Tu cât ești de ocupat? Îți mai lași timp și pentru altceva sau ești mereu prins cu munca?

Dacă tu nu ești stresat, ce valoare ai

în viață? Toată lumea e foarte ocupată. Ceea ce e ok, nu e bine. Că avem treburi, că treburile merg, că avem ce să facem, avem la ce lucram. Pe de altă parte se simte o pregnantă lipsa satisfacției oamenilor. De ce se întâmplă lucrurile așa? Când te gândești că logic ar fi să ne superbucurăm de viață dacă lucrurile merg și stăteam atât de ocupați.

Cred că sunt mai multe variante aici. De exemplu, dacă ești un antreprenor, ca și tine, și îți apar foarte multe oportunități și nu vrei să le ratezi, spui da la toate pentru că te gândești la costul oportunității, nu? Uite, astăzi am un invitat care e doar în București săptămâna asta, hai să facem podcastul, deși am făcut unul dimineață, mai am încă unul mâine, poate intru în operație și atunci ne dăm noi de lucru. Eu nu sunt ocupată, dar am priorități diferite. Dacă eu vreau să vin la tine la podcast, Atunci eu, deși am avut o dimineață foarte complicată, am avut două săptămâni foarte complicate când am venit în România cu două săptămâni, mi-am prioritizat energia pentru tine. Știi? Și am zis nu la alte chestii. Dar a fost elegerea mea. Noi glorificăm foarte tare stresul. Ne valorizăm prin stres.