pur și simplu puteți să spamați mail-urile reprezentanților voștri pe bună dreptate, să cerești modificarea legii, cu toate datele și cu toate motivele obiective pe care le avem. Și noi facem asta, Dinny postează de experți, dar momentan din cauză că lipsește un pic presiunea publică aplicată că este o rumoare în societate și pe bună dreptate, din cauză că nu se direcționează asta spre reprezentanții oamenilor, pentru că dacă îi scrii unui politician care oricum nu primește foarte multe mail-uri de la oameni pentru că oamenii nu se identifică pur și simplu și aleg să îi ignore sau să nu iasă la vot, dacă primește o grămadă de mail-uri, cu aceste informații, deja imediat se activează mentalitatea electorală de voturi. Uite, mi-au scris 300 de oameni săptămâna asta că vor să introducem niște limite la acele aparate ca să nu mai iasă atât de mult fals pozitiv. Exact și e.

Win-Win pentru că acel deputat o să zică, uite, oamenii sunt interesați, le rezolvi eu problema. ce puțin schimbarea acestei legi care testează și face dosar penal imediat la pozitivarea testului și poate și aceste politici care țin de această prohibiție pe care avem în România și cred că discuția ar putea să meargă mult mai departe pentru că dacă ai schimba prohibiția în decriminalizare, De unde ai face bani pentru sistemul de sănătate pentru ajutor pentru că n-am vorbit ce ar trebui totuși să facem mai departe. Ok, decriminalizăm, nu mai facem dosar penal. Forțele care sunt implicate în aceste dosare penale pentru câte un gram sunt redirecționate pentru a prinde marii traficanți. Dar ce faci cu consumatorii cronici care au nevoie de ajutor? De unde găsești fonduri astfel încât acei consumatori cronici care au nevoie de ajutor și care, după cum ai spus, sunt oameni importați în societate, nu sunt paria societății, sunt oameni de care noi depindem, poate fi, cum ai zis tu, medicul tău, poate să fie Nu știu, conducătorul de, șoferul de autobuz, poate să fie doamna de la magazin, poate să fie oricine din anturajul nostru de care avem nevoie în societate și ei au nevoie de ajutor și juridic și psihologic. De unde medical, de unde aduci fonduri pentru aceste ajutori.

Pentru oameni? Partea cumva pozitivă în toată Europa, pentru că nu suntem în America unde bineînțeles sunt alte probleme, ei practic nu au un stat social acolo. Este bine cunoscut faptul că taxele sunt extrem de mici în America, totul se bazează pe munca individuală, nici educația nu este gratuită pentru tot, nici sănătatea. Dacă n-ai asigurare, te poate costa un drum cu ambulanța în America cât un apartament în România, depindând de ce probleme ai. Dar în Europa, Toate statele sunt state sociale unde oamenii plătesc taxe și plătesc multe taxe pentru a li se oferi servicii ca să nu le plătească ei individual apoi din salariul lor. În România plătim aproximativ 40% taxe dintre care majoritatea se duc către sistemul medical și sistemul de În România noi avem, adică ar trebui să existe acești bani pentru un sistem real de sănătate și aici cu redirecționarea luptei împotriva marelui trafic de droguri va fi și o luptă internă. mult mai ascunsă dar deloc mai puțin spectaculoasă cu corupția internă. Oamenii plătesc extrem de multe taxe dar parcă aproape trăim ca într-un stat unde nu prea plătește nimeni taxe. Și acești bani către ajutare a dependenților pot veni în primul rând din cantitățile și averile confiscate de la adevărații mari traficanți de droguri. Vorbim aici din nou de sute de milioane pe an, destul cât să se facă câte un spital aproape în fiecare an. Vorbim și de amenziile contravenționale despre care am discutat. Deci pot să fie sancționat contravențional pentru posesiunea unor cantăți. De obicei amenziile în toată lumea nu prea depășesc 500-600 de lei, adică mă refer la 100 de dolari, 100 de euro. Nu va fi prins aceeași persoană în fiecare zi să ieși că îl executăm financiar și că mai bine să-l duci la închisoare decât să plătească un milion de euro în amenzi, iar pe de altă parte s-ar face și multe economii în acest sistem de justizie și de prindere. Ok, că redirecționăm sute de mii de angajați către marile trafic de droguri, dar nici măcar n-ai nevoie de atât de mulți, adică vor rămâne bani pentru sistemul de sănătate publică. Asociația Euroasiatică de Reducere a Daunilor scosese un raport care estima că doar prin reducerea sentințelor penale în domeniul drogurilor am economisit 11 milioane de euro, adică doar neaducând oamenii în fața judecătorilor putem face doar economia.

Asta de 1 milion de euro pe lună care ar putea fi redirecționați către niște instrumente cu care oamenii care chiar au nevoie să fie ajutați. Cât se poate de constructivă sper eu și vreau să-mi mulțumesc oamenilor că ne-au urmărit până acum, vreau să-ți mulțumesc ție că duci această luptă și încerci să aduci lumină și chiar o faci, aduci lumină în această zonă care este destul de greu de discutat, e destul de greu de vorbit despre asta dar tu o faci foarte bine, așa că din nou îți mulțumesc pentru participare și dacă mai ai un mesaj de final Îți mulțumesc tare.

Mult și eu. Aș zice doar un citat de la Kofi Annan, fost secretar general al Națiunilor Unite și laureat Nobel. Zicea în felul următorul, drogurile au distrus multe vieți, dar felul în care statul alege să le controleze prin prohibiția dură a distrus mult mai multe vieți. Totul se leagă de politici publice, căci un individ sau o substanță fără viață nu poate fi de vină pentru nimic. Tot ce contează este cum ne raportăm și cum le controlăm prin legile și abordările pe care le avem, care ne sunt puse efectiv în față de către experți, instituții internaționale și țări care au trecut de mult prin problemele prin care abia acum începem să trecem noi. Sper că în următorii ani să nu ne mai revedem aici în același context cu de 10 ori mai multe cazuri și tragedii, ci să ne revedem într-un context în care alegem o altă abordare de dezincriminare.

Și eu sper în câțiva ani să ne vedem aici și să discutăm care au fost efectele decriminalizării și ce ar mai trebui îmbunătățit. Atunci ăsta ar fi un mers firesc al lucrurilor oamenilor bune. Ați înțeles ce aveți de făcut, scrieți deputatului vostru și argumentații, părerea voastră și ce v-ați dori schimbat în mai bine în România. Vlad, eu îți mulțumesc din nou! Nu uitați să vă abonați la newsletterul nostru drmihail.substack.com, îl găsiți în descrierea acestui material și nu uitați să intrați pe bunbine.ro unde puteți să vedeți următorul eveniment pe care îl organizăm și cam atât, am avut de spus. Mulțumesc Vlad, mulțumesc oamenii buni, ciao!