The video records an informal reunion of former students and faculty of the Aeronautical Engineering Faculty of the Polytechnic University of Bucharest (IPB), held about twenty years after graduation. Over the hour‑long session, dozens of participants introduce themselves and share personal and professional updates. The dialogue covers a wide range of career trajectories – from aviation engineering, air‑traffic navigation, and aircraft design to banking, finance, telecommunications, and entrepreneurship – both within Romania and abroad (Canada, USA, France, Germany). Speakers reminisce about their education, discuss how the IPB curriculum equipped them with problem‑solving skills and adaptability, and comment on the evolution of the Romanian aviation sector, including challenges such as limited resources, regulatory issues, and the need for modernization. The gathering also features nostalgic anecdotes, expressions of pride in the faculty’s legacy, and a collective desire to maintain the network of alumni for future collaboration. The overall tone is conversational, nostalgic, and occasionally humorous, reflecting both personal pride and critical observations about the industry’s state.
Chapters
Dragomireștiul Mihaela, Dumnezeiascul Daniela și Marina.
Lucrașul acesta era la fabrică aici, în București. Vreo 4-5 enginești, măi, am zis că e mai potrivit poveste pentru mine. Și am trecut la negocierea contractelor. Și după aceea am plecat la bancă, la PCR. Și acum lucrez tot pe PCR, la o firmă care face achiziții pentru banca. Și asta e tot, da?
Așa
că cei care aveți afaceri, Deci vreau să văd coacerea.
Să avem o coacere.
Păi dați comisiunea.
Dați comisiunea.
Și faceți sintezii astea, românii. Înginerie financiară.
Înginerii buni, îngerii buni.
Iacob, Cristian, Ceodor, Ionescu, Doru, Emil, Mocanul, Rădvan, Bravo!
Bravo!
Era videoclare în vizualizare, nu?
Oprea
Eugen Popescu Tiberiu.
Și am lucrat în aviație patru ani până când n-am mai fost nimic de lucru.
Să știți, în Canada, situația nu s-a schimbat.
Am reușit să lucrez ca inginer în Canada, după ceva lupte. Acum sunt inginer casnic. Mi-a dat de misiunea să lucrez de-ai casă. S-am grijit de copii. Taximetrist în timpul liber. Îi duc la activități, la sporturi, la școală. În Cambridge. lucrez cu companii de aviație, sisteme de surveil s-aerian, sisteme de țintire. Nu ratez niciodată ocazia să fac parolă de școală românească. În special folosirea matematicii în inginerie. Au un margin mai bun de cei din vest. Și sunt destul de mulțumit. Încerci o bere când proiectezi ceva, poți să încerci o bere.
Sorry.
Sunt de 18 ani. Deci poți să iau o bere și când lucrezi, poți să iai o bere și când mă distrezi.
Este ok.
Vă mulțumesc pentru școala.
Dragoșești și tu știi că o bere înseamnă superioră.
Este?
E o bere diagonală. Da. Deci o diagonală și o bere.
Dom'le, să țineți minte că a fost 10 ani, am întrebat. Ca să țin avionul în aer sau ca să-l dea jos? Și ne-a răspuns cum vrea clientul. Nu mai țineți minte. Sisteme de țintire.
Ca să nu se gândească și de bătrâni.
Da.
Și cum curățești de clientul, știți că la partea matricială și în momentul în care vorbeam. Radu. Radu.
Și se listă.
Se listă. Sandru Codrin, Stoian Valentin.
Prezent.
Chiar.
Chiar.
Mă bucur foarte mult că am reușit să vin. Bucuresc la Autoritatea Aeronautică și chiar astăzi am avut foarte multe treabă.
Păi aproape, nu e rău.
Mă ocup de domeniul navigației aeriene la Autoritate Aeronautică, așa că vă rog să fiți atenți. Deci, din 96 sunt la Autoritate Aeronautică. Am lucrat într-un domeniu, se chema Informa Aeronautic. Acum am trecut într-un domeniu, Navigație Alienă. Sunt tot inspector aeronautic. Din fericire constat că sunt dintre puținii care au mai rămas în domeniu și nu din vina noastră. Să zicem așa. Ce să zic? Mare surpriză să văd pe domnul profesor Măghean. Dacă nu, atunci ne ajutea să ținem avionul în aer. Acum eu încerc, și cu colegii mei de la autoritate, să facem să rămână avioanele în aer. Așa. Bine. Nu aplicând matematica, ci aplicând alte reguli. Sunt și emoționați, sunt și fericiți să vă văd pe toți chiar. Dacă ori ne-am schimbat, altfel nu ne-am schimbat deloc. Oricum e un moment deosebit pentru mine. Am două fetițe, cinci, șapte ani. Cea mare chiar începe școala anul acesta. Și sper, sper măcar să aibă profesori de calitatea celor care am avut noi, inclusiv noi în străd. Și noi sunt optimiști.
Sau să ne scuze.
Și mă bucur să vă văd pe toți. Chiar, efectiv, sunt foarte, foarte fericit.
Mulțumesc.
Dom'le, dom'le, domozei, visurile mele, așa, terminată cu structura, dar nu mai e, vin teleroarele. Și urmează secția de rachete, 8-5-3. În
Germania. Lucrează pentru Rolls-Royce.
Proiectare...
Turbo... Reactoare, partea de compresie, joasă. E șef de birou de proiectare. Dar nu vorbește cu nimeni, că nu-i merge Skype-ul sau...
Părintele Române. Părinte
Române.
Am rămas în momentul tehnic. Diferite activități. Până acum prea agresivă. Când am considerat că este bine să încheiem acest lider. Adică, sau acasă, în loc de fata mea, în locul de familie.
Foarte bine, trăiești o stădia, nu? Nu, niciodată. Ne spetim toată ziua de geapă.
Am o fată de 13 ani și...
Asta e.
Foarte bine.
Aia e născuțele de făcări la sedenții.
De-abicat, dacă este scrise pe un profesor de laudit, în Canada, îmi scapă un
scris foarte interesant, de fapt.
O gândestea mea a început să-mi vine înțelepciunea. Și i-am cunoaștrat că colectivul de profesioni din Canada, deci, m-am gândit să-mi fie din Toronto, la Universitatea de Studiilor, chiar l-a făcut o chestie extraordinară. A ajuns și românii să aibă profesorul la Universitatea Diplomată. Deci, m-am rămas foarte bine impresionați de acea declarație.
Am întâlnit și cu domnul profesor Daino, e neschimbat.
Neschimbat?
Și spune-ne, Stâmba Gheorae, tot așa aveai,
cu soarea exact așa, oricum, dacă-mi amintesc bine, este?
Nu știu.
Dragoș, spune-ne cei
de peste bătări care sunt agredările? Așa
că
nu ne-am mai văzut niște contemporâne de celălalt. De când nu ne-am mai văzut, apropo de 10 ani, Cel mai important lucru care mi s-a întâmplat, e când mi s-a născut o căviță, până când mergeam după garda.
Poate e bine.
Să stăresc.
În plan personal, mă simt foarte mulțumit și foarte împlin. Am trecut ani și s-am facut o casă. Am mai deschis o companie. Practic că eu nu mai prezentăm unii aviații, am făcut aceleași întrebări și-au trecut
aici, dar am făcut un grup de trei ani de zi.
Cei de acolo... am început să... părerea mea a fost că este o politică deliberată de destruirea economiei naționale. Și am informație din primă soție, din primă mână că acesta s-a întâmplat foarte pregnant acolo. Nu știu până la urmă ce s-a întâmplat. Nu am dat seama că n-a reușit să se întâmple. Și din 1995 a început să crez Fac programele acelea. Făceam o firmă care a scopăt de porți de garaj, porți industriale, automatizez. În subdomeniul ăsta industrial. Și una care a scopât de vitralii. E un domniu artistic, la care îmi place foarte mult. Este absolut deosebită și nu are nicio legătură nici cu aviația, nici cu... Nu e că însă pot să spun că...
Nu vrea.
Nu vezi că nu vezi. Și asta e rău.
Băi,
cum e rău să vorbească mai tare?
Auzi, domnul Cristic, nu s-a auzit nimic.
Domn profesor! Bunecire să văd că avastră sunteți șefi! Bunecire să vorbească mai tare! Și de-abia vorbește.
Ieși și tu, Niu!
Ieși din bancă și treci în față acolo!
Treci cu cei mai în față!
Ieșii!
Și vorbește tare! Acustică proaspătă! Nu,
este acustică proaspătă! Prezent! Părintele,
știți că sunt la a doua generație în aviație. Aș dori ca și băiatul meu, care acum e clasa a șasea, să facă tot aviație, deși condiții în România sunt, cum să spun, împătrimici acestui vis. Și educația e, oricum, împătriva acestei de literat. Despre efectualitatea vânără, să știți că am urmărit-o de-a lungul anilor, este singura vânără de care a făcut pușă de la OTV și m-a impresionat. Și alegea și faptul că se face cu miștătă pentru a evolua.
Oarecum
am rămas așa conectat la domeniul ăsta vast și care nu mai am nostru deloc, Noi care, cel puțin, am rămas în România, în afară de câțiva colegi de-ai noștri, pentru care am toată știința și respect, îi ocupă acea mică revistă, care costă și foarte mult, aia e un creșteu, îi costă mult, Historia deții. Apare săptămânat și are o folie de cuvânt, de cuvântoare. Însă, din ce am observat eu, acolo sunt avioane ai 90-lești. Prea puțin avioane din anii 90-lești și nici un avion era vreo 1000. Deci, noi, așa cum a spus și noi astăzi, suntem cea mai lungă generație, am început în comunism și asta se vede. Noi vom rămâne și cu nostalgia comunistă și cu obiințele capitaliste. lucrează pentru o primă americană. Nu te-nscap acum. Cred că e ceva mare acolo. Și e alt și gras. Aici era negru și slabă.
Păi dacă nu există ansă cum de aici este statul brânzei, cum vrei să fie?
Nu e de la brânză.
Ce-o zice? Dă-ne-ase Florențiu, trec-o la ea, tu dă-o în flori, o treacă-o pe ea, o treacă-o pe ea, o treaca-o pe eea,
Din 50 pe 50.
E cât a fost? De 100 și de cât?
De 20 sau 100?
A fost 110.
E doctor Șnița, eu m-au uitat.
S-a luat doctorat
în State Unite.
La mine în caz s-a venit în 2006, cred.
Era deja doctorat.
Doctoratul i-a luat în State Unite. El a învățat însă până în anul 2000. Ne-a învăța până în 90. Deci am învățat 10 ani mai mult. Asta e soluția lui.
Are
o fată din prima căstorie.
Trebuie să vedem pe unde mai lucrează, nu? E la Iași.
S-a mutat.
Dacă e grupa mea, m-am ocupat de el. Este director de servici la firma unde
lucrez și eu, la Amber. Bătăiosul Gheorghiță.
Serviciu e în sezon, serviciu pentru centrale și n-a făcut să...
Nu putem pleca mândoi.
Nu știți nimic pentru că are două mobile.
E foarte mobilă.
Brezeanu, la Orenjiu. Ciurgâldel, Florin.
Unde a fost cu tremul, exact în orașul ăsta.
Motoare ecogenerate pentru Fiesta ST. Deci eu vreau doar de Ciorel, da?
Ciorel e aici.
Nu știu cine e ce mai știe despre mine.
Te-am dus la televizorul de-ata, da?
Atunci o să încep prin, să încep
cu ce am terminat ultima dată. Antenonul nu a fost prezentator și dacă m-am luat la emisiunea roadă de rezervă, cred că în perioada
Am lucrat la măgul.
Amăgul.
Măgulul bun, da?
Tu, păi, da-i o ochelă.
Nu purta-mă.
Nu purtam.
Nu m-am plăcut.
Nu m-a plăcut. Numai că am avansat și nu m-am astălărit niciodată și aia, până la strășire, nu m-am plăcut. Da. Nu, nu.
Nu legam.
Deci în 2008 am terminat activitatea aceasta, care am susținut-o în paralel cu servicii în unul dintre ele, sisteme de telecomunicație, construcții, cu toate că m-am găsit în același moment, în felul în care se fac lucrurile aici, trebuia să fără clienți mai mult decât furau mâncitorii pe mine, și atunci am preferat să lucrez cu oameni care aveam de chin încredere, din cateodată, mai exact. Înainte am avut o firmă de telecomunicație în Montaj Central de Telefonice. Am început activitatea aceasta în 1982. Și încă o să spun că am terminat-o, pentru că am avut un volum destul de mare și, cu ce astăzi spun, am venit și am mâncat decât mi-a suscetat activitățile. făcutat chiar și din colisea din care am venit și a desfăcut cineva. Până în 92 am lucrat, mai exact am fost stat din FEDRA Capitalismului, director de văzări și ceea ce am făcut și pe la diferite firme, în ideea că, la un moment dat, îmi va deschide și eu propria firmă. Am reușit. Dar nu m-ai gândit și la mine. Asta încă acum, în ultimii doi ani și puțin, am profusat cu totul la domeniu ce de psihologie judiciară, psihologie criminalistică și, din păcate, de un an și jumătate aștept să se deschidă din nou posturile în Institutul Național de Experiență Criminalistică. Am spus că, în știința ce trebuie, activitatea familială, am fetița de 12 ani.
Bravo!
Fetița de ofișmeni.
Nu știu că ați amărăținut că ai găsit niște oameni în care poți avea încredere, da? E un lucru foarte ușor. Eu am auzit o vorbă care spunea așa, zicea. L-am întrebat pe un cunoscut cum le-a ajuns așa băgat și mi-a răspuns că i-a vândut pe cei aceia ce l-au cumpărat. Prezent.
Bună ziua, în primul rând. Vă mulțumesc și mă bucuresc foarte mult că sunt printre voi și am reușit, în fapt că era prepozit de mine și de voi peste această plinere, și am rezervat ziua asta special, să vă spun că o parășeză astăzi este și ziua, aniversarea căsătoriei mele de-aici 15 ani. Sunt plecat din țară în 1999. Am fost în Canada. Am stat atât acasă, cât să nu iau pașaportul. Și acum sunt stabilit de 2004 în Franța, după Paris, unde sunteți bineveniți pe toții.
Sală.
Sală.
Sală.
Sală. lucrez în domeniul informatic și adică singurul care mai merge câte cât bine și ușor. Să spunem că pentru cineva care a terminat o astfel de facultate se poate integra destul de rapid și cu mari șanse de reușite în acest domeniu. În rest, singurele, de fapt, realizări sunt doi băieți de 10 și de 13 ani, pe care i-am cu aceași.
În
Franța, notele sunt până la 20. Adică nota 10 este o nota care
nu este foarte bună.
Sală.
Părintele și noi, Filip, Eduard, Ion, Iedaniel. Aia e energie. Să vedeți, aia doi venim să vorbească încercând. Sală.
Sală.
Singurul de viitor. Singurul lucru de viitor.
sau dintr-a voastră, pentru că înțeleg că, deși numai sunteți profesori sau urcări, nu sunteți angajați ai facultății stării de aia lumeavă decât unii dintre noastre, ați făcut efortul de a veni din alte locații?
Nu, nu am făcut efort. Nu sunt alb, eu sunt alb. Nu sunt alb.
Dar să vă spun dacă, periodic, apăreți în ceea ce povestesc fetelor mele, colegilor mei, prietenilor mei. Pe toți vă salut cu respect și vă mulțumesc pentru educația pe care mi-ați oferit-o. Mulțumesc de asemenea colegilor care au fost prezenți, celor care au fost foarte demaciși în primul rând, dănașii și au reușit să ne aduncă din aceste astăzi. În momentele de învățire, și să spun doar câteva cuvinte despre mine, am lucrat șase ani în Institutul de Mântoare la Actual Comunic pe vremea ceea sănătosului Crest, după care am căcat în domeniul privat. Am făcut un rol foarte important, am fost un angajator de foarte multe zilnici, am lucrat într-o linie viață. Am lucrat pe toți de prieteni, pentru șerci și pentru încoi. Deși astea lezile sunt, lucrez în domeniul investițiilor, pentru fond de investiții, fond de investiții cu domeniul energetic. Deci mă ocupă de a face energie ieftină și durabilă într-un moment dat. cu cunoștințele din facultate, dar trebuie să le și înveț prin cunoștințe economice. M-am divlat și în studiile, între timp, am făcut-o și din pieldumeni.
Aveți șef din aceea care măsoară atât de rarită locațiunea? Suntem alcobați.
provine de unui profesor. Universitatea, profesorul a facultatea de București. Dar și el a intrat în Universitatea Divințului și este foarte exigent. Poate mai exigent decât, chiar după dumneavoastră, ceea ce înseamnă adană. Este foarte exigent. Numai atât dacă îl tai în sahar.
Nu, că oamenii își supără. Când le faci o șerbație și îi zici că nu știam așa puterea, niciodată așa.
Sunt multe, sunt doare. Marea mea realizare sunt cei doi copii, două săptînțele, ca toți cei patru colegii mei. Îmi doresc să avem putere și energie să ne revedem în aceași formație și mai extinsă, poate, în cinci ani, zece ani, douăzeci, patruzeci, cinci zile, cinci zile,
cinci zile, două zile, două zile, cinci zilie, cinci zile, cinci zile, zeci, cinc zile, cinc zile, cinci cinci zile, cinci zile, cince cince cinci zeci, zile, cinci z Raul Iub?
Nu știu de unde am terminat cea mai tare facultate. De ce îți fac astfel de afirmație? Pentru că în 90, nu știu dacă te-aș asuma, dar era singura facultate din țara de lucru de acest specific. Pentru că existau și trădau niște profesori de rământ mondial chiar în facultate. Pentru că la toate materiile, experiența era foarte puternică, pentru că selecția s-a făcut până atunci, chiar dacă ne plecam o generație și până în anul 50, probabil pe 50% ajungeau și terminau în anii următoare, dar acest lucru s-a repercutat în, probabil, în viața noastră de zi cu zi, chiar dacă activăm sau nu activăm în domeniul aviației.
Pentru că nu avem o semnă care nu poate să ajungem la stisane.
Nu e la distanță.
Hai să zicem că învățământul la distanță ar fi, pentru că ultimul ar fi în stanță, un fel de învățământ de parte și de profesor și de cale.
Învățământele și atunci când e profesorul tine, gândesc de an de zi.
Asta este ceva de... Deci eu am o vorunță verificată. Am văzut în editura tehnică. și pe contra cobertă e o poță și care spune, printre alte, că autorul au făcut și dinamica gazelor și discutam cu cineva și spuneam, Dumnezeu, că acum epigramele acestea o să rămână aproape și pentru mai târziu. Că e pe înțelesul tuturor. Zic, peste 50 de ani, când nu v-au mai fie, nu v-au mai fie, nu mai fie. Dar, în sfârșit, lucrările mele au mers, erau minunate. Și zic, și atunci, căutând lucrurile mele, o să dea și de lucrurile de astăzi, române, academice. Mă rog. Deci astea rămân, nu?
Cinci ani mai aveți în acasă, nu?
În orice caz vreau să spun că absolvind faptul că ne-a deschis școala, poți să nu spui că sunt foarte multe uși. În toată domenia. Faptul că există colegi ai noștrii mai mici sau mai mari care lucrează în aviație chiar în Canadă, în Statele Unite, în Germania. Faptul că în general toți colegii noștri diverse domenii au reușit, ca angajați sau ca angajatori. Eu studiez foarte mult calitatea facultății, calitatea profesorului, calitatea absolvenților și vreau să vă spun că nu în CV, când treceți în CV, absolvente aeroname, în orice domeniu, inclusiv băni și inclusiv ministeri, care sunt din Ministerul Organizării.
În fine.
Că vrem sau nu vrem. În activitatea noastră de zi cu zi, orice materie care am studiat-o, ne-a influențat sau ne influențează fără să știm sau fără să ne dăm seama de ce. Pentru că studiind atunci, la un nivel, de ce pot să o foarte educat, eu cred că foarte educat, de atât în vremea aia, în concepția asupra, pentru că, să știți, acum, sigur, era foarte educat. Eu cred că ne-a influențat activitatea. Eu cred că și de la coșii și de la, mai ales de la efură. Efură ne-a crătăt așa o minimație. Și avem o dezvoltare în toate direcțiile. Și călătorie numerică. Și câlătorie alimentară. Și tot ce am semnat aveie. Și rezistența materială a toată lumea. Ne-a crătat acea rezistență pentru greșele noastre. Deci, în orice caz, eu și probabil toată lumea dintre noi suntem buni de că am studiat această facultate și mai ales la un moment dat. În ceea ce durește activitatea mea, acum 10 ani eram angajat, acum sunt angajator, nu are nicio treabă cu domeniul tehnic în schimb. Ca și manager, eu cred că toate materiile influențează și în posterea gestională, Dacă ei, ca și produse, practic, produsele sunt de mâncare, zahăr, făină, deci în orice caz, de pe partea industrială, nu pe partea de magazine. Iar în planul familiar, căsătorile 21 de ani, în baia de 19 ani, care, din păcate, nu am mers pe drumul meu și am susținut pe drumul Institutului Politecnic, am mers care mai ușoară către Academia Chertiției Publice. Cam atât despre mine și despre mine. Eu vă mulțumesc pentru tot ce a făcut de-a lungul anilor, pentru facultatea, pentru noi, chiar și pentru economia românească până la urmă. Nu o fac o afirmație mai mare pentru economia română.
Înțelegi?
Să știi că împunutia SEUM, spuneam și noi, din Franța, și în România, este o facultate sau o instituție și-o cunosc pe toată Franța și toată România. Așa e bine. NEDERVUS CHRISTINEN, NEDERVUL LAURENTIU, PITU, PITIGOI, LIVIU.
Din colegii care au vrut să aprofundeze, eu am făcut și astea întrebări. Deci am prins atât generația trecută, cât și generația actuală.
Și cea viitoare.
Ceea ce vreau să vă spun și eu, este. Astea m-au întrebat. Ceea ce am spus Claudiu, înseamnă faptul că Am avut ocazia sau am ocazia să lucrez cu un grup de firme care e formată din colegii ce au terminat aeronave de diferite generații și cu toți îi discutăm. Domeniul de activitate nu mai e legăturat cu aviația, dar, în schimb, o mare majoritate a colegilor mei de serviciu sunt din cei care au terminat aeronave. Și toți spun, și eu sunt un asentiment cu lor, să aflim faptul că Facultatea aceasta ne-a permis să putem să devenim extrem de adaptabili și să știm să facem un lucru la care nu ne pricepem, dar să avem o capacitate de a citit, de a învăța singur și de a obține rezultate bune, așa cum ați învățat.
Da?
Pentru că, până la urmă, din cauza dumneavoastră, ne creștem și suferind, da? Și reușim să ne adaptăm, da?
Și să...
Sală.
"- Nu.
Atunci. Adică ești numai pentru a vedea ce te suferi."
"- Înseamnă că ești pe zborul relativității." Asta vreau să știu.
Eu
cunosc prin cele două generații, sunt foarte mulți colegi care lucrează în domenii total diferite, dar într-adevăr sunt extrem de performanța. Atât în această generație creștină, în generația trecută. Și sunt foarte performanțe. Și sunt foarte performanțe. cum ne-ați învățat să faceți pentru adevărat, din cuptul nou și DVD-le, ai un rame asemănat la adevărat. 399 de fani.
Ți-am trimis
link-ul atunci. Eu vreau să vă spun că am venit să fac aviație, sau am intrat în facultate, gândindu-mă că o să ies pilotul de avion de-acolo. N-am știut că n-o să ajung la tot, dar după aceea... A fost cu totul și cu totul. Pentru mine a fost extrem de greu, pentru că m-aș spune să am pierdut un an de facultate, dar, într-adevăr, ieșind de acolo, am rămas cu această capacitate de a putea să
mă atașez. Când ai intrare acolo dintre mașinile, da? Da. E o clădire, așa, călătorică,
unde
au laboratoriul de plămente, de boli și ce vreau eu. Da, da, da. Asta, cred timpul, s-a redirecționat un centru de afaceri și a trebuit renovat. Au dat americani niște bani. Până în 2000. Atunci a trebuit renovat, că era apă la subsol de la metrou. Și eu răspundeam din partea Institutului de Speranță și eu mă aleag să lucrez din inginerii consulteri. Mă rog, nu era la ingineri, era la consulterii și de alte categorii. Vedeam cum consolidează pereții. Pereții erau de călămină. Să vedeai X-uri. Acela... nu am văzut celălalt sărărec, e foarte vreodată acela de casă. Sărădirecția este în 45 de grame. Fostecare? Nu l-am înțeles. Nu l-am vorbit, dar... Adică se poate ca de pioare, decât de fostecare?
Poate că suntem degăti.
Cine traiește, la care îl zic, da? Îi spune dumneatatul mie câte artigoane au căzut la puterea mărcării.
Toți profesorii cu care ne-am întâlnit și astăzi și, vă spun, și în generația trecută, au păstrat același aprop și același spirit de glumă, inclusiv dumneavoastră, inclusiv domnul Stanciu, domnul altea, adică i-a dat un glumă
pe-al tău. Nu, eu mă râd, mă râde, de aur. De aur, exact. Bun, Dumnezeu, eu așa trebuie să fii verificat ca glume.
Dacă
acum zece ani povestisem că am avut o experiență prin listări de Eterne, acum pot să vă raportez la încălătările. Pot să vă spun că mi-am găsit stabilitatea și sunt la aerostat la cod. De fapt m-am întors acolo unde plecasem, la unea zi mai înainte, da. Și Să nu se plângă colegul, li putem oferi un avion românesc după anul 2000?
Un festival? Nu e avion, e ultra-ușoară.
Nu e avion e ultra-ușoară.
Deci nu mă gândesc că e de la Brașov și ține cu el astea.
Nu
mă ocup chiar așa strict tehnica aviației, mai mult cu Procedurile de protecție, securitatea, șarda de protecții.
Da. Ești cu securitatea. Și la externe, nu mai e. Și acum vin tot felul de ministri de externe. Am auzit între orice. A fost ministru, tot s-o constatare. Nu la externe. Cât trebuie
și în
afară. Da. Deci cum ați dedus la Bacau. Sperăm să mai scoatem și alte avioane. Sau să reparăm un avion multe ori, eventual. Ca să atragi niciuneric de avioanță.
Sală. Valoare. Sală.
Mă bucur foarte mult că sunt ailiași de noi. Ce-aș putea să spun despre mine, ce-am făcut în ultimii 10 sau 20 de ani, o să încep cu terminarea facultății, o facultate care mie mi s-a părut grea, dar foarte frumoasă. Continuând ideea colegului meu, știam că la facultate nu voi face pilotaș și că nu voi ieși pilot. Tocmai de aceea, în anul 2, m-am înscris la școala de aviație de la Tenuceni pe care am absolvit-o, respectiv am luat un brevet pentru piloți amatori. Din nefericire, n-am continuat această activitate decât pe timpul facultății, adică cei 3 ani. Am acumulat vreo 50 de ore de zbor și cam cu asta am rămas. Dar mi-a plăcut foarte mult, aș fi vrut să profesez ca pilot, viața m-a dus în alte direcții. Din nefericire, mulți dintre colegii mei de aviație de la școală a Clincenii, între timp, nu mai sunt plini de noi și au fost oameni și foarte buni, profesionali și niște adevărați prieteni. Asta este viața. Apropo de colegii noștri de grupă, care nu mai sunt și între noi, eu persoana am fost colegă foarte bună și prietenă cu Ileana și sper că ne aducem toți aminte cu mare drag de ea. Am lucrat un singur an în aviație, în Turbomecanica, după care am lucrat în companie la Xerox, după care am început o afacere mică, alături de soțul meu, afacere care s-a întâmplat în ziua de astăzi, dacă vom trece de Grizzler, Poate vă mai rămâne business. A fost o perioadă în care am plăcut și în Australia, am emigrat. Cred că sunt singura și printre puținii care s-au întors. Motivele sunt multe, cele mai multe sunt subiective, evident. Nu regret în momentul de față că m-am întors, dar evident că aș vrea să trăiesc și pe alte măleaguri la un moment dat. Vă mulțumesc! Bravo!
