In this Romanian‑language interview, pediatrician Dr. Ilinca Tranuliș discusses ear pain (otalgia) and otitis in children, focusing on when antibiotics are truly needed and why they should not be prescribed from the first day of symptoms. She explains how parents can recognise ear pain in non‑verbal children (hand‑to‑ear, crying, persistent irritability) and the importance of examining the tympanic membrane, noting that many pediatricians lack formal training in otoscopy. Dr. Tranuliș emphasizes that most ear infections are viral and resolve with supportive care—paracetamol, nasal clearance, rest—while unnecessary antibiotic use fuels antimicrobial resistance. She describes the challenges physicians face in distinguishing bacterial from viral infections, the limited reliability of rapid throat tests and blood work, and the typical progression from a viral upper‑respiratory infection to a possible secondary bacterial otitis after 4‑5 days. The conversation also covers parental expectations, the tendency toward defensive medicine, and the need for “watchful waiting” (usually not seeing a doctor before the third or fourth day) unless red‑flag signs appear (high fever, severe pain, otorrhea, suspected perforation). Dr. Tranuliș advocates for educating parents to trust the child’s immune system, to avoid quick‑fix remedies, and to maintain open communication with the physician, including follow‑up visits if symptoms persist. The interview highlights the broader public‑health issue of antibiotic overuse in Romania and the importance of preserving microbiome health.
Chapters
Și trebuie să nu mai vrem quick fix-ul ăsta. Tot timpul așteptăm siropul să îi se oprească tusea, dați-mi ceva să-i crească imunitatea, dați îmi ceva să nu mai tușească. Nu există. Trebuie să am răbdare, corpul să-și facă treaba. Medicina asta a avansat, avem tratamente pentru chestii super complicate, dar pentru astea banale n-avem, ca nu sunt necesare. Este ok sa lasam corpul sa lucreze, corpul in felul asta castiga experienta si data viitoare cand se intalneste cu germenele respectiv, stie mai bine sa se descurce cu el. Avem senzatia ca parinti ca trebuie noi sa facem, sa-l facem bine. Nu. În majoritatea cazurilor copilul se va face bine singur. El este, dacă e un copil sănătos, fără deficite imune, fără boli cronice, cum am spus mai la început, dacă avem un copil care merge în colectivitate, ne vom aștepta să se îmbolnăvească, Este normal așa. Trebuie să ne obișnuim cu gândul ăsta și trebuie să-i transmitem și lui că e capabil să se facă bine și să-i oferim această încredere. Știu, te doare capul. Da, așa este enviroză. Când te doare tare, spunem și o să-ți dau un sirop să te simți mai bine. Dar dacă, uite, îți fac un ceai, citim o carticică, dacă ești ok așa, mai așteptăm.
Hai să vorbim despre durerea în ureche, otalgie. Cum îți dai seama că îl doare pe copil urechea când nu știe să vorbească? Și ce faci cu ea când copilul știe de fapt să vorbească sau știi că are o tită?
Mă gândesc că îl doare urechea când am un copil cu o răceală, deci cel mai probabil și cu nas înfundat, poate și cu o tuse, poate și cu febră, și care începe să ducă mâna la urechi, cum îl atinge în zona plânge. Un copil care este în permanență supărat, mărâit, s-ar putea să aibă și o tită. Medicii pediatrii nu au în pregătirea lor examinarea timpanului. Am început cu toții să o facem, dar cumva eu mă păstrez pentru a spune eu un timpan normal sau nu, dacă nu primit la medicul specialist orele și el decide dacă este doar o Congestia timpanului data de nasul infundat sau este o infectie bacteriana, este un timpan care bombeaza cu puroi in spate care risca sa perforeze si atunci trebuie tratata cu antibiotic. Din nou, de afară știu că multe din aceste oțite sunt virale și pot fi lăsate în pace, la noi foarte multe sunt tratate cu antibiotic, suntem fruntași la consumul excesiv, de antibiotice, ceea ce va pune, nu în foarte mult timp de acum încolo, problema rezistenței la antibiotice. Le mai și luăm mai urea, copiii refuză, antibioticele de obicei sunt amărui la gust, le refuză, drept care dăm o zi, două, trei, până îl vedem că se simte mai bine și după aia nu mai dăm. Este drumul cel mai direct spre a crea bacterii rezistente și De cele mai multe ori, uite, pe afară la fel, se folosește foarte mult penicilină, amoxacilină. Nu, noi trecem direct la generații mult mai avansate de antibiotice, iar dacă creăm rezistență la alea, vom avea din ce în ce mai multe probleme de felul ăsta. Deci și o titele astea îl doare pe copilul în orechea, este bine să fie examinat, Dar parcă aș încerca să găsesc un medicorele care e dispus să încerce, să aștepte o, zi, două sau să-mi explice foarte clar nu, în această situație nu e nicio variantă de scăpare, trebuie antibiotic.
Corect, pentru că aici se bat într-adevăr mulți medici, în special la copil, vor să fie cumva practică o medicină defensivă și zic ok, orice ar fi îi dau antibiotic, că nu-i face rău acum, Resistența la antibiotice este o problemă potențială În viitor, care nu prezintă pentru un individ un pericol imminent, eu mă așaxa atunci când vorbesc despre antibiotice și de exemplu motivul pentru care eu ori de câte ori merg la doctor, eu sau cu copilul meu și îmi recomand un antibiotic, motivul pentru care eu intreb ok dar exista orice posibilitate sa evitam antibiotica adica ok il luam daca credeti ca e necesar dar credeti ca putem sa asteptam macar putin si sa nu luam antibioticul este pentru ca stiu ca antibiotica acela o sa mature mie sau cumpirului meu microbiota intestinala o sa isi bata joc de ea ea e puternica si o sa isi revina cumva dar niciodata la acelasi potential pe care microbiomul acela ar avea initial asa ca Cred că motivul pentru care ar trebui să ne gândim de două ori la antibiotic și să-l întrebăm medicul, nu să refuzăm antibioticul, dar să-l întrebăm pe medic dacă nu există cumva posibilitatea să mai așteptăm măcar o zi, două. Ok, eu îl cumpăr, dar pot să mai aștept și care sunt seamnele că eu clar trebuie să intervin cu antibiotic.
E foarte greu, e corect ce spui, dar de multe ori e foarte greu să-ți spună acel medic exact este sau nu este o infecție bacteriană care are nevoie de antibiotic. Putem să facem diverse teste, mai putem... Acum există foarte multe teste de-astea rapide din gât pe care le poți face părinții acasă. Ție se gripă Covid, ok, știi că nu e de antibiotic. Ție se streptococ și are toate semnele din lume, da, vei trata cu antibiotic. Dar... Trebuie să avem această răbdare, de-aia nici nu recomand mersul la medic înainte de a treia, a patra zi de boală. Medicii în țara asta sunt supra-aglomerați, preferă decât să te mai vadă așa a doua oară și un pacient educat se va duce a doua oară să vadă evoluția, dar un pacient cu o mai mică educație medicală, va cere din start antibiotic de la prima febră, are impresia că antibioticul tratează febra. Hai să încercăm fără, dar e posibil să ajungem la antibiotic. Unii s-ar putea să zică, nu, dați-mi de acum, ceea ce nu e totdeauna corect. Unii s'ar putea să zică, cum spuneai și tu, hai să mai așteptăm sau hai să facem niște analize. Putem face uneori analize de sânge care ne ghidează. Nici în alea nu putem să ne bazăm 100%. Cum vine infecția asta bacteriană? Că poate asta e important de înțeles. De cele mai multe ori boala incepe ca o viroza care se poate suprainfecta, iar rar este bacteriana din start. Se poate sa fie si bacteriana din start, dar de cele mai multe ori incepe ca virala. Infectia virala scade apararea noastra contra bacteriilor, iar bacterii pe care noi le avem, in nas, in gat, pe maini, ne dau aceasta suprainfectie. Dar asta inseamna o evolutie de 4-5 zile, nu de una-doua. Și atunci este un lucru pe care noi îl putem face cu părinții, cu oamenii care ne ascultă. Să își seteze altfel puțin așteptările, să nu mai ceara antibiotic din prima, să nu mai pună presiunea nici pe medic să primească antibiotic din prima. Iar da, medicul să-și asume că s-ar putea să mai fie nevoie să revadă acel pacient. Mai e o problemă, te vede alt medic și se gândește, aia uite ce prost a fost medicul ăla primul, că nu ți-a dat antibiotic când tu ai... Adică sunt foarte multe lucruri în spate. Eu cu cabinetul meu, cu pacienții mei pot să am acest dialog. Pot să îi iau numărul meu și îmi scriu, uite... Nu e bine. Hai să-l văd încă o dată, hai să-ți dau analize sau hai să-ți dau direct antibiotic. Dar când nu ai accesul acesta direct, care unii medici îl consideră în neregulă. Eu mi-am asumat pentru pacienții mei vreau varianta asta decât să se ducă la o cameră de gardă și să primească antibiotic, că eu îi tratez în continuare și eu o să am de-a face cu microbiomul lor afectat. Și am văzut cât de des se poate fără antibiotic. Se poate de multe ori fără, dar da, e mai mult efort din partea tuturor.
La urechie cred că asta e o afecțiune în care chiar merită să te vadă un medic, adică să nu aștepți să doară urechia pentru că boala poate progresa. Există tratamente care se pot administra și fără antibiotic, care să curețe acea trompa lui Stachio, să desfunde practic tot ce înseamnă anatomia asta a urechii.
Scat durerea copilului, s-a trezit acu' si spune ca-l doare urechea tare, ii dau un paracetamol si mai reevaluez, curat nasul, vad cum evolueaza. Il doare in continuare tare, am epuizat dozele de paracetamol, il duc la un consult. Multa oara le trece după ce își au suflat nasul sau le trece până a doua zi, până la momentul programării. Și atunci îi las în pace. Dar aceste picături în urechi, parcă nu le-aș folosi înainte să fie examinat timpan.
