Viața unui campion mondial la e-sports | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu iM (Mihai Ivan)

Na'Vi! Unul a făcut-o! Și așa a făcut-o! Na'Vi încărcă încărcătorul! Și încărcătorul de a scoate părintele de Paris și de a-și molda-le în imaginația lor, își părește! Ema provează că Paris nu a fost un flug. Cu ce a venit titlul de câștigător al unui major la pachet?

Cu de toate. Primul concurs m-a câștigat, gândesc să fie major. Ceea ce a fost, what the fuck, ce s-a întâmplat.

Adică ați fost cea mai bună echipă din lume. Da. Ce faci tu, profesional, cu ce te ocupi?

Să încerc să-l încearcă.

Să-l încearcă.

Să-l încearcă.

Să-l încearcă. Să-l încearcă.

Eu îl iau ca așa, a fost un hobby, cum a fost la toată lumea, a fost un hobby să te joci pe calculator orice joc și a devenit un joc, ceea ce este neimaginat. Am avut de ales, ori continu cu Counter-ul, ori continu cu facultatea și...

A fost greu?

Nu, mi-a fost foarte ușor să aleg Counter-ul. Când am fost la Nexus, am fost dat afară de... trei ori din echipă. Eu am ajuns la nivelul ăsta foarte târziu, doar pentru că nu au fost șanse. Avem psiholog la echipă, au și nutriționist unele, am aflat de curând că au și fizioterapeuti care vin cu el la concursuri.

Încă, deci stai un pic. Mihai, ce ai simțit în interior când ți-ai luat headshot? Simți că ai sacrificat ceva pe drum, totuși?

Cred că cel mai mult sacrifici timp. Noi, de exemplu, într-un an, dacă mergem la concursurile acestea, suntem 9 luni plecați.

Un jucător care este la nivelul tău. Câți bani poate să câștige, ca medie, pe lună sau pe lună?

I Fisher Prince.

Amâne, te salut! Dr. Mihaila aici, bine ai venit la un nou episod Boabe de Cunoastere. Ai văzut deja despre ce vorbim și dacă-l cunoști, pe Mihai Ivan știi de ce ești aici. Dacă nu-l cunoști, dar totuși poate ai un copil, un frate, un prieten care se joacă mult pe calculator și te gândești, de ce își pierde timpul? Hai să facă ceva serios cu viața lui. O să fii surprins de multe ori în discuția de astăzi, pentru că, atenție, Vorbim cu un jucător care are un regim și un antrenament mai ceva decât un sportiv de elită. Vorbim despre un jucător de 24 de ani care are mai multă disciplină, mai mult antrenament și mai multe momente de criză bine gestionate decât aproape orice profesionist din orice domeniu ai putea să îți imaginezi. este primul român, apropo, campion mondial într-un turneu de major de Counter Strike. Dacă nu știi ce e asta, stai liniștit o să afli că un turneu de major, am și eu multe întrebări, dar un turneu de major este urmărit de aproape 2 milioane de oameni care se uită la cum dai click cu acest deget. Și se pare că nu atât degetul contează cât psihicul și creierul pe care trebuie să-l antrenezi. Și dacă nu te-am făcut încă curios, Vorbim cu un jucător care are un salariu probabil mai mare decât orice director de firmă mare din România. Dacă te-am făcut curios să rămâi până la capăt pentru că eu am multe întrebări și sper să am cât mai multe răspunsuri astăzi. Mulțumesc, apropo, Unicredit pentru faptul că sprijină podcastul Boabe Recunoaștere și prin asta sprijină această inițiativă educativă. Mihai Ime, nu? Ți se spune. Salut!

Salut! Da! În primul rând mulțumesc!

Eu o mulțumesc din suflet că ai venit la podcast.

Nu, eu o mulțumesc că m-ai făcut mai tânăr.

Ah, de ce? Am zis 24, cât ai de fapt?

Ai zis 24, am 26.

26, ok. Un jucător bun. 26 de ani. Doar că nu o să reluăm această introducere. Deja ne-am așezat bine pe ea. 26 de ani. Da, mersi că ți-ai făcut timp și că ai venit la podcast. Tu nu te-ai antrenezit în România, România vii din când în când și i-am prins această ocazie. Chiar, a fost un turneu, nu? Acum un...

Da, am venit acum 4... Vreau

să prezint un pic conceptul pe care noi l-am aflat și de care eu habar n-aveam, sincer, și am fost efectiv șocat. și vreau să mulțumesc Vlad care este aici și care cumva te-a propus la podcast Vlad la un moment dat, e colegul nostru de pe social media și Vlad la un moment dat a zis că pleacă câteva zile la Cluj la un turneu de Counter-Strike la un mare turneu de Counter-Strike și m-a dat cu virgula așa pentru că eu am jucat Counter-Strike când eram mic în sălile de gaming, de jocuri mă duceam și îl am 12 ore toată noaptea, luam o pizza, o cola și jucam cu băieții Counter-Strike eram super șmecher Am mai jucat Counter-Strike și recent, mă joc cu Counter-Strike 1.6 și eu cam asta știam despre Counter-Strike. Am aflat însă cu stupoare că la Cluj, recent, a fost acest campionat pe ce i-a fost, pe o arenă cu mulți oameni. S-a

ținut și anul trecut, doar că nu am participat. Da,

ideea e că sunt echipe de jucători care se joacă și foarte mulți alți oameni care se uită, foarte mult interes acolo, foarte mult spotlight, foarte mulți sponsori. Da,

ei plou ca un fel, ca un spectacol. Ai putea

spune că s-a ajuns ca la un meci de fotbal, nu? La care vii

și te uiți. Nu poți să compari încă la un meci de fotbal, pentru că la un meci de fotbal vine foarte multă lume. Cred că maxim la care am jucat eu au fost 13-14 mii de oameni. Ok, 13-14.000 de oameni

te-o ajut care se uită la un match de Counter-Strike.

Mă rog, da, plus cine se uită online, doar că da, nu pot să compar cu fotbalul, dar nu pot să compar chiar atât de bine cu fotbalul, pentru că, cum am spus, se uită foarte multă lume, nu este încă la același nivel. dar... Da, dar e la un nivel mult

mai mare

decât mi-aș închipui vreodată. Da, evident, evident, dar a crescut foarte mult. În ultima perioadă a crescut foarte mult, mai ales după pandemie, când lumea nu avea ce să facă. Se uita la Counter-Strike, se juca Counter-Strike sau alte jocuri și tot așa de acolo a crescut foarte, foarte mult. Poți

totuși, uite, să ne explici în 30 de secunde pentru cineva care nu știe ce faci. Ce faci? Ce faci tu profesional? Cu ce

te ocupi? Mă ocup, mă joc pe calculator. Ce m-o să zic? Vorbeam, glumeam cu Denisa, cu prietena mea și ziceam că... Ce ți-ar răspunde la întrebarea asta? Păi mă joc pe bon, pe calculator. Dar... Dar nu, nu, nu. Pur și simplu, eu îl iau ca așa. A fost un hobby, cum a fost la toată lumea, a fost un hobby să te joci pe calculator orice joc și a devenit un joc, ceea ce este... Nu știu, neimaginat. Ca și cum la fel, te-ai fi jucat fotbal de plăcere în curtea școlii și după aia ai ajuns să faci ceva din asta și să și câștigi bani. Și la nivelul ăsta,

înțeleg că se câștigă asemenea, nu știu, unui ligii întâi de fotbal.

Se câștigă foarte bine. Asta o să-i

facă pe mulți oameni curioși, dar o să ajungem și la aspectul ăsta. O să vă spunem cât câștigă IME. Nu, nu o să-l spunem. O să-l spunem cât câștigă un jucător, probabil. O să-l spunem mare. Totuși când oamenii aud că te joci pe calculator, care e prima reacție de regulă sau ce înțeleg ei greșit?

Nu știu că, de exemplu, eu nu mă gândesc la așa ceva. Adică dacă m-ar întreba cineva, nu prea știi ce să-i spun, că e pur și simplu eu mă joc pe calculator și păi iară. Adică în mare parte cine mă întreabă știu cât de cât ceva în partea asta și e vorba de e-sports, adică pur și simplu Deja ești în zona aia care te uiți, știi, știi de fenomenul acesta și așa mai departe. Ce

înseamnă eSports? Sport electronic. Deci e practic un sport electronic. Exact.

Deci e un

sport și cumva dacă ne gândim la sport, ai putea zice că sport înseamnă să faci ceva

fizic cu corpul. Facem și chestii fizice, da. Adică, de exemplu, noi avem psiholog la echipă și foarte multe echipe au psiholog, nu toate, dar foarte multe au. Au și nutriționist unele, am aflat de curând că au și fizioterapeut care vin cu ei la concursuri, ceea ce noi nu avem și ce-aș vrea să

avem. Deci stai un pic. Poți să continui. Deci voi aveți o echipă de Counter Strike. Exact. Cu care, ok, am înțeles. Mergeți la campionate. Și ce am înțeles până acum este că asta se cheamă eSports. Deci este sport electronic. Exact. E sport care are antrenor... Manager în

spate, echipă de marketing, echipă de, nu știu... Cei la orice organizație... Nutricionista

există, adică aveți oameni care vă gândește...

Am avut o ședință cu un nutricionist noi, dar nu avem pe cineva angajat care să zică în continuu. Dar

unii au. Și ce mai aveți în echipă? Adică ce beneficii aveți sau ce presupune? Aveți psiholog, ai zis?

Da, psiholog avem care vine cu noi

la concursuri. Păi și ce vă învață psiholog? Adică cum decurge o ședință de terapie între un e-sports

gamer și un psiholog? Avem ședințe, să zicem, că e pur și simplu, cum vorbesc eu cu tine acum, despre, nu știu, concursuri, despre presiune, despre, nu știu, dacă ai emoții, orice, absolut orice vorbim și are și cu echipa, cu toți cinci, de exemplu, nu știu, Scopul nostru e să ne calificăm la major, de exemplu. Majorul fiind ultimul concurs după fiecare sezon. Anul are două sezoane, până în vară și după aia până în iarnă. Și majorul este ultimul concurs. Dacă scopul nostru e să ne calificăm la major, face acolo ce trebuie să facem, ce trebuie să ne focusăm și așa mai departe și vorbim și ne ajută să fim, nu știu, toți pe aceeași undă de linie. E un antrenament

de focus și de management de emoții. Probabil că e greu fiind un joc în care trebuie să fii foarte precis și foarte calculat. O să ajungem și la emoții și la gestiunea emoțiilor. Și

mai aduce și partea asta cu să ne mai mișcăm. De exemplu, dacă într-o zi normală de concurs noi începem cu o plimbare de dimineață să ne plimbăm 15 minute, după aia berfest și după aia avem ceva ce-l numim mental, pe care noi facem niște exerciții ca să ne menținem rutina pe care o avem și apoi abia începem antrenamentul în sine. Ok, deci e

o întreagă rutină, nu vă treziți și

vă puneți la calculator. Absolut da. Și

când ai zis că aveți psiholog, îmi imaginau o discuție de psihoterapie între un e-sport gamer și un psihoterapeut decurgând așa. Și Mihai, ce ai simțit în interior când ți-ai luat headshot? Cum ți-ai exprimat furia? Te-ai gândit să-i spui în loc să îl împuști înapoi? Să-i spui... Uite, în momentul în care mi-ai dat headshot, nu m-am simțit confortabil, că eu vreau să... Poate să

fie așa, dar este întreg cu echiperi. De exemplu, că mai sunt mici fight-uri, mici discuții întreg cu echiperi. Nu știu eu vreau să fac așa, cu echiperi vreau să fac așa. Și, na, de exemplu, dacă eu mențin pe a mea, el îl ține pe

a lui. E o fel de terapie de cuplu. Deci voi puteți să mergeți ca Ghibră la ceva de terapie de cuplu în care să... Da, terapie de cinci. Da, exact, de cuplu de cinci. Scuze,

șase, că ești antrenor.

Îți pare incredibil. Ok. Bun. Deci și asta este e-sports. Aș vrea să te întreb. Ca jucători de Counter-Strike și fiind practic sportiv în e-sports, ai putea să te compari mai degrabă cu un șahist? Adică ai putea să compari jocul cu un joc de șah sau cu un pilot de Formula 1 sau cu un, nu știu, un jucător de fotbal? Unde crezi că te-ai știat?

Un jucător de fotbal, azi zice. Doar pentru că și Arhistul și Formula 1, nu vreau să greșesc cu Formula 1, dar sunt cam individuale. Adică poți să fii individualist, dar nu ajungi niciodată în counter și e mai mult pe echipă. Sunt 5 oameni, dacă unul nu merge, nu merge nici celălalt. Evident. Știi ce mi-am dat seama?

Deci mai degrabă cu un jucător

de fotbal. Da, pentru că practic faci parte dintr-o echipă. Tu, de exemplu, poți să fii cel mai bun atacant și să iei șapte mii de goluri dacă aparatul tău nu joacă sau un

portalul tău nu joacă. Da, și noi am pornit, de fapt, discuția presupunând că oamenii știu ce înseamnă counter-strike, dar pentru cineva care nu știe, tot așa, în 30 de secunde, cum ai putea să explici jocul de counter-strike? Ce presupune? Care e principiul?

Cine câștigă? Păi tot pot să-ți dau un exemplu fotbalul, că e cel mai simplu exemplu, e cum e cimpiosul de goate în momentul de față, adică noi mergem la concurs, sunt, da, sunt unele faze group stage. Nu, jocul

în sine, adică cum este jocul, ce

se întâmplă în joc? Sunt două părți, teroriști și counter-teroriști. Doi echipe. Teroriști trebuie să pună bomba, counter-teroriști trebuie să îi oprească să pună bomba. Counter-teroriști sunt polițiști. Exact. Teroriști și polițiști. Chiar, dar voi aveți

o preferință sau nu contează? Depinde de

hartă. Adică, de exemplu, o hartă poate să fie mai mult favorizată în sine de joc partea de polițiști sau cealaltă poate să fie de teroriști, depinde. Și care

sunt reguliile jocului? Deci sunt două echipe, ce se

întâmplă? Două echipe se joacă 24 de runde, 12 cu 12 și, cum am spus, teroriștii trebuie să pună bomba în două minute, să zicem, dacă nu au pierdut runda. Polițișii trebuie să dea difuz la bombă dacă a fost bomba pusă sau să îi elimine pe teorii și până pun bomba. Și atâta se termină. Cine ajunge primul la 13 runde câștigă. Dar se poate fi egalitate 12-12 și apoi se joacă overtime de 3 runde.

Și ai un teren, ai un teren în care într-o zonă încep teroriștii, într-o zonă încep polițiștii și tu trebuie să alegi un traseu.

Da, și ai două părți unde poți să pui bomba ca teroriști, A și B. Nu există doar una sau nu există trei. Și tu punești

o sumă de bani cu care să cumpere niște arme. Da, și

e mai complicat aici, adică stăm mai mult să explicăm asta. Bun,

deci două echipe care se bat pe un teren și trebuie să se elimine una pe alta și sunt niște reguli de făcut. Ok, am înțeles. Am înțeles până acum. Cum totuși tragi linia? Unde-i diferența între a te juca, pur și simplu, și a fi jucător profesionist? Pentru că tu zici că te joci, nu? Adică nu există un termen, sau poate există, dar nu e folosit, care să se pare jocul profesionist de a te juca acasă de plăcere.

Nu, există un termen, noi îl numim FaceIt, este o platformă pe care te joci pur și simplu, te duci, te joci cu prietenii, te joci solo și te joci sau antrenezi, depinde ce scop ai, adică dacă te joci de plăcere, te joci de plăcere, dacă vrei să te joci să te antrenezi să fii încă în formă, Aia

faci. Face it. Face

it? Face it, da, da, da. Si da, cred ca diferenta, nu stiu, depinde de la persoana la persoana cand te realizezi ca ajungi in punctul in care poti sa fii profesionist, dar linia sa zice mie daca ajungi la o echipa si esti salariat. Asta ar fi linia. Daca sa ajungi acolo trebuie sa te joci foarte mult. Trebuie să fii și bine pe mental, din punctul meu de vedere, că altfel clachezi, pur și simplu, că se întâmplă foarte mult. Serios, da? Da, se întâmplă foarte mult. Adică multă lume din comunitate este toxică. Ah, serios, da? Foarte toxică, da, da, da. Și, na, de exemplu, poți să devii tu toxic. Poți să fii tu cel care, nu știu, zice de un jucător că ei nu știu cum, că nu joacă bine, că și așa mai deoparte, și nu mai joci tu bine din cauza asta. Și, da. Trebuie să fii mai stropimental și apoi dacă joci bine, la un moment dat te vede cineva. Este imposibil. Eu am ajuns la un moment dat să zic că dacă ești bun, te vede cineva, te încearcă și dacă ești bun să menții nivelul

ăla, rămâni acolo. Dar unde te vede? Ce ar trebui să facă un copil ca să fie văzut? Cine te vede?

Unde? Tot așa, te joci, pur și simplu te joci. Crede-mă, deci e atât de simplu, doar te joci. Proiecte sunt un fel de headhunters, nu? Nu, nu există deocamdată, dar s-au deschis în momentul de față foarte multe academii care iau foarte mulți copii de 14 ani, 13 ani, 15 ani, 16 ani, care Se joacă, dar trebuie să ai deja level 10 pe FaceIt, asta zic. Level 10 fiind maximul pe care poți să-l iei ca nivel, să zicem, pe această platformă FaceIt. De atunci iau și te cresc, să zicem, academiile astea, dar ca să ajungi acolo trebuie, din nou, să te joci, pur și simplu. Care

a fost momentul la tine în care ți-ai dat seama că tu nu doar te joci și poți să urmezi o carieră în asta? A fost un declik undeva?

Nu m-am gândit absolut de la asta, dar aș putea să spune când mi-am cumpărat primul calulator din banii câștigați de la un... N-a fost concurs, a fost un leatherboard care era tot așa, ca platforma asta FaceIt, doar că se numea RankS. Și, de exemplu, locul 1 lua 1.250 de dolari sau ceva, deci nu pe săptămână. Și eu am câștigat o dată săptămâna aceea și locul 3, care era nu știu undeva pe la 500, și mi-am luat primul calulator. Și de atunci m-am jucat. Câți ani aveai? 18. Adică eu n-am început cum... Acum dacă te uiți, până în scenă, o să vezi că sunt foarte mulți copiii de 16-17 ani, 18 ani, care deja sunt la un anumit nivel și se joacă la, nu știu, o echipă, două echipe, nu neapărat salarii foarte mari și așa mai departe, dar se joacă și au foarte mult timp în față. Dar eu am început foarte târziu. Și

acum zici că se începe mai repede. Chiar Vlad îmi arăta la un moment dat, totuși așa, în pregătirea podcastului, Un cont de Instagram cu un tată care își antrenează copilul de 5 ani. Da,

mi se pare interesant, e ca si cum, nu stiu... Cred eu. Eu vroiam, de exemplu, să fiu profesionist. Am putut, din anumite motive. Am făcut un copil și îl fac să fie el. Ceea ce mi se pară un vis mișto, sincer, să-ți vezi copilul că poate ajunge undeva. Dar să se și țină că trebuie să ai și puțin noroc, de exemplu. Trebuie să ai

noroc, da, trebuie să te aliniezi cumva. Astrele, și să ai părinți care pot să accepte și să înțeleagă asta, chiar dacă nu te susțin neapărat ca și cum ar susține un jucător profesionist sau nu știu cum își susțin unii părinți copiii să facă tenis și așa, cel puțin să înțeleagă și să accepte acest lucru. Se mai lovesc copiii de astăzi sau adolescenții de astăzi, tinerii de astăzi, să-i numim, de reticența părinților în ce înseamnă gaming? Sincer, cred

că da, dar nu chiar așa de mult cum era înainte. De exemplu, eu n-am avut probleme cu părinții pentru că eu nu lipseam de la școală. Adică motivul sau scuză, acum nu știu cum să zic, a lui era pentru că dacă nu lipsezi de la școală, poți să te joci cât vrei, nu ne interesează. Adică eu făceam temele în pauze și mă duceam acasă și mă jucam, pur și simplu. Și tot așa mi se pare că am ajuns... La Nexus, Nexus fiind cea mai bună echipă din România la momentul acela și tot așa mă ajutam, puc și simplu, făceam programul în funcție de cum scăpam eu de la școală, pentru că ei deja terminau, au terminat școală. Și totuși mergeai la școală,

ai avut totuși momente în care ai trebuit să renunți la școală ca să urmezi cariera

asta? La școală nu, la facultate da.

Ok, adică n-ai dat la facultate. Am

dat la facultate, la veterinară și tot așa, eram deja la Nexus, jucam la Nexus, adică jucam la tune, nu foarte mari. decente, să zic așa, dar am avut de ales, pentru că mergeam la facultate, la veterinare, nu puteai să-l visești absolut la nimic. Trebuia să mergi acolo, trebuia să ai prezență, că altfel te pica. Și am mers la prima, la examene. Evident că l-am picat pe toate, că n-am avut timp să învăț. Și am avut de ales, ori continu cu cantorul, ori continu cu facultatea. Și a fost greu? Nu. Mi-a fost foarte ușor să aleg cantor. Pentru că eu de momentul ăla nu am vrut să merg la facultate, am mers doar din cauza părinților, că au vrut să merg la o facultate să am backup. Da, corect. Cum ai

înțeleg și pe părinți. Ca în orice meserie există un risc și riscul e mai mic dacă te duci, urmezi un traseu clasic și te duci la o facultate, ai o diplomă, te angajezi veterinari, ești sigur că aia e treaba ta, față de a face canter.

Să știi că încă mai am întrebări din astea. A, pe ce faci după ce termini? Păi și eu zic păi uite, mai am o jăr până la 30, 32, 33, nu știu cât de ani, counter, după aia pot să devin antrenor sau pot să devin manager la o echipă din asta.

Sau headhunter sau ce s-a mai inventat

atunci. Exact, poți să faci tot în domeniul ăsta, pentru că e crește și încă e în dezvoltare. Cred, da.

Dar de ce zici 32, 33? Adică de ce nu te-ai jucat până la 60 de ani? Nu știu

de ce, dar mare majoritatea jucătorilor se opresc pe la 34-35. Probabil din cauza la reflexe. Vin copiii care se joacă foarte mult și... Ce tare! Și sunt mai rapiți, dinamici, nu știu,

îți piezi din reflexe. E ca în orice sport, nu? Adică ai o perioadă de... Care e apogeul de regulă? Care e vârsta apogeului? Să zice că sunt între

24 și 27-28. Ce tare! Adică vârsta

mea era aia acum. Cât de tare! Ok! Asta ne duce la următoarea întrebare, ca la un fotbalist ai putea să înțelegi de ce, pentru că corpul lui începe să îmbătrânească, articulații începe să lase, se accidentează, nu mai are performanța aceea vie verde. tânări de 27-28 de ani, de armăsari tânări care trage în toată forța.

La noi e diferit, la noi e pe reflexe. Cum îți coordonezi mâna stângă pe trasator, mâna dreaptă pe mouse și ce se întâmplă. Că trebuie să faci anumite chestii foarte rapid, trebuie să te gândești foarte rapid și pe lângă că le gândești trebuie să și le faci în același

timp. E că e creier, e practic... reziliența și tinerețea creierului care procesează toate astea. Că tot ce ai spus tu, să coordonezi

mâna

stângă, să fii cu pe mouse, să te uiți, să ai reflexe, e efectiv creier. Și asta înseamnă că creierul începe să îmbătrânească și nu mai face față sau nu mai are rezultate în fața unui competiții cu creier tânăr, care are fali de face imediat. Ok, deci înseamnă că e fix ca la sport și am înțeles până acum traiectoria, am înțeles facultatea la care ai dat pentru a avea totuși ceva de siguranță. Mi se pare că simți că a fost un timp pierdut, adică dacă te-ai întors și n-ai mai dat la facultate? Nu, dar cred

că am avut și ghinion, că a fost fix în perioada aia, înainte de pandemie și

totul era online. A fost cu

COVID-ul, pandemie. Și ce era online? Facultatea. Toate facultățile au fost online și nu știu cât a durat. 100% o duceam și online. Era mult mai ușor, eram de acasă, făceam lecțiile, eram acolo prezența și imediat mă jucam sau ceva de genul ăsta. Păi e

un fel mai degrabă noroc, nu? Ai putea să zici că ai avut noroc, că n-ai fost nevoit să te duci fizic la facultate

și ai putut să te joci. Da, dar nu am zis ghinion pentru că m-am lăsat fix înainte de asta. A, ok, te-ai lăsat. Da, după aia, de exemplu, venea anul 3-4 și eram aceiași decizie, adică nu era corect. Simți

că ai sacrificat ceva pe drum, totuși, pe acest parcurs?

Cred că cel mai mult sacrifici timp. De exemplu, noi, dacă ajungi la nivelul acesta de unde sunt eu practic, plici foarte mult timp plecat de acasă, pentru că nu te joci la concursuri de acasă, te joci de Oriunde din lume, adică am fost și în Asia, și în Saudi, și în America, și în Brazilia, și în peste tot. Și foarte mult timp pe drum petreci. Și, de exemplu, nu mai știu cu cine vorbeam și focusem în calcul, noi, de exemplu, într-un an, dacă mergem la concursurile acestea, suntem nouă luni plecați. și tăielul în acasă, poate mai puțin. Deci tu acum

stai mai mult timp plecat decât

să stai acasă. Foarte

mult timp plecat. Aș fi curios să văd cum arată o zi normală de antrenament și ce presupune pregătirea pentru un turneu. De acasă sau

de la turneu? Este diferit. Sau din bootcamp. De bootcamp. Deci

tu ne-ai povestit că aveți acest bootcamp.

Ce înseamnă bootcamp? Bootcamp înseamnă cantonament la fotbal. Mergem toți împreună. Înainte se înceapă sezonul, de obicei avem două bootcamp-uri pe sezon. unul din ianuarie până în vară și din vară până la sfârșitul anului. Și se termină cu un major. Și nu avem bootcamp-urile astea, unul când începe sezonul, practic să zicem în ianuarie, și al doilea bootcamp înainte de major, adică ultimul concurs din sezon.

Care ar veni, nu știu... Există două major în sezon, pe an. Două pe an

în fiecare sezon câte unul. Și major

este un fel de campionat mondial.

Ultimul concurs, exact. Champions League, de exemplu. si da, avem bootcamp-ul asta care inseamna ca mergem toti intr-o locatie Să ne vedem, să ne întâlnăm împreună, că noi când mergem la concursul mergem împreună. Să formați echipa.

Exact, da. Și cât se stă

în acest cantonament? Depinde. Am stat și o săptămână, am stat și două săptămâni, am stat și trei săptămâni. Dar a fost mai ghinonist acele trei săptămâni. De ce? Pentru că a fost un concurs care trebuia să ne calificăm online și nu ne-am calificat și am luas un buscamp până la

următorul concurs. Bun. Și hai să vedem ce se întâmplă. Cum arată viața în acest bootcamp? Cum arată o zi? De cât dormiți și ce faceți pe parcurs?

O zi normală începem la 9. Cum am spus, începem cu plimbare. Ne plimbăm, nu știu, 10-15 minute. Deci ieșiți afară. Da, ieșim. Ne dau afară. Dar

e foarte tare. Ca să vedeți

soarele. Da, ca să ne trezim pur și simplu. Apoi... Venim direct la partea asta cu mental, ce spuneam eu, si avem prima data niste exercitii ca sa ne trezim, rutina noastra pe care o avem, sunt diferite. O data, nu stiu, sa faci, sa-ti jonglezi, de exemplu, am avut vrea sa-l jonglez. Facem niște exerciții fizice, dar foarte ușoare și apoi medităm, nu știu, două minute sau ceva de genul. Ceea ce ne spune psihologul. Meditați?

Cum meditați?

Bă, închidem ochii și vorbește psihologul și ne gândim la ce zice ea. Bun,

ok. Cât durează toate astea? Deci de când vă treziți, vă plimbați, meditați,

jonglați? Ar trebui să dureze o oră. Asta înseamnă de la 9 la 10. La 10 deja mâncăm. Ce mâncați? Fiecare ce vrea. Am încercat și cu ce ne-a spus nutriționistul când a venit, dar nu prea a mers, pentru că totuși ne jucăm pe călători, nu suntem chiar atât ca fotbaliști, trebuie să avem condiții fizică foarte bune. Eu mănânc, de exemplu, un sandwich cu ouă. Altul, de exemplu, mănâncă... nu știu, își face cereale sau își face... nu știu. E de fiecare cum vrea. Iar apoi, după asta, cum am zis, durează toată partea asta de la plimbarea și mentalul nouă la zece. După aia mâncăm de la zece până la zece jumate, mi se pare. Iar apoi începem, mergem jos. în basement, practic avem PC-urile noi și începem discuția care durează ori o oră jumate, ori

două ori jumate. De ce discuție?

Ce facem noi în ziua aia în prac, în antrenamente? Stai așa, asta faceți după

ce ați mâncat. Deci ați mâncat și mergeți în basement și discutați practic. Acolo e strategia. Nu vă jucați.

Nu ne jucăm. Ne uităm, suntem cinci cu antrenorul care e la calator conectat la televizor și ne uităm ce zice

el acolo. Și vă uitați

la alte jocuri? Nu. Alte jocuri, te referi la alte echipe care joacă între ele? Da. Da, sau ne uităm la ce am jucat noi înainte. A, și

el vă spune că aici aș putea

face ce am vrut și de acolo se face o conversație din asta, ce să facem, ce să nu facem. Ai momente

de revelație acolo? De, ua, ăsta-i, trebuie să mă duc pe acolo, trebuie să dau o grenadă,

altfel. Da, acolo se fac schemele pe care noi o să le punem în aplicare mai încolo și apoi durează În partea asta care durează două ore, după aia vin două antrenamente. Antrenamentele

au un fel de tras la țintă? Nu, antrenamentele

înseamnă că jucăm eu, echipa, navii împotriva noștru, fanatic. Doar că nu se termine cum am spus la 13. Se joacă toate rundele. Adică se joacă, jucăm 12 pe teroriști, 12 pe polițiști. Ca să ai ocazia să joci absolut în ambele părți. Ei bătut 12-0 și bie o rundă, nu că și la 13, ca să joace toată lumea. Asta înseamnă antrenamentul.

Adică jucați jocul propriu-zis.

Jucăm jocul propriu-zis, dar toate rundele, indiferent

de ce se întâmplă. Vreau să înțeleg, când mergeți în basement și vă faceți acele strategii, ele arată ca la antrenamentele de fotbal unde ai... Nu, avem

televizor, cum am spus. E un televizor aici conectat la laptop-ul antrenorului și Aveți harta pe care o desenați? Da, da. E un website numit Skybox, care e ceva nou, doar că e foarte scump. Nu vreau să vă vezi cât de scump e. Pui fiecare hartă, poți să pui demo-ul, care înseamnă jocul pe care l-ai jucat înainte. Cât e scump? O mie și ceva pe, nu știu,

pe lună. Ok. Deci să-ți faci abonament pe el ca să poți să-ți faci...

Da. Mă rog, are mai multe, are multe pachete. Mi se pare că are pachete de 300, de 500, de 1.000, dar de exemplu la care trebuie să vezi tu absolut tot e 1.000 și ceva. Ok. Așa și punem demo-ul care am zis este jocul practic. pe care l-am jucat noi inainte și vezi absolut tot. Vezi ce face adversarul, vezi ce faci tu, vezi absolut tot, tot, tot. Și așa vezi ce greșeli fac, ce au făcut

ei greșini. Bun, deci te capitulând aveți o oră în care faceți treaba, mergeți pe afară, mâncați, meditați, vorbiți, după care aveți antrenamentul cumva tactic, să-i zicem, în basement în care vă uitați la alte jocuri, după care faceți antrenamentul propriu zis de

joc. Da. Vin două antrenamente care De obicei unul antrenament durează o oră, două, după aia vine o oră pauză, după aia avem din nou o oră din să vorbim, din nou aceeași chestie care am făcut-o mai devreme, după aia avem, nu scuze, o oră douăzeci, după aia avem patruzeci de minute urmă ca să ne antrenăm și noi puțin să tragem, ca să abia am mâncat, am avut pauză și ce mai departe. Iar apoi încă două sau trei antrenamente din astea. Și terminăm la opt seară sau nouă seară, depinde.

Care sunt zilele cu cele mai lungi antrenamente?

Ala din inceput. Mergem acolo în primele 3-4 zile de în bicei, pentru că venim practic după vacanță. Și

uite, cineva care să zic ne ascultă acum și zice, mă mă, păi aș putea să îți fac asta, adică stau într-o vilă, mănânc, mă plimb și mă joc toată ziua. Știi, îți dă cumva iluzia simplității asta. Ce ai putea spune Aceste persoane care ar avea această iluzie a simplității, despre lucrurile care nu se văd. Ce

e greu în asta? Psihică. E foarte mult. Gândește că trebuie să fii concentrat. Hai, fie nu de la 9 dimineața când te plimbi și mănânci și faci mental și așa mai departe, dar de exemplu de la 11, cu o oră pauză la jumate, până la 9 seara. Și tu trebuie să fii concentrat acolo, că dacă te joci doar să te joci, păi n-ai făcut nimica. Degeaba a vorbit antrenorul trei ore, degeaba Ai făcut tu schema nu știu care, degeaba ai ascultat tu. Așa când tu te joci și trebuie să pui în aplicare ceea ce ați vorbit ca să vezi dacă merge, că poate nu merge și trebuie schimbat în niște detalii și așa mai departe. Dacă te joci fără

chef. Adică simți la finalul zilei că ești epuizat psihic? Da, 100%. Cum e somnul? Adică se întâmplă să nu dormi bine sau e obligatoriu să te curgi la o oră? Ce faci?

Nu avem atât de mult restricție pentru că, de exemplu, când terminăm Antrenamentul, unii se mai joacă pe platforma aceasta face it, cu prieteni, cu singuri, să știu, să joacă. Unii se mai joacă alte jocuri, să se relaxeze și nu avem limită, doar că mai târziu de unul ar fi recomandat să nu te culci, că trebuie să te trezești la 8.30 de exemplu, să fii lăgat la 9.

E vreun lucru pe care să zic alți jucători, poate îl fac și tu nu l-ai face, ceva ce ți-ar perturba această disciplină. Îți dau un exemplu, nu știu, pentru jucători de fotbal, care sunt înconjurați, nu știu, de vedete în lume mundenă, sunt invitați la petreceri, trebuie să fie foarte disciplinat, să nu meargă la petreceri, să nu consume substanțe, ca să se mențină în formă. Cumva astea sunt cele mai, sau de multe ori, pentru unii jucători sunt atracții așa de la care ar trebui să se abțină? Ce atracții aveți voi de la care e bine să vă abțineți pentru a rămâne în

formă? La bootcamp nu prea avem ce, pentru că villa e în afara Barcelonei și ai oră până în oraș și nu e nimic în jur. Deci e plasat bine și nu prea ai nicio distracție, dar în rest avem astea simple, cum ai spus tu, să nu bei, să nu consum doamne iartă, nu știu ce și așa mai departe, pentru că Nu, e bine, te strici si tu si strici si modul la celelalte patru persoane plus antrenor.

Legat de consum, exista in acest sport

si doping? Nu la toate concursurile, dar la concursurile ce mai mari, dupa ce joci match-ul, nu inainte, te testeaza de doping. Si nu te ia toata echipa, ia doi jucatori

random. Ia doi jucători random. Da, și cum

am mai iat doar pe mine. Ok. Nu știu, am fost de foarte multe ori la

testuri. Și ce testează? Sau ce doping există? Adică ce doping poți să faci? Ce e interzis

să faci? Ah, nu știu detalii la acest aspect, dar testul în sine este acela cu saliva. Și îți dă rezultatul după, nu mai știu, o săptămână sau după câteva zile. Îl primești pe un

mail. Ok. Și sunt substanțe care sunt interzise. Sunt curios să văd ce substanțe se pot consuma. Și ce ar face aceste substanțe? Substanțe care fac să fie mai

concentrați? Cred că astea sunt interzise, astea cu focus-ul. Că de exemplu noi, dacă ce bem noi de obicei la concursuri, pe lângă unii jucători care beau Red Bull, Cola Zero și așa mai departe, noi ne focusem mai mult pe, cum se numesc, Am scapă. De le pui în apă. Pastele le pui în apă. Ce? Vitamine

efervescente sau ce? Electroliți? Electroliți, așa. Ah,

consumați electroliți. Da, da. Asta avem noi.

Apropo de doping. Există consum de Propranolol. Ai auzit de Propranolol? Nu. Nu știu ce e. Propranolol. Acum sper să nu fac o recomandare. Să nu se perceapă ceea ce zic acum ca pe o recomandare de automedicație. Propranolol este un medicament inventat acum 50 de ani, pentru care s-a luat premiul Nobel. Inventatorul lui s-a luat premiul Nobel. E primul beta-blocant neselectiv. Ce face el pe scurt? Este că blochează receptorii de adrenalină și de cortizol, care sunt receptorii de stres. Ok. Și el a fost inventat

pentru... Intex din 100%.

Păi nu, asta e medicament de hipertensiune. E, dacă vrei, cea mai vândută pastilă din lume. Și cea mai ieftină. Și e inclusă pe lista medicamentelor esențiale, adică nu e un doping. Și e pastilă care scade puțin tensiunea arterială, scade puțin alurea ventriculară, adică pulsul, să zicem, viteza cu care îți bate inima. Și fiind atât de des utilizată, ce s-a observat după aceea în timp, că fiind neselectivă ea se duce și în creier și îți blochează acei recepturi de adrenalină și din creier. Și ce s-a observat este că reduce un pic din ansietate, reduce un pic din frică, Și s-au făcut studii foarte interesante acum ceva zeci de ani pe performării muzicale. Și se pare că performării muzicale care urcă pe scenă și cântă la vioară și așa și la diverse instrumente care au emoții foarte mari în fața unei audiențe și emoțiile alea te fac ca mâna să tremurești și să nu mai performezi bine. performează mult mai bine atunci când iau doze foarte mici de propranolol. De unde știu de propranolol e că pentru că se ia off-label de către chirurgi înaintea intervențiilor chirurgicale foarte complicate și reduce din tremurile de mână. Deci nu-ți mai tremură mâna atât de tare și iar sunt studii care arată că scade ansietatea la public speaking, adică când dacă ești foarte ansios să vorbești cu publicul, un pic de propranolol, se pare că reduce această anxietate. Atenție mare, e un beton blocant, trebuie să știi cum să-l iei, trebuie să ai prescriere medicală, dacă îl întorci brusc, poți să ai efecte adverse nasoale, dacă ai cu asmu, poate să-ți provoace un spaz în bronșic care poate fi fatal, adică are efecte adverse, medicul e cel care ți-l prescrie pentru indicație precisă. Dar eram curios dacă e folosit asta vreodată. Nu am

auzit de el. Nu pot să zic pentru absolut toată lumea care joacă dacă iau ceva pentru așa ceva, nu ce ai spus tu sau poate altceva, dar din ce știu eu nu este absolut deloc acceptabil.

Dar cred că ar putea să iasă la test de doping. Ok. Deci... M-au

scuzat. Mai ales pentru că ai zis tu, ai făcut asta cu Vioara, care pășână că și la noi avem aceași chestie. Sunt unii jucători care joacă foarte, foarte bine group stage, care group stage e fără public. Da. Și jucători care joacă mult mai bine cu public. Aha. Și viceversa, aia care joacă bine group stage nu mai joacă bine cu publicul. Pentru că poate emoții, poate... Ai aceste emoții tu? Am avut, la început, foarte mult, dar m-am obișnuit. Adică eu, de exemplu, acum am monitorul și nu văd nici în față, nici în stângă, nici

în dreapta. Tu ai câștigat

un major, nu? Da, în 2014, da.

Adică ați fost cea mai bună echipă

din lume. În momentul ăla, da, și în 2014 am luat și premiul pentru echipa anului. Ok. Și ai putea să

spui că ai fost... adică ai fost cel mai bun jucător din lume sau ai fost

cel mai bun... Nu, nu. E total diferită faza cu cel mai bun jucător din lume și echipa anului și așa mai departe. Dar anul ăla am fost

locul 16. Ok, tu personal locuși 16, dar ai fost în echipa cea mai bună echipă din lume. Care a fost... Cum se simte presiunea asta mântându-te în care ești pe acea scenă, se uită aproape 2 milioane de oameni la tine, se uită la digitul tău pe mouse... O simți? Îi simți

acei oameni? Nu, nu mă gândesc absolut. Adică, de exemplu, și acum, dacă aș intra pe scenă, că înainte să intrăm să jucăm, intrăm pe scenă și poate atunci am puțin emoții sau îmi simt ceva. Dar după aceea, cum am spus, când mă pun la călător, am monitorul foarte aproape de mine. Nu văd. Chiar nu văd. Nici în dreapta, nici în stânga. Adică tot ce văd eu e monitorul așa, pătrat. Și nu îmi dau seama. Și mă bag în joc acolo și mă gândesc doar la ce am vorbit în spate, antistratul pe care l-am făcut. Ce rezoluție ai? În joc?

Știi mema aia? E o memă. E un băiat care i-a întrebat la început anului ce rezoluție ai. Și ăla zice always the same, același. Adică el se referea la

rezoluția monitorului. Da, dar ai văzut-o și tu, nu? Cu jucător de counter a fost asta.

Asta e jucător de counter, da? Da,

a fost jucător de counter.

Stai un pic, el zice, mimo e recent.

E foarte recent.

El îi întreba ce rezoluție are și el zice always the same. Și după aia zice numărul.

Și după aia zice numărul. Și după aia

zice

1800 pe 7 sau cât era? 1290 pe 960.

Și de ce e o luzi de

SEM? Toată lumea s-a obișnuit să joace... Sunt foarte mulți care joacă cu diferite. Dar multă lumea joacă cu rezolvția asta că nu știu, e cea mai confortabilă

să zic așa. Și tu ce rezolvție ai? Tot asta. Tot asta? Serios? Da,

nu tot asta.

Da-i bine, vezi, ai intrebat ce rezoluție în joc sau... Ok, deci asta e o rezoluție confortabilă pentru ochi. Nu joci 4K sau 8K sau... No, no, no. Probabil că obosești mai... Sunt mai multe detalii și obosești

mai mult. Din ce știu eu, se joacă rezoluția asta doar pentru că modelul este cam perfect, să zic așa. Nu e nici foarte îngus, nu e nici foarte înalt sau gras sau nu știu cum. E un FPS

anume la care joci? Nu,

sunt calulatoarele foarte bune în care nu contează dacă ai FPS max, se numește max, nu știu, 900. Dacă e capat la 500, 400, 300, nu contează și îl lăsăm de obicei pe 0 și nici nu te gândești la FPS-ul pentru că lea-i foarte

bune. Care-i viteza de reacție? Adică s-a calculat viteza de reacție în care... Din momentul în care vezi inimicul până ai apăsat pe trăgac?

Sunt teste, sunt teste. Sunt hărți care testează asta.

Și care e considerată o viteză optimă sau bună de reacție? Din momentul în care ai văzut inimicul până când ai

tras? Cred că average-ul, cred că e undeva la 180. Ce înseamnă? De

milisecunde, adică 0,18, adică 0,2, adică o 25 de secundă, cam pe acolo, sau nu? Foarte rapid. Ok.

Dar eu am făcut și 160, 158 sau ce poate să zic eu, dar average-ul mi se pare că la un jucător e la o așa 175, 180, depinde. Adică o fracțiune

de secundă, mă rog, câteva fracțiuni de secundă.

Da.

Contează și, nu știu, mouse-ul, tehnologia cu care joci? Da,

evident, da. Doar că înainte conta foarte mult și erau și foarte scumpe fața de cele normale, doar că acum... Toată lumea are... mouse-ul are sub el un senzor. Și senzorul ăsta deja a fost preluat de foarte multă lume și cam e aceeași chestie. Doar că contează acum formă. De ce formă la mouse te-ai obișnui tu. Că e mai bombat în spate, că e mai în față bombat, că e mai lat, că e mai scund, că

e mai micuț. N-ar fi momentul să faci mouse-uri personalizate? Să-ți scaneze mâna, împrenta? Ca la dintr, știi? Să-ți facă împrenta. Unii

au făcut asta deja, dar e în...

Ce tare! Da, asta ar fi ce mai tare, sa-ti faca un mouse ca la talonete, stii? Talonetele de la picioare, iti caneaza talpa ca e doar a ta si fix te face fix pentru a ta, asa, celasi lucru, un fel de talonete pentru mouse.

Probabil in viitor o sa fie asta

si totul asta. Da, si stii, legat de mouse si de precizie, cat la suta e Mă auzi cât la sute creier și psihic, într-un joc sau pentru o victorie. Mă gândesc că la nivelul tău, oricine știe să tragă. Da, 100%. Ce face diferența din colodea

știi să tragi? Mentalul, din nou. Mentalul și... stai că îmi vine cu mântul în engleză și nu în română. În knowledge. Cunoștințele. Și experiența pe care o ai în spate, adică cât de mult te-ai jucat, în ce situații, pentru că sunt foarte multe situații. Sunt doar, cum am spus, șapte hărți în tot. Dar sunt 100.000 de situații diferite. Doar două minute te joci, dar în alea două minute se poate întâmpla foarte, foarte multe. De exemplu, eu fac ceva, tu faci ceva. Cum te-ai trezit o dimineață, poate faci aia și trebuie să vezi cum reacționezi la acea parte. Tocmai de-aia noi avem foarte multe, ca echipă avem foarte multe protocole care dacă se întâmplă ceva facem aia, dar indiferent de ce am vorbit înainte. Ca de exemplu, cum ai spus și tu mai înainte, eu am strategia mea, tu ai strategia ta, se unesc. Cine are protocolele mai bune, ăla câștigă. Pentru că, na, și ei vor să câștigă, nu doar tu. Ai avut momente

de cădere? În ce sens? Adică momente în care ai fost, nu știu, da... Momente în care te-ai simțit emoțional golit pe interior, momente în care ai căzut psihic, ai cedat, ai clăcat

din... Am avut momente, da, am avut. Am avut doar două. Una cea mai rea, dar nu vreau să

vă gândesc

pe asta, chiar a fost off camera, spun cu cea mai mare plăcere. Pe cameră nu, chiar nu. Dar și a doua care e tot așa. A fost mai așa doar că a prima a fost... Nu vreau să mai am de-a face cu așa ceva niciodată. Dar fără să intrăm

în detalii, în acel moment, poți să-mi zici măcar ce l-a provocat sau ce... Adică care

a fost... O persoană. O persoană. O

persoană jucător sau... Da. Ok. Există rivalitate între

echipe? Da, există foarte multe. De exemplu... În 2024 când a încăștigat noi aveam rivalitatea cu G2. Îi băteam de fiecare dată. E o altă echipă, nu? Da, o altă echipă. Îi băteam de fiecare dată doar că era rivalitatea asta de noi cu ei.

Și

da, adică fiecare echipă are un ăsta care se tot bat așa, se bac și stigă ăla, bacă și stigă ăla, dar există și foarte multe chestii de-astea de, cum să zic eu, de toxicitate între echipe, adică să-i provoci, că în group stage, când te joci, te joci față-în față. În arena, când te joci, nu te joci față-în față. Noi suntem aici, ei sunt aici. Nu ne vedem niciodată. Dar în group stage, când se termină runda, Noi între noi avem niște geamuri care se închid și când se termină runda și e freestime-ul, care freestime-ul e fix înainte de să înceapă runda, se deschid. Și băgați bățul? Da, și unii se ridică tipă la altul. E foarte amuzant să te uiți la ceva de genul, dar depinde ce-ți place. Astea vreau sa

profit de prezenta ta aici si mi-ar placea mult sa ma investi ceva. Eu de exemplu jucam si eu CS 1.6 care a devenit Boring.

Unii se mai joaca, sa stii.

Da, e misto, dar mi-am luat Arc Raider, mi-am luat Playstation. și joc pe consolă, ceea ce e nervant. Nu e ok, nu? Eu mă

joc pe calculator. Da, știu, dar... Eu nu pot, nu pot să mă joc nici un shooter cu joystick. Dar e realizabil,

adică merită să mai învăț să joc pe consolă sau n-are

rost? Nu. Mouse și tasător, 100%. Orice jucător cu mouse și tasător pe calculator Nu-ți dă nici o șansă. Dar sunt și jucători buni pe joystick? Sunt, dar din nou cu aceeași idee. O, ce jucător cu mouse tasator. Pentru că ai foarte multă precizie pe mouse față de joystick. Da, corect, joystick te duci super bine.

În fine, joc pe joystick și joc Ark Raider. Arc Raider este un extraction shooter pentru cei care nu îl știu. Deci, Arc Raider este superb. De când am luat Arc Raider încerc să convind pe toată lumea să își iei Arc Raider. Nu m-a ascultat nimeni până acum. E cel mai șmecher joc ever pe care poți să îl ai în viața asta. Deci poți să te joci doar să te uiți la peisaje și presupune că pe tine te aruncă pe o hartă destul de mare, sunt tot așa vreo 5 harte destul de mari, cu alți mulți jucători. Jocul a fost gândit ca PVP inițial, dar foarte mulți s-au perceput ca pe un joc în care nu trebuie să te îmbulși cu alții și s-au creat foarte multe prietenii acolo, adică tu te întâlnești cu alți oameni pe hartă și Poți alege să nu te împuși cu ei și mulți aleg să nu se împuște cu ei. Măi, și eu intru în hartă și mă duc și mă joc și văd pe unul și zic, hey, friendly, friendly, don't shoot, don't shoot, I'm friendly, că ai un microfon pe care îl activezi și vorbești cu ei. Și eu le zic, friendly, friendly, și asta înseamnă că tu, ăla nu-ți păla, că ești friendly, că nu o să tragi în el. Și ăla vine și zice și el, yeah, friendly, friendly, don't worry, și vine să te joci un pic cu el, păi și te împuși căpa la spate. Și te omoară. ca un rat. Așa îi zicem rats, adică șobolani. Sunt șobolani care vin și te împușcă pe la spate. Băi și te omoară și problema în joc este că nu e ca în Counter Strike unde în fiecare rundă începi cu o sumă de bani și îți cumperi arme. În Ark Raider îți strângi haine, strângi d-astea mitraliere, mișto, gruanțe, pleci echipat și te omoară onda asta și ai pierdut tot. Zi-mi cum să fac eu față la aceste situații, că mă supără, îmi vine să închid.

Mi se pare că în trei se joacă maxim, nu?

Poți să joci singur sau să joci în trei. Când joci în trei, într-adevăr toată lumea face PvP și nu crezi. Asta

voiam să zic, nu te joci niciodată singur. Că de exemplu, nici mie nu-mi place să mă joc pe platforma asta Facebook la CSA, nu-mi place să mă joc singur. Pentru că dau de unu, dau de altu, care poate la n-are chef, poate unu-i toxic, poate nu știu ce. Nu vreau să am de face cu așa ceva și prefer să mă joc cu prietenii decât să mă joc cu... chiar dacă, de exemplu, prietenii nu sunt așa buni sau poate sunt mai slabi decât ce aș putea să primesc eu la FaceIt SoloQ. Și prefer să mă joc cu prietenii. Și mai ales, asta vreau să zic și eu înainte să zic, Că și eu m-am jucat la început înainte, toată lumea era friendly-friendly și după două-trei zile toată lumea se împușca pentru că nimeni nu avea încredere

în nimeni. Da, îți pierzi încrederea în umanitate efectiv când te duci și zice friendly-friendly și vin și te împușcă. Da, e nasol. Știi cum, într-adevăr, îți vine să te transformi. Deci îți vine să faci și tu la fel sau să nu mai fii friendly. Eu încă sunt friendly. Ai dat cupunul în masă?

Ce? Ai dat cupunul în masă? Băi,

cred că aș da, dar n-am masă, că joc pe un scaun cu joystick. A, stai

că e joystick, da, da, da. Ai

joystick, trebuie să-mi iau o masă în care să dau cupunul. Și să știi, dacă sunt copii care ne urmăresc, sau tineri care ne urmoresc și sunt supărați că părinții lor nu înțeleg ceea ce fac, să știți că nici nevasta mea nu înțelege ce fac și trebuie să îmi iau... Bucurați-vă de copilărie și faptul că părinții vă lasă să vă jucați atâta timp cât mergeți la școală, că eu nici luxul ăsta nu am. Deci eu știu cum am. Eu pot să mă joc cu porția. Pot să mă joc sâmbătăseara, pot să mă joc... Deci am două-trei ore în care pot să mă joc pe săptămână și după aia mai mult de atâta nu... That's it. Deci bucurați-vă de copilărie și a mamă și din spate. Și ce puteți să faceți, într-adevăr, să le arătați acest podcast părinților voștri, ca să înțeleagă ce înseamnă eSports, ca să înțeleagă că poate, adică poate e ok, până la urmă, e o jocă, e făcut să te joci, să have fun, să te distrezi. Dar poți să te duci și

în direcția asta. Oricum, fiind copil, dacă ai foarte mult timp liber, cum ați spus, eu n-am lipsit de la școală, adică am putut să fac asta, să nu îmi lipsesc de la școală și să mă și joc. Și, de exemplu, poți să te și joci și să vezi și să te realizezi dacă ai cum Să ajungi undeva sau dacă ai vreo șansă și apoi atunci încerci.

Deci poți să încerci. Totuși, care e... câți din cei care... acum te întreb din ce crezi. Știu ce vrei

să spui. Foarte puțin. Foarte puțin cred că... mai ales, sincer să fiu eu, depinde și de unde ești. Dacă ești în afara țării, nu știu, Germania. nu știu, Suedia, Rusia, Polonia, nu știu, oriunde în altă parte aproape, ai mult mai multe șanse ca în România. De ce? Nu știu, chiar nu știu. Și eu, de-aia ți-am spus înainte că eu am ajuns la nivelul ăsta foarte târziu, doar pentru că nu au fost șanse. Adică au fost, înainte să ajung să am oferta de la Navi, unde joc acum, am mai avut Doar o ofertă, dar nu atât de bună și din punctul meu de vedere meritam să mă încerce măcar cineva, știi? Doar că n-am avut-o. Nu știu doar dacă se gândeau că sunt din România sau dacă, nu știu, habar n-am. Preferau să iau unul mai safe din altă parte.

Bun, totuși tu ai ajuns aici, la nivelul ăsta de performanță și Nu o să te întreb pe tine câți bani câștigi. Dacă am fi în state ar fi o întrebare, foarte curioasă treaba asta, că în state oamenii se întreabă mereu cât câștigă și spun cât. Deci în state e o întrebare la modul ce faci, ce ai făcut în weekend, ce film ai văzut și câți bani câștigi. Și oamenii își spun foarte sincer în state și foarte deschis câți bani câștigă. Noi nu avem cultura asta și nu o să te întreb pe tine asta, dar un jucător ca medie, un jucător care este la nivelul tău, câți bani poate să câștige ca medie pe lună sau

pe an? În mare parte la nivelul lor care sunt eu, se știe, se scrie. Adică sunt date oficiale. Dacă o cauți, vezi oriunde se câștigă, nu minim, dar de la 10.000 sus. De la

10.000 de euro în sus. Da. Și care sunt premiile, de exemplu, a acestei concursuri, dacă câștigi un

major? Dacă câștigi un major, e diferit. Pentru că toată lumea, cum am spus, major e ultimul concurs, dar majorul, pe lângă price pool pe care l-are, au și un sticker în joc. Și tu ai parte din sticker-ul ăla și sunt alți bani care vin pe lângă salariul, pe lângă price pool. Dar, de exemplu, locul întâi îmi se pare că e 500 de mii. Pentru echipă? Pentru echipă. Ok. Prețul în sine este de 1.250.000.

Asta e tot premiul pentru

toate echipele, placement-ul, cum își aleg ei. Dar în mare parte, când prețul este de 1.250.000, locul întâi este undeva la 500.000. Ok, deci ajungi

să fii poate mai bine împlatit decât un jucător din Superliga României. Da, tare. Din nou, părinți, nu știu, poate să fie ăsta un punct de convingere pentru părinții voștri. Faptul că există, chiar dacă posibilitatea realist este mică, există și această posibilitate. Care a fost, să zic, prima achiziție nesăbuită pe care ți-ai luat-o? Prima chestie pe care ți-ai luat-o, chiar dacă n-aveai nevoie de așa, au fost niște bani cheltuiți, poate, nu știu, Fără prea cam uţie, dar ceva ce ai zis, bă, îmi iau treaba asta

pentru că... Nu cred că am avut nesăbuită, dar... Ceasul! Ceasul! Ce e, un Rolex sau ce? Ăăă, da! Doar că nu ăsta, mi-am luat altul care e ceva mai scumpic cel şi... Dar doar că mi l-am luat după ce am câștigat majorul. Şi am zis, bă, îmi iau ceva... Ca să rămână amintire. Și de asta zic, e nesăbuită, doar că e și un fel de plăcere. Și m-am și gândit, bă, nu prea scap prețul același, chiar dacă scad așa foarte mult și dacă e ceva... Corect, deci nu

a fost deloc nesăbuită, a fost

o dimensie. Dacă asta e nesăbuită, chiar

nu... Cum te-ai simțit atunci când ai luat acest titlu? Cu ce a venit titlul de câștigător al unui major la pachet?

Cu de toate. Pentru că a fost primul concurs câștigat de line-up-ul pe care jucam și de mine. Primul concurs mai câștigat, gândesc eu, să fie majorul. Ceea ce a fost, what the fuck, ce s-a întâmplat? Și a fost un sentiment foarte fain, rău de tot. Ai

venit și cu o responsabilitate? Adică ai venit și cu o responsabilitate

pe un măritor? Cred, dar n-am simțit. Nu mai știu ce am simțit în momentul de față în 2024, doar că... Știu că a fost, nu știu, a fost ceva de nedeschis și care a deschis foarte multe portițe și de atunci, na, și așa mai departe. Că după ce am câștigat majorul, am mai câștigat îngă trei și am ieșit echipa anului. Adică ne-a dat foarte mult confidence acel concurs.

Bine, am o întrebare. Dacă ar fi să ți se ia Counter-Strike-ul sau să zicem să dispară acest joc de mâine? Ce abilități ai format în acest antrenament și la ce crezi că l-ai putea folosi în altceva? Adică ce altă profesie ai putea să-ți alegi cu ușurință acum, învățând tot ce ai învățat în aceste antrenamente, turnee, jocuri, concursuri?

Nu cred că am un răspuns anume, dar cred că foarte mult. Am învățat de la răbdare până la precizie, până la... Nici nu știu să-ți răspund. Chiar nu știu un anume. Ceea ce mi-a fi plăcut, mi-a zis, dai seama, fotbalul. Că mi-e place fotbalul. Și am făcut fotbal când eram mic. Dar, sincer, m-am adus cu așa la fotbal, dar mai îngră pe... pe conducea

fizică. Adică disciplina pe care ai descris-o și perseverența în a-ți urma drumul sunt abilități pe care le poți folosi probabil la orice altceva. Și în viața ta de zi cu zi când nu te joci, când nu te joci, când nu ai antrenamente, când nu ai concursuri în față, Te dispari de tehnologie? Îți place și viața fără tehnologie? Și ce faci

atunci? Să știi că nu prea. Adică nu prea mă dispar. Adică îmi place să stau la călător, dar nu mă joc. Mă uit la un film, mă uit la niște seriale, mă uit pe YouTube sau la orice altceva. Sau dacă mă joc, mă joc orice alt joc diferit de Counter Strike, cât de diferit posibil. Și da, mai ies la un tenis de picior, mai ies la un padel, că acum trebuie popular foarte mult padelul. Cam atât, adică nu... sau mă, când merg în vacanță, na, vizite și așa mai departe, dar nu în fiecare timp liber merg în vacanță. Pentru că este un alt zbor și nu

vreau. Da, chiar, exact, pentru că zbori mult. O întrebare un pic mai personală, dar te gândești la copii? Te-ai dori să ai copii

în viitor? Dacă mă întreb în momentul de față, nu, nu vreau. Adică... Bine, ești foarte tânăr ca să... Adică, îmi plac copiii, dar nu mi-ar plăcea să am. În momentul de față. În momentul de față. Pe viitor, de exemplu, na, se poate schimba foarte mult. Adică, știu că și înainte nu beam absolut deloc cafea și acum, nu zic că acum 10 ani, dar acum 5-3 ani, nu beam deloc, nu voiam să ating cafea, așa cum mă beau cafea în prostie. Adică se schimbă foarte mult de... Trebuie să-ți dau niște

cafea de la Zori. Nu avem un brand de cafei, se cheamă Zori. Da,

da, mie îmi place doar cu gheață. Păi poți să o faci

cu gheață și eu o fac cu gheață.

Da, o fac bine atunci.

Știi, mamă, e și foarte tare, ți-ai un cup de gheață mare, îl pui în cană și dai drumul la express-ul peste, se scurge peste ăi și iese super bun. În viitor, totuși, dacă o să vrei un copil și o să ai un copil, l-ai lăsa să se joace, l-ai, cum zici, l-ai ghida în direcția asta?

S-o tălasc tot, doar că e alegerea lui, din nou. Dacă vrea să se joace, s-o tălasc tot. O să se joace, bag mâna în foc că orice copil vrea să se joace, doar că dacă vrea să se joace counter sau vrea să se joace alt joc sau vrea să devină profesionist, în asta alegera lui. Adică nu o să oblig sau joacă-te counter.

Ce sfat ai putea să dai un copil care se uită acum la noi? Orice tânăr între 10 și 18 ani care se joacă, care îi place să se joace, care ar vrea să fie ca tine? care ar vrea să meargă la turneu și la concurs, care încă nu e sigur dacă poate să facă asta sau nu. Ce sfat precaut ei da? A ce să se concentreze, ce

să facă? să se concentreze pe el însuși. Adică, de exemplu, să fie el, nu să încerce să fie altcineva, asta am învățat-o de la foarte mult timp, sau fii tu. De exemplu, mai mult în video, te ia o echipă, nu încerca să fii tu altcineva, încerca să fii tu către altcineva, că ești tu. Și pur și simplu să fii tu, să asculti de părinți în mod normal, logic, că, na, să nu-i buzești la școală, pentru că e important să ai un backup, și să o poți în continuare, adică dacă vrei să te joci, te joci, vezi mai departe cum iese, cum am zis. Din punctul meu de vedere nu e în capăt de o lume dacă începi facultatea acum sau puțin mai încolo, dacă vrei și ai ocazia să te joci cum am învățat eu. Și asta o vezi în timp, că un copil de 13, 14, 15 ani are foarte mult timp să se joace, să vadă cum merge și așa mai departe, mai ales că am spus că s-au deschis academii în afară, o să se deschide și la noi și dacă nu avem Deja vreo 3-4 români copiii din academie de afară, ceea ce deja se duce lumea pe partea asta cu academie și vezi unde ești. Și dacă ajungi la academie și tot așa se pune pe Twitter sau pe Instagram sau undeva se pun cum să numesc, să te inscrii și după aceea de acolo te aleg.

Dacă ar fi să stai față în față cu părinții acelui copil care se uită acum la noi și care vrea să-ți urmeze sfatul, vrea să fie el, vrea să încerce și să presupunem că acei părinți nu agrează ceea ce face acel copil, poate îi spun numai te juca, du-te și fă o școală, ia-ți o profesie ca lumea. Ce mesaj le-ai transmite

acelor părinți? Dacă văd că copilul chiar vrea să se joace și arată, nu știu, sau poate deja a câștigat ceva, că sunt deja care se joacă la de-astea mai micuțe și câștigă, nu știu, 100 de euro, 200 de euro, 50 de euro, nu contează, periferice, că se mai dau periferice la un moment dat și văd că se poate să-l lase, să aibă încredere. Adică nu către foarte mult timp, din timpul unui copil, un an, să vezi unde ajunge. și tu așa încă de a ieși să-l lași. Și să se uite

la episodul ăsta, pentru că eu personal din ce văd acum este că dintr-un joc pe care îl joci, într-adevăr există situații în care copiii stau să joacă toată ziua și își pierd timpul, dar nu că își pierd timpul, investesc o bucată mult prea mare din timpul lor în care ar trebui să facă și sport, să meargă afară, să facă alte lucruri, investesc o bucată mult prea mare în joc, da? Atunci ce-i responsabilitatea ta? ca și părinte să-l controlezi, dacă vezi că vrea să facă însă.

Sau sunt unii care lipsează la școală ca să vin să se joace sau ceva de genul ăsta, ceea ce nu e bine. Până

la urmă, regulile sunt aceleași sau semnele sunt aceleași. Dacă o activitate îți periclitează întreaga ta viață și îți periclitează viața normală, înseamnă că trebuie să faci ceva. Pe de altă parte, dacă copilul învață și probabil că există vlog-uri și tot felul de documentare și materiale în care un copil poate să vadă cum arată viața unui gamer profesionist. Da, faza asta

e foarte adevărată. Înainte nu erau așa. Acum un search pe YouTube și ai totul. Poți

să vezi că, de fapt, este vorba despre disciplină, despre antrenamentul unor abilități pe care le poți folosi în multe alte profesii după aceea și e vorba de o performanță ca în orice sport. Adică vorbim despre performanță. E un mesaj important pentru părinți și ar fi bine să-l precuteze. Mai am două întrebări pentru tine. Care ar fi Dacă poți să ne dai un secret, care e acel secret care separă top 1% din lume de ceilalți care tot încearcă și tot încearcă și nu reușesc? Care ar fi, nu știu, ce mai important secret care face această separare? Cred că răbdare și

să îți aștepți momentul, că de exemplu nici mai puțin de 1% sunt la nivelul ăsta și foarte mulți jucători au fost aici. au ieșuat sau au fost schimbați pentru că nu s-au adaptat la ce trebuia să faci, poate n-au fost buni și după aia au renunțat. Dar, de exemplu, sunt jucători care au pățit asta și au revenit și joacă mai bine și mai departe. Eu, de exemplu, când am fost la Nexus, acum șase, șapte ani, nu mai țin minte, am fost dat afară de trei ori din echipă. De ce? Prima dată, pentru că n-am fost suficient de bun, A doua oară pentru că, din punctul meu de vedere, n-a fost meritat. Da, din punctul meu de vedere a fost meritat și a treia oară mi se pare... Tot pe acolo. Doar că de fiecare dată am revenit și am revenit în nou să mă juc la ei pentru că practic am evoluat, să zicem așa, și m-au luat din nou și m-au încercat și după aia am jucat mai bine și cam atât. Adică frazele sunt să nu renunți și să ai răbdare, că în momentul tău o să vină lumea un moment dat. Și după trei echicuri, și acum mai râd cu fărșii colegi din Lexus care te-am dat afară și acum juci, așa. Și crezi că

viitorul în gaming se va schimba cu tot ce înseamnă AI, calculatoare noi, tehnologie?

Asta nu știu. Asta chiar nu știu. Dar sper să nu. Sper să nu se schimbe foarte

mult. Și care e faza ținând cont de faptul că, gen, resolution is the same, always the same, probabil că nu o să fie atât de influențată. Știi cum, ai vreun sfat pentru mine ca să nu mai mor atât de mult în Ark

Raider? Ce aș putea să fac? Încă doi prieteni. Încă doi prieteni. Și tastatura cu mouse? Da, te-am zis. De exemplu, eu am Logitech. Din punctul meu de vedere încă sunt cei mai buni, doar că alții folosesc și altele. Dar tastatura să fie mecanică, în rest poate să fie orice.

Bine, cred că pentru mine orice tastatură și mausă e mai bun decât joystick-ul

de la PlayStation. 100%. Da, dacă îți iau tastatură, ia-ți mecanică. O simți. Da, se simte mult mai bine când te miști stânga-dreapta, se simte mult mai bine. Și mausul... Nu știu, orice mouse undeva pe la, nu știu, 400 de lei, 500 de lei, deja e foarte bun. Adică toate au același senzor, contează doar forma la

mouse. Bun, deci am înțeles. Trebuie să-mi iau PC, trebuie să-mi iau mouse, tastatură. Și căști. Trebuie să-mi iau căști, căști corect, un microfon, echipă puternică, îmi caut echipă, dar știi care-i faza? Deci dacă vreți să facem echipă în ArcRider, apelați la mine, scrieți-mi comentarii. Toate echipele se apeleze la mine. Mi-a scris pe Instagram un tip, nu-i știu numele și a rămas să-l caut. A văzut că dau like-uri pe Instagram la toate mimurile cu Ark Raider și cu toate filmulețele și a dat seama că mă joc și mi-a dat mesaj pe Instagram și mi-a zis, dude, noi avem cea mai șmecheră echipă de Ark Raider în România, cam radem tot, nu stă nimeni în fața noastră, efectiv cei mai buni. Vrem să te luăm cu noi în echipă și să te creștem. Vii după noi, omorâm alți playeri. Trebuie să trec peste asta. Trebuie să am puterea psihică să omor alt player care o să zică friendly, friendly, don't

shoot

și noi va trebui să-i omorâm. Păi

da, nu, că la trei, de obicei, când zic friendly, da, e doar PvP

acolo. Și cam asta o să fac. O să mă bag în echipă. Cea mai puternică echipă. Păi, Ime, mulțumesc din suflet că ai venit la podcast și că ne-ai povestit toate astea. Mi-a făcut mare plăcere să aflu atât de multe lucruri. Mi-a plăcea să vin la, nu știu, la următorul campionat. Deja să mă gândesc la ce campionat sau unde să vin, ce țin

în legătura și poate... Cel mai mișto, dacă vrei să vii, doar că este foarte scump, să vii la majorul ăsta care se ține acum din Cologne. Unde se ține? Cologne, în Germania. Când? Cologne, supăzere. Bun. Deci putem să

te vedem pe 11 iunie jucând la Major. Da. Ce tare. Ok. Great. Da. Mersi din nou pentru prezență. Îmi place că am putut să bifăm în felul ăsta o nouă perspectivă asupra acestui nou sport și asupra performanței și a disciplinei și a perseverenței și, iată, cultivarea și antrenarea diferitor abilități la care nu ne-am fi gândit poate acum 10 sau 20 de ani. E foarte tare ce faci. Mersi din nou pentru prezenta și cine știe, mi-ar plăcea să ne vedem poate într-un an sau doi ani să ne revedem, să vedem cum au evoluat lucrurile de atunci. Scrieți-mi pentru cine vrea să facă echipă în Arc Raider, dacă nu vă ajucați și vreți să vă apucați, cred că e o idee bună să vă apucați de Arc Raider, chiar de Fortnite,

ce părere ai? Nu-mi place. Mi-a plăcut la început, dar după aia nu mă mai își

cad. Băi, și mi-a plăcut atât de mult, dar într-adevăr e... Luați-vă Arc Raider, jucați-vă Arc Raider sau CS 1.6, CS 2.0, ce vreți voi. Faci promovare la Arc Raider. Băi, da, deci aș fac promovare gratuită la Craider, e super jocul. Dar atenție mare, eu nu mai joc, adică nu m-am mai jucat de câteva zile, de fapt, da, pentru că, da, asta e o problemă cu jocurile mișto, sunt gândite să te țină captiv acolo și îmi propun să mă joc 30 de minute și mă joc 3 ore. Asta e o chestie pe care trebuie să o gestionez. Tot mă gândesc la, poate faci un material de cum să te oprești la timp. Ime, mersi mult de tot încă o dată. Mulțumesc! Ție că ai rămas până aici cu noi dacă ai întrebări, dacă ai sugestii, dacă orice, scriem și dacă fiecare, dacă ești omul ăla care se uită la materiale și nu comentează cum sunt și eu, eu mă uit la materiale și nu prea comentez sau înainte nu comentam, să știi că ne ajută foarte mult să lași orice comentariu, pentru că YouTube se uită la cât de mulți oameni s-au uitat și cât de mulți oameni au comentat și dacă tu comentezi, YouTube zice, mamă, ce șmechere materialul ăsta, cât de mulți oameni comentează între ei și îl împinge mai departe și iată că alți oameni pot să vadă acest podcast, alți părinți care își judecă copiii că stau toată ziua să se joacă, poate ajunge să vadă acest podcast și să-și schimbe măcar ușor părerea despre asta. Mulțumesc Unicredit Bank pentru faptul că sprijină podcast-ul Boabe Recunoaștere și iată, sprijină aceste inițiative educative. Îți mulțumesc! Ceau. Pe curând!