Three Romanian speakers try to convince Adriana to climb to a nearby cathedral with them. They describe the view as exceptional, joke about the number of steps, and keep saying the climb is manageable. The energy is casual and pushy, everyone eager to go now.
Adriana!
Deci acolo vreau sa te duc. La catedrala aia de acolo.
Uite-te,
stiu cum e drumul. Toto!
Uite cum e drumul! Vezi ce frumos se vede de aici?
Deci
suntem la doi pasi, Adriana. Mergem acolo.
Acuma? Da!
Uite acolo mergem!
Si pe unde mergem? Pe unde? In zbor, pe unde? Deci,
daca aveti incredere, baiatul va duce!
Ma, sa nu ne iei pe 15.000 de milioane de trepte! 15.000 de scatraviani! Totul
va duc eu acolo! Haideti cu mine! Mama, dar cum arata cladirea asta!
Deci
e absolut exceptional aici! Uite, dacă vă uitați, sunt patru avioane. Două așa, două așa.
Cinelu!
Da?
E foarte frumos acum. Nu mergem mâine top acolo?
Nu!
De ce?
Acum. Acum vă duc acolo și gata. Hai! Hai!
Nu e un vertor unde numai
să nu fie multe trepte.
Nu, nu, nu, nu sunt multe. E ca o piamită. O să vă placă.
E foarte
aproape. Veniți cu mine. Vă rog frumos.
Uite
cum e acela de acolo!
