Tu știi ce face copilul tău? Cât ești de implicat în educația lui?

Faptul că copiii se ducă înspre manusferă nu înseamnă că au părinți dezinteresați acasă. Sunt foarte multe curente acum. De ce? Pentru că noi ne întoarcem înspre emoții, ne dăm seama că suntem ceva mai mult decât o funcție într-un sistem, începem să lucrăm ca indivizi, ceea ce nu-i neapărat foarte bine, că noi suntem niște mamifere tribale. Și atunci ce facem? Psihicul nostru are nevoie de tribar, are nevoie de un cerc de apartenență. Este tot mai greu să-și găsești cercul de apartenență, pentru că din copilorie deja, noi nu mai avem tot satul care crește copilul. Noi avem diverse instituții sau entități care cresc un copil și atunci un copil care poate ar fi avut, acum vorbim de băieți, ar fi avut o expunere la o masculinitate sănătoasă, la o relație care să fie cât de cât echilibrată, să vadă că există o împărțire de responsabilitate, de valoare în relație, că noi creștem împreună. Poate nu mai are asta. Nu s-a născut și s-a dus la grădiniță. Pot să fie părinții cei mai extraordinari. Asta aș sublinia. Faptul că copiii se duc înspre manosferă nu înseamnă că au părinți dezinteresați acasă. Aș vrea să nu legăm ceea ce aduce algoritmă în fața unui adolescent de irresponsabilitate parentală. Pentru că nu sunt legate.

Păi am putea zice că de ce i-au dat telefonul, nu? Sau nu ai cum să controlezi asta la un moment dat? De ce i-ai dat telefonul? La 14-15 ani,

16 ani, de ce i-ai dat telefonul? Nu există astea.