Scrisul într-un jurnal e o practică terapeutică, care ajută în reducerea și clarificarea gândurilor.

Cum poate scrierea, autocunoașterea, exteriorizarea să ne ajute în autovindicare? Cum te-a ajutat pe tine în primul rând? Arta are primul stadiu terapeutic la tine in camera si ulterior, cand intervine autocritica si asa mai departe, o scoti in lume si incepi sa-i impui niste reguli. Si mi se pare ca foarte multa lume vede ca am scris niste chestii, mama, trebuie sa le arat oamenilor. Cand poti, literalmente, daca ai un job intr-un birou, sa scrii acele lucruri si sa nu trebuiasca automat sa gata sunt artist. Nu, mi-am scris niste ganduri care sa ma ajute sa trec peste ziua pe care am avut-o astazi. E fixul mecanismul ăsta de a scrie tip jurnal, care unor se-ar putea să transforme și într-o chestie artistică, nu ar trebui să o facă doar artiștii. Pentru că mi se pare că începi să te observi, vezi cum reacționezi la chestii, vezi cum ți-a alunecat gândul ăsta care, în mod normal, dacă l-ai fi scos pe gura acum, ar fi sunat altfel. Dar aici sună altfel, știi? Poți să ajungi să te simți artist la un moment dat, să devii artist, să faci chestii. Dar în cel în urmă se rezumă la îmi scriu gândurile ca să pot să trec peste ziua asta.