Tratamentele moderne pentru slăbit | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu prof.dr. Cătălina Poiană

Pacientul cu obezitate nu trebuie stigmatizat. Este ca și cum îi spune unui pacient cu depresie, înveselește-te.

Eu sunt mâncăcios.

Obezitatea nu înseamnă simpla greutate corporală crescută. Sunt deschise peste 200 de complicații pe care obezitatea neevaluată și netratată le poate aduce după sine.

Dacă am un tort în frigider, îl termin, să știți.

Cu biologia e greu să te lupți. 50% din persoane reușesc să-și mențină o scădere în greutate semnificativă pe o perioadă de, să zic, un an de zile.

Care sunt soluțiile în acest caz?

Nu te trata după internet. Acest lucru este foarte periculos. Kilogramele și nu esteticul sunt cele care ne îngrijorează pe noi, ci ce aduc aceste kilograme. Beneficiile acestor medicamente pot să fie și dincolo de scădere în greutate. Ajută la creșterea senzației de sațietate și reducerea fomei. Tendința de a consuma alimente nesănătoase scade.

Care sunt rezultatele reale la care se poate aștepta un pacient?

Mesajul cu care trebuie să plecăm foarte clar din această discuție este că.

Omule, te salut! Dr. Mihaila aici, un nou episod boabe de cunoastere, un episod mare pentru ca vorbim despre obezitate si ce in ce mai multi oameni in jurul nostru spun, nu inteleg ce se intampla cu mine, ce se intampla cu corpul meu, parca ultima vreme am fost mai stresat si am inceput sa iau ingreutate, m-am ingrasat, trebuie sa fac ceva, mananc foarte mult. și considerăm în continuare, în mod greșit, obezitatea ca pe o lipsă de voință și vreau să-ți recunosc că și eu mă surprind, având această reacție, știind toată știința din spate, mă surprind atunci când văd un om care are această boală cronică și sufler de obezitate să mă gândesc că, măi, dar de ce nu s-ar opri din mâncat? Organizația Mondială a Sănătății, chiar și Comisia Europeană în 2021 recunosc obezitatea ca fiind o boală cronică, care trebuie tratată exact ca o boală cronică, dar noi întârziem să o tratăm în acest fel, așa că trebuie din nou să deslușim informații despre obezitate și să înțelegem, odată ce înțelegem mecanismele din spate, O să reușim să-i privim pe cei peste 20% dintre români care sufără de obezitate, ca pe niște pacienți care au o boală cronică pentru care au nevoie de ajutor. Iar discuția de astăzi o să fie și sunt onorat să o am în rături de mine pe doamna profesor Cătălina Poiană. Este profesor universitar, medic, primar, endocrinolog. și este șeful disciplinei de endocrinologie la Institutul Național de Endocrinologie C.I. Parhon, parte din Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila. Și înainte de a o să o alăt pe doamna profesor, vreau să menționez că acest podcast este susținut de compania Nova Nordisk, căreia îi mulțumesc. Această discuție, atenție, are scop educativ. Dacă ai nevoie de tratament, este esențial să te vadă un medic specialist care să te îndrume. Așa că haideți să începem. Și doamna profesor, bine ați venit la Boabe de Cunoaștere. Mă bucur să vă am și la Boabe de Cunoaștere, până că la medicul ați fost deja. Mulțumesc.

Pentru invitație și mă bucur să fiu aici și să discutăm despre un subiect atât de fierbinte. Corect.

Vorbim despre obezitate și plecând de la... adică vorbim despre obezitate și ajungem să vorbim din nou despre hormoni. La Medicul, când ați fost din nou într-o discuție despre hormoni, aveam o mașină foarte mare unde aveam tot felul de analogii ce hormon ce parte a mașinii este. Acum vorbim despre obezitate și Sunt curios, de-asta ce le spuneți oamenilor când ei au impresia, fie în legătură cu ei, fie rudele care vin cu ei, când oamenii au impresia că ei sunt de vină pentru obezitate, că mănâncă prea mult, că nu se pot abține și asta îi duce la obezitate. Da.

Cred că de aici a trebuit începută discuția și ceea ce trebuie schimbat atât în mentalitatea noastră a medicilor cât și în mentalitatea pacienților sau persoanelor cu obezitate, este că obezitatea este o boală, este o boală cronică și aș mai adăuga încă două lucruri, o boală cronică progresivă și recidivantă, acest lucru însemnând că dacă nu o tratăm și dacă nu o evaluăm cum trebuie, ea se poate agrava și poate atrage după ea foarte multe complicații. La ora actuală sunt deschise peste 200 de complicații pe care obezitatea neevaluată și netratată nemenejuită le poate aduce după sine și poate cel mai important aspect este că Paradigma trebuie modificat în sensul că pacientul cu obezitate nu trebuie stigmatizat, pacientul cu obezitate nu trebuie învinovățit pentru ce îi se întâmplă. Nu poți să rezumi problema obezității și discuția ta cu pacientul la îi spune mănâncă mai puțin și mișcă-te mai mult. Este o abordare total greșită. Este ca și cum îi spune unui pacient cu depresie, înveselește-te. Sunt o serie întreagă de factori biologici și aici ne întoarcem la ce spuneați mai înainte, hormonii, pentru că hormonii intervin într-un element foarte important și anume în reglarea echilibrului energetic al organismului, pentru că de fapt obezitatea este o boală în care apare un mare dezechilibru între aceea ce se numește aport energetic și consum energetic. ori această reglare se face la nivelul sistemului nervos central și în această reglare intervin foarte mult hormonii. Comportamentul alimentar este de asemenea reglat la nivelul creierului și sunt mai multe componente care intervin. Este o componentă pe care noi o numim homeostatică, este cea care se închide într-o parte a creierului care se cheamă hipotalamus și unde o serie de hormoni ne dau senzație de sațietate, iar alți hormoni ne produc foamea. Spre exemplu, sunt hormoni de tipul ingretinelor care ne dau sațietate, sunt hormoni de tipul GH relinei care ne cresc foamea și echilibrul dintre acești hormoni se închide la nivel hipotalamic. Și.

Apare un dezechilibru al acestor hormoni la persoanele care sufră de obesitate. Revenind la diagnostic, Cum pui diagnosticul de obezitate? E vorba doar de cântar? E vorba de slăbit, îngrășat, fără control? Cum îți dai? Cum te partajezi, de exemplu? Cred că vă dau un exemplu simplu. Eu sunt mâncăcios. Adică dacă... Și pot să recunosc că mă controlez. Și cunosc oameni care n-au absolut nicio problemă cu mâncarea, care mănâncă, se satură, nu se gândesc la mâncare. Eu, de exemplu, Încerc să mă țin sub control și reușesc. Nu mă gândesc constant la mâncare cum se întâmplă în cazul persoanelor care suferă de obezitate și o să vorbim despre acest food noise, există acest termen de food noise când efectiv tot timpul te gândești doar la mâncare, dar sunt foarte pofticez. Încerc să nu mănânc cât trebuie, încerc să nu mănânc cât aș vrea. Dacă aș mânca cât aș vrea, aș începe să ia o greutate. Care-i diferența între o persoană ca mine și o persoană care ajunge în final la obezitate orice ar face? Și cum se pune concret diagnosticul? Simplist.

Dacă vrei să pui un diagnostic de supraponderă sau de obezitate, calculezi ceea ce se cheamă indice de masă corporală și vezi dacă te încadrezi în limita normalului, dacă te încadrezi în limita de a fi supraponderal sau dacă indicele de masă corporală este peste 30. kilograme pe metru pătrat, atunci vorbim deja de obezitate. Dar obezitatea nu înseamnă simpla greutate corporală crescută. Pentru că tu poți să ai o greutate corporală la limita superioră, dar să fie deja complicații ale acestui exces ponderal sau poți să ai kilograme chiar în plus, dar aceste complicații să nu existe. ceea ce înseamnă că obezitatea nu poate fi redusă strict la un număr de kilograme, practic obezitatea este o boală a excesului de țesut adipos și acest exces de țesut adipos poate să aibă numai efecte mecanice, dar poate să aibă mult efecte funcționale. Când excesul de țesut adipos, în special cel visceral, pentru că depinde foarte mult unde este așezat acest tesut adipos, unde este așezată această grăsime, zona, cea mai detemut, este zona viscerală, zona abdominală, deci când ne crește circunferința taliei. și când adunarea acolo sau acumularea acolo a unui exces de țesut adipos, dacă atinge un nivel critic, excesul poate să meargă în alte organe și acolo să aibă un efect lipotoxic, adică să determine afectarea funcționalității acelor organe. Și asta se poate întâmpla la nivelul ficatului, la nivelul pancreasului, la nivelul inimii, la nivelul vaselor și deja de aici încep să curgă complicațiile. Deci evaluarea pacientului cu suprapondere sau cu obezitate nu trebuie să se rezume doar la excesul de kilograme sau la calcularea indicelui de masă corporală. Obezitatea trebuie privită dincolo de acest indice de masă corporală care la ora actuală este o unealtă care doar ne ajută să încadrăm pe categorii pacienții. Din acest considerent, ce spuneați la început, îndemnul de a trimite un pacient la o evaluare medicală înainte de a începe un tratament este un element foarte important pentru că doar specialistul poate să evalueze dacă este un simplu exces de țesut adipos sau dacă acest exces de țesut adipos are deja consecințe și în funcție de organele care sunt afectate și funcționalitatea căror organe este afectată Pacientul trebuie văzut în ceea ce se numește echipă multidisciplinară, pentru că fiecare trebuie să-și vadă de bucățica lui, dar în același timp pacientul nu poți să-l faci felii. Pacientul trebuie văzut ca un întreg. În momentul în care pacientul se adresează medicului de familie sau specialistului endocrinolog sau specialistului diabetolog Pentru problema obezității, acesta face o evaluare a posibilelor complicații și atunci orientează investigațiile pe toată această linie. Credeți.

Că avem nevoie de o specialitate nouă care se ocupe de obezitate? un obezitolog sau cum am putea să spun, un specialist de obezitate? Este.

Greu. Cred că cel mai bine este să identificăm acei medici de diverse specialități care sunt dispuși să se ocupe de problema obezității. Așa aș pune mai degrabă problema. Da, ațezisat un lucru bun. Obezitatea este o boală orfană. Ea nu are o specialitate care să-i fie dedicată ei și din cauza asta poate chiar și în programele de învățământ Nu se discută atât de mult despre obezitate pentru că cade între specialități sau cum era în povestea cu copilul cu multe moașe, rămâne cu guricul netăiat, așa de aici. Pentru.

Că te duci la diabetolog și îți tratează un pic de diabet, îți dă un tratament, te duci la gastroenterolog, te rezolvă cu poate cu tranzitul intestinal, dar obezitatea rămâne acolo. Îți.

Dau un exemplu. Deci eu sunt endocrinolog. La mine vine, spre exemplu, o persoană care are sindrom de ovar polichistic, care este o complicație obeistății. Poate fi și o complicație obeistății și dacă ea vine la mine pentru că are tulburări de ciclu menstrual sau pentru că are infertilitate, deci nu poate să rămână însărcinată, și eu văd că este și cu obezitate și încep să discu de problema obezității, trebuie să explic de ce, pentru că altfel întrebarea următoare este, eu am venit la dumneavoastră pentru asta și dumneavoastră mă întrebați despre kilogramele mele în plus, deci e foarte importantă. Apare.

Rezistența asta la pacienți când vin pentru o altă problemă cauzată de obezitate și le aduceți la cunoșință că au obezitate? Asta.

Dacă nu reușești să stabilești acel culoar de comunicare cu pacientul și care este cel mai important. Pentru că dacă reușești să deschizi, să zic așa, acel culoar de comunicare cu pacientul în care să-i poți explica faptul că deja obezitatea sau kilogramele în plus pe care le are, că deja și cuvântul obezitate de multe ori este stresant pentru pacient și îl poate percepe ca și pe o vină pe care i-o aduci, spunându-i și neexplicându-i suficient, poate să perceapă că tu îl învinuiești pe el, că din cauza excesului ponderal are problema de sănătate pentru care ți s-a adresat. Cel mai important lucru este să reușești să-ți nuanțezi dialogul cu pacientul în așa fel încât să înțeleagă faptul că ești partenerul lui în acest drum lung pe care l-ai de parcurs cu un pacient cu obezitate, că nu este singur pe acest parcurs, că ești acolo să-i răspunzi la întrebări, că ești acolo să-l faci să înțeleagă că are multe alternative în a-și controla obezitatea, dar că acest lucru se poate face doar în echipă. și că dincolo de stilul de viață, pentru că stilul de viață nu rezolvă toate problemele, stilul de viață rezolvă problemele la o persoană normoponderală, la tine, spre exemplu, tu dacă îți impui să te oprești din mâncat, poți să o faci pentru că ești normoponderal și pentru că la tine mecanismele despre care vorbeam, hormonale, hormonii transmit niște mesaje către creier în permanență. Există.

O zonă în care poți totuși lucra cu voința? Când îți dai seama că ai pierdut lupta? Când ar trebui un pacient să-și dea seama că nu mai e vorba de voință și sport? Încă.

Ceva. Vezi, eu am folosit termenul de stil de viață și tu ai vorbit despre mâncare și sport. Ei, stilul de viață înseamnă mult mai mult. Stil de viață înseamnă evitarea stresului, care este unul din factorii importanți externi care pot să interfere cu mecanismele care reglează atât echilibru energetic și comportamentul alimentar, Ritmul veghe-somn, apar foarte multe probleme la pacienții care lucrează în ture, care nu-și respectă acest ritm veghe-somn, pentru că din nou ne-ntoarcem la hormoni și nu pentru că sunt eu endoprinolog. Dar sunt situații în care, spre exemplu, durata somnului se reduce dramatic și dacă constant ajungi să dormi sub 4 ore pe noapte, se produce acest dezechilibru, tocmai la nivel hipotalamic despre care vorbeam anterior, între hormonii care îți dau foame și hormonii care îți dau senzația de sațietate, de sătul, în favoarea celor care îți dau foame și se modifică și componentele metabolismului energetic și atunci crești mult mai ușor în greutate. Eu.

Pot să confirm asta și cred că foarte mulți oameni îmi pot confirma, dacă am dormit prost, am lucrat toată ziua, Mănânc mai mult. Dar nu mai sunt stresat. Adică vin acasă, nu mai sunt stresat. Relaxarea aia îmi dă o foame de lup, dar nu de... Nu-mi vine să mănânc o oaie, cum i-ar veni unul lui lup, mi-mi vine să mănânc toată ciocolată pe care o am. Adică pot să mănânc două ciocolate din acelea împachitate. Dacă am un tort în frigider, îl termin, să știți. Și am o stare de bine. Dar cum explicăm, adică ce se întâmplă concret la nivel hormonal, ce hormoni se secrete și îmi dau această poftă de năstăvelit, de dulciuri? Spunem.

Așa, comportamentul alimentar se reglează, la nivelul creierului, în trei zone diferite. partea de homeostazie, de reglare, adică acel echilibru între foame și sațietate se face la nivelul hipotalamusului și spuneam că sunt hormoni care îți dau senzația de sătul, cum sunt incretinele, cum e amilina, sunt mulți hormoni cu niște denumiri, poate nu foarte prietenoase, sau alți hormoni cum e GH și Lina care îți dau foame. Această zonă a componentei de homeostazie, deci de menținere a unui echilibru constant, să zic, între foame și lațietate, de cele mai multe ori se poate controla prin farmacoterapie. O altă componentă însă a comportamentului alimentar este componenta hedonică, adică plăcerea cu care mănânci sau dorința de a mânca anumite alimente și această plăcere de a mânca, de a savura alimentele, mai ales cele interzise, se cheamă componentă hedonică și ea se reglează în altă zonă a creierului care se cheamă sistem mezolimbic și acolo sunt alți hormoni care sunt implicați. Vezi că tot la hormoni ajungem. Spre exemplu dopamina este un hormon care este implicat în această zonă și aici de foarte multe ori poți să intervii prin consiliere psihologică de a putea controla unele lucruri. Și mai este încă o componentă a comportamentului alimentar cea executivă, cea de a mânca. Și aceasta o poți controla cel mai ușor prin stil de viață. Bine, toate componentele se intrică între ele. Nu.

Pe aia nu o pot controla. Adică, tocmai pare atât de simplu. Doamne, nu lua cecoloața aia, dar efectiv o.

Să ajung să pleci de casă să o iau. Cea de-a treia componentă a reglării comportamentului alimentar se face în altă zona creierului la nivelul lovului prefrontal. Deci, lucrurile sunt complicate și ele se întrepătrunt. Nu putem să facem niște delimitări clare. Pot să intervin însă mult mai mulți factori. Pot să intervină, deci, factorii biologici, hormonii despre care am tot vorbit. Pot să intervină factorii de mediu și aici când vorbesc de factori de mediu nu mă refer doar la stres, nu mă refer doar la stil de viață, mă refer și la disruptori endocrini, acele microparticule. Și am să vă dau un exemplu concret. Folosim toți PET-uri, sticle de plastic. cele mai multe dintre ele sunt de unică folosință. Dar dacă într-o sticlusă, uite, cum o ai tu pe cea? Tu ai una de sticlă sau de apă? De plastic. Nu.

E de plastic. E de plastic. M-ați făcut de râs. Dar trebuie să le schimbăm, trebuie să le luăm de alea de sticlă. Așa. Am acasă, am numai de astea de sticlă, aici le avem pe astfel. Una.

De plastic, dacă tu după ce ai terminat-o, ea era de unică folosință, dar dacă după ce ai terminat-o nu o arunci la cu noi. și pui în ea cafea fierbinte și o iei, se eliberează un disruptor, o chimicală, un bisphenol care, acumulat, dă foarte mult rău. Și acești disruptori endocrini care intervin în noi aceste microparticule pot să aibă pe termen lung foarte multe repercursiuni în domeniu infertilității, în domeniu obezității, în domeniu riscul de apariție de cancer.

Pe platforma noastră drmihail.ro avem un podcast despre plastic, microplastic, nanoplastic cu profesorul Țincu, unde ce am aflat cu stupoare este că, ok, te ferești de plasticul din sticlă, e foarte bine să faci asta, te ferești de plasticul din paharele de takeaway de cafea, Dar, în final, ajunge foarte mult plastic în mediu și apa obișnuită pe care o beem are plastic și fructele au plastic. Dar nu.

Numai atât. Spre exemplu, produsele cosmetice, produsele de higienă personală. Cu cât sunt mai parfumate și mai colorate, conțin mai mulți disruptori endocrini. Sau vasele, vasele pe care le folosești la bucătărie. Dacă ele ajung să se zgârie, și le folosești foarte mult, deja eliberează, asemenea, disruptori endocrini. Credeți că disruptorii... Opseaua din.

Pereți. Credeți că acești disruptori endocrini sunt una din cauzele principale pentru, să zic, epidemia de obezitate pe care o avem în lume? Nu, nu.

Nu. Contribuie, contribuie. Nu poți cuantifica, nu poți să dai vina pe ceva. Deci, mediul, biologia, genetica, unele medicamente pe care le iei, sunt foarte multe elemente care contribuie. Este o etiologie multifactorială și felul în care se intrică și se combină sau se potențează acești factori de risc sau cauze care duc la apariția obezității este importantă, pentru că poți să ai și o predispoziție genetică și atunci unele lucruri care pe tine te afectează, pe mine poți să nu mă afecteze. Aici e.

Foarte interesant și ați povestit că în creier sunt cel puțin trei zone diferite care sunt controlate hormonal, vorbim de zona aceasta de sațietate, de foame, de poftă, vorbim de o altă zonă... Poftă e separat, e hedonică. Poftă este hedonic, deci una este de foame, alta este de poftă care e zona hedonică, asta alta e zona de control, executivă. M-am dus.

Și am luat cutia de ciocolată. trei zone.

Controlate hormonal, dar cum funcționează zonele astea e dat de genetică și din nou mi s-a părut atât de interesant când am văzut o schemă la o prezentare dintr-o lucrare științifică, o să o și lăsăm. Avem lucrare științifică, o să lăsăm o descriere a acestui material, unde se pare că foarte multe, nu știu dacă majoritate, foarte multe din genele obezității de fapt se găsesc în creier. Sunt cele care controlează creierul. Da, dar.

Trebuie să știți că mecanismele funcționează cam la modul următor. Spre exemplu, mănânci și după ce mănânci, de la nivelul intestinului se secretă incretine care transmit către creieri mesaje, așa cum, spre exemplu, insulina din pancreas sau leptina din sesutul adipos transmit de asemenea informații către creieri, deci în permanență Aceste semnalizări induc creierului situația în care ești și mecanismele se activează. Și am să vă dau cel mai concret exemplu. În momentul în care eu încerc să slăbesc, eu sunt supraponderat și țin o dietă și slăbesc. Din păcate, o slăbire semnificativă de 10% din greutate reușesc să atingă un procent mic de persoane, undeva să zic 1 din 10 persoane. Dar și mai grav este că undeva 5-10% din persoane reușesc să-și mențină o scădere în greutate semnificativă pe o perioadă de, să zic, un an de zile. Adică dacă.

Dintr-O mie de persoane, o sută o să reușească să slăbească și din aia o sută doar zece vor putea menține. Adică foarte.

Puțin. Foarte puțin. Și am să vă spun de ce. Pentru că din nou organismul nostru și-a creat niște mecanisme de adaptare. Și aceste mecanisme de adaptare nu sunt rele. Pentru că așa am supraviețuit ca specie. Pentru că nu aveam tot timpul acces la alimentație și atunci organismul își reglează aceste lucruri dar în momentul în care ai scăzut în greutate Organismul percepe acest lucru ca pe un pericol și atunci el încearcă să-și activeze mecanismele de a reveni la ce considera el că este echilibru. Dacă cineva.

Ne-A ascultat acum și suferă de obezitate, deja înțelege că are în biologia lui niște mecanisme foarte puternice care încearcă să-l salveze de la moarte. El, corpul nu își dă seama dacă e foamete, dacă e război sau dacă e dietă. Și atunci.

Organismul ce face? Modifica acei hormoni. și pe cei care îți dau sațietate îi reduce, pe cei care îți dau foame îi crește și mai mult decât atât umblă și la reglarea metabolismului energetic și scade rata metabolismului bazal, adică consumul energetic al organismului în condiții de repaus. Cu alte cuvinte, chiar dacă mănânci mai puțin, adică acel puțin este mult mai eficient folosit în organism pentru că scade consumul energetic, pentru că organismul se adaptează și asta face ca chiar dacă ai scăzut în greutate să recâștigi și chiar să te duci mai sus decât erai când ai plecat pentru că aceste mecanisme ale organismului sunt foarte eficiente. Pentru că sunt mecanismele care ne-au ajutat de-a lungul deceniilor să supraviețui și secolilor să supraviețuim ca specie umană. Deci cu biologia e greu să te lupți. Toate aceste argumente sunt în favoarea faptului că obezitatea este o boală cronică, progresivă și recidivantă.

E o bolă cronică, asta înseamnă bola cronică, nu prea ai cum să o vindeci, rămâi cu ea deși trebuie să o ții.

Sub control. Ai hipertensiune arterială. Consider că dacă ai luat un medicament anti-hipertensiv și ți-ai controlat tensiunea arterială, trebuie să oprești tratamentul. Ai o dislipidemie și iei un hipolipemiant. Iei tratamentul, s-a corectat, dar dacă oprești tratamentul, lucrurile revin. Așa se întâmplă și în cadrul obezității. sau un.

Alt exemplu pe care l-am auzit de la profesorul Copăescu, ai Parkinson, iei tratament, nu mai ai simptome, nu oprești tratamentul, adică îl continue. Ca orice boală cronică, ea necesită tratament cronic și acum având acest substrat, biologic pe care le-am înțeles, încerci să slăbești din greutate, corpul dereglează acei hormonii, îți crește hormonii care te fac să-ți fie foame constant, îți scade hormonizație tății, așa apare ceea ce se cheamă zgomot alimentar sau food noise și aici e diferența între persoanele care au mâncat, ai mâncat dimineața și nu te mai gândești la mâncare decât la prânz. Ai mâncat.

La prânz, sau altfel, te gândești la mâncare când ți se face foame și intervine acel mecanism de homeostazie. Ți se face foame, mănânci ceva. Când este acel zgumot alimentar, atunci practic tu ești obsedat de problema mâncatului și indiferent ce faci, te gândești că totuși trebuie să și mănânci și mai ales îți poftă de alimente nesănătoase. Și ai.

Treabă în oraș, ești pe stradă, miroase a merdenele, miroase a pizza de la colț și fiind acel zgomot alimentar și având acea foame constantă, te gândești în continuu la mâncare, probabil că ți-e aproape imposibil să nu te oprești la colțul străzii și să-ți cumperi din acele mâncări care sunt super ultra procesate. Și de.

Fapt cred că această discuție pe care o avem astăzi este mai mult decât binevenită pentru că cifrele care se anunță pentru următoarea perioadă în ceea ce privește obezitatea sunt într-adevăr înfricoșătoare. Și în cel mai recent atlas de obezitate care a apărut în acest an, cifrele duc către valori care spun că înspre anul 2035, unul din patru adulți la nivel mondial va avea obezitate. este o dublare a numărului de persoane adulte care vor avea suprapondere sau obezitate până în anul 2035. Se preconizează și un lucru poate și mai alarmant, creșterea obezității la copil, creșterea cu 100% a obezității la copil către anul 2035. Și să știți că aceste cifre sunt la fel de îngrijorătoare și pentru România. În anul 2025, practic, cifrele de prevelență arată că Undeva la 70% din populația adultă are suprapondere sau obezitate și obezitate curată aproape 40% din populația adultă și aceste cifre sunt în creștere, deci trebuie să facem ceva astăzi, eventual ieri, nu mâine. Cumva sunt.

Cifre, dar trebuie să înțelegem, sunt cifre în spatele cărora stau oameni care suferă și cu atât mai mult avem nevoie de astfel de discuții, avem nevoie de astfel de informații și avem nevoie de soluții, așa că am o tonă de întrebări și cred că avem nevoie de o tonă de podcasturi ca să înțelegem în final că obezitatea nu este o lipsă de voință, este biologie curată. Odată ce ai înțeles-o îți dai seama că trebuie să țintești biologia pentru a ține boala asta sub control. Totuși, obezitatea de multe ori e privită ca pe o problemă estetică. De estetică și de cum te simți, ai vrea să mai scazi în greutate ca să poți să mai alergi, să te duci la plajă, să stai bine rochea de acum 5 ani. De ce e mai mult decât atât? Cu ce alte probleme vine obezitatea și de ce ar trebui să ne alarmeze inclusiv pe noi, medicii, dar și pe cei care beneficiază de sistemul medical, pentru că, cum a spus, 2035, unul din patru adulți de pe planetă să fie obezi, asta vine cu o apăsare foarte mare, poate chiar spre un colaps al sistemului medical, dacă nu abordăm problema de acum. Sunt două.

Aspecte. Pe de-o parte este calitatea vieții pacienților și bineînțeles că asta este un lucru care trebuie să ne preocupe în permanență ca medici, dar dincolo de asta înseamnă complicații și înseamnă chiar un risc crescut de mortalitate. Iar complicațiile pe care le poate aduce obezitatea cu ea sunt foarte multe, sunt peste 200 de complicații ale obezității descrise și sunt în diverse sfere, unele dintre ele cu risc vital. Și m-aș opri în primul rând asupra riscului de complicații din sferă cardiovasculară. de hipertensiune, de insigență cardiacă, de boală ischemică coronariană, de boală cerebrovasculară respectiv, de accident vascular cerebral, riscul de tromboze în general. De ce.

Vine obezitatea la pachet cu aceste boli? Adică ce legătură are că ai un pic de grăsime mai multă pe tine, mai mult.

Strat adipos? Da, dar ce spuneam mai înainte depinde unde ai acel strat adipos. Pentru că dacă tu ai atins acel nivel critic de obezitate, de țesut adipos visceral, acest țesut începe și se așează în diverse zone unde afectează funcționalitatea organelor. Exces de țesut adipos înseamnă inflamație. Înseamnă inflamație cronică. și înseamnă lipotoxicitate care vine cu alterarea funcției organelor respective. Lipotoxicitate adică.

Grăsimea în plus poate să devină toxică. Da. Și.

Să afecteze funcționarea organului respectiv. Și ce organe poți fi interesate? Majoritatea. Ficatul. și apare acel ficat gras, dar care acum se numește steatohepatita asociată a unei disfuncții metabolice, sună foarte desperiat. În limbajul popular e ficat gras, care înseamnă rezistență la insulină, pentru că odată cu obezitatea crește și insulina, crește și lepina și apare și rezistență la insulină. Și în momentul în care apare acest lucru, e un pas până la apărea mai departe complicații metabolice, prediabetes, diabetes zahăra tip 2, lipotoxicitate, deci afectarea asta a funcționării organelor poate să apare la nivelul pancreasului, poate să apară la nivelul inimii, poate să apară la nivelul mușchiului și în toate apare rezistență la insulină și inflamație, poate să apară la nivelul vaselor. Deci este o inflamație sistemică și este o interacțiune de complicații care se asocează unele cu altele. Spuneam că apar în sferă cardiovasculară, dar apar și în sferă metabolică și poate să apară dislipidemie, deci încreșterea lipidelor nesănătoase, cele care au rol aterogen și care pot să ducă după aia la complicații. Poate să apară diabetul saharat tip 2, pot să apară complicații mecanice, spre exemplu leziunea osteoarticulare de tip degenerativ, cum e gonartroza și de multe ori pacientul nu vine la noi pentru că are un exces ponderal și datorită gonartrozei, deci s-a mâncat cartilajul din articulația genunchiului și el se duce la ortoped și ortopedul îi spune nu te pot opera până nu slăbești, du-te și slăbește întâi. sau pot să fie tot complicații mecanice, boală de reflux gastroesofagian sau poate să fie un sindrom iarăși de apne în somn care el la rândul lui este un puternic factor de risc cartiovascular. De asta vă spuneam că lucrurile se intrică. Să știți că organele noastre și aparatele nu funcționează fiecare pe drumul ei. Suntem așa precum pe o autostradă cu patru benzi. și fiecare merge pe banda lui. Nu. Deci în momentul în care se modifică ceva, sunt afectate și celelalte. Și v-am să vă dau un exemplu cu cortizolul. Iar mă întorc la hormonii. Cortizolul este un hormon de stres. Este un hormon care se secretă mai mult în condiții de stres și el are efecte foarte păcătoase. Cortizolul este un hormon care se secretă mai mult, pe exemplu, când dorm puțin noaptea. Și acest hormon ce face? El acționează pe toate metabolismele noastre. Ca să înțelegeți de ce spun eu că nu merge fiecare mașină, că vă plăcea povestea cu mașina și hormonii, nu își păstrează benzile, merg unele peste altele. Spre exemplu cortizolul este un hormon care pe metabolismul proteinelor face catabolism. adică distruge proteinele. Pe metabolismul lipidelor, surprinzător, le distruge și pe ele, face lipoliză. Dar, din păcate, ce rezultă din aceste distrugeri sunt folosite de organism în condițiile excesului de cortizol la un lucru rău, crește glicemia. Sunt sursă de substrat pentru ca să crească glicemia și chiar să facă liponeogeneză pentru că dacă tu faci... Adică să.

Facă grăsime nouă doar pentru că suntem stresați. Da, și.

Acest lucru se întâmplă pentru că tu când ai mult cortizol îți crește glicemia, dar dacă îți crește glicemia, se cresc mai multă insulină și insulina face lipide. Oare, mecanismul.

Ăsta... Deci, sunt.

Foarte complicate mecanismele și e mult până se începe obezitatea, pentru că în momentul în care a început obezitatea, aceste mecanisme intricate se potențează și merg în spirală. Deci practic.

Tot ce se întâmplă în obezitate este ca o furtună care vine și afectează toate organele corpului. Care se.

Potențează și un numitor comun al multora din aceste lucruri ca urmare a excesului de țesut adipos este producerea unor factori care Și ei au denumiri complicate care cresc inflamația și această inflamație în diverse organe este ceva rău care afectează funcționalitatea acestor organe. În orice.

Caz, până în momentul actual al discuției noastre, toată lumea care a ascultat și a fost atentă a înțeles că obezitatea este o boală. Și acum mă gândesc la interacțiunea dumneavoastră cu un pacient care suferă de obezitate și care a venit pentru o altă problemă și îl anunțați de această obezitate. Și mă gândesc că diagnosticul ăsta e ca o sabie cu două tăișuri, pentru că, pe de o parte, nu ține de voința pacientului este o boală care trebuie tratată ca o boală cronică. Pe de altă parte, pacientul care are obezitate centrală și nu realizează că are această obezitate centrală, care îi dă toate aceste probleme, el poate să vadă obezitatea asta ca pe un moft pe care îl lasă că îl rezolv eu. N-am chef acum, dar îl rezolv după Revelion, o să mă pun pe dieta aia și o să slăbesc cum a slăbit și vecinul. Deci pacientul care are obezitate, dar el nu știe că are obezitate și crede că nu este o problemă, bănesc că o să fie rezistent în a privi acea obezitate ca pe o boală. O să zic că lasă că o rezolv eu, nu e o boală. Adică poate să fie o piedică în plus pentru rezolvare. Faptul că pacientul e rezistent la diagnostic, adică zice bă nu-s bolnav, nu, lasă că am mâncat eu mai mult, știu eu de ce o să slăbesc eu și să rămână în stadiu acesta mult timp. Asta dacă.

Nu ai o discuție corectă și dacă nu reușești să explici că nu kilogramele și nu esteticul sunt cele care ne îngrijorează pe noi. și ce aduc aceste kilograme, ce este dincolo de kilogramele în plus, ce este dincolo de acumularea acestui testoadipoz a grăsimii în organism. Pentru că este mult mai ușor să previi apariția unor complicații decât să tratezi un pacient cu obezitate care are deja aceste complicații. Și cred că în momentul în care discuți și explici aceste lucruri și mai ales îi faci pacientului, îi arăți legătura dintre lucruri. Pentru că în momentul în care pacientul are obezitate și hipertensiune, obezitate și diabetes zahărat, trebuie să-i arăți legătura dintre ele. Că una dintre cele mai frecvente cauze ale diabetului zahărat tip 2 este obezitatea. Și atunci dacă legi aceste lucruri sau sindromul de apne în somn, îi explici că suferința lui are legătură și cu excesul de kilograme și că rezolvând problema excesului de kilograme își rezolvă și mare parte din cealaltă boală pentru care a venit la tine, atunci îl cointeresezi să fie partener în această luptă împotriva obezității, pentru că aici este o chestie de parteneriat pe care trebuie să o faci pe termen lung. Un alt lucru important este că, inclusiv în alte boli cronice, netransmisibile, Rata de mortalitate este crescută dacă asociezi și exces în greutate sau, cu alte cuvinte, rata de mortalitate în unele boli cronice, cum e boala cardiacă ischemică, cum e cancerul, cum este accidentul vascular cerebral, cum e diabetul, în toate aceste boli cronice netransmisibile există procente de mortalitate care sunt clar atribuibile unui indice de masă corporală crescută. Deci cu.

Atât mai mult dacă ai și o altă boală cronică, e atât de important să tratezi acest factor agravant de obozitatea. Care sunt soluțiile în acest caz? Ok, am înțeles. În momentul în care ai această boală cronică, voința n-a funcționat, cât de repede ar trebui să acționeze un pacient și care sunt soluțiile pe care medicina le aduce? Primul pas.

Este acela de a nu te trata după internet și de a nu te trata după ce ai auzit tu că a luat un vecin sau un prieten și că i-a mers bine. De ce.

Nu? Mulți oameni zic că dacă el a făcut tratament, l-a funcționat, îmi fac și eu. Ce riscuri.

Există aici? Pentru că el poate avea, spre exemplu, o altă boală. Iarăși mă întorc la hormonii. Poți să ai un sindrom Cushing. Poți să ai o boală în care ai o producție crescută de cortizol din alte cauze și te-ai și îngrășat. Și atunci aici nu încep tratamentul cu tratamentul farmacologic cu tratamentul pe care l-am eu în obezitate ci tratez întâi boala de bază. Deci de asta fiecare pacient trebuie evaluat mai ales atunci când sunt și alte complicații pentru a putea face un plan terapeutic individualizat personalizat adică să îi dai omului ce îi trebuie lui nu ce trebuie mie sau ce îi trebuie al doi pacient care are cu tot o altă contație pentru că având în vedere că sunt atât de mulți factori care contribuie la apariția obezității și managementul nostru trebuie să fie individualizat și din fericire acum în această luptă cu obezitatea pacientul și medicul pentru că de o măsură persoana cu obezitate și medicul duceau o luptă inegală cu obezitatea până acum, că nu aveau alte arme decât acest regim de viață, schimbarea regimului de viață, a stilului de viață, exercițiul fizic, controlarea dietei, somnul, evitarea stresului, evitarea medicamentelor, deci lucruri pe care le puteai controla. dar evident că acestea fiind insuficient într-o boală cronică vine să ne ajute farmacoterapia și acum există medicamente care Ce fac de fapt? În primul rând trebuie să înțelegeți că aceste medicamente se mulează pe mecanismele de boală și sunt mecanisme care imită ceea ce fac hormonii care scad sațietatea și care intervin la reglarea aceasta la nivel central a echilibrului între foame și sațietate. Sunt hormonii despre care vă spuneam mai înainte încretine și sunt agenți terapeutici care sunt analogi sau agoniști ai receptorilor acestor hormoni Adică.

Se fixează de receptorii acelor hormoni și acționează ca acei hormoni. Da și.

Practic în momentul în care administrăm această terapie avem avantajul că pacienții respectivi pot să-și controleze senzația de sațietate și atunci aportul alimentar este scăzut și mai mult decât atâta și tendința de a consuma alimente nesănătoase scade. Pentru că da, pot să fie și niște reacții adverse dacă nu controlezi, pe exemplu, unele reacții adverse țin de scăderea în greutate în general. Indiferent prin ce metode scați, ca scați prin chirurgie metabolică, ca scați prin farmacoterapie, ca scați prin diete prost controlate, poți să ai niște reacții adverse care țin pur și simplu descăderea în greutate masivă și rapidă și care uneori nu e bine controlată. și care poate să dea și efecte nefavorabile și pot să fie și lucruri care sunt foarte supărătoare pentru bolnav. Căderea părului, uscăciunea la nivelul pielii, depresie, astenie fizică ciuboseală, sunt multe lucruri care pot scădea calitatea vieții unui pacient care scade brusc în greutate și necontrolat. dar sunt și unele reacții adverse care țin pur și simplu de medicația despre care vorbeam anterior cum ar fi spre exemplu greață sau senzație de balonare și acestea pot fi foarte ușor controlate dacă mergi în paralel și cu o dietă care să favorizeze alimente care nu asociază asemenea tulburări Iar un alt lucru pe care îl face această medicație este că încetinește golirea stomacului și atunci alimentele stând mai mult acolo, practic senzația de sațietate este mai mare. Pe câtă vreme dacă consumi mai mult decât trebuie, reacțiile adverse digestive despre care vorbeam pot fi mai importante. Și atunci.

Trebuie medicul mereu să dozeze, să aibă un dozaj. Adică nu există o doză standard... Iar pacientul.

Trebuie... Nu, nu, nu. Trebuie ritmul în care crește dozele poate fi monitorizat, iar pacientul, dacă știe din ce cauza apar acele reacții adverse, poate să controleze mult mai ușor acest lucru din dietă. Din dietă.

Aveți pacienți care folosesc aceste incretine, pe care îi tratați cu aceste incretine? Da. Aveți.

Nu.

Știu, orice fel de mărturie de la pacienți care vin și zic, ok, am început acest tratament, ce s-a schimbat? Adică mă interesează pofta lor. Dacă vă spun că, într-adevăr, nu mai au pofte sau nu mai cumpăr anumite alimente sau poate mănâncă mai sănătos, ce vă spun la începerea tratamentului?

În general pacienții reacționează foarte diferit și de cel mai multe ori relatarea lor este că am mult mai frecvent senzația de sătul și nu mă mai tentează. de multe ori să mănânc, pentru că de-abia acum îmi dau seama că mâncam de multe ori de poftă, fără să-mi fie foame. Acum nu mai am această senzație, adică se reduce acel zgomot de fond. Din cele.

Trei mecanisme pe care le-am povestit în creier, cel de foame, cel de poftă și cel de funcție executivă, Aceste incretine unde acționează? În primul.

Rând în componenta homeostatică, în cea în care este acel echilibru între sațietate și foame. Ei practic, medicația, molecula respectivă ajută la creșterea senzației de sațietate și reducerea foamei care antrenează scădere în greutate. Dar elementul cel mai important este că aceste medicamente nu reduc doar foamea și nu duc doar la scădere în greutate. În primul rând trebuie știut că nu sunt toate la fel și să zic așa beneficiile acestor medicamente pot să fie și dincolo de scădere în greutate. și unele dintre aceste medicamente au o eficacitate dovedită pe reducerea complicațiilor, pe ameliorarea și pe îmbunătățirea efectelor nocive ale obezității în sferă cardiovasculară, chiar reducerea mortalității de cauză cardiovasculară. Și am.

Văzut că aceste beneficii sunt independente de scăderea în greutate. Adică și scăderea în greutate reduce riscurile, dar simpla prezența substanței se duce dincolo de greutate. Da, pentru.

Că sunt și alte mecanisme, în primul rând, reducerea inflamației. Și vă spuneam că această inflamație sistemică, deci care apare în tot organismul și care își pune amprenta pe funcționalitatea anumitor organe, este semnificativ redusă de tratamentul farmacologic și de unele dintre aceste molecule. Și, practic, această reducere a inflamației are efecte benefice și pe funcționalitatea cordului și a vaselor, deci pe reducerea complicațiilor cardiovasculare, dar, pe exemplu, și pe funcționarea ficatului. și vă spuneam că una din complicațiile importante ale obezității sunt cele legate de această afectare a ficatului asociată creșterii în greutate și excesului de țesut adipos și această steatoză hepatică chiar fibroză care ulterior poate să ducă la mari complicații în ceea ce privește funcționarea ficatului poate să fie ameliorată de aceste molecule. Cum vă.

Raportați dumneavoastră personal la descoperirea acestor molecule? Pentru că din ce citesc eu în revizii temale, în Nature, în Science, oameni mari de știință, profesori mari din toată lumea aproape că compară invenția acestor substanțe sau descoperirea lor pentru obezitate cu o minune. Mulți o compară cu, nu știu, cu invenția vaccinurilor și altor soluții care au schimbat lumea. Cum vă raportați dumneavoastră personal la să zic, faptul că aveți la dispoziție aceste substanțe și le puteți folosi pentru pacienții cu obezitate. În primul.

Rând sunt molecule mai vechi și sunt molecule mai noi, adică gama de medicație este variată și de ce am făcut această precizare, pentru că întotdeauna ne întrebăm oare efectele adverse nu vor exista și atunci dacă există experiență cu aceste molecule mai demult pe alte zone, este evident că avem, noi ca medici, siguranța administrării pe termen lung pentru că principiul nostru este primul, non nocere, deci în primul rând să nu fac rău pacientului și atunci Faptul că am o armă cu care pot să mă lupt cu obezitatea și știu că este sigură pentru pacient pe termen lung îmi conferă mie acel echilibru și acel confort în a administra fără reticențe această medicație. Și cred că este o echilibrare de forțe. Așa aș.

Vedea-O. Corect. Cum ar trebui să ne raportăm la tot felul de păreri pe care le auzim? Pentru că eu vă zic sincer, Eu nu am întâlnit nici o discuție pe care am avut-o până acum, oriunde, pe stradă, în aeroport, în club, la restaurant, cu orice persoană, de cele mai multe ori persoană neavizată, și când se vine vorba despre tratament farmacologic pentru obezitate, ca persoana respectivă să-mi aibă o părere. Deci toată lumea are o părere. Ai, foarte rar părerea este una pozitivă, dar de cele mai multe ori oamenii știu. Ai, frate, lasă-mi substanțele astea, bă, dar nu știi ce se întâmplă. Toată lumea are o părere. Cum ne raportăm la aceste păreri? Unde căutăm părerii corecte? Și cum putem să înțelegem părerile astea negative despre acest tratament? De ce.

Te miri? Că la sănătate și la politică se pricepe toată lumea. Adică nu cred că este cineva care nu întrebat sau neîntrebat nu și-a exprimut o părere. Mai degrabă.

La politică. Mai mult găsesc tineri care zic că nu mă duc la vot și încearcă să vorbești cu ei, să le explici. Dar despre asta toată lumea are o părere. Cred că.

E ceva firesc, pentru că obesitatea fiind atât de frecventă și atât de multă lume afectată de acest exces ponderal, e firesc ca lumea să fie preocupată de probleme, pe de o parte. Pe de altă parte, există și o lungă experiență cu acele diete miraculoase de pe internet, cu care pacienții scad în greutate și după aceea bineînțeles că nu poți să rămână nici ceva sustenabil și mai devreme sau mai târziu opresc acea dietă și cresc în greutate cu mult mai mult chiar decât aveau în momentul în care au pornit și de munte ori. Acest lucru, din păcate, pacienții îl fac ani de zile până când se adreseze medicului. Acum, în momentul în care avem și o alternativă terapeutică și farmacologică, deci avem și medicamente pentru această boală, e firesc ca lumea să fie preocupată de acest lucru. Însă ceea ce trebuie să înțelegem și mesajul cu care trebuie să plecăm foarte clar din această discuție este că părerea ar trebui să o cerem specialistului, părerea ar trebui să o cerem medicului. N-am să spun du-te la medicul de specialitatea aia sau du-te la... du-te la medicul în care ai încredere. Pentru că dacă eu am mai multă încredere în medicul meu de familie sau în endocrinologul meu sau în diabetologul meu sau în cardiologul meu, mergi la medicul în care ai cea mai mare încredere, care să-ți răspundă întrebărilor și nelămuririlor pe care le ai. pentru că educația și informarea cred că sunt cele mai importante lucruri. Și de ce spun asta? Pentru că este mult mai greu să dărâm un mit. Deci dacă o persoană și-a format o părere greșită din informații false sau înșelătoare care apar pe internet, este mult mai greu să să dărâm acest lucru și probabil că ai discutat și tu aici în aceste podcast-uri de multe ori despre acele deepfake-uri și acele filmulețe care apar pe internet în care folosesc imagina unei persoane care are un nume în medicină și căreia îi se pun niște vorbe care n-au nicio legătură cu realitatea. Aveți din.

Astea? Aveți din.

Astea? O, da.

Ce promovați?

Ce nu promovezi. Deci și din păcate acest lucru este foarte periculos și nici nu ai arme cu care să te lupți cu așa ceva. Astăzi mi-a.

Zis, eram la sală înainte de filmare și îmi zice un coleg de sală zice băi m-a nebunit, maică mea tot îmi zice că ai promovat urările alea CBD că vrea să își cumpere și ea și zic ok sigur e deep fake că nu e despre CBD am spus doar că e placebo sau tratament în cazuri oncologice. Și din păcate da, într-adevăr, oamenii sunt predispuși la aceste fake-uri. Oh, da, câte fake-uri avem. Am un fake, un deep fake foarte șmecher. 2 milioane de views pe YouTube. 2 milioane de views. Le-am dat report, YouTube ne-a zis că nu văd nicio problemă. E un deep fake group dintr-un podcast pe care l-am cu profesorul Inel Popescu. Efectiv, adică nu-ți dai seama dacă nu ești atent, nu-ți dai seama că... Că buzele.

Nu urmăresc chiar cuvintele. Și profesorul.

Doar că profesorul Inel Popescu nu e Inel Popescu, este un alt profesor din New York care a descoperit nu știu ce medicament miraculos care vindecă toate bolile pentru că sunt cauzate de paraziți. Și el îmi zice, uite, am inventat astea. Și eu zic, da, domnule profesor, cum funcționează tratamentul ăsta pentru paraziți? Și după aia zic, comandați acum tratamentul. Și două.

Milioane de views. De asta vă spun că e foarte greu să dărâmi aceste mituri, mai ales dacă sunt realizate atât de bine, din păcate, pentru noi. Și dincolo.

De asta îmi dau seama că, din ce exemplu am dat, cred că nouă oamenilor ne este foarte greu să recunoaștem că nu știm un lucru și să nu avem nicio părere. Adică, în momentul în care vine vorba despre tratament farmacologic pentru obezitate, să zici, ah, interesant, Am auzit, dar nu știu nimic despre asta. Am să.

Mă duc să întreb medicul meu curant ce alternative sunt, ce e bine, ce e rău. Mi-aș dori să auzim asta cât mai des. E posibil.

Că aceste păreri totuși să fie și distorsionate de experiențele pacienților care autoadministrează acest tratament? Cel mai des aud așa. A, e o păcăleală, nu funcționează tratamentul ăla, că-ți faci trei luni, slăbești un pic, după aceea când te lași, revii din nou la greutatea înțealată. Da, pentru.

Că dacă tu ai fi luat acel tratament la recomandarea medicului, medicul ți-ar fi explicat că odată cu tratamentul tu trebuie să faci o schimbare de stil de viață. și că dacă la un moment dat, dintr-un motiv sau altul, pentru că ai ajuns la o greutate pe care ți-o dorești, vrei să oprești tratamentul, tu trebuie să fii foarte atent că în momentul în care începi să crești puțin în greutate sau în momentul în care Nu mai reușești să-ți controlezi foamea este semn că tu trebuie să reiei tratamentul și din aceste considerente orice faci tu și orice începi să iei ca tratament nu e bine să o faci de unul singur ci doar la recomandarea medicului. Pentru că o prescripție de medicament vine la pachet cu o serie întreagă de recomandări de tip de dietă pe care trebuie să-l urmezi, de ce alte măsuri legate de stilul tău de viață trebuie să le mai asociezi terapiei, de cum îți poți controla lucrurile ca să minimizezi reacțiile adverse. de ce anume trebuie să urmărești ca să te adresezi medicului dacă apare o reacție adversă și de comun acord cu medicul dacă decizi să oprești terapia, când este momentul când trebuie să o reiei și în ce condiții. Deci sunt foarte multe detalii care țin de prescripția medicală pe care cu certitudine nu le poți face decât la și împreună cu medicul tău cu care iei această decizie. Și ca.

La orice medicație, complicațiile sunt necontrolabile dacă îți faci singur tratamentul, nu te investigezi. Și te.

Fac să abandonezi mai ușor terapia. Corect. Îți.

Cade din eficiență drastic. Dar revenind la tratament, dacă totuși te duci la medic și medicul îți prescrie această medicație și tu urmezi acest tratament cronic, care sunt complicațiile sau efectele adverse descrise în literatură și cum pot fi ele gestionate? Principalele, vă.

Spuneam că sunt două tipuri de complicații sau de reacții adverse, că e mult spus complicații de reacții adverse, unele care țin de scăderea în greutate propriu-zisă, mai ales atunci când este o scădere brutală și rapidă și vă spuneam de oboseală, vă spuneam de depresie, de anxietate, de piele uscată, de căderea părului, astea apar la orice scădere masivă și bruscă în greutate și necontrolată, că la un moment dat Poate nici nu-ți dorești un semen gen de scădere, ci o scădere echilibrată, controlată și bine monitorizată. Altele țin de molecula respectivă și aici sunt în special cele din sferă digestivă, greață, balonare, senzație de încărcătură abdominală, să spun, de tensiune. ori aceste lucruri cum ar fi greața, cum ar fi balonarea, cum ar fi acest disconfort digestiv pot fi foarte ușor controlate din tipul de dietă pe care o urmezi și de multe ori când persoana cu obesitate este o persoană cooperantă și care are grijă de ea își dă seama care alimentei produc aceste reacții adverse Instinctiv, ele sunt reduse din programul alimentar, din dieta alimentară. Alteori, dacă aceste reacții adverse sunt importante, poți să încetinești puțin ritmul de creștere al dozei de tratament. Medicamentele se administrează injectabili o dată pe săptămână și creșterea se face după anumit protocol. și pot să stagnez mai mult pe o doză până când se remită aceste reacții adverse de ordin digestiv și se crește ulterior ca să ajungi la doza care este utilă pentru obținerea beneficilor maxime. În general, cu tot ce faci, tu trebuie să optimizezi beneficiile și să reduci, să minimizezi pe cât se poate reacțiile la zece și riscurile. Și asta se poate face foarte bine doar individualizat fiecărui pacient, pentru că avem persoane cu obezitate, nu avem obezitate. au efecte.

Adverse diferite, care au o evoluție diferită.

Și astfel. Pentru că sunt stiluri de viață diferite, pentru că sunt obiceiuri alimentare diferite, pentru că sunt preferințe alimentare diferite și atunci lucrurile trebuie nuanțate. Fiecare pacient vine cu încărcătura lui de boli. Adică nu sunt doi pacienți la fel, deci fiecare vine cu background-ul lui de boală și de sensibilități care trebuiesc respectate în momentul sau de sus, sceptibilități care trebuiesc controlate și bine menejuite și astea nu se pot face decât într-o discuție onestă și transparentă cu pacientul. Legat de.

Asta, și am stabilit că e o patologie cronică, complexă, are nevoie de un tratament cronic, e bine ca medicul să ți-l prescrie tocmai pentru că acest tratament să aibă eficiență și să poți controla aceste efecte adverse. Care sunt rezultatele reale care se poate aștepta un pacient în urma acestui tratament? În primul.

Rând creșterea calității vieții și reducerea acelor complicații ale obezității care ar fi presupus un plus de boală sau chiar un risc de mortalitate. pentru că noi vorbim de intervenție farmacologică în obezitate, în special la pacienții care au complicații sau risc de a face aceste complicații, care înseamnă alte medicamente pentru a controla acele boli și înseamnă, bineînțeles, un plus de morbiditate, o scădere a calității vieții și chiar pe termen un risc crescut de mortalitate. și practic ce rezultate sau ce așteptări avem de la această terapie sunt legate tocmai de îmbunătățirea parametrilor dincolo de scăderea în greutate. Obiectivul nostru nu trebuie să fie neapărat un procent de greutate. ci un control al comorbidităților asociate pentru care de fapt am inițiat terapia pentru că nu kilogramul mele în plus te omoară, ci te omoară hipertensiunea, te omoară accidentul vascular cerebral, te omoară riscul tromboembolic, deci complicațiile obesității. Oamenii își.

Doresc totuși scădere în greutate, adică asta este probabil că una dintre dorințele principale, chiar dacă, să zic, comorbiditățile sau rezolvarea.

Lor vin la pachet. Da, dar aici intervine rolul tău de medic, de a conștientiza pacientul asupra complicațiilor și consecințelor obezității. Adică obezitate nu înseamnă doar kilograme în plus și un management corect al obezității nu înseamnă doar scădere în greutate. Înseamnă controlul a ce este dincolo de aceste kilograme.

În plus. E mai degrabă o problemă a întregii imagini, nu o problemă doar de greutate. Deci un pacient nu trebuie neapărat să țintească să scadă 10% din greutate, poate să scade și 3% din greutate, atâta timp cât sub tratament își controlează comorbiditățile. Mesajul clar.

Este acela că nu trebuie să ne punem neapărat o țintă să slăbim 25% sau este evident că există și o proporționalitate în ceea ce privește procentul de scădere în greutate și corectarea comorbidităților. dar ceea ce trebuie să țintim noi prin managementul pacienti persoanei cu obezitate este îmbunătățirea stărilui de sănătate. Cu tot ce înseamnă acest lucru. Bun, ce.

Soluție are un pacient în România care suferă de obezitate și se uită acum la acest podcast și zice ok, BMI-ul meu este de 35, M-a convins acest podcast. Am hipertensiune. M-a convins acest material că trebuie să caut ajutor. Am și.

Un prediabet. Ce fac?

Ce soluții există și în ce fel vine statul în ajutorul lui?

Deocamdată ajutorul din punct de vedere al rambursării nu există. Aceste medicamente pe care le avem pentru obezitate în acest moment nu sunt rambursate. Evident că încărcătura pe un sistem de sănătate ar fi foarte mare și de acest lucru suntem conștienți. Dar în același timp trebuie să avem în minte două lucruri. Pe de-o parte, este mult mai eficient să preîntâmpin apariția unor complicații decât să tratez acele complicații. Inclusiv din.

Punct de vedere financiar pentru stat. dar dincolo.

De calitatea vieții pacientului. Deci pe de o parte este mult mai bine pentru un pacient să-i controlez o obezitate severă până să apară complicațiile sau să tratez o obezitate care are deja complicații ca să pot să reduc, să zic așa, chiar rata de mortalitate odată cu apariția celor complicații pe care altfel nu le pot controla. Cu alte.

Cuvinte, e mai eficient să-l tratezi acum de obezitate și să nu dezvolte complicații, decât să aștepți ca el să dezvolte complicații pentru care există tratament compensat și să cheltui mai mult pe acele complicații. În timp.

Ce, scuze-mă, dar un lucru aici mai trebuie precizat, că dacă pacientul are deja obezitate și este deja complicată, aici deja problema rambursării e de la sine. Ce îi.

Spuneți unui pacient care vine la dumneavoastră și zice, ok, doamnă profesoră, există această substanță? care mă poate ajuta și este compensată dacă aș avea diabet. Eu încă nu am diabet, dar am obezitate și substanța nu este compensată. Trebuie să aștept să fac diabet ca să mi se compenseze tratamentul. Întrebarea este ce îi spuneți dumneavoastră pacientului, pentru că dumneavoastră sunteți la mijloc între stat și pacient. Ați dori să-i dați compensare, dar din punct de vedere al legislației în momentul ăsta nu.

Se poate. Din păcate de multe ori noi ca medici decontăm lipsurile din sistem pentru că suntem interfața între sistem și pacient. Ceea ce putem spune pacientului este că suntem acolo ca să-l ajutăm. că tot ce ține de noi în ceea ce privește recomandările și managementul vor fi disponibile și că cel puțin pentru perioada imediat următoare, dacă el are neapărat nevoie de terapie farmacologică, dacă are obezitate severă, dacă are complicații, dacă riscul vieții lui este, adică există un risc major pentru viața lui, îl susțin moral pentru a șințe această terapie, chiar dacă este mai dificil. De ce spun acest lucru? Pentru că cel mai important lucru este viața omului. Despre orice putem să trecem cu vederea, dar nu când e vorba de viață și moarte. Ori eu ca medic am acest crez și acest legământ că fac tot ce îmi stă în putință pentru ca să salvez viața pacientului din fața mea. Și atunci dacă riscul este vital, complicații majore sunt mult mai atentă în discuție, tocmai pentru a putea să face pacientul să înțeleagă necesitatea ințierii terapiei. Oare există.

State în care tratamentul obezității e deja decontat pentru că, totuși, substanța este vechi într-adevăr și există experiență în tratamentul diabetului cu această substanță, tratamentul obezității e destul de nou. Există state care decontează? Sunt deja.

Situații în care pentru anumite segmente adică de obezitate severă cu complicații să fie și susținută terapia. Ce aș vrea să mai fac precizarea este că noi la ora actuală nu avem combinații de molecule pentru tratamentul obezității aprobate. avem medicamente care au o singură moleculă. Mecanismul de acțiune este diferențiat între ele și beneficiile pe anumite zone, dar nu avem combinații. Combinații acestea sunt anunțate în studii clinice și le așteptăm pentru perioada care urmează și cred că, de fapt, viitorul va fi foarte generos în ceea ce privește alternativele terapeutice și poate că apărând mai multe alternative, va mai scădea și prețul. Și nu știu dacă am auzit eu bine un zvon în Statele Unite de scăderea prețului medicamentelor pentru obezitate. Și eu.

Am auzit asta, cred că e o discuție de compensare parțială cu sistemul lor de asigurare. E posibil să fie asta. Dar da, mi-ați furat întrebarea asta. Cum credeți că o să arate viitorul în tratamentul obezității? Peste 10 ani, peste 15 ani o să ajungem la acest deziderat în care obezitatea o să rămână așa ceva din trecut, ceva absolut tratabil cu combinații special alese personalizate.

Pentru pacient? Cred că viitorul, cel puțin din ce se întrebede și din ce se anunță, este foarte optimist ca și ofertă de alternative terapeutice pentru managementul persoanelor cu obesitate. și cu cât vor fi mai multe alternative, cu atât individualizarea administrării va fi mai eficientă și acest lucru nu poate să fie decât un beneficiu pentru pacienți și din ce se anunță, sunt multe studii care sunt în derulare pentru că știți că procesul prin care se aprobă un medicament este lung și este nevoie de o serie întreagă de studii și o serie întreagă de validări ale eficacității și al monitorizării reacțiilor adverse și de-abia după aceasta urmează aprobarea unui medicament, deci drumul e lung, cu alte cuvinte. Și atunci deocamdată sunt doar anunțuri și, repet, dacă la ora actuală avem doar molecule unice, nu avem combinații de molecule, probabil că acestea vor veni în viitor după aprobarea, după terminarea studiilor clinice. Acum avem molecule unice care au niște mecanism de acțiune particularizate, unele cum unele particularizate, și cu beneficii în consecință ușor diferite pe anumite complicații ale obezității. Pentru că, așa cum spuneam, acest gen de medicație este foarte utilă pe reducerea inflamației și în funcție de gradul de reducere al ei, reducerea complicațiilor, în special din sferă cardiovasculară sau hepatică, sunt diferite între aceste molecule. Totuși mă.

Bucur că încheiem podcastul ăsta cu o notă optimistă, pentru că avem aceste molecule și e foarte bine că le avem. Avem un viitor apropiat în care o să apară combinații de molecule. Avem această conștientizare că de acest tratament și molecule noi și avem această conștientizare pe care și noi aici la Boabele de Cunoaștere o împingem. a faptului că acest tratament ar trebui să fie ajutat sau decontat sub orice formă, pentru că e o boală cronică care, iată, are tratament și tratamentul acesta este validat. Ce mesaj ați avea dumneavoastră pentru oamenii care se uită, poate pentru pacienții care suferă de obizitate, dacă ar fi să le transmiteți un mesaj final ce le-ați spune? E un.

Mesaj de încredere, un mesaj în care Îi sfătuiesc și îi rog să ceară sfatul medicului, să ceară ajutorul medicului și să își conducă practic acest lucru, tratamentul doar în prezența medicului. Cred că este cel mai important lucru pentru că doar în acest fel siguranța lor și eficacitatea și rezultatele pe termen lung vor fi cele optime. Spuneam de multe ori că cel mai ușor un medicament în general poate să își dovedească ineficiența atunci când nu este bine administrat sau nu este corect administrat sau nu este administrat cu indicație. Cred că pentru managementul persoanelor cu obezitate, cel mai corect mesaj este acela, în primul rând, de a-i asigura că nu sunt singuri în această luptă, că este într-adevăr o luptă cu kilogramele, că au lângă ei profesioniști în sănătate care sunt dedicați obezității și care sunt dispuși să menegiuiască pacienți, persoane cu această boală cronică, și că cel mai important lucru este să ceară sfatul medicului. Super! Doamna.

Profesor, o onoare să vă avem la podcast și posibil să nu fie ultimul, pentru că simt că discuția asta despre obezitate de-abia începe în adevăratul sens al cuvântului și avem nevoie de multă educație în acest sens, inclusiv eu, cum am zis la început, Mă surprind sărind cu judecată în primele secunde, înainte să îmi activez partea asta prefrontală care judecă. Mulțumesc din nou pentru prezență și pentru toate informațiile pe care le-ați împărtășit aici și îți mulțumesc și ție că ai rămas până la finalul podcastului. Dacă vrei să afli mai multe lucruri despre obezitate, du-te pe platforma noastră, drmihail.ro, la căutare, dă-i, clic pe căutare, scrie obezitate, o să vezi multe materiale despre obezitate și din vlogul În Profunzime și din podcastul Boabe de Cunoaștere. Și dacă vrei și mai multe informații despre obezitate, intra pe site-ul adevărul-despre-greutatea-ta.ro Acolo, apropo, poți să-ți găsești inclusiv medicul în zona ta, poți să găsești după geolocație un medic apropiat de tine care te poate ajuta în acest quest în lupta cu obezitatea. Dacă ai întrebări care au rămas nerespunse, scrie-ne întrebările tale jos în comentarii, noi citim acele întrebări și le includem pentru următoarele podcasturi în care abordăm această temă. Dacă ai ceva de povestit, du-te din nou în comentarii și povestește-ne. Cum ai scăpat de kilograme în plus? Sau cum n-ai reușit să scapi de kilograme în plus? Ce ai făcut? Care-i experiența ta cu greutatea în plus, dacă ai această experiență? Și mulțumesc din nou Nova Nordisk pentru faptul că sprijină acest episod din Boabe de Cunoaștere. Doamna profesor, mulțumesc mult!

Eu vă mulțumesc! Pe.

Curând!