Mihail Pautovmedic, IC Fundeni · Doctor Mihail - Medic specialist în chirurgie generală, Educator de sănătate

Ai trecut printr-un astfel de tratament? Dacă da, spune-mi care a fost experiența ta.

3 Sept 2026 · 1 min

Watch on YouTube

1:26

În acest fragment video, doi vorbitori explică principalele tipuri de radioterapie utilizate în oncologie. Se prezintă radioterapia externă, în care sursa de radiație este situată în afara corpului pacientului și emite fascicule către tumoare, și radioterapia internă (intracavitară), unde sursa este introdusă în interiorul organului sau cavității tumorale prin aplicatori conectați la o sursă externă, asigurând o doză concentrată direct în țesut. De asemenea, se discută radioterapia metabolică, specifică medicinei nucleare, care implică administrarea de izotopi radioactivi precum iodul radioactiv pentru cancerul tiroidian sau lutetiu‑177 pentru cancerul de prostată; pacienții sunt internați în camere speciale pentru a se izola în timpul perioadei de activitate radioactivă (aproximativ 48 de ore). Se subliniază diferența de competență între radioterapeut (care administrează radioterapie externă și internă) și medicul de medicină nucleară (care efectuează tratamentele metabolice).

Chapters

Există radioterapie externă, există radioterapie intracavitară sau internă
și
există raioterapie metabolică. Raioterapia metabolică este apanajul medicinii nucleare. Vorbim de iod radioactiv, vorbim de lutețiu în cazul cancerului de prostată. De exemplu, în cancerul de tiroidă se injectează iod radioactiv și ei rămân radioactivi un anumit număr de ore, motiv pentru care ei sunt internați într-o cameră Cameră specială, dacă nu mă știu, cred că 48 de ore. Radioterapeutul nu poate face tratamente radioactive. Acela este medic de medicină nucleară.
Care e diferența atunci între cele două? Cea externă și cea internă sau intracavidară?
Diferența este legată de poziționarea sursei de radiații. La radioterapia externă, așa cum povesteam și mai devreme, sursa de radiație este în exteriorul pacientului, cumva deasupra pacientului și se livrează tratament prin acea sursă externă. La radioterapia internă, sursa de radiație este în interiorul organului sau al cavității, al formațiunii tumorale. Din exterior se montează niște aplicatori în formațiunea tumorală sau în proximitatea ei, iar acei aplicatori sunt conectați în exterior la o sursă de radiații. Deci radiația ajunge direct în corpul pacientului prin intermediul acelor aplicatori.