6:15
Two people walk through nature in Romania, talking about the quiet and the feeling of being away from the city. They keep saying
Two people walk through nature in Romania, talking about the quiet and the feeling of being away from the city. They keep saying
Aici
crește pozangheria și
să stai la o măicuță din astea. Și îți face de număr. Prinde și mâna să te ia, uite acum. Uite, măi, așa, Emi, de acolo pe iarbă, măi. Nu. Așa, prinde așa, să o stii.
Aici e comunia unei omului cu natura, cu
prieteni. Nu stai
la
oraș.
Nu? Pe cuvânt. Aici e ca-n poveste. Te chinui cu cineva. Nici un calculator, nici o muzică, numai rugăciune și liniște sufletească și uite ce se-ncântă și cu privirea ochii.
Aici e vecina? Uite, o statuie, n-am văzut aia n-am văzut. Da, mi-e
destul, mi-e destul,
mi-a crezut ea mare.
E trist? Hai pe aici!
Ameno! Ameno!
Ameno!
Ameno! Nu se poate ajunge în spatele braților.
Da, dar și caută aici, la noi.
Dar cum vreau fi fost? De aici, de aici,
toată lumea.
Suntem dorși de oreșe. De aici, de aici, toați. Acolo, acolo, acolo...
Acolo? Da, acolo. Acolo puteți fi?
Da, da, da. Acolo puteti fi? Da, la sfârșit. Puteți merge
să vezi ala? Cum? Să vezi statuia aia? Pe partea aia. Îmi dispare chestiile aia
pe partea aia... Nu, dar unde e statuia? Nu e statuia, nu e statuia. Vezi? În spatele obrajelor. Am. Am. Am statuia. Asta se duce de pantaloni in fiecare secund.
De ce?
De bune doamne, pe asta, de fiecare secund.
Vezi ca nu se impiedica. Dar
aici
pot veni timp de doua. Da,
dar de unde a
fost aici?
Să ajutăm.
Mersi!
