Răni ascunse. Legătura dintre durere, endorfine și dependență: Analiza a cărții lui Gabor Maté

Oamenii buni, vă salut! Eu sunt dr. Mihail și astăzi facem recenzii acestei cărți pe tărâmul fantomilor înfumătate de gaburmate, carte pe care am ascultat-o pe Voxa. Voxa este o platformă de audiobookuri. Voxa sprijine acest material și câteva cuvinte despre Voxa. E probabil cea mai tare platformă de audiobookuri din România. Primul lucru pe care aș vrea să-l învățăm cu toții, dacă aș putea să aleg un lucru, dacă aș avea un peștișor de aur care mi-ar zice puneți o singură dorință, dorința mea ar fi ca fiecare om din România să asculte dintr-un capăt până în altul această carte. Cartea asta m-a impresionat atât de tare încât mi-am cumpărat-o și am râsfuit-o și mi-am notat o grumă de idei. Și cred că e una din cele mai tari cărți pe care le-am citit anul acesta și în mod cert intră în top 5 cărți pe care le-am citit în viața mea. În esență, cartea abordează problema dependenței de substanțe, de droguri. Acest lucru e cu atât mai important astăzi, în contextul în care în România de multă există dependența de substanțe și abuzul de substanțe interzise, dar acum vedem roadele nefavorabile ale acestei dependențe. Acum buba s-a rupt, părerea a fost de mult în interior. a copt, nimeni nu l-a văzut, nimeni nu l-a băgat în seamă, dar acum s-a rupt. Aceasta nu o să fie o pledoarie pentru a iubi dependenții sau pentru a ierta criminalii, în niciun caz. Justiția trebuie să-și facă treaba în privința asta. Dar să pedepsești consumul de droguri și să-l interzici, să crezi că asta a fost tot, este absolut echivalent cu a șterge puroiul de la suprafață. El o să coacă acolo, iar Mecanismele ca și într-o bubă cu puroi sunt foarte complicate, la fel și mecanismele dependenței care sunt absolut excelente, explicate în cartea asta. Este efectiv o capodoperă a dependenței. În prima parte a cărții, Gabrumate povestește despre experiența lui ca medic-psihiatru care a lucrat mai bine de 10 ani într-un cartier care se numește Downtown Eastside din Vancouver, din Canada. Cartierul acesta are o asociație care a cumpărat mai multe blocuri și, practic, este o zonă pentru dependenți. Este o zonă cu centre de injectare controlată pentru că oamenii și-au dat seama că nu ai cum să interzici oamenilor să se drogeze, să se injecteze. Atunci, centrele de injectare controlată sunt centre în care li se pot injecta substanțe mai puțin potente care să-i țină departe de sevra și de soferință, dar reducând drastic consecințele negative. În astfel de centre poți să ții un control, poți să vezi ce se întâmplă, poți să cunoști și să ai statistica oamenilor respectiv și poți să i-ai în continuu un vizor și să reduci numărul de rele pe care aceste persoane și le pot face lor și numărul de rele pe care persoanele astea le pot face societății. Primul capitol începe cu experiența lui cu mai mulți pacienți. Capitolul care m-a impresionat pe mine extrem de tare se numește N-ai să crezi povestea mea. E povestea unei fete care vine la gaburmate în cabinet pentru a-i să prescrie metadona. Metadona se prescrie pacienților dependenți pentru că le scade nevoia de dependență, dar ea nu da acea euforie pe care o dau alte opioide, de exemplu. Și povestea pacientei este una la care trebuia să dau pauză de mai multe ori și să ascult mai târziu cartea. Cartea, atenție, este extrem de greu de citit sau de ascultat, e extrem de greu de digerat, prin că poveștile sunt atât de dure încât nu-ți vine să crezi că așa ceva există. Dar așa ceva există, faptul că noi nu le ascultăm sau ne închidem urechile nu face ca aceste povești să dispară. Fata aceasta povestește cum ea s-a născut și a fost abandonată de o mamă dependentă. cum a fost crescută de bunicul ei, care a violat-o începând de la șapte ani. Cum unchiul a început sau a continuat să o violeze până la vârstea de 15 ani, când a rămâs înstrăpcinată cu unchiul său, a născut un copil pe care l-a abandonat, la fel cum a fost ea abandonată de mama ei. Ulterior pleacă să-și caute mama pe care o găsește în acest cartier în Downtown Eastside, o găsește într-unul din aceste hoteluri în care stau persoane dependente, iar prima interacțiune din viața ei cu mama ei este aceea în care mama îi spune că o iubește foarte mult, timp în care o imobilizează, o injectează cu drog ca să-i fure banii și s-o vândă după aceea un om care o violează, un violator. Și ea ajunge să aibă o durere atât de mare încât nu mai poate trăi cu durerea respectivă. Și singura alinare a ei o găsește în acel drog pe care mama îl a administrat. Și în felul acesta devine dependentă. Ea înțelege cât de rău îi face dependența. Ea înțelege că membrelele încep să îi putrezească și urmează să fie amputate pentru că are foarte multe infecții, are HIV, are hepatită C, are sifilis. Sistemul ei imunitar este complet. dar ea continua să se injecteze și să caute droguri și să se prostitueze pentru a găsi puțini bani pentru a găsi droguri pentru ziua de astăzi pentru că durerea este atât de mare încât ne e nouă greu să imaginăm durerea asta doar ascultând pe scurt povestea ei Și ea rămâne internată în același hotel în care este internată și mama ei și singurile momente în care se întâlnește cu mama ei ea tot ce face este să-i ceară să-i mai dea niște bani pentru droguri sau să împartă droguri cu ea. Asta este doar una dintre poveștile care sunt efectiv zdrobitoare și care sunt descrise în cartea asta și ne dăm seama că pentru ei în final acele câteva minute de plăcere sau de uitare a durerii merită chiar dacă urmează o viață plină de durere. În partea a doua ne dăm seama că nu doar alea sunt dependențele cu care ne confruntăm. Și Gabor Mate descrie o dependență pe care o are el pentru muzica clasică și faptul că cheltuie mii de euro în fiecare săptămână pentru niște discuri pe care nu le ascultă și citind acele lucruri am început să mă întreb care sunt dependențele mele și mi-am dat seama că una din dependențele mele este dependența de muncă. Dependența ulterior în partea a treia are mai multe definiții. și mai multe tipuri de a defini dependența, dar în principiu dependența e caracterizată de nevoia compulsivă de a face un lucru. Atunci când rămâi fără lucru de care ești dependent, simți o durere și o nevoie constantă de a-l procura și continuarea practicării acelei activități sau consumul acelei substanțe în pofida faptului că acel lucru te distruge. Te distruge social și te distruge pe alte planuri. E foarte ușor să scapi din vedere dependența de muncă în ziua de astăzi, pentru că e atât de mult gratificată. Orice persoană care muncește dimineața până seara este un antreprenor de succes, care o să aibă după aceea succes material, o să aibă o mașină șmecheră și o să pară un om fericit, care de fapt este într-o continuă căutare a ceva. E o persoană dependentă, e o persoană care nu are libertatea să spună nu, să aleagă să nu facă lucruri respectiv și asta este o parte a dependenței. O să revin imediat și la o altă dependență pe care nu am seama cu am, după ce o să explic ce se povestește în partea a patra cărții, pentru că cartea asta descrie excepțional de bine și, de pe înțeles, mecanismul biologic al dependenței. și faptul că foarte multe cercetări arată că, de fapt, într-adevăr, dependența nu este atât de legată de substanță. Doar câteva exemple. Soldații din Vietnam care au ajuns pe front și au început să devină dependenți de droguri. Se pare că au început să devină dependenți de droguri și să folosească droguri precum heroina și undeva la 20-25% dintre ei au ajuns să fie dependenți acolo, în Vietnam, pentru că Pe lângă stresul cauzat de război, au început să-și dea seama de lipsa de sens a acelui război. Li s-a spus că pleacă la război ca să-și salveze patria, iar acolo și-au dat seama că există alte interese, că oamenii aceia nu le vor răul, că distrug foarte multe familii și că omoară oameni vinovați și această durere intensă. i-a dus în pragul disperării și în pragul consumului de heroină. Într-un moment în care ei s-au întors acasă și au scăpat de acel nonsens al războiului, majoritatea dintre ei s-au vindecat, cu toate că se consideră că heroina dă o dependență extrem de mare. Majoritatea dintre ei au scăpat de dependența de heroină și au rămas dependenți doar cei care au plecat la război deja cu niște răni nevindecate. Studiile pe animale arată într-adevăr că șoricei, dacă le dai să aleagă între cocaină sau între a apăsa pe un buton care le stimulează centrul plăcerii, care este asociat cu dopamina, o să facă acest lucru în continuu. Dar acei șoricei fac asta atunci când sunt închiși în laboratori, în cuști foarte mici și sunt extrem de stresați. viața lor este pusă în pericol, sunt izolați social. Nu știu dacă putem să stesizăm o asemănare într-un astfel de șoricel închis, prizonier, stresat, izolat social, cu persoanele din societatea noastră care ajung să facă droguri, să consume droguri. În schimb, alte experimente care au dat spații mult mai generoase șoriceilor, spații de 200-300 de ori mai mari, cuști cu vegetație, cu pământ, cu arbori, cu suficientă hrană, cu o comunitate strânsă. Acei șoricei n-au ajuns să mai recurgă la droguri. Acei șoricei alegeau mai degrabă să stea în comunitate decât să intre într-un tunel și să ajungă într-o cușcuță în care, dacă apusau pe un buton, li se elibera o apă plină de opioide îi ducea într-un extaz. Deci șuriceii care erau calmi, liniștiți și mulțumiți de viața lor și iubiți de comunitate nu mai deveneau dependenți de droguri. Și mecanismul ăsta e foarte interesant și duce la o descriere foarte mișto a sistemului opioid și felul în care devenim noi dependenți de opioide. Opioidele sunt substanțe chimice care sunt derivate din mac. Macul este cules și din mac se cultivă, se extrag opioide, cum ar fi morfina. De exemplu, un opioid sintetic care a provocat o adevărată epidemie de opioide în Statele Unite, există și un serial pe Netflix pe tema asta, se cheamă Painkiller, se cheamă oxicodonă. Oxicodonă este un opioid care acționează însupra recepturilor noștrii opioizi. Și noi avem, noi în noi, un opioid pe care îl secretăm încă de când ne naștem. Și acel opioid pe care noi îl secretăm se cheamă endorfină. Endo de la faptul că este endogenă să naștem noi și rfină de la morfină. Deci morfina noastră, endogenă, corpul nostru face morfină care se cheamă endorfină. Și se pare că primii trei ani sunt extrem de importanți. pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil. În momentul în care un copil se naște și este ținut de mamă, este privit de mamă, cu iubire, fără stres, cu acceptare, acel copil secretă foarte multe endorfine. În schimb, atunci când acel copil este neiubit, înlăturat sau părăsit, abandonat de mamă, lipsa acelor endorfine duce la durere. Deci atunci când copilul nu este iubit, nu îi se dă acea hrană emoțională, el experimentează durere pentru că nu are endorfină, iar receptorii lui de endorfină încep să se reducă. Concret, ceea ce se descrie în cartea asta și ceea ce a fost demonstrat de foarte multe studii, este că în primii trei ani de viață, spre exemplu dacă mama are depresie în primul an de viață, copilul în anul trei de viață o să aibă un nivel mai ridicat de cortizol decât copiii care sunt crescuți de mame fără depresie. Copii care trăiesc în familii funcționale și au cel puțin un părinte, nu este vorba de doi părinți, cel puțin un părinte care să-i ofere sprijin, o să fie un copil care o să fie mereu scăldat de endorfine, iar creierul lui se va dezvolta armonios, capabil să iubească și să primească iubire. Ce e foarte interesant este că creierul uman se dezvoltă în proporție de 90% în primii trei ani de viață. Deci creierul se naște absolut nelegat, absolut nedezvoltat. Asta îi dă lui capacitatea foarte bună de care are și acest risc al dependenței, capacitatea de a se dezvolta în lumea reală și practic ceea ce îi dai, ceea ce captează, o să dezvolte direct legăturile lui neuronale. Se fac niște sinapse invizibile între neuronii lui și neuronii omului care crește acel copil. Asta e un lucru pe care îl neglijăm în această societate turbocapitalistă în care alergăm după bani și aparent asta este o dependență foarte mare omului în ziua de astăzi. În această societate turbocapitalistă reușim să dăm copiilor noștri în familie aparent normale două lucruri din cele trei esențiale. Primul lucru esențial este siguranța fizică pe care o acordăm. Al doilea lucru esențial este hrana pe care o acordăm și al treilea lucru la fel de esențial, dacă se poate spune așa, este hrana emoțională. Hrana emoțională care se face prin contact ochi la ochi cu copilul, de exemplu copiii care se nasc prematur și stau în acele incubatoare în care cresc, s-a demonstrat că au riscuri mult mai mici de infecții și se dezvoltă mult mai bine și cresc mult mai bine, se recuperează mult mai bine dacă sunt mângâiați pe spate timp de 10 minute în fiecare zi. Pentru că acea mângâiere pe spate le dă o secreție de endorfine. Un exemplu pe care îl văd eu la fica mea, Navani, este că noaptea, atunci când o plimb în brațe și deja a doarme și nu o pun în primele 5 minute în pat pentru că se trezește atunci și trebuie să mai plimb încă 5-10 minute în brațe. Ea doarme, ea visează și atunci când mă apropii de ea și o pup pe obraz, ea zâmbeste. Ea nu este conștientă. dar ea zâmbește pentru că simte prezența mea acolo. Când zâmbește, zâmbetul este amprenta acelor endorfine care se eliberează. Endorfinele alea se cuplează de recepturi opioids din creierul ei și o lasă să se devolte corect, o lasă să înțeleagă că iubirea este ceea ce poate primesc și după aceea iubirea o să fie ceea ce o să poată oferi. O să fie o monedă de schimb foarte importantă, foarte valoroasă. În schimb, un copil care Nu este pupat, nu este plimbat, nu se acordă atenție emoțională, chiar dacă de multe ori suntem fizic prezenți cu copiii noștri, poate suntem cu capul în altă parte, suntem cu capul în social media sau pe alte știri pe care le citim. Această decuplare între fizic și emoțional, care are un nume pe care nu-l rețin, această decuplare, din nou, face ca creierul tău să sufere, să nu mai aibă endorfine. Rolul aparent al acestui sistem opioid din creierul copilului este acela de a semnala pericolul separării. Dacă copilul se separă de mamă, în orice animal, când copilul se separă de mamă, el este atât de firav încât el nu poate să crească singur și își pune viața în pericol. De aceea cele endorfine sau lipsa lor semnalează pericolul și fac pe copil anxios. Concret ca și rezumat al acestei incursiuni în sistemul opioid, Ideea de bază este că acel copil care nu primește suficient atenție și hrană emoțională în primii trei ani de viață și în următorii ani de copilărie, Acelui copil o să-i scadă nivelul de receptori de endorfină, pentru că dacă tu nu-ți folosești o parte a creierului, cum ar fi sistemul opioid care răspunde de iubire și de durere în același timp, el se va atrofia. Un simplu exemplu. Dacă naști un copil perfect sănătos și-i oferi toată iubirea din lume și tot ce are nevoie, dar îl ții 5 ani, Într-o cameră întunecată, el dacă 5 ani nu o să vadă niciodată lumina, partea din creier care este responsabilă de vedere se va atrofia pentru că o să creade că nu este nevoie de ea. E suficient să ții el întuneric, fără să vadă pic de lumină, timp de 5 ani un copil pentru ca el să devină irreversibil orb. Același lucru este valabil pentru iubire. Copiii care se nasc și nu sunt iubiți, nu li se dă acea hrană emoțională, pur și simplu li se atrofiază acest sistem și ajung să fie cei mai predispuși adulți pentru De ce? Pentru că acele opioide pe care le ai din exterior, cum este oxicodona de exemplu sau cum este morfina sau cum este heroina. Acele opioide din exterior sunt atât de puternice, atât de potente încât la primul consum al acelui opioid Acelui individ care nu a fost iubit, acel individ practic cunoaște pentru prima dată sentimentul de iubire. El nu a mai fost iubit. Sistemul lui prin care acceptă iubirea a fost complet atrofiat. Dar acele droguri atât de puternice sunt capabile să retrezească acea iubire din el și să-i calmeze durerea. Asta fac drogurile pentru o persoană care este predispusă din copilărie să consume droguri. Nu genetica, nu curiozitatea de a încerca, nu interesul de a face ceva ilegal, nu teribilismul, nu influența de pe TikTok, nu faptul că se spune că este cool în ziua de a se consume droguri. Dacă tu ești un adult întreg, da, e posibil să fii un adult întreg și să fii iubit în copilărie și să devii dependent, dar este foarte puțin probabil. Astfel, aceste persoane care ajung să fie Dependente sunt în mare măsură dependente nu pentru că n-au valori morale sau pentru că sunt slabe de caracter, ci pentru că au acest sistem de iubire complet atrofiat și singurul mod în care ei experimentează ceea ce poate tu ai experimentat de mic și poate că experimentezi și acum, singurul mod în care ei sunt capabili să cunoască această iubire este prin consumul de droguri care ulterior duce la dezastru, pentru că după acea mare doză de opioide, sistemul lui opioid Endogen se va atrofia și mai mult și o să aibă nevoie de încă o doză, de o doză și mai mare, de două pastile pe zi, apoi cinci pastile pe zi, apoi 15 pastile pe zi și tot așa. Și lucrul ăsta îl înțelegem în cartea asta, unde în final, aproape un capitol în care Care se povestește despre acest sistem opioid și despre această lipsă de iubire este capitolul 14 și se numește O îmbrățișare caldă în vârf de ac. Fix, asta este. Vârful de ac este injecția de drog care îți dă o îmbrățișare caldă pe care n-ai experimentat-o niciodată în viața ta. În final, avem în cartea asta și o critică asupra, să zic, luptei actuale împotriva drogurilor, dar în mod cert, drogurile periculoase trebuie interzise, trebuie vânați traficanții de droguri, cei care sub efectul drogurilor comit crime sunt, în mod cert, trebuie să fie pedepsiți conform legii, dar interzicerea drogului poate o să motiveze oamenii care nu au experimentat niciodată cu drogurile să nu facă, să nu consume droguri, să zică, băi, decât să facă o prostie sau să ajung în închisoare, poate nu consum. Dar interzicerea și pedepsirea consumatorilor de droguri nu o să fie niciodată eficientă pentru că vedem în cartea asta cum acești oameni se injectează până își pierd picioarele. Acești oameni se injectează știind că mâine o să moară pentru că corpul lor e atât de slăbit. Lor nu le pasă de viața lor, efectiv, lor nu le pasă de viața lor pentru că dependența lor e atât de mare. Ei niciodată nu o să renunță la drog pentru că riscă să facă închisoare sau riscă să se facă de râs. niciodată. Nu e nimic mai presus pentru ei decât acea singură alinare care le aduce acea iubire sintetică pe care le aduce drogul. Asta înseamnă că abordarea trebuie să fie diferită. Vedem că abordarea e atât de diferită și atât de complexă încât o să ne ia mulți ani de zile în care trebuie să ne pregătim cu cazuri în care o să vedem astfel de exagerări de consum, o să vedem tineri care o să consume, care o să-și caute alinarea în droguri și pedepsirea lor și interzicerea drogurilor foarte puțin probabil o să rezolve problema cum nu a rezolvat problema în alte state civilizate. Problema este multidisciplinară și trebuie abordată de fiecare din noi, poate prin citirea cărților de acest tip sau ascultarelor. Poate prin crearea de centre în care acești oameni să fie înțelești, să-i oferă o terapie de lungă durată, să-i oferă centre de injectare controlate cum există în alte țări, să-i oferă alternative, înțelegere, unde să fie oarecum supravegheați și sub control și astfel să pot deține un minim control și să reduci răul pe care acești oameni și-l fac lor în primul rând și în al doilea rând în societății. Pentru că în esență creierul lor nu a avut nicio șansă de a se dezvolta corect încă din copilărie. Și a doua dependență pe care am descoperit-o în momentul în care citeam cartea asta este dependența de apreciere, care probabil că are aceleași rădăcini în copilărie. Eu am avut o copilărie foarte bună, Părinții mei m-au iubit, dar poate că, poate că creierul meu avea nevoie de mai multe apreciere când eram mic și făceam, nu știu, un castelaj din nisip și poate mi-ar fi plăcut ca părinții mei să vină și să mă aplaude, să zică bravo, Mișa, bravo, ai făcut o chestie foarte tare. În schimb, poate că, și mi-aduc aminte că primeam apreciere de la părinți când eram mic, dar poate că creierul meu avea nevoie de mai multe aprecieri și poate că acei centrii nervoși care erau capabili să primească apreciere, ne primind apreciere, În timpul copilăriei s-au atrofiat și asta înseamnă că acei centrii sunt acum avizi de apreciere. Dacă un om corect dezvoltat poate să se satură sau se mulțumește cu o apreciere de la un vecin că a făcut curat în fața casei sau apreciere de la soția sa că uite ce bine a lucrat, Eu simt că am nevoie de apreciere de foarte mulți oameni. Pe lângă sensul muncii pe care îl depun, care mă ghidează în traiectul meu profesional, simt în mod incontestabil o nevoie de a primi apreciere de la oameni și de aici probabil acest drive de a face foarte mult content în social media, acest drive de a mă expune, pentru că nu mi-e ușor să mă expun. Mi-e frică să mă duc la televizor să vorbesc în direct despre o temă medicală, poate zic o prostie, poate mă fac de râs. Frica asta e mare, dar nevoia de apreciere, această dependență de apreciere, pe mine mă împinge în cele mai periculoase situații pentru mine, periculoase între ghilii mele, pentru că mi-e frică, în mod subiectiv mi-e frică să am o emisiune cum este Melicul, să vorbesc acolo despre tot felul de subiecte, să vorbesc uite la camera acum, dar nevoia de apreciere este mai mare. și este o nouă dependență care, într-adevăr, nu prezintă pericol pentru societate și nu prezintă pericol fizic pentru mine, să zicem, dar este o dependență pe care am descoperit-o citind această carte. În final, Gabormate propune și o soluție care, aparent, nu este verificată științific, nu este publicată în vreun tratat de psihiatrie, dar este o soluție cu care sunt tratate persoanele care au tulburare obsesiv-compulsivă, iar dependența de droguri e mai mult decât o compulsie, dar are elemente unei compulsii și Gabor Mate propune o abordare în patru pași plus unu. Primul pas presupune reetichetarea. Deci în momentul în care tu ai o dependență, indiferent dacă ai dependență de muncă, dependență de apreciere, dependență de ciocolată și de dulciuri sau dependență de droguri, trebuie să ții un jurnal și să practici cei patru pași plus unu. Cum ziceam, primul pas este reetichetarea. Reetichetarea presupune să îți dai seama că acea dependență, acea nevoie nu este ceva real. Nu este nevoia ta reală, este un impuls aiurea dat de creierul tău. Deci nevoia mea de ciocolată, să mă ridic, să-mi iau ciocolata, nu este nevoia mea reală. Este o nevoie efectivă care este ghidată de creierul meu și mi este șoptită. Iar eu mă așez și îmi scriu în jurnal, această nevoie nu este reală. O reetichetesc ca fiind nereală și o chestie efectivă din creierul meu. Asta nu face mai puțin puternică. E la fel de puternică, dar astfel eu nu mai sunt nevoia aia. Eu devin un spectator al acestei nevoi. Mă detașez și chiar pot să vorbesc cu ea, să zic hei, bună, foamea de ciocolată, bine ai venit. Iar ai venit, parcă ai mâncat ciocolată ieri, dar bine ai venit pe la noi. Și în felul ăsta nu dispare dependența, dar îi scade puțin anxietatea. Al doilea pas este reatribuirea. Reatribuirea înseamnă să nu te mai gândești că este vina ta că ai nevoie de ciocolată. Este vina creierului tău. Așa a fost creierul tău construit. Dacă ai dependență de droguri, nu e vina ta când ai fost iubit, când ai fost mic. Este vina creierului tău. Deci nu tu ești dependența, nu tu vrei. Creierul tău vrea acest lucru și este vina lui. Deci dependența nu este o slăbiciune de a ta morală, ci e o circunstanță pe care tu ai trăit-o și deci asta e din nou o reatribuire. După ce ai reetichetat acea dependență, acea dorință ca nefiind una reală, este pur și simplu născocită de creierul tău și ai reatribuit acea dependență. Nu este lubiciuna ta morală, este ceva ce tu ai trăit în copilărie și ce acum te duce la acea dependență. Urmează pasul trei care se numește reconcentrare. Reconcentrare înseamnă de a te reconcentra la ceva sănătos. Spre exemplu, vrei să te duci la sală de păcânele? Reconcentrează dorința aia de plăcere spre altceva. Citește o carte. E absurd. Probabil că nu o să citești o carte când vrei să te duci la jocuri de noroc. Porniște televizorul și uite-te la un film. Uite-te la un film horror. Dacă ai o dependență de televizor, nu porni televizorul, du-te și plimbă-te în parc. Dacă ai o dependență de maratoane, nu te duce să alergi, nu știu, du-te în saună și în noată. Adică dă-ți plăcerea aceea pe care o cauzi, dar din altceva. Reconcentrează creierul să înțeleagă că poate obține plăcere și din altceva. Și al patrulea pas este revalorizare sau mai degrabă, cum zice Gabrumate, devalorizare. Devalorizarea dependenței și înțelegerea că acolo unde nu are loc iubirea, acolo unde nu a crescut iubire, prinde loc dependența și dependența este fix în locuitorul tău de iubire, concret când vorbim despre droguri. Drogul pe care îl consumi este în locuitorul iubirii și tu îi dai o valoare foarte mare pentru că pentru tine acel drog este echivalent cu iubirea. Devalorizarea înseamnă să înțelegi că valoarea acelui drog sau valoarea acelui sentiment pe care drogul ți-l aduce este sub zero. Nu este zero, este sub zero pentru că din cauza asta pierzi oameni, înșeli oameni, minți oameni, faci lucrurile, îți faci o defavoare și asta trebuie spus nu din perspectiva de a te judeca pe tine însuși, tu nu ești judecătorul la procesul tău, tu ești doar un spectator în acest proces și trebuie să înțelegi că nu este vina ta, dar Din nou, întorcându-te la acea dependență, o devalorizezi, îi schimbi valoarea înspre sub zero și în final punctul 5 pe care îl propune, adică 4 plus 1, este recrează, adică să recreezi momente în care tu să-ți aduci acea plăcere. Să-ți dai seama că dependența nu este specifică ție. Dependența au milioane de oameni care au avut practic aceeași copilărie pe care ai avut-o tu dacă ești dependent, dar ce faci tu este specific ție și poți să începi prin a recrea situații în care tu să găsești poate iubire, în care să găsești terapie, în care să găsești alinare, în care să găsești un hobby care să-ți aducă acea plăcere, nu atât de mare, dar să-ți aducă un gram de plăcere prin a recrea ceea ce creierului tău îi place. Deci, în esență, programul presupune reetichetarea, acea dependență nu este reală, este ceva ce creierul meu își optește, reatribuire, nu sunt eu, este creierul meu, eu sunt spectatorul acestui creier care îmi dă această dependență pentru că nu sunt eu de vină, că am Reconcentrare, adică să faci ceva nou, să faci ceva mai sănătos decât dependența respectivă. Orice exemplu poți găsi care este mai sănătos decât ceea ce faci tu prin dependență. și devalorizare, adică să înțelegi că valoarea acelui lucru pe care îl cauți este mult sub zero și după aceea recreerea. Despre asta este cartea asta și despre multe alte lucruri pe care nu am avut cum să le acopăr în aceste aproape 30 de minute. Mi-ar plăcea să am cu cineva, nu știu, o dezbatere pe toată cartea asta și mi-ar plăcea, din nou, revenind la ideea de la început, concret, dacă aș putea avea o singură dorință în viața asta, Dorința mea ar fi ca fiecare român să asculte sau să citească această carte, pentru că e atât de importantă pentru momentul în care ne aflăm, care este atât de greu, e atât de complex și trebuie privit din atât de multe puncte de vedere. Și, din nou, aceasta nu e o pledoarie pentru a ierta consumatorii de droguri, de lucrurile rele pe care le fac societății, ci de a înțelege că interzicerea și controlul strict al organelor de ordine nu o să fie niciodată suficient pentru a rezolva problema. Problema este foarte complexă și ține de toată societatea noastră despre, ține de cultura noastră, ține de religia noastră, ține de interacțiunile noastre sociale, ține de lucrurile pe care le promovăm în societate și pe care le căutăm și care în final nasc aceste bube. Aceste bube necesită un tratament cronic și o abordare multidisciplinară. Iar cartea asta în mod cert este o cale, e un prim pas în a porni spre înțelegerea acestei probleme. Din nou mulțumesc VOXA, care susțin acest material. VOXA este o platformă online, este o platformă de audiobookuri și de e-bookuri. Acesta este unul dintre, să zic, noile apariții pe platformă și este wow! Vă recomand cu toată căldura, indiferent de colaborarea asta, chiar dacă n-aș avea o, v-aș recomanda cu toată căldura să intrați și să vă faceți un cont care, din câte știu, este gratuit pentru primele 30 de zile și să ascultați această carte care este wow. O să deschidă multe, multe uși închise așa cum am făcut această carte pentru creierul meu. Am citit multe cărți despre dependențe, am conspectat foarte multe lucrări științifice despre dependențe, am văzut multe materiale video despre dependențe. Dar nici una nu se apropie de cartea asta și nici măcar rezumatul a tuturor lucrărilor pe care le-am citit nu se apropie nici pe departe de cartea aceasta. Așa că spor la ascultat ceea ce sper că veți face. Pe curând!