În acest interviu, Mihail Păutov și expertul Sandra O'Conner explorează cum se recunoaște o relație abuzivă. Încep prin a distinge conflictul normal de abuz, subliniind că abuzul se caracterizează printr-un dezechilibru de putere în care abuzatorul caută să controleze și să domine partenerul. Ele descriu cinci forme principale de abuz: fizic, emoțional, sexual, economic și virtual, oferind exemple concrete – de la lovituri și insulte la controlul telefonului, al conturilor de social media și stalking. Discută despre abuzul economic ca dependență financiară, în special în contextul femeilor care renunță la carieră. Sandra detaliază ciclul tipic al abuzului – tensiune, explozie, faza de reparare disproporționată și calm – și cum perioadele de calm pot scurta ciclul de explozie, făcând abuzul repetitiv. Se abordează și tacticile de victim‑blaming, manipularea emoțională și sexuală (coerciție, condiționare sexuală, autoviole). Interviul subliniază necesitatea auto‑reparării și a terapiei, dar avertizează că recunoașterea semnelor de control și pierdere a autenticității este esențială pentru a decide dacă rămâne într‑o relație toxică. Tonul este conversațional, empatic și educativ, cu un sentiment de avertizare și sprijin pentru victime.
Chapters
Te-a tras depar, te-a trântit, ți-a dat un pumn, ți-e-a dat o palmă.
Ce înseamnă? Hai să definim de la început o relație abuzivă. Cum ne dăm seama și în contextul de astăzi ne interesează probabil pe majoritatea dintre noi, cum ne dăm seamă că o relație este abuzivă? Care sunt semnele unei relații abuzive față de o relație în care ne certăm din când în când în mod normal?
Distinția este foarte simplă. O relație conflictuală nu este în mod obligatoriu o relație abuzivă, iar ceea ce distinge într-o relație conflictuală și una abuzivă este raportul de putere. Într-o relație abuzivă există întotdeauna un factor dominator, ceea ce înseamnă că cineva în acea relație, în general abuzatorul, încearcă să fie într-o poziție de putere asupra partenerului și de control.
Adică dăm un exemplu de o diferență în raportul ăsta de putere.
Simți că ești într-o relație în care celălalt are rolul de dominator. Asta înseamnă că nu poți să te exprime întotdeauna autentic, că îți este teama poate să vorbești, îți este teamă să faci anumite alegeri care sunt autentice și se ducând spre nevoile tale personale. îți este poate restricționat modul în care tu interacționezi cu ceilalți și atunci există un control pe care îl manifestă celălalt, întâi subtil și după aceea din ce în ce mai accentuat, asupra modului în care tu funcționezi în lumea ta.
Ok, deci încerci să fii, adică nu mai poți fi tu autentic, te gândești din ce în ce mai mult la cum să te comporți ca să nu îl deranjezi pe celălalt ca să nu fii criticat.
și să nu îi greșești. Pentru că modul în care tu funcționezi de la un punct începe să se simtă că este un mod greșit și din punctul acela tu stai și încerci să protejezi emoțiile celuilalți, să protejezi relația, ești într-o continuă muncă de vindecare și de solidificare a relației în care simți că ești din ce în ce mai neadecvat.
Hai să am definit relația abuzivă. Mi-ar plăcea să intrăm acum un pic în amonunte și să vorbim despre tipurile de abuz, pentru că înțelegem deja că abuzul nu este doar fizic. Te poți simți abuzat, cum ai zis tu, restricționat din multe alte puncte de vedere. Ce tipuri de abuz există?
Abuz fizic, abuz emoțional, abuz sexual, abuz economic și abuz mai nou virtual.
Virtual?
Da.
Ce-i abuzul virtual?
Control al telefonului, control al paginii social media, stalking, o manieră în care cineva își exercită puterea printr-un control excețiv al activității noastre online, adesea cerând, nu știu dacă ai văzut așa, Și asta poate să fie oarecum abuziv, dar unii o văd ca pe o formă de iubire. Ionica și Ionela, profil de social media împreună, în care tu scrii și nu știi cu cine vorbești și asta este o formă de control într-o relație de codependență, îmi pare rău tuturor celor apropiați care aveți astfel de conturi, asta e realitatea.
Am văzut oamenii mai în vârstă care probabil că au alt, adică am văzut genul acesta de profil La oameni mai vârzi, să cred că...
Acolo e diferit, da.
E un fel de profil de familie.
Exact. E diferit la cineva de 20, 30, 40 de ani. E diferit la cineva care este deja 40 plus și pur și simplu nu are energia mentală să stea și să navigeze atât de mult și atunci toți sunt într-un mesaj. Ce înseamnă abuz fizic? Înseamnă că cineva te lovește într-o manieră în care tu te simți agresat fizic după acea lovitură. Nu că s-a supărat cineva și te-a împins mai încolo. Și asta este abuz. Nu e ok. Nici comportamentul ăsta nu este ok. Că se poate transforma și poate lua amploare. Din punctul ăla te-ai dus la psiholog. Nu la prieten. La psiholog. Dar abuzul este când te-a tras departe, te-a trântit, ți-a dat un pump, ți-e-a dat o palmă, te-a lovit. Acolo deja este un abuz care îți arată foarte clar că ești într-o relație cu potențial periculos. Deci deja nu mai este de a fost supărat și trecem peste. Deja este dacă trebuie să lucreze cu sine foarte mult, trebuie să iau deja în considerare și alte aspecte și dacă se bifează toate căsuțele acelea ca la ordinul de protecție, este o relație în care eu, sincer, trebuie să mă gândesc de ce vreau să rămân. Pentru că e o relație toxică-abuzivă. La abuz emoțional te minimalizează. Te distruge ca sine, îți explică că nu ești suficient, că ești prost, că nu te ridici la înălțimea unor standarde. Deci tu simți că ceea ce ești ca om începe să fie cioplit și ciobit în așa manieră, încât îți este rușine să vorbești despre asta, pentru că toți ceilalți o să vadă cum ești. Și o să ți se pară că ești îngrozitor.
Pentru că tu ai provocat toate lucrurile astea. Așa te face abuzatorul să te simți.
Exact. Abuzul economic este când tu depinzi financiar de celălalt și nu poți să scapi. Pentru că asta se vede în general în cadrul femeilor care stau acasă cu copiii și nu mai pot pleca. Au renunțat la cariere, au renunțat la viața lor și atunci există și abuzul emoțional în care ți este frică și rușină să spui pentru că tu ai redus foarte mult din ceea ce ești. Și acum te pinzi de cineva. Și nu ai cum să-ți obții această libertate, pentru că ești condiționat. În primul rând, tu nu gauzi abuzatorii. Abuzatorii te caută pe tine. Nu stai tu ca victimă să zic, mă duc să mai caut un abuzator, că ăsta mi-o oferă protecție. Nu, tu cauți protectorul. Iar abuzatorul care caută o victimă care este în genere anxioasă, va căuta omul care are nevoie de protecție și atunci. De obicei abuzatorul își caută un om care este deja bine structurat și are un anumit statut sau un om care este gata victimizat și într-o nișă de victimă și care este foarte foarte docil. Și atunci tu nu alegi, ești ales. Momentul în care îți dai seama dacă ceva este dificil sau greșit la tine este când rămâi, când îți dai seamă deja că acest om este un abuzator și tu alegi să rămâi fără să ai un proces reparatoriu asumat de către celălalt, fără să ai înțelegerea și acceptarea emoțiilor tale și a parcursului tău relațional acolo, adică nu zici omul Măi, am greșit, hai să lucrăm la asta, mă duc în terapie eu și noi o să lucrăm la relație sau mergem împreună în terapie de cuplu și partenerul îți zice tu ai niște probleme din traumele tale anterioare și ai de lucrat cu ele, du-te în terapie să lucrezi la ele și o să vezi că ne va mergea mai bine.
Și n-o să te mai baci.
Da, dacă tu nu mă provoci, eu n-o să-ți fac așa ceva, practic. Vine-te la tine, ca din senin a venit chestia asta. Și atunci du-te, repară-te ca să putem lucra. Și asta îți răspunde la a doua întrebare. Trebuie să ne reparăm noi anterior pentru a putea să funcționăm în relații? Nu știu, mă repar pentru ce? Dacă eu nu știu că împlom în casă, de ce abia mă apuc eu să repare acoperișul? O să mă întorc la aceeași analogie. Ok, nu-i casa perfectă, Dar mă apuc să chem structuristul, constructorul să mă asigur că totul e în regulă. Da, la asta vreau să lucrez. Vreau să mă asigur că nu plâng în magazin dacă a luat cineva ultima sticlă de apă minerală, că pot să-mi conțin emoțiile, că nu am o supra-reacție la ceva. Astea țin de mine. Dar în relație eu n-am să știu ce mă declanșează decât în momentul în care sunt în relație. Faptul că vine cineva de la o companie de livrare zilnic în fața ușii mele, și eu îl reacționez foarte bine și îl relaționez foarte bine cu acel bărbat, nu înseamnă că eu știu să-mi lucrez problemele de relație. Și oricum să punem o etichetă de abuzator pe cineva, el trebuie să aibă ciclul ăsta repetitiv al abuzului.
Pot să zici că ce-i acest ciclu repetitiv al abuzării? Există tensiune, explozie, regret?
Da, vine o parte, exact. E o parte de tensiune. Simți că ceva e în regulă, dar fără ceva clar. Simți doar că plutește ceva în atmosferă. Asta poate să se întâmple o zi, două zile, o perioadă mai extinsă. Dar vine tensiunea în care tu începi să calci cap pe ouă, să nu greșești și simți că orice ai face...
Tu ca victimă simți acea tensiune.
Da. Simți că ceva e în atmosferă...
Din stara celuilalt.
Da. Din modul în care îți răspunde, din modul în care interacționează cu tine, din modul în care poate să raportează la ceilalți. Simți că este terenul foarte tensionat. După care vine o explozie. Explozia poate să vină în mai multe moduri. După partea de explozie, care poate să ai o intensitate de la 1 la 100, Vine o parte de reparatoriu care este complet disproporționată cu partea de explozie. Merge fix în partea cealaltă în care totul este exact așa cum este necesar. Vine cu foarte, foarte multă conectare. După care vine o perioadă de acalmie. În care ai senzația că uite mi s-a liniștit totul, s-au calmat, sistemul meu nervos este acum în liniște, ce bine progresăm noi.
Da.
Și perioadele de acalmie pot să se lungească, doar că dacă se lungește perioada de acalmie, există un potențial real ca perioada de explozie să se scurteze și să meargă mult mai repede, mult mai sus în situații de abus. Și cicluul ăsta devine repetitiv.
Ai spus că, totuși, abuzatorului poate să îi separă că celălalt e de vină pentru comportamentul lui, nu? Este un fel de victim blaming în relație, nu?
Păi așa îi se va părea tuturor, nu știu de câte ori am auzit. Cu alții nu m-am purtat așa. Doar tu determine în mine această reacție.
Da, m-ai scos efectiv însărită.
Ceea ce este adesea o realitate. Pe noi ne declanșoază doar oamenii care sunt foarte aproape de zona noastră de vulnerabilitate și de intimitate. Mă declanșeze cineva într-un magazin, dar mă va declanșa partenerul meu de viață.
Că știe exact ce se declanșeze, știe exact care sunt butoanele sensibile care o să mă enerveze, apasă pe ele.
Voluntar sau involuntar. Și mai este și forma această de abuz, abuzul sexual la care noi ne așteptăm să fie doar sub formă de viol, dar nu este doar sub formă de viol, este și sub formă restricționării și condiționăriii comportamentului sexual în relație.
Ce înseamnă asta?
Ești obligat să-ți faci sarcina de soț sau de nevastă, că altfel ăla-l se supără și face un scandal și vă certați și plânge și merge în camera cealaltă, spune că nu este iubit. Adică tu simți că este o responsabilitate și o condiționare de a face sex.
Deci ăsta e abuzul sexual, nu doar...
Sunt multe forme. Sau oameni care o fac, că se numește și autoviole. Există un termen în care o fac ca să nu piardă relația, să nu piardă apropierea de partener. Oameni care acceptă, și asta se vede foarte mult la generațiile acestea tinere, acceptă anumite tipuri de interacțiune sexuală care nu sunt cumva în concordanță cu valorile sau cu plăcerea din punctul lor de vedere, pentru că consideră că e ceva ce trebuie să facă pentru că. Deci toate aceste forme sunt forme de abuz. Atunci când tu nu poți să-i spui celuilalt, Georgica, chestia asta pentru mine, nu știu dacă e de explorat sau nu e de explorat, dar în momentul ăsta din viață, nu simt că vreau să fac acest lucru și Georgica zice bine, înseamnă că este o formă de constrânjere care poate să se transforme în abuz. Cum adică?
Păi stai, și el a zis bine, nu?
Păi el dacă zice bine, este în regulă. Dar dacă el zice, păi nu știu dacă pot toată viața așa. Nu știu ce să zic. Adică, acum e așa, dar nu știu dacă pot toată viața fără diverse forme. Sau să uite la tine și zice, păi nu știu ce să zic acum. Noi avem o relație foarte bună, asta am auzit-o. Ține-te de scaun. Areți foarte bine, acum este în regulă, dar nu știu la 60 de ani ce o să fie oameni de 30 de ani. Pentru că mie nu-mi plac bătrânele. Adică la 60 de ani s-ar putea să trebuiască să mă duc să-mi caut pe cineva mai tânăr. Deci asta este o formă de abuz. Asta deja este abuz emoțional care poate să meargă la un moment dat înspre o condiționare sexuală. Acum nu știm că asta e doar o chestie amuzantă. Să zic ca omul ca în 30 de ani trebuie să mă ducă, nu știu, n-am astfel de atracție. Dar sunt foarte multe condiționări care da, nouă, mi se pare amuzantă aici, și mie mi se pare foarte amuzantă, dar dacă aș fi în situația aia nu mi s-ar mai putea avea așa de amuzantă.
Cum o spui tu e amuzantă într-adevăr, scuze că am râs, dar e amuzant că e absurdă, dar dacă o spui serios cuiva cu care vrei să ai o relație e într-adevar un...
Păi de asta am și spus așa, pentru că de multe ori noi le trivializăm și nu ne dăm seama că pe termen lung chestiile astea sunt foarte neplăcute. Adică cineva să înceapă să te condiționeze, să-ți spună, știi că eu înțeleg că ție nu-ți plac chestiile astea și nu vrei să faci chestiile astea, dar nu știu ce să zic atunci, o să trebuie să mă duc la alți oameni. Asta e abuz. Asta nu este... Are fiecare om dreptul lui. Nu aveți valori comune. Astea sunt valori comune, inclusiv sexualitatea. Cum zice Esther Perel, sexul nu este un lucru pe care îl faci, e un loc în care te duci. E o parte din conexiunea unor oameni. Și atunci zice cineva, băi, când mă încerc cu tine și nu-ți place unde mi-am pus pantalonii, o să mă duc să dorm la vecină de la patru, că ea nu mă înceartă. Nu? Nu ai accepta așa ceva.
