Mihail Pautovmedic, IC Fundeni · Doctor Mihail - Medic specialist în chirurgie generală, Educator de sănătate

Viața academică la Stanford University e mult diferită de cea de la noi. 👨🏼‍⚕️☝🏻

4 Apr 2026 · 1 min

Watch on YouTube

1:00

In this conversational excerpt, the speaker reflects on the stark contrast between the informal, first‑name culture at Stanford University and the more rigid, title‑driven environment typical of Eastern (Romanian) universities. He recounts how, even in his first year, he was encouraged to call his mentor Ricardo by his given name, a practice that continued when he later taught, with students addressing him as Sergiu. The dialogue highlights three core insights: (1) hierarchical barriers are deliberately lowered at Stanford, eliminating the need for formal titles; (2) respect in academia is earned through genuine achievements rather than academic rank, a lesson reinforced by Ricardo’s advice; and (3) this informality fosters more egalitarian, critical, and productive discussions between students and teachers, allowing students to voice disagreement and even surpass their instructors in knowledge. The speaker emphasizes that such a culture promotes deeper learning and collaborative problem‑solving.

Chapters

Pur și simplu, universitatea are un stil foarte diferit și de universitățile din Est, care sunt mult mai rigide. Aici toate barierele sunt date jos. În primul an nu puteam să-i spun mentorului meu pe numele mic, adică toată lumea îi spunea Ricardo. Eu nu puteam nici în ruptul capului. obișnuit din facultatea de medicină, dar și astăzi dacă țin un curs... Adică nu zici domnule profesor, zici Ricardo. Da, nu, îi spui Ricardo. Și astăzi dacă predau, studenții mi se adresează cu Sergiu până și când întreabă prima întrebare.
Și
pur și simplu toate barierele sunt date jos, nu mai există cumva titluri universitare, nu mai contează, care era destul de șocant pentru mine. Și mi-am intrebat și atunci, că tot întrebam, dar totuși și titlurile astea, adică contează, este o anumită Și-mi amintesc atunci, Ricardo mi-a zis, dacă ai făcut ceva cu adevărat, atunci nu contează. Contează numai dacă nu ai făcut nimic. Mi-a trebuit câțiva ani să realizez într-o totul de fapt ce înseamnă, că de fapt respectul cumva și în lumea academică trebuie să vină din ceea ce ai făcut, nu din titlul pe care îl ai.
Chiar și după ce ai făcut asta, poți să fii numit în continuare pe numele mic și respectul ți se depinde că se știe ce ai făcut din tine. Da, în principiu. Și ajută foarte mult,
practic, pentru studenți, pentru că discuțiile sunt la nivel. Ai alt curaj. Dacă te adresezi cuiva cu numele mic, e ca și cum ai una mic. Ceea ce înseamnă și că poți să critice, poți să nu fie de acord cu ce le sugerezi să facă, e mai mult ca o conversație și în ultima instanță ajungi mult mai departe cu o astfel de conversație decât cu una în care să zic tu dai instrucțiuni. Studentul ascultă, face ce zici, deseori poate că studentul știe mai bine decât tine.