Sănătate, nutriție și longevitate | Bun Bine+ | cu Dr. Roxana Voica

Toţi ne dorim să trăim 100 de ani. Problema e că ne dorim să trăim 100 de ani şi să n-aratăm ca la 100 de ani şi să fim chiar mai tineri şi mai în putere.

Hai frate, tu ești tare, tu o să mări sănătos.

Asta e recomandarea generală de la Medicina 2.0. Mâncați echilibrat. Dar.

Nu am vrea să definim acest mâncat echilibrat. 30.

De plante diferite pe săptămână, legume, fructe leguminoase, cereale integrale, semințe, nuci și condimente. Încercați să mâncați cât mai puțin zahăr și cât mai puțin ultraprocesat. Cum.

Crezi că e optim să le facem? Avem.

Nutriție la dispoziție, avem partea de activitate fizică, tot ce înseamnă activitate fizică și somnul influențează foarte mult health plan-ul în egală măsură suplimentele. Corpul nostru știe exact, prin niște celule absolut geniale, tot ce se întâmplă în fiecare moment, tot ce mâncăm. Bună ziua!

Și bine ați venit la un nou brunch! Bun bine! Pentru cine nu e familiarizat cu aceste evenimente pe care le facem, acesta e un loc în care creăm o conexiune sinceră, reală, cu specialiști de top în domeniile lor și creăm un spațiu sigur pentru un dialog corect din punct de vedere științific? Schimb de idei și de perspective și în spațiu în care ne place să oferim oamenilor instrumente pe care credem cu tărie că le puteți folosi și asta vreau să vă sfătuiesc de la început. Aveți niște agenda în care puteți să vă notați lucrurile pe care le auziți astăzi și încercați să nu amânați punerea lor în aplicare. Nu le faceți mâine, nu le faceți luni, nu le faceți în ianuarie. Gândiți-vă, măcar notați-vă trei lucruri de top pe care o să începeți să le faceți din momentul în care o să coborâți jos, în pauză, la masă. La brunch-ul de astăzi, la brunch-ul bun bine, vorbim despre sănătatea noastră într-un mod integral. Vorbim despre sănătatea noastră pe bune, de aceea se cheamă One Health. Când vorbim de sănătate, cred că cu toții ne dorim, fie că ne dăm seama de asta, fie că nu ne dăm seama și astăzi o să realizați acest lucru, ne dorim să avem noi acel singur doctor, un doctor care să le știe pe toate, care să ne poată trata de toate lucrurile, la care să te duci și să zică, ok, asta e genetica ta, Asta mananci, asa te-ai nascut, asta e interventia ta chirurgicala pe care ai avut-o. Uite, trebuie sa iei pastila asta, trebuie sa mananci asta, trebuie sa faci asta la mine, vii sa te operezi si te operezi tinand cont de toate lucrurile acestea. Din pacate, doctorul asta nu exista. Noi tot speram sa devenim un astfel de doctor si cand intram la facultatea de medicina, Avem așa o așteptare atât de inocentă și atât de puerilă. Vedem facultatea de medicină ca pe un castel al cunoașterii corpului uman și zicem, măi, e un castel Disney, de abia aștept să-l cunosc pe tot și te pierzi în prima cameră în care intri. Și după 12 ani îți dai seama că în camera aia în care ai intrat ai rămas în ea și sunt o mie de cotloane, ușițe pe care intri, te duci în subsol și ajungi să cunoști o singură boxă din acel castel. Asta se cheamă supraspecializare și cei mai mulți, cei mai buni doctori în domenii lor sunt supraspecializați pe boxa aia. Știu pe de rost ce se întâmplă în boxa aia, dar habar n-au ce se întâmplă în alte încăpere ale colpului uman. Și cred că singura șansă până să apară acel medic care să fie, nu știu, să aibă chipuri în creier și să fie bustuit de inteligență artificială, singura șansă în care putem să avem acces la astfel de medicină este medicină 3.0, despre care o să vorbim imediat cu Roxana Voica, dar e medicină care te pune pe tine, îți dă ție puterea să înțelegi ce trebuie să faci nemijlocit, non negociabil, activ, cu corpul ăsta pe care l-ai primit, astfel încât să nu ajungi să intri în acele cotloane, în acel castel. Există însă o O discrepanță pe care o observăm din ce în ce mai mult. Suntem înconjurați de tehnologii, avem tot felul de gadget-uri. Eu am un ceas acum care poate să măsoară în timp real tensiune arterială. Am un ceas care măsoară, dacă pun degetele așa, compoziția corporală. Poate să-mi zică câtă grăsime sub cutană am, câtă grăsime viscerală am, câtă masă musculară am. Avem atât de multe podcast-uri, conferințe, ne notăm lucruri. Avem cărți pe care le citim. Asta este una dintre cele mai bune. O să primiți cartea asta în goodie bag-urile pe care le veți primi când veți pleca de aici. Asta e... probabil cea mai bună carte despre medicină și despre ce poți să faci tu cu corpul tău. Avem atât de multe informații, problema este că apare o discrepanță între ce știm și ce facem, nu-i așa? E o vorbă care pe mine mă scoate din minți când zice cineva, domnul doctor, cu teoria asta îmbine, la practică avem probleme. Mă enervează, mă enervează pentru că îmi dau seama că și eu mă regăsesc în vorba asta. Asta știm că trebuie să facem și asta facem. E o prăpastie între cele două. E o mare prăpastie. Această prăpastie poate fi construită, cred, în două feluri sau poate fi remediată în două feluri. Fie printr-un pod pe care tu îl construiești încă de mic copil, prin disciplină fermă pe care o practici, dacă a plecat trenul și probabil că a plecat trenul, că suntem toți adulți deja, eu cred că prăpastia asta poți să o umpli cu o emoție. Și ăsta e primul instrument pe care vreau să vi-l dau astăzi și îmi cer scuze că lungez, că aceasta e introducerea. Dar vreau să vă dau acest instrument pe care și eu l-am învățat de curând, aș putea spune. Viața, sănătatea noastră este de fapt o adevărată loterie. E efectiv loterie. În momentul în care spermatozoidul se combină cu ovulul, e o loterie, dar nu trebuie să nimerești șase din 49, trebuie să nimerești sute de milioane din sute de milioane. Și când bilele alea, câteva dintre ele, nu cad la locurile care trebuie, te naști și descoperi de mic copil sau din adolescență sau când ești adult cu ceea ce se cheamă boală rară. Există peste șapte mii de boli rare pe pământ și chiar dacă ele se cheamă rare, ele afectează între cinci și șapte la sută din populația lumei. Adică treisute de milioane de oameni au o boală rară care majoritar este genetică, de cele mai multe ori este genetică. Acești oameni își dedică întreaga viață, iau tratament cronic, suferă în încercarea lor disperată de a avea măcar câteva zile de normalitate. Dacă ești unul din acei oameni, medicina 3.0 despre care o să vorbim te poate ajuta să ai o viață mult mai bună. Dacă nu ești printre acei oameni, dacă ești printre ceilalți 95% și nu ai nicio boală rară, n-ai nicio modificare genetică, ai un corp care e capabil să fie în fiecare zi normal, așa cum ceilalți se chinuie să aibă și de multe ori nu reușesc, Eu cred că nu ai absolut nicio scuză. Absolut nicio scuză să nu… Ok, suferi că te lași defumat, săracul de tine. E greu, nu, să te lași defumat? E fine să tragi din țigarea aia. Oamenii ăia îl alții ar da orice să poată să aibă o asemenea suferință ca să poată să fie normal. Suferi că nu mănânci acel cheesecake. Au fost bune prăjiturile de jos? Suferi, da. Oamenii ar da orice ca să sufere să nu mănânce. Să aibă suferința asta. Să nu mănânce din cheesecake și să nu trăiască să sufere din cauza efectelor adverse pe care le au constant de la medicația cronică pe care o au. Cred că informația asta puteți să o integrați dacă vreți. Dacă e prea dură, îmi cer scuze pentru ea și uitați-o. Dar pe mine mă ajută să o integrez și să-mi dau seama că practicarea acestor lucruri, lăsatul de fumat, de care m-am lăsat de curând, renunțarea la alcool, mâncatul la ceea ce este corect, suferința de a avea dureri musculare în urma unui sport corect făcut, analizele pe care trebuie să le facem, ca să vedem dacă ceea ce facem într-adevăr e corect sau nu. Sunt niște suferințe minime pe care chiar ar trebui să ni le asumăm într-un mod non negociabil. Acum, înainte de a Prezentat invitatul meu, primul meu interlocutor de astăzi, vreau să mulțumesc rețelei de sănătate Regina Maria care au încredere în noi, care susțin evenimentele Bun Bine încă de la primele ediții și care au avut încredere să organizăm acest eveniment împreună cu ei și să vi-l ofere vouă. Astfel, Bun Bine Plus Este un concept destinat companiilor care vor să le oferă angajațiilor săi sau partenerilor săi o experiență valoroasă și din nou le mulțumesc celor de la Regina Maria că fac asta. Și eu zic că putem să începem și o să venim cu doamna doctora Roxana Voich. Probabil că mulți dintre voi o știți deja, cei care nu o știți, vă spun eu cine este. Este medic gastroenterolog, este medic primar în boli, infecțioase și Roxana are foarte multe alte, să zic, pasiuni conexe. A studiat dietetica de fertilitate, a studiat nutriția clinică, a studiat nutri-genetica. Are un foarte mare interes în ceea ce înseamnă microbiomul și cum putem să-l modelăm pentru sănătatea noastră. Și vreau să vă zic ce-mi place mie la Roxana, printre, să zic, oricum puțini medici care practică longevitatea, Roxana este, cum ziceam, una dintre puținii medici care în domeniul ăsta care este foarte vast, în care apar foarte multe artificii de care oamenilor le place să se agațe, Roxana este cea care promovează doar ceea ce este dovedit științific. Și ador asta la tine, Roxana. Mulțumesc mult că ai venit!

Mulțumesc. Mulțumesc pentru invitație. Sunt onorată să fiu din nou. E a doua.

Oară când ești la BunBine. Vorbim despre medicina asta 3.0 și despre ce înseamnă lifespan și healthspan, dacă vrei să le definim puțin ca să ne ancorăm.

În niște termeni. Da, în primul rând nu pot să vorbesc de medicina 3.0 fără să vorbesc de medicina 2.0 și poate chiar 1.0, pentru că așa a fost definită și cum mulți, mulți ani înainte, oamenii trăiau cât trăiau, până la 30 de ani era un maxim de lifespan, ceea ce înseamnă durata vieții și evident că mureau prin diverse boli contagioase, adică comunicabile, mureau prin accidente și așa mai departe. Iar medicii sau oamenii supra-specializati sa salveze vieti in zona respectiva, in perioada respectiva, faceau mai degraba experimente. Era o chestie experimentala, foloseau ceaiuri, foloseau substante. Ei bine... Am ajuns la Medicina 2.0 care, după diverse descoperiri și nu de foarte multă vreme, să zic așa, 100-200 de ani, am aflat și despre antibiotice, am aflat cum putem să reparăm bolile, studii și au început să se facă studiile și avem o grămadă de studii epidemiologice și definiția medicinii 2.0 este aceea în care avem o boală, mergem la medic, ne doare ceva, mergem la medic și medicul prin diverse unelte, și-mi place expresia asta și o să o tot folosesc, unelte pe care le avem la dispoziție și acum Medicina 2.0 are un spectru extraordinar de larg, le folosește în folosul nostru, iar dacă n-ar fi existat Medicina 2.0, eu cu siguranță n-aș fi fost aici, ceea ce mă duce cu gândul că este foarte benefică. Acum, Medicina 3.0 are acești doi vectori importanți, healthspan-ul și lifespan-ul, care, sigur, într-o balanță diferită față de medicina 2.0, această medicină 3.0 sau această medicină nouă încearcă să echilibreze într-un mod egal speranța de viață, care e healthspan-ul și o să vorbim de îndată de ea, și calitatea, care e healthspan-ul și durata de viață, care e lifespan-ul. Medicina 2.0 nu pune accent sau pune accent extraordinar de puțin prin câteva specialități pentru acest health spend, pentru această calitate. Și ca să vorbesc în română, vă duceți la medic și spuneți mă doare nu știu, burta, abdomenul, uite am o problemă cu stomacul, medicul vă zice ia pastilele astea, în două vorbe vă spune ai grijă ce mănânci, poate faci și niște spor că uite ai colesterolul mare și cam asta a fost cu partea de prevenție. Ei bine, medicina 3.0 asta face, se bazează foarte mult pe prevenție, se bazează foarte mult pe predicția apariției unei boli, Și dacă vreți să vă fac mai clar, aș spune că face întâlnirea cu boala mult mai rară, boala să fie mai puțin severă și cât mai departe pe viață. Și dacă ne concentrăm pe healthspan, pe acest vector important, atunci cu siguranță creștem și lifespan-ul.

E logic. Concret, lifespan-ul este câți ani trăim, health-span-ul este câți ani trăim sănătoși în această viață și de regulă media este să trăim un lifespan de 80 de ani, dar majoritatea oamenilor se îmbolnăvesc cu boli cronice pe la 60 de ani din cauza ieții pe care o trăiesc și lucrurile pe care le fac constant. Și 20 de ani ajungi să trăiești cu o boală cronică. Fie a diabet, fie a sindrom metabolic, fie a gras, hipertensiune arterială, insulțență renală și așa mai departe. 20 de ani, ultimii 20 de ani îi petreci suferind. Știi cum? Îmi place foarte mult cum ai definit medicina 2.0 și 3.0. De regulă când apare o versiune 3.0, pare că versiunea 2.0 poate fi lăsată deoparte și poate într-o lume ideală E posibil ca 2.0 aproape să dispare și să fie cea mai puternică medicină a 3.0. Dar, de fapt, medicina 3.0 e un fel de completare pe care ne dorim, care încă nu există, a medicinei 2.0. În care, într-adevăr, vine la tine... Eu mă aduc aminte când lucram și în policlinică și veneau la mine pacienți, 70 de ani, doamnă, cu obezitate, cu diabet, cu hipertensiune. Tot ce puteam să fac într-o consultație de 15 minute era să-i zic, ok, mâncați, vă rog, legume, nu mai mâncați pâine, faceți un pic de mișcare în jurul casei. Dar asta era tot. Îmi doream atât de mult să am un cabinet în care, adică să-i zic, ok, doamnă, mergeți la următorul cabinet în care să fie un nutriționist. Să meargă la următorul cabinet unde să fie un loc în care să îi se facă ei fix porțiile de mâncare pe care trebuie să le mănânce. Să meargă la următorul cabinet unde să se facă sportul pe care trebuie să-l facă. Și asta probabil că o să fie medicina 3.0 când o să o avem institucionalizată, până atunci o putem practica noi prin instrumentele pe.

Care le învățăm astăzi. Ideea asta de vector e foarte simplă, că de fapt despre asta vorbim în longevitate. Oamenii își imaginează că durata vieții, nu știu, toți ne dorim să trăim 100 de ani. Problema e că ne dorim să trăim 100 de ani și să nu arătăm ca la 100 de ani și să fim chiar mai tineri și mai în putere și să avem mai multă stamina, cum zic englezii. Ideea e că medicina 3.0 pune foarte mare amprentă pe această speranță de viață și calitatea vieții și cum să o putem îmbunătăți și dacă vreți să vă imaginați două cercuri concentrice, în mijloc este medicina 2.0 fără de care nu se poate 3.0.

Știi cum e o vorbă de-asta românească? Din nou mă enervează foarte rău. De fapt nu știu dacă e românească, dar ori de câte ori te vede cineva mâncând o salată sau refuzând un pahar de alcool, îi zice, hai frate, tu ești tare, tu o să mori sănătos. Și asta pare o glumă, dar de fapt nu e o glumă, chiar îți dorești să mori sănătos. Adică îți dorești să trăiești cât de mult timp poți sănătos. Mori bolnav. Da, să mori sănătos. Da, chiar îmi doresc să mor sănătos. Știu că o să mor la 80 de ani, stau pe acolo, dar aș vrea să pot să rămân în putere și sănătos cât de mult timp pot, poate chiar până la 80 de ani. Și, Roxana, cel mai logic lucru în a practica medicina 3.0 e acela de a ne concentra pe lucrurile care de fapt ne îmbolnăvesc și ne omoară și pe efortul de a evita acele lucruri în mod activ, dacă vrei să vorbim despre asta. Da, da.

Da. Vectorul healthspan ca idee, față de lifespan, care e un vector simplu, trăiești, respiri, ești acolo, aia e lungimea, nu mai respiri, ai murit, deci se termină lifespan-ul. Healthspan-ul este un vector foarte subiectiv și este influențat de foarte mulți factori. Ideea e că avem așa, mie îmi place să le pune niște dulapuri sau niște valize, cum vreți, și avem vreo 5 sau 6, printre care Aș spune așa, avem nutriție la dispoziție, avem partea de activitate fizică, tot ce înseamnă activitate fizică, avem o componentă de somn și fac o paranteză aici, toată lumea zice că o să dorm suficient când o să mor, e bine dacă nu o să dorm, chiar o să mor repede. Avem o componentă emoțională și o componentă farmacologică, despre care cu siguranță o să vorbim. Eu aș adăuga șasea și a spune că în cea de-a șasea sunt toți factorieri externi care înseamnă poluare, accidente, cu ce ne întâlnim, temperatură, expunerea la temperatura extremă a corpului și așa mai departe, adică factor habitual. Ei bine, la fiecare parte din aceste șase cutii, Siguranță facem ceva prost sau avem factori de risc care ne influențează acest healthspan. Fumat e un comportament habitual, l-aș pune în a șasea bucată, dar le influențează absolut pe toate celelalte cinci. Mâncat, suntem într-o era ultra-procesatului, iar în America 70% din mâncarea de pe raft a devenit ultra-procesată. O să vorbim puțin și despre clasificare, dacă vreți să știți cum se clasifică ultra-procesat, însă este o mâncare care nu ne aduce foarte multe beneficii corpului și sigur afectează healthspan-ul. Somnul. Iară, suntem într-o epocă a insomniei și se transmite transgenerațional, pentru că nu prea știm exact cum se împarte în funcție de vârste somnul, astfel încât să ne gândim că adolescenții, spre exemplu, au nevoie de un somn total diferit, au un cronotip total diferit față de al nostru și ei trebuie să se culce foarte târziu și să se trezească târziu și noi îi catalogăm. Oh, ești lene și te trezești din weekend la 12. Și când îl trimiți la școală la 7, el nu poate să aibă aceeași performanță cognitivă, e ca și cum te-aș trezi la 3 și ți-as spune apucă-te de muncă, scrie mail-ul ăla pentru corporație. Și atunci și somnul influențează foarte mult healthspan-ul, în egală măsură suplimentele. Pentru că avem aceste unelte, e important să ne dăm seama că avem o multitudine de suplimente și trebuie să vedem câteva caracteristică a acestor suplimente, când să le iau, cum să le iau și nu pentru că cineva, influencerul X, a spus că e bine să iau suplimentul ăla, fără să am o logică și de cele mai multe ori când pacienții vin în cabinet și îl întreb, pentru ce luați pastila asta? Păi nu știu, păi ok, hai să ne gândim unde acționează, ce face, pentru ce boală, concret, sau e giroprotector... general sau ajută longevitatea sau ajută hairspin-ul și atunci e foarte important și evident partea habituală de care povesteam ea nu în ultimul rând emoțional despre care cu siguranță astăzi o să auziți foarte multe lucruri interesante pentru că e clar că emoțional contează să fii într-o neutralitate foarte bună cu tine însuți și această neutralitate de care îmi place foarte mult să vorbesc este ca Așa cum spune Mihail, ca să poți să nu negociezi lucrurile astea, mănânc sănătos, fac sport, dorm, trebuie să ajungi într-o neutralitate emoțională în care nu există ziua aia, astăzi n-am chef că plouă și eu nu mă duc la sală pentru că am o stare proastă. trebuie să integrezi atât de bine binele și rău care ți se întâmplă în viață, încât traitoria să fie una singură nenegociabilă a ceea de, indiferent de câștig sau de pierderea vieții, respective zile, respective tu să faci lucrurile înspre conservarea și îmbunătățirea.

Healthspan-Ului. Dacă ți-a plăcut acest material, asta înseamnă că cert o să-ți placă la BunBine pe 9 martie, unde vorbim despre armonie și sănătate feminină. Un eveniment dedicat femeilor. Te aștept pe 9 martie la The Point. Bilete și mai multe informații găsești pe bunbine.ro. Corect, și, Cuvan, non negociarea acestor activități de bază, nutriție, sport, somn, relații sociale, Pune o amprentă imediat în ziua respectivă în care tu le faci corect. Și nu-mi da să seama, dar câți dintre voi vă simțiți din când în când obosiți? Sau fără chef? Sau... avem starea asta trenantă și începem să ne întrebăm ce trebuie să facem, să-mi fac niște analize, trebuie să-mi iau suplimentul de magneziu, trebuie să iau... Adică ne ducem cu gândul în tot felul de locuri de-astea îndepărtate, când de fapt activitatea este fixă aici, începe exact cu lucrurile cu care poți să începi. Fă ce trebuie să faci. Non negociabil, repet. Și când, cumva, sănătatea noastră, în special de la o anumită vârstă, pentru că corpul nostru, știi cum, ne obișnuim Adică când avem 20 de ani, 30 de ani, ne obișnuim ca corpul nostru să facă față mâncării proaste pe care o mâncăm, nopților nedormite pe care le avem, alcoolului pe care îl consumăm. Corpul face față, dar la un moment dat obosește, nu mai face față. Singurul mod în care poți să te simți bine din nou este această non-negociere a acestor piloni. Îți propun să începem cu nutriția și să vorbim despre ce înseamnă trei principii alimentare care să fie potrivite pentru toată lumea și care trebuie respectate non-negociabil. Aș fi zis.

Inițial acum câteva luni că nutriția e preferata mea și mi-am dat seama că cu cât plec mai departe de mal și mă duc în profunzime cu atât e mai complicat și sunt o mulțime de oameni influencer și specialiști care vorbesc despre nutriție. Însă sunt câteva aspecte despre care vreau să vă vorbesc și vreau să vă gândiți la tubul digestiv pentru că sunt gastroenterolog. ca un organ exterior. Deși pare că e integrat în noi, el chiar este exterior pentru că are o legătură absolut directă dintr-o parte în alta cu exteriorul. Este unul din cele mai importante organe relaționate cu exteriorul și acesta este motivul pentru care sistemul imunitar se dispune de-a lungul tubului digestiv în 80% procentual vorbind. În totalitatea lui, 80% stă în tractul digestiv. Ei bine, dacă ar fi să spun niște principii concrete, aș vrea să vă spun despre faptul că studiile, pentru că doar pe studii mă bazez, arată că pentru o funcționare foarte bună a acestui tub digestiv, spun că e nevoie de plante. și o să tot auziți aceste plante, și mie îmi place să vorbesc despre plante, 30 de plante diferite pe săptămână, iar 30 pare un număr magic dacă v-am zis pe săptămână plantele, și plante înseamnă legume, fructe leguminoase, cereale integrale, semințe, nuci și condimente, în ultimul rând și plante aromatice. Condimentele, poate aș începe cu ele ca să pot să mai ridic puțin ștacheta, pentru că uităm total de ele. și 30 de grame de fibre pe zi. V-am zis că 30 e un număr magic. Acum, fibrele sunt componente ale plantelor. Există fibre solubile și insolubile. Ele sunt hrană pentru ceea ce noi numim microbiom sau bacteriile, totalitatea bacteriilor care se găsesc la nivelul acestui tract digestiv. Și pentru că am citit o expresie foarte de curând, era o chestie cu Vegas-ul, că ce se întâmplă în Vegas rămâne în Vegas, nu rămâne în intestin, ce se întâmplă în intestin, absolut deloc. Nu vă imaginați asta. Dar din contră, corpul nostru știe exact, prin niște celule absolut geniale, tot ce se întâmplă în fiecare moment, tot ce mâncăm. Imaginați-vă că mâncați un măr și corpul, creierul, sistemul imun știe chiar absolut componența mărului respectiv. Există niște celule descoperite de foarte curând, se numesc neuropozi. Neuropozii sunt niște celule neosenzoriale. Neurosenzoriale înseamnă că pleacă de la nivelul gurii și merg până la finalul colonului sau intestinului gros. Iar acești neuropozi ne spun în fiecare moment Ce se întâmplă acolo? Cum? Există un singur strat de celule care desparte exteriorul, adică tractul intestinal, de sistemul nervos și de sistemul imun. Aceste neuropo sunt niște celule care au ca niște mânuțe, niște prelungiri. Bagă mânuța în intestin, o amprentează inclusiv bacteriile pe care le ingeram, inclusiv aminoacizi, adică proteinele, zahărul, avem receptor la neuropozii, eu știa pentru zahăr și o să vă povestesc un lucru foarte grozav despre neuropozii, eu știa. Și transmit semnalele către sistemul imun, pe deoparte, astfel încât sistemul imun să știe am de acționat, apuc să lupt, gata, e ceva care a intrat acolo, sau stau liniștit. Și către sistemul nervos, cum, prin depolarizare, printr-un glutamat, care e un neurotransmițător extraordinar, se duce repede la nervul vag, pentru că prin nervul vag, care-i cel mai mare nerv din corp, ajunge informația la creier. Și creierul spune, ai primit zahăr. Wow, super, dar mai vreau, e atât de bun, te-l încoace. Și atunci suntem influențați în mod direct de acest neuropoz. Acești neuropoz, imaginați-vă în esofag, Dacă bem o gură de cafea care e un pic mai caldă decât temperatura corpului, acești neuropozii Nesofag, în câteva secunde, vorbim de una-două secunde, fac ca temperatura acelei cafele, până intră în stomac, să ajungă la temperatura fiziologică a corpului. Suntem geniali, credeți-mă. Neuropozii... au fost studiaţi de curând şi au fost găsiţi ca alte miracole pe lângă microbiom şi cumva au încercat să vadă dacă noi avem receptor de zahăr pentru că ne învârtim în jurul zahărului în nutriţia modernă şi o să vin cu un ultim principiu că mi-ai cerut doar câteva însă aceşti neuropozi sunt prezenţi peste tot în tractul digestiv şi s-a încercat tăierea gustului de dulce şi s-a arătat că Oamenii care au băut apă cu îndulcitor și apă cu zahăr, deși ei nu simțeau gustul de dulce, după o vreme scurtă de 3 minute, s-au dus către apă cu zahăr și au vrut apă cu zahăr mult mai multă, pentru că acești neuropozi au receptor de zahăr. Deci, practic, noi avem receptor de zahăr pe toată lungimea tractului. Digestiv. Deci oamenii aceia din.

Studiu s-au dus către apa cu zahăr, nu către cel cu îndulcitor, nu? Da.

Pentru că cel cu îndulcitor nu stimulează partea de receptor de zahăr. Să ne înțelegem. Zahărul este o glucoză plus o fructoză. Două molecule diferite, unite. Și în principiu cam tot ce-i foarte dulce, din punct de vedere natural, miere și așa mai departe, sirop de agave, sirop de ștevie, toate au o glucoză și o fructoză. Ei bine, acești receptori sunt stimulați în mod direct de glucoză și de fructoză, de nimic altceva. Și atunci, ideea de bază este, ca principiu, încercați să mâncați cât mai puțin zahăr și cât mai puțin ultraprocesat. Pentru că, prin activarea sau prin absorptia zahărului și prin ultra-procesatele de care vă povesteam la început, cu etichetă, produsele cu etichetă. Știți, noi prin ultra-procesate mâncăm mâncare care a fost modificată, procesată, dar noi pe etichetă citim doar ingredientele, noi nu știm exact cum a fost procesată, noi nu știm procesul, nu scrie niciunde a fost pus la ce temperatură, a fost făcut după aceea. Noi citim doar eticheta. Eticheta ne spune că conține niște stabilizatori, emulsificatori și așa mai departe, de care sigur nu i-am auzit în bucătărie și cu siguranța astea se numesc ultraprocesate și pe scala Nova, acelor brazilieni deștepți care au pus o scală Nova pentru a clasifica tipul de alimente, numărul unu avem cele naturale fără etichetă, un măr din pom, ăla e clar, unu, iar patru suntem la ultra-procesat. La doi suntem cele care suferă minime procese de... procesare, să zic așa.

Că încălzim... Poate un măr congelat. Exact.

Un măr congelat sau încălzim laptele și atât. Și treiul, deja când începem să acționăm, să punem lucruri care par naturale, patru deja punem ce nu mai e natural.

Patru e deja plăcintă de mere. Exact. Plăcinta de.

Mere de la anumite restaurante sau fast food-uri. Asta-i patru, clar. Ideea de bază este că absorpția glucozei și fructozei, pentru că suntem la zahăr, are o traiectorie total diferita in corp. Glucoza creste in sange, asa cum, bine stiti, exista acele spike-uri de glucoza care ne influenteaza in toate felurile posibile, pe cand fructoza se duce direct in ficat. Nu exista alt organ. Ficatul este impactat de fructoza. Iar această fructoză, foarte interesant, pentru că aici vreau să ajung să am o relație și să vă fac să înțelegeți că toate cele șase găletușe de care vorbeam eu, sau bagaje, sunt interdependente. Fructoza asta este dependentă sau, dacă vreți să zic, procesul este dependent de doză și de timp. Dacă luați o sticlă de apă cu zahăr, așa cum v-am povestit, E ca și cum puneți o cantitate extraordinar de mare de fructoză. De ce? Pentru că beau într-un timp scurt ceva foarte dulce și am multă fructoză, pe lângă glucoză. O lăsăm un pic. Și fructoza se duce în ficat. Pur și simplu, ficatul se simte bombardat, se blochează puțin și apoi fructoza intră cu niște enzime pe un ciclu, de aminozin se numesc, că enzimele mai puțin important, și face un compus care, final, se duce în acidul uric. Știți, acidul uric e acela care, când mergeți la medic, vă zice să nu mai mâncați carne, că vine din carne în general. Ei bine, există această reacție enzimatică care ne duce la acidul uric. Ce face acidul uric ca o consecință este înhibă o enzimă care dilată vasele de sânge. Se numește oxid nitric sintetază. Această sintetază oxid nitric dilată vasele. Avem noi ideea aia când facem tensiune că se mai dilată și nu fac tensiune. Practic se face o rezistență dacă e inhibat acest oxid nitric. Acidul uric crescut în sânge a fost observat la copiii care beau foarte multe băuturi dulci. Dacă înhibă acest oxid nitric și se întâmplă această treabă pe vasele de sânge, se întâmplă și pe vasele coronariene, se întâmplă și pe vasele din cap, deci dintr-o dată vom avea impact pe partea cardiovasculară, vom avea impact pe partea cerebrovasculară neurodegenerativă. Ei bine, asta este cu fructoza. Fructoza este vestigiala in corp. Noi nu avem nevoie de fructoza. Daca de glucoza avem nevoie, pentru ca orice celula, mai putin colonocitele, adica celulele din colon, Ca energie folosesc glucoza și noi avem nevoie de glucoză, deși o putem crea și în corp. O luăm din mâncare, nicio problemă, avem nevoie de ea, de fructoză noi nu avem nevoie deloc. Știți, animalele care hibernează, mănâncă multe fructe, tocmai în ideea să facă fructoză, fac depozit, ca apoi să-l folosească ca energie. Deci fructoza se depozitează, fructoza e cea care ne îngrașă. și de obezitate abdominală fructoza se transformă în nipogenez, adică creează grăsime la nivel hepatic și acolo avem grăsime la nivel abdominal, grăsime pe vasele de sânge, dacă mai avem și un factor de risc care se cheamă apolipoproteina B. care ne dă modificare cu placă de ateroscleroză, acolo suntem de sindromul metabolic. Pentru că înainte să vorbesc de factorii de risc, vreau să vă spun că avem patru boli, patru categorii de boli despre care am vorbit și cu altă ocazie. Și ăștia sunt pilonii bolilor în general. Și primul ar fi bolile cardiovasculare și ateroscleroza. A doua ar fi bolile neurodegenerative, adică orice soi de demență. Sigur, suntem tine, nu ne gândim acum la demență, dar credeți-mă, nu e chiar cea mai bună variantă. Avem cancerele și avem acest sindrou metabolic. Dacă primele trei ne omoară indiscutabil dacă se întâmplă un eveniment destul de sever, ultimul eveniment, aceste boli metabolice, când vă duceți la medic, adică veniți la mine și vă fac o ecografie și vă zic că aveți picatul gras, Ziceți, ei bine, sunt tânăr, am timp să dau această grăsime jos din ficat. Problema e că acest sindrom metabolic, adică acest acid uric de care vă povestesc eu, acest spike de glucoză care se întâmplă atunci când absorbim glucoza, influențează, e ca și cum torni gaz pe focul celorlalte trei boli. Categorii de boli. influențează direct health span-ul. Absolut, indiscutabil. Revin la spike-ul de glucoză, doar să vă spun că este foarte neplăcut pentru corp, pentru că produce inflamație și inflamația nu se produce neapărat ca multă glucoză, pe lângă faptul că glucoza în general îmbătrânește și că dă inflamație, dar se produce si prin descarcare multa de insulina, pentru ca acolo exista un trigger, cand am glucoza crescuta in sange, vine si insulina din pancreas. Insulina, ca să înțelegeți, nu este hormonul care ia glucoza și o pune undeva, ci este hormon depozitant. El asta știe să facă, el nu știe să facă altceva. El ia glucoza indirect, nici nu se atinge de glucoză, se duce la receptorii de insulină și ca într-o ușiță bate, bună ziua, eu sunt insulina, trebuie să intre glucoza pe aici și face loc și intră. Asta dacă nu avem rezistență la insulină. Iar rezistența la insulină este o altă cauză a creșterii acidului uric și suntem într-un cerc vicios continuu de boli metabolice.

De ce ai povestit vreau să fac câteva precizări. Fructoza e dăunătoare când este în exces și în exces este atunci când o luăm din sucurile dulci. Ăsta este unul dintre motivele pentru care de acum încolo, când o să puneți gura pe un suc acidulat sau neacidulat, dar dulce, o să înțelegeți procesul care are loc în corpul vostru. Prea multă fructoză, fructoza aia într-adevăr nu are nicio utilitate, nu e nicio celulă care să folosească fructoza. Dar ficatul nostru poate să ia fructoza, adică el ia fructoza și o transformă fie în grăsime care să depune, fie în glucoză care poate fi folosită și de aceea fructoza poate fi utilă atunci când o consumăm din fructe. E greu să consume atât de multe fructe încât fructoza să îți dă uneze. În general, consumul de fructe este asociat peste toată lume cu beneficii pentru sănătate, nu mai ascultați prostii când au zis pe internet că fructele sunt fake, că au fost făcute. Într-adevăr, ele au fost încrucișate și încrucișate până au devenit foarte dulci, foarte mari, dar chiar și așa fructele sunt sănătoase. Sunt o alternativă foarte... sunt un desert, ar trebui să fie singurul desert pe care să-l mâncăm. Deci fructele sunt bune, dar fructoza aia din sucul de acidulat jumate litru, unde ai zahăr jumate, fructoza jumate, glucoză, e ca și cum ai mâncat două chile de cireșe și mănânci șase chile de cireșe într-un zi. Aia e fructoza care este dăunătoare și deja înțelegem. Aciduric, oxid nitric mai puțin, basil în sedilată. De altfel, spus.

Eu, aș zice că dacă cumva mi-ar da cineva să bea o sticlă de suc de fructe, aș bea-o. Numai că ar dura trei ore să o beau, pentru că am spus că este dependentă de doză și de concentrație, deci câte o gură la 10 minute, pentru că nu impactez ficatul ca să îmi crească așa de tare acidul uric. Corect. E.

Foarte, cumva, pare, din nou, o să zică lumea, wow, mă, dar tu vrei.

Să mori sănătoasă? Da, vreau să... Știi?

Dar chiar ne dorim asta, în realitate. Ce mi-a plăcut e că ai explicat prin acești neuropozi că există, în mod cert, o legătură directă între intestinul tău și creierul tău, deci creierul tău știe când ai mâncat cheesecake. Dacă ai mâncat cheesecake, tot corpul tău o să știe că ai mâncat cheesecake. Și ai vorbit despre cele 30 de plante. Vreau să fac o precizare. 30 de plante pe săptămână e pentru începători. Clar. 30.

De plante într-o zi. Eu reușesc fără discuție 30 într-o zi. Se poate 30 de.

Plante într-o zi și după aceea să variezi între ele. Eu am povestit la ultimul nostru, ultimă noastră conferință de la branch-ul despre longevitate, Despre acel shake pe care mi-l fac, vreau sa zic ca am evoluat de atunci si nu mai fac shake, cu date ca este o varianta buna daca n-ai timp si vrei sa... Vrei să trișezi un pic, vrei să mergi pe repede înainte, poți să faci asta. Dar am transformat acel shake într-o salată. Tot fac story-uri cu salatele respective, le puteți vedea la mine pe story. Și soția mi-a început să-mi facă salatele alea și mănâncă și ea și soacră mea face salate și zice că e mai greu să facă o salată de aia decât o ciorbă sau decât o tocăniță. Poate fi, pentru că sunt multe lucruri de tocat, dar salata pe care o fac eu are 30 de plante diferite. 10 legume diferite, pun 5 tipuri de mirodenii, 6-7 tipuri de nuci, alune si a mai departe. Am un borcan, ai povestit tu de acel borcan, il am si eu. Te duci la orice magazin, supermarket, hipermarket, iti cumperi 10 tipuri de seminte diferite, credeti-ma ca le gasiti. De floarea soarelui, de mac, de in, de canepa, de susan negru, susan alb, o sa va mirati cate seminte puteti sa gasiti. Toate intr-un borcan, le amestecati, l-ati pus peste salata, sunt deja 10 tipuri de plante. Și în felul ăsta poți să ai acele 30 de plante într-un tip de mâncare. Pui și năuți, poți să pui și un piept de pui făcut la grătar, poți să pui și un ou. Și aia numai e salată. E jignitor să numești salată. Aia este mâncare adevărată. Și reîntorcându-mă la echilibru și la ce trebuie să mâncăm, asta trebuie să fie mâncarea noastră non-negociabilă. Cumva, știi ce mi-am dat seama? Că oamenii de multe ori zic, eu mereu zic oamenii, dar de fapt oamenii ăia eram și eu la un moment dat, și aveam impresia că mănânc echilibrat. Recomandarea este să mănânci echilibrat, nu-i așa? Păi mănânc echilibrat, mai mănânc un desert. Asta e.

Recomandarea generală de la Medicina 2.0. Mâncați.

Echilibrat. Da, dar cum am putea să definim acest mâncat echilibrat? Pentru că dacă ar fi să mă gândesc că mâncat echilibrat înseamnă că am mai mâncat o prăjeală deep fried, am mai mâncat niște sarmale acolo, am sărit peste mic dejun, am băut un suc, că nu beau des, domnule, beau o dată la două, trei zile, am mai mâncat un desert jos și mai mănânc o salată o dată la câteva zile, care de fapt are trei plante și niște maioneză pe deasupra și se cheamă Caesar salad și e salată, nu? Dacă ar fi să ne gândim, să facem o transpoziție și să vedem cum ar arăta, de exemplu, în acest context un dialog echilibrat, înseamnă că ne-am întâlnit, ți-am dat un pumn, te-am pus pe jos, ți-am dat și un picior, te-am înjurat, ți-am dat mâna, te-am ridicat și ai înseamnă ce faci? Hai să te scuturi! Ăsta e un dialog echilibrat? Nu! Un dialog echilibrat înseamnă că ne-am întâlnit, ne-am salutat, vorbim pe rând, ne ascultăm, punem întrebări. Ăsta e un dialog echilibrat, transpozat în nutriție. O nutriție echilibrată înseamnă să mănânci plantele alea, să mănânci nu foarte mulți, să mănânci mâncare integrală. Ai vorbit despre etichete. Mi se pare super interesant cum ai deschis-o, că pe etichetă, într-adevăr, spunem ce e acolo, dar.

Nu spunem cum e prelucrat. Da, sunt foarte multe despre nutriție, pot să vorbesc o grămadă. Vă mai spun câteva lucruri foarte interesante, pentru că mi-aș cerut principii și probabil că vreau să vă vând niște unelte sau să vă spun niște unelte importante. Mi-a plăcut ideea cu fructe. Vă spun de ce fructele nu prezintă un real pericol chiar dacă au fructoză, pentru că ele au fibre. Și revin la ideea de fibre, pentru că asta este al doilea principiu pe care vi l-am spus. De 30 de grame de fibre pe zi suntem cu toți, mâncăm foarte puține fibre. La nivel general populațional, studiile epidemiologice spun că mâncăm foarte puține fibre. Fibrele înseamnă acel matrix din legume, din tot ce înseamnă plante, cerealele care au fibre, partea pe care nu o putem noi procesa, ci o procesează mai degrabă bacteriile noastre de la nivelul microbiomului și, de fapt, aș vrea să vă imaginați că mâncați pentru o sută de trilioane de bacterii pentru corpul noastră. Sunteți ca niște peturi, să vă imaginați. Copilului meu îi spun că are zece cățeluși în burtă, pentru aia trebuie să îi hrănească. și e foarte important să le dați de mâncare, iar ei nu se hrănesc cu altceva decât cu fibre. Aceste fibre, ei bine, fibrele solubile fac ca o plasă de pește, cele insolubile vin și acoperă și ochiurile, iar la microscopia electronică s-a văzut la nivelul stomacului și deodenului intestinal această plasă de siguranță, care știți ce face, cea mai mare calitate a ei este că încetinește viteza de absorție a zahărului. Deci dacă dumneavoastră veți mânca legumele la masă, primele, salata, întotdeauna această salată, vorbim mereu despre salată, veți fi destul de însiguranți apropo de multe fructe, dar recomandările să știți că nu sunt de a mânca multe fructe, așa cum românii mănâncă, mănâncă ușor seara, mănâncă platou de fructe, pentru că într-adevăr se absoarbe zahărul de acolo. Acest strat care se vede impactează foarte mult, pozitiv, acest spike glicemic. Ajungem să nu mai facem spike-ul glicemic, ajungem să avem o linie fluidă și nu mai descărcăm, de fapt, insulina. Pentru că insulina per se face și ea altă idee, face o mitoză la nivelul vaselor de sânge, printre multe alte lucruri pe care le face, cantitatea mare de insulină, proliferează, are niște citochine care fac rigidizarea vaselor de sânge și ne întoarcem că impactează celelalte boli, adică acest sindrom metabolic impactează neurodegenerativ toate vasele de sânge, putem face demență, putem face accident vascular cerebral, putem face boli, evenimente cardiovasculare. Vă mai spun câteva lucruri ca și pont. E bine să beți apă. Am primit foarte multe întrebări. E bine să beți apă înainte de masă. Dar poate că mai concret de atât, o să ziceți și mulți pacienți de ai mei, îmi spun, eu nu mănânc dulce. Eu mănânc sărat. Și le spun, sarea îngrașă. Există niște mecanisme foarte clare. Pe lângă faptul că îngrașă, ajung la același aciduric despre care vă vorbesc printr-un enzimatic foarte diferit. Să vă explic cum. Sarea pe care o îngerăm crește osmolaritatea, sau ca să vă explic, înseamnă concentrația sodiului, pentru că sarea e natriclor, crește concentrația osmolaritatea sodiului în sânge. Cu cât e mai crescută, spre exemplu și 2 milio small, dacă crește, Tensiunea arterială poate să crească și știți că sarea e incriminată, n-a produce tensiune arterială, crește cu 6 mm coloane de mercuri, doar ca să vă imaginați. Și aici o paranteză, consumul crescut de fructoză, doar dacă creșteți fructoza cu 10%, deci dacă mâncați mai mult zahăr cu 10%, tensiunea arterială crește cu 2 mm coloane de mercuri. Păi dacă într-o zi ați mâncat 3 cheesecake-uri, 3 bucăți, credeți-mă că ajungeți la, nu știu, de la 120 tensiunea, poate ajungeți la 130 tensiunea. Revenind la sare, Revenind la sodiu, această osmolaritate face niște procese enzimatice care se întorc la o fructoză endogenă. Deci nu e suficient că noi absorbim fructoza din zahăr, însă există o enzimă care transformă glucoza pe care o avem în noi cu toții și o stocăm în mușchi, o transformă în fructoză. Și această fructoză impactează aceleași reacții enzimatice și se duce la acid uric, care acid uric, vă povesteam, că face pe vasele de sânge rezistență și face tensiune arterială. Și atunci și sarea îngrașă, da? Deci sarea produce obezitate și e bine să le spunem pacienților, ca regulă generală și oamenilor, că un pahar de apă destul de mare, înainte de ceva sărat, nu o să crească această osmolaritate, vă previne de tensiune arterială și o să faceți o prezervare, o conservare foarte bună a funcției renale, pentru că după ce crește se osmolaritatea sării în sânge, săracurii nici se chinuie să elimine această sare și atunci îl hiperactivați. Doar cu un pahar de apă, o să preveniți, știți că se zice acele șase o pahare de apă pe zi, o să te țină slab. Era o vorbă la între noi medicii și chiar așa și e. Cine bea apă înainte și după masă, în general poate să ajusteze aceste procese metabolice care duc la modificările metabolice care ulterior impactează toate celelalte. Revenind la microbiom, aș vrea să-i dau atenția cuvenită. Credeți-mă, vă spuneam că nu rămâne nimic din ce se întâmplă în intestină acolo. Bacteriile noastre au nevoie de diversitate și de stabilitate. Doar dacă dați diversitate mâncând colorat pe lângă cele 30 de plante, vă rog, uitați-vă la culori. Alegeți culori diferite, cât mai variată alimentația cu plante să fie, și cât mai multe, evident, deja s-a spus. Mai am un singur asterisk aici, vă rog încercați să mâncați mâncare fermentată. Mâncarea fermentată se referă la mâncarea care conține culturi vibacteriene. Și vă dau un exemplu, avem o multitudine, de exemplu cel mai frecvent e chefirul dintre lactate sau iaurtul natural. Mâncarea fermentată înseamnă varză murată, înseamnă, cum zic, murături în saramură, dar atenție, vă rog, apă, sare, condiment și leguma respectivă nu altceva. Uitați-vă și în supermarket ce găsiți pentru că din nou ajungem la ultra procesate. Cei din UK au cei patru K, cei patru K, care inseamna kimchi. Kimchi sunt tot niste legume fermentate, tot in saramură. Al doilea K este de la kombucha. Dispunem de kombucha în România, puteți face acasă kombucha. E genială ca băutură, ajută foarte mult, îl recomand și studiile arată că combucia chiar diminuează simtomatologia din sindromul de colon irritabil. Următorul ar fi kefir și următorul, spun ei, crout, care înseamnă varza murată. De ce e atât de bună? Pentru că o să ziceți simplu, iau un probiotic și am terminat cu mâncarea fermentată, mai lasă-mă. Ei bine, există o diferență majoră aici. Probioticul face un pasaj la nivel intestinal. Și pasajul nu înseamnă colonizare, nu înseamnă că și agață să rămână în echilibru. Priviți microbiomul ca un ecosistem al pădurii amazoniene. Și ați văzut când a luat foc. Atunci era o problemă că a luat foc și nu numai asta. Orice specie care dispare modifică acest echilibru. Ei bine, probioticul, avem doar câteva bacterii în probiotice la dispoziție și am să vă și spun de ce. La nivelul colonului nu avem aer. E foarte simplu. Și o să zicem cum o să facem o recolonizare cu niște bacterii pe care le găsiți într-o capsulă în condițiile în care la nivelul microbiomului avem bacterii care nu suportă aer. E bine, bifidobacterium și lactobacilii sunt facultative aerobi, adică suportă un pic de aer și atunci am mizat, farmacologia a mizat pe lucrul ăsta, am reușit să punem în culturi foarte multe și, sigur, contează și concentrația și folosim aceste bifidobacterium. Toate probioticele care există avem aceleași tulpini, pentru că nu putem să punem achermansia care este anaerobă, care nu suportă aerul, este extrem de greu de cultivat și pus într-o capsulă.

În timp ce povesteai acuma, soția mea care e în sală îmi scrie că deja îmi imaginez că o să facem kombucha început de mâine. Știi care e ideea? Știi că.

Așa a zis bărbatii mei. Soțul meu.

A zis, vouă, o să facem și kombucha și farsă murată. Știi ce e interesant? Este că ăsta e un lucru care îți ușulează tot acest parcurs, pentru că poate nu faci nimic din tot ce auzi aici. Dar pe măsură ce începi să-ți toci salata aia cu 30 de plante diferite și să o consumi, Aici îți faci varza murată acasă, e atât de ușor de făcut. Pui sare, varză, apă și pui orice fructe vrei tu acolo, o lași o săptămână și aia e mâncarea ta fermentată. Poate începi să-ți faci kombucha. Măi, după ce faci efortul ăsta și te simți bine și îți dă așa, îți dă o verticalitate, efectiv începi să stai drept. Te simți bine și zici, mamă, uite, fac efortul ăsta, îl fac pentru mine. Chiar dacă dorează, mă simt eu mai bine. E terapeutic pentru mine. După aia ieși în oraș și îți iei un pahar de alcool și zici, ce fac aici? De ce îmi trebuie asta? Sau ți-a prins o țigară și zici, de ce e atâta efort? Și îl stric cu asta. Cumva toate lucrurile acelea, astea bune, încep să se potențeze. Știi că strategia asta.

Este folosită la copii, de a pune copilul să facă varză murată cu tine sau de a face kombucha și îi spui că e cu fructe și procesul ăsta este într-o educație culinară și nutrițională, nutriția clinică e folosit, procesul în care implici copilul să vadă cum se face mâncarea. Și dintr-o dată studiile spun că într-un timp destul de scurt copilul începe să mănânce mult mai sănătos. Da, deci diferența între probiotice și mâncarea fermentată este că probioticul vine cu niște bacterii, bacterii pe care deja le cunoaștem și face doar pasaj, de aceea trebuie să luați multă vreme și frecvent ca să faceți pasaj pentru un echilibru al microbiomului. Însă, mâncarea fermentată vine cu o chestie foarte faină, vine cu produșii de fermentație. care se întâmplă și la noi în intestină atunci când mâncăm fibrele. Imaginați-vă fibrele ca mâncarea pentru aceste peturi mici, pentru acești micropi. Ei se hrănesc cu fibrele și ei fermentează fibrele și fac niște substanțe care se numesc postbiotice. Mâncarea fermentată deja vine cu acizi grași, cu lanț scurt, aceste post-biotici, acest butirat. Și atunci, știți, pâinea, mi-a spus cineva, pâinea cu maia e băgată la cuptor și de fapt eu nu mai am nicio bacterie acolo. Ce aveți? Cum să avem bacterii? Nu, dar rămân produsele acestea de fermentare, butiratul. Și ca să vă spun doar butiratul și să vă spun în ce măsură e legat cu creierul și cum se întâmplă cu neuroplasticitatea, Butiratul, pe lângă faptul descărcat la nivel intestinal, la nivel colonic, pe lângă faptul că vă dă o stare de sațietate foarte bună, deci ați mâncat multe legume, acea salată, că o să revenim la salată și sunteți foarte sătui, o să vă dea sațietatea asta prin descărcarea glucagon-like peptide, GLP-ul 1, care este compusul asemănător ozempicului, că cu toți ați auzit de ozempic, și atunci o să aveți această sațietate. Dar butiratul mai face un lucru foarte fain, descărcat din fibre. Colonocitele sunt singurele celule de la nivelul corpului nostru care se hrănesc cu acest butirat. Restul se hrănesc doar cu glucoză. Energia noastră la fiecare celule vine din glucoză. Ei bine, colonocitele folosesc butiratul ca și energie. Budiratu impactează într-un mod direct creierul și neoloplasticitatea prin diversi mediatori, prin nervul vag. Și ca să înțelegeți cum influențează și starea de bine, serotonina, dopamina, se întâmplă 90% în intestin, de fapt, iar aici vine axa intestin-creier. Și ca să înțelegeți că este bilaterală, creierul influențează doar într-o măsură de 20% intestinul influențând 80% creierul prin acești neurotransmițători care, prin Activarea nervului vag ne dau chiar și stare generală proastă, depresie, n-am chef, lipsă de energie. Un alt principiu, ca să termin cu nutriția, o să fie acela că masa de dimineață a fost intens studiată și dacă am o clasă de mâncare sau o categorie de mâncare pentru care suntem nenegociabili cu ea, sunt proteinele și o să înțelegeți de ce. Dacă cu carbohidrații ne mai putem juca, Deci dacă cu fibrele, cu orice altceva, poate ne mai putem juca. Cu proteinele nu ne putem juca, pentru că ele sintetizează masă musculară, ajută la sintetizarea de masă musculară. Masa de dimineață a fost intens studiată și s-a arătat ca un mic dejun, savuros, zdravân, ca atunci când mergeam la coasă, cu proteine și fibre, fără dulce, în primul moment al dimineții, știți, mâncarea vestică, paharul de suc de portocale plus croasantul, Ei bine, în niciun caz, mâncare zdravă în dimineață impactează total numărul de calorii de peste zi și numărul de zahăr sau cantitatea de zahăr pe care o mănânci, energia din acea zi. Deci practic impactează toată ziua care urmează în față. Deci e.

Atât de important să avem un mic.

Dejun proteic. E foarte important. Un mic dejun și o masă cu proteine.

Și fibre foarte multe. Știi, abia am acoperit nutriția și deja ne-am apropiat de final. Cred că o să mai avem nevoie de încă un bun bine plus cu Regina Maria, Cristiana, să-ți notezi notes, remindere. Da, totuși... Am învățat lucruri importante și sunt lucruri pe care le putem pune în practică începând de astăzi, începând chiar de la masa la care mergeți. Studiați-o altfel, gândiți-vă la ea ca la o diversitate de legume, alegeți legumele de acolo, mâncați-le pe alea primele. Gândiți-vă în plus înainte de a vă pune acel biscuite sau acel tor pe masă. Totuși nu aș vrea să se încheiem înainte de a bifa și importanța screening-ului prin analize și aici vreau să zic că inclusiv eu mi-am luat niște țepe destul de mari pentru că am am avut de multe ori Stil de viață pe care îl consideram sănătos, mergeam la sală, mâncam o mâncare echilibrată și mă trezeam de fiecare dată când îmi făceam analize și-mi vedeam nivelul de colesterol, de hemoglobină glicozilată, de ApoB crescut, care erau la limita superioară și cumva analizele și sperie pe de o parte, dar pe de altă parte ne trezesc. Analizele e ca și cum te-ai uita la câtă benzină ai în rezervor, apropo de benzină. E ca și cum te-ai uita din când în când la rezervorul de benzină să vezi unde te situezi. Să nu-ți faci analize e ca și cum ai merge în gol fără să te uiți la acel rezervor. Ce analize recomand și când crezi că e... știm că e bine să le facem o dată pe an, dar cum crezi că e optim să.

Le facem? cât mai devreme posibil în screening, cât mai agresiv posibil. Există ghiduri care spun, după 40, după 50. Revin, vorbim despre medicină 3.0 și dacă vreți să mă refer la analize, analizele generale le vreau. Mi-ai pomenit de hemoglobina glicozilată, nu e suficientă, asta mi arată doar glucoza, nu o să mi arate starea ficatului cu fructoză și atunci trebuie să fac un complex mare de analize. O dată pe an aș face analize de fiecare dată când m-aș simți confortabil sau inconfortabil cu ceva și m-aș duce și aș face analize. Screening-ul agresiv arată foarte clar că pot să previn mult mai repede cu multe lucruri. Ai spus la început o chestie foarte interesantă. Să știți că chiar ține de foarte mult noroc. Nu m-aș fi apucat poate niciodată să vorbesc și să fac această medicină 3.0, că așa îmi place să spun. dacă nu aș fi pățit la un moment dat al vieții mele ceva care să mă ducă în acea căutare de soluții altele decât neapărat doar pastile sau doar altceva. Ideea de bază este că așa se întâmplă și în cancere. Studiat, pentru că n-am spus de a face parte din riscuri, studiat, genetica noastră este foarte puțin influențată sau influențează foarte puțin posibilitatea de a face cancer. Ca să finalizăm frumos că artea de față, sau Peter Attia care a scris că artea asta spune într-un context absolut, este doar ghinion, bad luck. Avem ghinion mult, s-ar putea să avem ghinion chiar la o vârstă foarte fragedă și să nu știm. Nu putem face decât un screening extraordinar de agresiv, începând cu toate specialitățile. Cancere, papa Nicolau, prostată. Metabolism, sindromul metabolic, care nu-i dăm importanță, aș căuta ecografie, aș face analize uzuale cu apolipoproteină B, aș face acid uric, aș căuta funcția renală, aș căuta să scap de această atoză hepatică, încărcare grasă, chiar dacă e de gradul 1. Aș interesa ce pot să fac să scap de ea, dar nu numai prin pastile. Pentru că vorbeam despre suplimente. Suplimentele sunt o unealtă. Dar avem două tipuri de oameni, cei care iau tone de suplimente și cei care nu iau pastile. Și atunci trebuie să fim echilibrați, trebuie să cerem un ajutor competent și trebuie să fim neutri să ne gândim că doar noi și majoritar doar de noi ține acest healthspan, această durată de viață și această calitate la o vârstă îndelungată. Și cred că analizele sunt.

Încă unealtă în plus, când te uiți la acele analize și vezi chiar și analizele simple, cum am zis, acel colesterol, acel nu știu ce, HOMAC, hemoglobina glicozilată, când le vezi că nu sunt în parametrii normali, poate să fie un concurs cu tine însuți să le îmbunătățești. Cauți să vezi ce trebuie să faci, o să vezi că o să recurgi la tot la acel somn, la exerciții cardio, la această alată pe care să o mănânci, la scăderea excesului caloric și a suprapoderabilității și făcând asta o să poți să gamifici sănătatea ta, făcând după aceea din nou întorcându-te la analize și bucurându-te că ai reușit să scazi acei parametri. Roxana, mulțumesc foarte mult pentru ce ne-ai învățat și avem acum timp pentru câteva întrebări. Dacă aveți întrebări, ridicați mâna, avem o colegă care o să vă aducă microfonul și puteți să adăsați.

Întrebări Roxanei. În concluzie, când mâncăm fructe și câte fructe mâncăm pe zi și dacă le putem pune la micul dejun și să mâncăm proteinele cu fibre la masa de prânz, că știți că doctorii se împart în cei care dau fructe dimineața și cei care dau fructe la altă dată, nu știu când. Nu știu cum se împart doctorii, dar eu vă zic ce spun studiile. Studiile spun că masa de dimineață nu trebuie să aibă prea multe fructe și dacă am fructe, trebuie să am, deși ele conțin fibre, ca să am total un control al fructozei și al glucozei care intră în corp, adică să fac o prevenție până la capăt, Ideea este ca întotdeauna aceste fructe să fie însoțite de alte fibre, că toată lumea mă întreabă de porigi, porigi plus semințe plus fructe de pădure și aș alege fructele de pădure în ideea în care aș vorbi de antioxidanți, pentru că pe scala ORAC trebuie să ne interesăm de aceste antioxidanți, ele sunt alt fel de mâncare pentru bacterii și alte minunății care fac mini farmacie corpului și atunci Antioxidantii le găsiți în fructe de pădure, nutriția clinică spune foarte clar că tot ce înseamnă mix congelat, pentru că congelat se menține și mai bine antioxidantul, de fructe de pădure au cantitate mare de fructoză, cantitate mică de glucoză, deci nu mă impactează foarte tare. Nu micul dejun, doar fructe, acea banană de dimineață. În niciun caz o să am un spike glicemic, banană ai bogat în zahăr. Deci dimineața am nevoie de proteină, pentru că în decursul zilei voi face sinteze de masă musculară, dacă vreodată mă apuc zdravând de sport și chiar mă duc la sală. Pentru că pe lângă axa intestin creier există o axă care se numește intestin mușchi, este dovedit acum și de fapt avem axe din astea foarte zdravene și sinteza de masă musculoare se face doar cu proteină și masa de dimineață trebuie să aibă întotdeauna proteine și spuneam că e nenegociabilă ideea de proteină și fibre. Și atunci fructul când se mănâncă? În general ca desert, așa cum a spus Mihail, și vă recomand ca desertul în general să-l aveți după masa de prânz. După ce masa de prânz are salată în componente, să am fibre, să pot să-i inhib sau să fac mult mai lent absorpția de glucoză și de fructoază. Și merge orice fruct sau doar kiwi și ananas care se pot.

Mânca oricând? Merge orice fruct. Ca asterix la tot ce ai spus, trebuie să știm că fiecare corp este diferit, iar nutriția și în special studiile pe nutriție sunt foarte greu de făcut, pentru că suntem atât de diferiți genetic, ca și activitate, ca și compoziție corporală și e foarte greu să vii cu un sfat precis, așa că mereu trebuie să te întorci la corpul tău, să-ți dai seama ce simți, ce activitate faci și când se potrivește ce fruct pentru tine. Acum, ca regulă de bază, dacă vreți să mai aducem o regulă de bază și o puteți nota, dacă vrem să mâncăm sănătos, trebuie să mâncăm așa, ouă, carne slabă, legume, fructe, semințe, nuci, mirodeni. Atât. N-am zis pâine, n-am zis covrici, alea trebuie să le extruim. N-am zis mâncare procesată. Asta e tot ce mâncăm. Și 80% din tot ce mâncăm ar trebui să fie aceste legume plante. Dacă mănânci în felul ăsta și ai mâncat salata aia și chiar și, nu știu, s-a făcut seară și vrei să mănânci fructul ăla, fructul ăla e un fel de desert, e un indulgement așa pentru tine. Zici, mamă, hai că mă răsfăț acum și o să mănânci acel khaki sau acel kiwi sau.

Două kiwi sau o banană. Ok, dar.

Dacă ai mâncat doar ce am enumerat eu și ajungi seara să mănânci acel khaki și ăla este răsfățul tău, cred că ai atins o nutriție optimă și cred că în acea situație nu trebuie să te mai gândești. Stai un pic, când trebuie să.

Mănânci acel khaki? Există o regulă, pe care o spun oamenii de știință, 80 cu 20, adică 80% încerci să faci nenegociabili lucrurile bine și 20% ai dreptul să faci lucrurile mai puțin bine sau cu răsfățul corpului tău în funcție de ce simți, astfel încât să poți ajunge tot acolo chiar dacă ai fi 100%, dar nu mai puțin, adică 80%. Și aș.

Adăuga faptul că ăla 20% în care te răsfeți nu este tort cu chipsuri și cu cartofi prăjiți, ăia 20% poate să fie fructele. Deci răsfoțați-vă 20% cu fructe când doriți, fără să mai gândiți când trebuie să le mâncați. Roxana, îți mulțumesc din suflet pentru a doua conferință la care la care vorbesti și am învățat din nou lucruri pe care le-am notat. Bart, da, o să facem kombucia de mâine, să știi, te-am zis de acum. Bine, Roxana, mulțumim mult de tot!