Mihail Pautovmedic, IC Fundeni · Doctor Mihail - Medic specialist în chirurgie generală, Educator de sănătate

ADHD-ul este mai complex decât știm. 👨🏼‍⚕️☝🏻

15 Apr 2026 · 0 min

Watch on YouTube

0:24

In this Romanian‑language dialogue, Speaker A asks about the current horizon of ADHD research, understanding, and emerging therapies. Speaker B explains that psychiatric knowledge, including ADHD, remains largely nascent: only about 20 % of patients receive a genetic diagnosis, and for the remaining 80 % the causes are unknown, even when a genetic form is identified. He emphasizes that psychiatry has traditionally been defined behaviorally—diagnoses are made by observing or interviewing patients rather than through objective biological tests. While a hereditary component and several genes for ADHD are known, the underlying mechanisms are still unclear. Speaker B expresses optimism that psychiatry is entering a new era of molecular approaches, which could eventually yield novel, mechanism‑based treatments for ADHD and other mental disorders.

Mi-ar plăcea să vi făm foarte pescuri și despre ADHD. Există vreun orizont în cercetarea ADHD-ului, în înțelegerea lui și în terapii noi care pot să apară?
Important să menționez că înțelegerea noastră a aproape tuturor acestor boli psihiatrice este încă destul de incipientă. Aproximativ 20% din pacienti vor avea un diagnostic genetic. Doar 20%.
Nu
știm pentru ceilalți care sunt, știu eu, nici cauza. Și și la cei care au un diagnostic genetic. Sunt doar câteva forme în care am putea să avem o terapie. Cu ADHD-ul din nou, știm că există o componență heritabilă, știm câteva dintre gene, dar mecanismele sunt încă necunoscute. Speranța mea este că vom intra într-o perioadă nouă a psihiatriei. Psihiatria a fost, în general, definită comportamental. Aproape tot ce definim astăzi diagnostic este definit exclusiv prin comportament. Este aproape singura ramură a medicinei unde nu trebuie să folosești niciun test. Sigur, psihiatrii folosesc diferite teste medicale, dar prin definiție tot ce trebuie să faci este să vorbești cu pacientul sau să observi comportamentul.
Și
în funcție de prezența sau absența unor simptome, pui diagnosticul. Vreau să fiu mai optimist să zic în următorii 10 ani, voi intra într-o perioadă care va crea o psihiatrie moleculară, când nu le vom mai defini numai prin comportament, ci și prin care sunt bazele moleculare, ceea ce înseamnă că vom ști ce trebuie să facem terapeutic mult mai bine.