Simțim la fel emoțiile, indeferent de gen. 👨‍⚕️☝️

În tot ceea ce presupune o educație făcută în această perspectivă a egalității de gen, ce se dorește de fapt este să ducem către copiii nu știu cât mai multe șanse și oportunități, astfel încât ei să aibă opțiuni. Până la urmă este vorba despre șanse egale, până la urmă este vorba despre sănătate și sănătatea emoțională și o să explic imediat, și un soi de stimă de sine, competență și autonomie și o să explic și asta. Socializarea aceasta de gen o facem cu copiii noștri și a fost făcută și cu noi, inclusiv din perspectiva trăirii emoțiilor. Sunt foarte încurajate și foarte bine tolerate social emoțiile de teamă, de anxietate, de tristețe, de melancolie în rândul fetelor. Sunt foarte bine tolerate și acceptate social emoțiile de furie și frustrare în rândul băieților, cu toate comportamentele care decurc de aici. Un băiat e ok să fie furios și să lovească, pentru că așa fac băieții.

Nu mă am gândit la asta, dar să știi că așa Așa este. Adică în liceu, mi-aduc aminte, era foarte normal să fii băiat, să răstorni cu un scaun, să fii furios.

Iar în momentul în care o fată face asta, este mult mai taxată social. Ești și fată pe deasupra. Cum să te înfurii? Să vedem un băiat trist, să vedem un băiat că plânge. Din noi există o taxare socială a acestor lucruri, iar pe termen lung există niște costuri pe sănătatea emoțională, pentru că toată tristețea, toată teama, toată rușinea pe care un băiat nu o poate pune în cuvinte și în comportamente, pentru că va fi taxat social. Nu-i frumos? Ce fel de băiat ești tu? Toate acestea de obicei se transformă în furie?