Alimentația copiilor | cu medic pediatru Dr. Irina Costache

Salutare, oameni buni! Eu sunt dr. Mihail și din nou nu sunt singur, de această dată sunt alături de medicul Irina Costache. Doamna alături, Irina Costache este medic, specialist, pediatru.

Primar, pediatru.

Primar. Ar trebui să modifici un blog, pentru că pe blogul tău scrie specialist. Și am văzut la online că ai scris rezidențiat, tăiat, specialist tăiat.

Nu, am tăiat primar.

Primar și primar, ok. Ok, atunci medic, doamna doctorina Costache, medic primar pediatru. Și autoarea blogului pediatricblog.info. Sau.

Mamicapediatru.Ro. Ok.

Aia era prima de numire. Da. Dar.

Mă.

Bucură că nu sunt singurul blogger de la această oamenă. Și eu.

Mă bucur că ne cunoaștem în sfârșit. Ce faci, Irina? Nu știu. Bine. Sper că bine. Încă bine.

Bine, da.

Sper să.

Facem bine în continuare. Cum a fost perioada asta pentru tine, pentru voi? Pentru că am obținut că ai doi copii. Da. Și am observat că ai un soț pe care și altele și l-ar doricitezi. Am zis.

Asta? A fost grea, a fost o perioadă complicată pentru că să scrii pe mamica pediatru nu te ajută atunci când alte polichinii sunt închise și am continuat să văd copii aproape tot timpul indiferent dacă adresabilitatea pediatrii undeva prin vara lui 2020 a scăzut. A fost greu pentru că ai mei copiii au fost destul de lăsați așa de izveliște Dar da, am un soț mișto pentru mine, că mă înțelege, mă susține și mă lasă în apele mele, ca să zic așa, și se ocupă foarte mult de tot restul, pentru că ai nevoie de un backup atunci când tot timpul ești pe drumuri sau faci alte lucruri. Cineva trebuie să țină și stâlpul familiei, nu? Ce tare.

Te invidiez! Copiii cum sunt? Cum au.

Trecut prin perioada asta? Am doi băieți. Am impresia că atunci când am început pandemia aveam un copil de grădiniță și acum am aproape un copil mult mai maturizat pentru că Vlad e clasa pregătitoare și are peste șase ani și a crescut extraordinar de mult în acest an. Un pic a internalizat cam mult toată povestea pentru că atunci când ești doctor în SIT se termină treaba în momentul în care a plecat din cabinet și a asistat din păcate și la mai multe discuții pe care le-am avut cu pacienții. Și mai am un preadolescent cu care am început pandemia așa ca fiind un copilaș de clasa a IV-a și am un preadolescent care se apropie de clasa a VI-a. 12 ani? 12 ani. Și am învățat să trântească ușa între timp. Așa că, na, e o perioadă complicată. Fac față.

Ușile în voi? Păftim? Fac față.

Ușile? Fac față deocamdată. Știi că n-a ajuns încă la 14, am înțeles că atunci e mai rău. Dar ne pregătim. E grea perioada și pentru ei. Cred că.

Au învățat destul de multe lucruri despre Covid. Anastasia, de exemplu, fica mea, uneori mă contrazicea pe mine. Îmi zice, dar nu, aici trebuie să părți mască. Dar uite, n-a intrat cu mască în casă, se duce în cameră. Adică știe regulile, le știe foarte bine. Să știi.

Că baiatul meu, cel mare, știe când se termină trial-ul pentru vaccinarea copilor între 12 și 16 ani. Serios, când? Păi, undeva la sfârșitul lui mai și probabil la începutul lui iunie așteptăm să vaccinăm și această etapă. Cel de.

La Pfizer? Care se.

Întâmplă asta? Cel de la Pfizer, care se întâmplă în Israel. Israel și în state și Israelul nu va aștepta rezultatele finale, a spus că vor începe vaccinarea și mă întreabă când zburăm în Israel. E dormic.

Ok, zi-mi, te rog, legați de să zic, sănătatea copiilor care are multe aspecte, dar inclusiv și pe cel alimentar. Mă interesează în principal carne. E ok.

Să dăm carne copiilor? este vital să dăm carne copiilor. Undeva în începutul diversificării, dincolo de vârsta de șase luni, știm cu toții că, indiferent dacă un copil e alăptat sau primește o formulă, are nevoie de proteină animală pentru sursa de fier. Și atunci, de îndată ce începem diversificarea și trecem rapid peste primele două, trei săptămâni de obișnuință cu fructele și legumele, carnea este absolut necesară. Începem de obicei cu carnea de pui, Pentru că e o carne mai ușoară pentru ei și continuăm numai cu curcan, vită și mult mai târziu cu porc și alte animale sofisticate pe care le mâncăm mai.

Rar, cei drept noi. E mai ușor de digerat, mâncarea de pui. Da, e.

Mai ușor de digerat și mai la îndemână și în general să știi că trebuie să consume și copiii cam ce am consumat și noi, preponderând, și atunci mergem cu ce este obișnuit și la noi să se consume. Și dacă.

Nu vrea să mănânce carne, de exemplu? De obicei.

Că au scauzele pentru că ai un copil care nu vrea să mănânce carne și de obicei este exact un cerc vicios. Mă aflu în fața unui sugar de 6 luni care nu mănâncă carne. În general nu doar carnea, de obicei nu doar carnea o refuză și de obicei are anemie, tratezi anemiea pentru că ești în cercul vicios. Dacă ai trateat anemiea, după aceea obții și apetitul. Altfel, da, ai anemie, n-ai apetit, din nou ai anemie. Și cam așa se întâmplă cu ei. Dar, spre.

Exemplu, un copil care are apetit mănâncă, nu știu, pastea, mănâncă supă, mănâncă chiar.

Și iaurt, dar carnea nu vrea. Există modalități prin care poți să le faci niște diverse mâncăruri, niște fonfleuri, cum fac oamenele și le ascund, să zicem așa. Mai au.

Niște modalități, de exemplu, îl ții de nas până se sufocă și deschide gura și îi bagi forțat? Da, cu.

Certitudine, nu asta. Deci că poți să faci niște chifteluțe cu carne de pui pe care o toci la cuțit și o amestești cu ceva ce-i place, dacă tu te-ai pomenit paste și faci așa niște chifteluțe din astea la cuptor și după aceea te faci pe o hârtie de copt, nu pui ulei, nu prăjești nimic, dar ia uite să vezi ce gust bun au. Adică găsești niște soluții ca mamă. Nu cred că nu există soluții. Am văzut.

De curând o postare pe Instagram care zicea, așa era o postare cu un bebe, drăguț, și scria, bine ai venit pe lume copilul meu vegan, hashtag vegan. Am înțeles.

Știi că veganismul este destul de acceptat de zugan în ultima vreme, dar este un capitol aparte cu totul în respectivele ghiduri. Pentru că sunt din ce în ce mai mulți, cum ai spus și tu. Într-un fel.

Au și motivele lor etice, de exemplu, de a nu mânca carne, pe care le respectăm. Nu le.

Discutăm. Există și.

Motive care țin de mediul, pentru că carnea și producția de carne este un factor foarte mare în poluarea mediului și atunci oamenii aceștia țin la aceste două aspecte. Pe de.

Altă parte, după cum am învățat amândoi prin facultatea de medicină, prin arul 2-3 la o chestie care se chema igiena.

Alimentatie sau ceva de genul ăsta. Era vorba.

Despre alimentație, am învățat că nu există nici o altă proteină de calitate superioară care să poată fi înlocuită decât proteina animală. Singura care se apropie e proteina de soia, dar niciodată, niciodată, niciodată nu putem să înlocuim proteina animală ca și calitate de proteină de calitate superioară. Avem proteine de calitatea a doua, a treia, dar nu de calitate superioară cum e proteina animală. Pe de.

O parte e cel mai ușor de asimilat proteina animală, pe de altă parte ajungem la, din nou, Cumva e deranjant când se vorbește despre carne și cumva în direcția asta o să pun și eu întrebările, dar e deranjant când se vorbește despre carne la modul da și nu, ori fără carne Și carne zilnic sunt două extreme și e bine să picăm undeva între ele, așa cred eu. Da, ca.

Adulți și ca și copii mai mari, dar ca și copii mici e bine să avem carne zilnic, cel puțin în prima parte a vieții. Tocmai pentru că e o perioadă de creștere explozivă, dacă stai să te gândești. Dezvoltarea omului nu va mai ajunge să ne dublăm, să ne triplăm greutatea într-un an, să ne dublăm greutatea în patru luni, să creștem de la 50 de centimetri la 100 de centimetri în patru ani. Aia totul se oprește. Metabolismul este extrem, extrem de vulcanic și avem nevoie de foarte mare cantitate. Știi că un copil consumă 3000-4000 de kilocalorii pe zi. Niciodată un adult, dacă-l consuma în ritmul ăsta, nu ar mai putea să se mențină sănătos. Deci cu totul și cu totul. Altfel vorbim despre copiii copiii, nu sunt niște adulți în miniatură. Nu, par.

Niște omolezmici. Ei sunt.

Da. La nevoi sunt diferiți. Cu cât cresc, se apropie de adult. Dar în perioada aceea de primă copilărie trebuie puțin să ne adaptăm lor și să le înțelegem nevoile lor. Da, uite, de exemplu, proteina, ei au nevoie în fiecare zi și dacă este proteina de calitate superioară, cu atât mai mult. Deci au nevoie de carne în fiecare zi. Ce înseamnă.

Calitatea asta superioară? Adică ce timp de carne o să aleg eu să dau copilului meu? Sau, hai să zic așa, găina de la sare.

E bună? N-are de ce să nu fie bună, dar atâta vreme cât... Știi, și cu găinile de la țară e o poveste lungă aici. Și pe vremea a mea, tot găinile de la țară erau o idee grozavă, dar de multe ori mă întrebam ce dau bunicii mei, găinilor acelor de la țară când se îmbolnăvesc, să zicem, și îmi aduc aminte și... Asta e o realitate, că ei luau tot felul de medicamente, de obicei antibiotice, și le pisau așa, erau niște chestii mici și galbene. și le amestecau cu mălaiul pe care îl mâncau gâinile ca să nu moară. Unii trăimureau, unii supraviețuiau. E ca și cu piatra vânătă. Când stropeam copacii, nu știam, de fapt, concentrația corectă. Nici de antibiotic, nici de piatra vânătă. Dar erau de la țară, erau naturale. Deci erau bune. Nu întotdeauna cei de la țară ieșii cel mai bun, atâta vreme că nu e controlat. Cumva îmi plac lucrurile să fie ceva mai controlate dacă se poate. Dacă există posibilitatea ca... Să mânce o carnea care nu are deloc antibiotic ar fi o idee foarte bună pentru copiii noștri. Are carnea.

Din magazine antibiotic? Și apropo de asta este un studiu statistic făcut pe aproape 2000 de români, din care se pare că 9 din, pardon, 7 din 10 români sunt convinși că în carnea de pe raft găsim antibiotic. și 9 din 10 cred că în carnea de pui găsim hormoni. Am înțeles.

Probabil că mai există și carne care conține reziduri de antibiotic pentru că, la urma urmei, antibioticele nu sunt niște substanțe otrăvitoare, de ele e nevoie în anumite situații, când organismul respectiv, fie că vorbim de organism uman sau de o pasăre, cum vorbim noi acum, are nevoie de a se trata într-o infecție bacteriană. Dar, noi trăim în Uniunea Europeană, Uniunea Europeană are niște reglementări și spune că orice animal care are această suferință și cu intervenția unui veterinar are nevoie și are voie să primească antibiotic, dar el va fi sacrificat după un timp suficient de lung care să permită eliminarea acelui antibiotic din organismul respectivului animal. Ceea ce nu știm noi dacă se întâmplă întotdeauna sau nu. să zicem nefericirea omului și neîncrederea și trăim într-o lume în care neîncrederea este la valori foarte mari. Există și carne fără antibiotic până la urmă, există pui care nu au antibiotic și pe care îi putem găsi la rapt și există brand-uri pe care le putem cumpăra. Avem puiul fericit, avem cocoșuril de pădure, care sunt niște, să zic așa, soluții foarte bune, exact pentru perioada asta la care ne referam, de copii foarte mici, nu numai pentru ei, dar trebuie să ne placă și nouă adulților să consumăm carne care n-a avut nevorever antibiotics. Corect. Da.

Într-Adevăr, nu aș vrea să demonizăm în niciun caz antibioticul. Antibioticul este un salt al medicinei care ne-a dus aici în punctul în care suntem, dar din nou există o diferență mare între a nu consuma deloc antibiotic și a consuma mult antibiotic. De aici și reglamentarea asta a Uniunii Europene care spune... Numai când trebuie. Da, trebuie să dai antibiotic când trebuie. De ce?

Pentru că.

Veinile alea, stând în colectivitate, pot avea o suferință, să zic, bacteriană, o patologie bacteriană care să necesite administrare de antibiotic. Da, ce? Cumva aș vrea ca acești oameni care cred că în carnea de pe raft se găsește antibiotic să știm că de cele mai multe ori nu găsim antibiotic acolo. Că s-a dat, antibioticul l-am dat la aminte găini, se întâmplă, ele însă sunt sacrificate după suficient timp cât antibioticul să se curețe de acolo, să rămână la cantități infinit de mici care nu ne pot face rău. Există însă și acest pui de care ai menționat, care nu ia niciodată pe parcursul vieții sale antibiotic. Adică suntem siguri că el nu a crescut cu antibiotic și asta Ne ajută nu doar din punct de vedere al concentrației de antibiotic din acea carne, ci și din punct de vedere al selectării de bacterii rezistente la antibiotic. Cu cât dăm mai mult antibiotic oricărui organism, cu atât se vor selecta mai multe bacterii rezistente care nu mor de la antibiotic. Exact. Noi măturăm tot restul de bacterii care sunt bune, care fac parte din floarea bună, iar cele rezistente se multiplică atunci și au floare. Ce se întâmplă de fapt în, să zic, în spitale. cu infectiile nozocomiale, este un lucru normal care se întâmplă. Da, e.

De așteptat să se întâmple. Se selectează flora rezistentă, din păcate. Asta este evoluția naturală. Ce zici.

De hormoni? Mâncăm hormoni când riscăm să dăm hormoni copililor când le dăm pui? Eu sper.

Că nu riscăm, asta e de la sine înțeles că nu, pentru că există din ce în ce mai multe controle și există reglementări și se știe foarte clar că sunt, cel puțin, uite, vorbeam mai devreme de puii aceștia, sunt pui crescuți într-un loc special, sunt crescuți cel puțin 56 de zile, da, deci o creștere lentă, îi lăsăm să crească în ritmul lor, nu-i sacrificăm imediat, sunt pui care mănâncă în proporție De 70% numai porumb și în general încă numai vegetal, deci nu există alte surse și dacă nu există alții surse, evident nu există și hormoni. Dacă le lăsăm să crească în ritmul lor, nu dăm hormoni puilor crescuți lent și atunci nu mâncăm hormoni din pui. E greu să scoți oamenilor din cap lucrul ăsta, dar trebuie să înțeleagă că sunt oameni care se preocupă de treaba asta și care pun energie, pun suflet, au pus și resurse ca să avem ce mânca mai sănătos, așa cum ne imaginăm că trebuie să mâncăm când mâncăm de la țară. Corect. Și.

Până la urmă, cred că trebuie să găsim cumva Este foarte bună și empatiea asta cu care luăm mâncarea de la țară, că o face bunica, o face cumva cu căldură, dar trebuie să înțelegem că la un moment dat există și o știință și scopul științei este de a ne îmbunătăți viața. Că până.

La urmă noi mâncăm pe scară largă, adică până la urmă câți pui poate să crească bunica? Și atunci dacă ne dorim să avem puica la bunica trebuie să lăsăm și știința să-i creeze. O poveste.

De la bunica, la un moment dat mergeam la țară și era bunicul care durea apropiat de grămunțe la pui și la un moment dat a început să se laude că a găsit, i-a adus cineva niște pachete undeva din China și le dă acolo și pune oamenii încă nimic, altceva mănâncă pe astea și dom'le au crescut, s-au dublat și era super fericit cu acei pui. Și mă duc la un moment dat în corteță la care se dau pui și am intrat așa, era un trecere și am zis să tai un pic, adică am simțit că ceva e neregulă. Poveste reală, s-a întâmplat acum vreo 10 ani. Te duci.

Într-Un coteț acum 10 ani. Da, am.

Trecut prin el. Era practic trecerea din... Cum se cheamă locul în care stau găinile? Pătul. Pătul, scuze.

Da, așa se chema, nu? Pătul, ok. Cotețul e ala mic, știi? Că trece.

Așa. Era locul în care stau toate găinile și muncau și trec prin acel loc și-mi dau seama că ceva e în regulă, dar nu dau seama ce este în regulă. Și apoi mă întorc și-mi dau seama, pentru că cumva eu sub conștient mă așteptam ca în momentul în care trec pe acolo toate găinile să sară, să fugă. Și erau efectiv 20-25 de pui, albi toți, culturiști, culturiști așa mari și așa, și toată lumea se uita așa la mine. Deci, au.

Vrut să aveau o privire tâmpă, să.

Nu ce. Și puteai să te duci la ei și să iei, așa, și să-i moți și ei să te facă și să te uitau. Erau grași. Erau grași și cumva, nu știu, cumva reduși intelectual, dacă se poate spune așa. Și ăla era din nou, era fărăiu pe care, cumva, bunica îl făcea. El îl face cu iubire și el îl face dorindu-ne binele. Dar nu de fiecare dată într-un mediu complet controlat. Din colo de asta există veterinarul de la țară, îl chem când ai o găime care are o probleme și el o să-ți injecteze cu niște doze necontrolate cu mult antibiotic acele găimi care vor supraviețui și îi va trata de boală. Dar nu vom avea acel control Avem acea iubire imensă și puiul care a crescut în gădină, dar nu avem acel control de prin asupra calității produsului. Așa că cred că asta ar trebui să facem, să mergem înspre aceste locuri în care aceste produse sunt făcute cu acest control Control care trebuie să înțelegem că și el costă niște bani și se manifestă în prețul final al produsului. Dar când e vorba de alimentație și de sănătatea noastră, cred că merită să dăm puțin mai mulți bani decât... Adică să nu ne mai bucurăm la cea mai eptin pui roz de pe raft și să-l mâncăm zilnic, ce puțin mai calduri. Da, noi.

Ca adulții de proastă să mâncăm proteină, ținem că e un abuz de proteină. Și apropo de asta, și la copil se consideră că după vârsta de un an, abuzul de proteină, și mai ales una de proastă calitate, poate să ducă la obezitate. Deci trebuie să legem cu grijă ce și cum. și mănâncă chiar și cei mici, chiar și după un an. În general am văzut că oamenii sunt foarte interesați în primul an de viață și se întâmplă ceva după ce începe grădinița și uită ce mănâncă și cum mănâncă și începe așa un haos. Și apropo de bani și ce ziceai că se investește, momentul în care te apuci și faci un mediu controlat și te-a pus să crești, să zicem, niște pui pentru ca să respecte toate reglementările și să ai pui care primesc numai mâncare naturală și care cresc cu 70% cu părum și așa. Sigur că e nevoie de o investiție și că se pot întâmpla și accidente, apropo de ce spuneai, că se poate întâmpla chiar și acel pui care e clar că în timp va deveni o rasă mai robustă și în momentul în care Dacă trăiești și crești și înmulțești o astfel de specie, la un moment dat vei avea o rață din ce în ce mai robustă, că și noi ne dorim să trăim cât mai mult fără antibiotice, pentru că știm că atunci când nu apelăm atât de mult la ele, crește rezistența organismului și sigur că totul se răsfrânge. Ei sunt bine, noi suntem bine. Avem această zonă în care s-a investit foarte mult și trebuie și noi să înțelegem că totul cere și timp, totul cere și bani și ne bucurăm să vedem că avem niște rezultate la raft, ca să zic așa. Puiei au nevoie de un spațiu mult mai mare decât, să zicem, sunt acele hale pe care ne știm noi de la televizor în care sunt înghesuiți foarte mult, au spațiu, trăiesc la sol, trăiesc mai liberi, mănâncă ce trebuie. Dacă se îmbolnăvesc nu primească antibiotice, se încearcă să primească să zicem așa, niște remedii naturale, fie din extracte vegetale, fie din uleiuri esențiale și doar dacă, Doamne ferește, se întâmplă un eveniment nefericit, cei care investesc își asumă extragerea respectivului animal din zona respectivă și dacă trebuie și neapărat trebuie fumește antibiotic, dar el nu va mai fi vândut niciodată sub sigla unui pui fără antibiotici. Corect, e.

Important de menționat faptul că totuși dacă îi sufere, îi primesc antibiotice și se duc pe o altă linie de proteică, nu cea de fără antibiotice. Acum, întorcându-mă din nou la subiectul ăsta care mă interesează, ai spus că, într-adevăr, proteina animală este cea mai ușor de asimilat și cea mai calitativă pentru corpul uman. Pe de altă parte, prea multă proteină umană este asociată în anumite studii cu obezitatea. obesitate, cu boli cardiovasculare si cu cancerul si in general cu speranta de viata un pic mai scazuta. Unde e limita aia? Cum putem.

Sa stim? E greu. E greu de atins, dar în general nu se întâmplă la copii să depășești limita. Să fim serioși, copiii nu mănânc atât de mult pe cât ne imaginăm noi. În general, lucrurile astea se întâmplă în cazul adulților, pentru că foarte rar copiii se îngrașă doar din cauza proteinelor animale, atunci când vorbim de copiii care rămân întreg de o anumită vârstă. Și se îngrașă pe carbohidrați în principal. Necarbohidratii care nu sunt integrale, care vin din dulciuri, care vin din paste, care vin din pâine în exces și care sunt depuși acolo din lipsa de mișcare. Acum lipsa asta de mișcare s-a accentuat în ultimii ani de pandemie. Și atunci, la copii trebuie lucra pe mai multe planuri. Niciodată n-am considerat că proteina animală este principala sursă. Sigur că poți să intri și în proteina animală și să faci greșeli, dacă în loc să mănânci o carne ușoară, cum este carnea de pui sau carnea de curcan, să zicem, apoi și mănânci în fiecare zi carnea de porc. Este o carne greu digerabilă și cu o cantitate prea mare de grăsime care se depune în marea majoritate și atunci nu e idee bună și te întorci totuși la mânca ceva mai ușor. Deci e greu de atins, dar în general, marele probleme nu vin din proteine, din nefericire la copii, ci vin din altceva care se cumpără de la raft și se mănâncă imediat, de fapt. Și nu sunt a lor. Problema asta nu e a lor, e a părinților lor. E a.

Părinților, într-adevăr. Și mă gândesc, în ce măsură... Pentru că, cumva, argumentul principal al folosirii cărnii sau al nefolosirii cărnii este că proteina animală are, practic, aminoacizii esențiale. Aminoacizii pe care noi nu îi producem. Doar îi.

Importăm. Și atunci.

Noi trebuie să îi importăm de acolo. Și atunci, de regulă, produsele de origine animală, cum este, nu știu unde, oul, de exemplu, sau lactatele, carnea, sunt produse care au totalitatea acestor aminoacizi esențiali, esențiali pentru că noi nu îi facem, trebuie să-i obținem. Și ne trebuie. Da. Dar.

Vine.

Un vegan și spune ok, eu nu am în dovlecel toți aminoacizi esențiali, dar de-aia eu îl combin și îmi fac o salată de dovlecel cu ridichie, cu pătrunjel și cu brocoli și iau trei aminoacizi de acolo, trei de acolo, trei de acolo, trei de acolo și ne-am făcut gama de aminoacizi esențial, ceea ce pare să aibă sens, adică are sens într-o nutriție echilibrată. Dar de fapt, care este impactul? Cineva care mănâncă acest mix vegetal și renunță complet la carne, poate să o facă sănătos? Nu prea.

O poate face sănătos doar din alimentație, de aia există ghidul ăsta ESGAN, adică întotdeauna noi tolerăm această situație fără ca să ne plac în mod deosebit și recomandarea este fermă pentru noi ca pediatrii să nu fim agresivi cu mamele, că ele sunt vegane. Cum se cheamă acest ghid? E unul din ghidurile SPCAN de nutriție, le găsești pe site-ul ESGAN. Ideea e că, sigur, trebuie să le tolerăm, dar noi trebuie să le oferim sprijină, adică, întotdeauna trebuie să măsurăm, avem un ghid în care trebuie să spunem, le măsurăm B12 anual, primește vitamina B12 ca supliment din cutie, deci oricât de multe străduiri. Totuși, din alimentația vegană, nu reușești să suplinești toate vitaminele de care ai nevoie, din păcate. Și dacă să zicem că la proteine ne mai descurcăm, am spus eu că proteinele de calitate superioară nu se adună din chinoa și din hrișcă și din... Depinde cât de vegetariene sunt, adică dacă sunt total vegetariene, nici măcar ovul, acto, vegetariene, atunci lucrurile de fapt sunt și mai complicate, pentru că apar deficite nutriționale destul de mari pe termen lung. Aici ne ajută nutriționiștii pe noi și trimitem copiii la nutriționiști. Acolo e o lipsă în România de nutriționiști pediatri care să ne ajute foarte mult. Majoritatea nutriționiștilor se ocupe de oamenii mari care vor să se slăbească și nu de oamenii mici care vor să se îngrașe. Am avea mai mare nevoie acolo. E o zonă de gap. Asta e.

Problema la copiii, să zic, regali, că.

Nu reușesc să iam greutate? Nu, am zis-o la modul general, pentru că nu e numai la ei problema. Sunt o grămadă de situații pe care le întâlnești ca pediatru, începând cu alergini și intoleranțe alimentare și aceia, da, într-adevăr nu prea cresc în greutate și mai vorbim și de celelalte boli intestinale, celiacă, inflamatorii intestinale și iarăși nu prea avem nutriționist și ne străduim noi, dar nu suntem suficient de, ca să zic așa, buni ca un nutriționist de care am avea nevoie. Mai furăm de la nutriționistii din UK. care ne mai dau idei cum și ce să facem, și apropo și de veganism. Pentru că este foarte greu, am fost obișnuiți întotdeauna să mâncăm carne, știm cu toții că e un lucru bun, făcut cu măsură, și atunci este foarte greu să înlocuim în totalitate. Practic nici nu se poate, decât suplinind măcar vitamina B12 din cutie. Asta este principala recomandare al alergismului. Nu lăsați niciodată un copil vegan fără B12. Da, e.

Posibil să ne luăm puțin hate de la unii oameni, să știi, dar Ăsta-i.

Ghidul, asta-i situația. Ăsta-i ghidul.

Într-Adevăr, exact. Și dacă te gândești, carnea a fost mâncată încă din preistorie, adică avem dovezi că... Așa cum.

Le spun eu mamelor, știi, care vor să înceapă diversificarea cu bucăți, autodiversificarea. Sunt de acord cu voi, vă înțeleg că din preistorie bunica n-a avut blender. Sunt sigură. Uite, au găsit alte modalități să facă. Orică tăiau, orică mestecau. Bunicile nu ne dădeau mamelor noastre să mănânce carnea, halka ca atare, stau leguma sau orice altceva. Dar o.

Mestecau, cum fac alte specii de animale. Alte specii de animale impresibil le digeră și după aceea le dau mai departe. Și noi.

Din totdeauna am fost așa. Și asta este recomandarea generală în acest moment. Există recomandări mult mai laxe decât alte date cu privire la introducerea tuturor alimentelor. Dacă poate acum de instrucent când mi-am crescut eu băiatul se dădea gluten după un an, se dădea pește după un an, se dădea ou, albușul de ou se dădea întotdeauna după un an. Deci nu mai vorbesc de fructele astea alergizante, fructele de pădure, toate lucrurile astea acum se dau mai devreme, numai ca să existe această varietate și bogăție, dar unele lucruri au rămas acolo și nu s-au schimbat. Apropo de carne, ea a rămas introdusă de la șase luni și zilnică și gramele de proteine sunt 30 grame undeva la vârsta de șase luni și cresc până la 50 grame pe zi la vârsta de un an și crede-mă, din toată experiența mea, nu prea mănâncă copiii de fapt 50 grame de carne pe zi la vârsta aceea. Nu prea mananca. Pana la.

Urma, stii cum? Logica mea, indiferent de etica si ce ni se pare corect si ce nu se pare corect, cred ca e foarte important sa tinem cont de corpul pe care il avem, care este programat acum foarte multi ani, acum zeci de mii de ani. Si a fost programat in timp, in evolutia noastra umana, prin ceea ce ne-a fost dat. Asa ca noi in preistorie Ce făceam era că trăiam în pădure, trăiam în niște, să zic, haite. Și ce făceam? Culegeam diverse fructe pe care le găseam, că nu știam să le cultivăm noi. De-abia acum vreo 10.000 de ani am reușit să facem, să zic, ferme și să cultivăm fructe și legume și cerale. Noi mâncam ceea ce găseam și ceea ce vânam. Și atunci vânam animale și mâncam produse animale, dar o făceam rar. Și corpul nostru așa s-a obișnuit, să mănânce carne mai rar, să nu mănânce carne fiecare zi, ce puțin ca adult. Și probabil că dacă avea un copil în acel grup de oameni preistorici, probabil că acel copil era hrănit mai des într-adevăr cu carne, i se dădea mai multă carne ca.

Să crească. Da, dar mai e și un aspect să știi că nu aveau aceași vârstă, aceași rată de supraviețuire, nici noi ca omenire. Acum nu avem aceași rată de supraviețuire. Știm și noi că europenii o ducem mai bine decât cei din Africa. În continuare, acolo există sărăcie și există lipsa asta de alimentație corectă și de aia ne toți străduim să transmitem acest mesaj pentru că Sigur că până și de COVID se moare mai puțin în Africa, pentru că vârsta lor e mică la decesul obișnuit. Ei nu ajung niciodată la vârste atât de înaintate, tocmai pentru că nu se alimentează corect. Sigur că a supraviețuit omenirea, dar nu avea aceeași rată de supraviețuire mâncând prost și ce nu trebuie. De asta ne străduim, că acum toți vrem să trăim mai mult și mai sănătos. Am descoperit de-a lungul vremii că de-aia ne-am deșteptat că ne trebuie mai multă proteină când suntem mai miști și mai puțină proteină când suntem mai mari. Și atunci adaptăm și facem lucrurile să se schimbe, învățând din greșelile trecutului până la urmă. Corect. Și te.

Mai stă un exemplu pe care vreau să-l dau, am mai întrebat-o la începutul discuției. Dacă ai mai avut o situație în care un corp uman s-aibă nevoie de carne și în care are o creștere exclusivă... Așa? Când e.

Gravidă?

Probabil și când este gravidă, dar mai avem noi o situație în chirurgie. Când are operat o persoană și, de exemplu, e un donator de ficat care este tânăr, este sănătos și el donează 70% din ficat și îi rămână 30% din ficat, El se reface de cele mai multe ori fix mancand carne. Da. Si asta este ceea ce zice proful de firate cand trecem, facem vizita si e pacientul in salon si-mi trebuie sa-mi intreba ce pot sa mananc. Asta este cea mai des intalnita recomandare. Carnita. Orice atingi.

Prin.

Carnita. Dar trebuie sa mananci carnita ca sa te refaci. Si asta am observat si eu ca pacientii, in special post operator, cand au nevoie de un aport mare proteic ca sa se refaca, ca sa se faca bine, Cei care mănâncă carne, într-adevăr, carne ușoară, carne de pui, care nu e pui fiarbă și supă de pui. Și că este.

Și în chirurgie, nu e printre primele pe care le poți mânca după. În concluzie, ce.

Am înțeles este că e sănătos să mâncăm carne, trebuie să alem grijă însă că această carne să fie de calitate. Noi, adulții, să nu exagerem cu acest mâncat excesiv de carne, în schimb să înțelegem că acest lucru nu se aplică la copii. Copiii nu sunt adulți mai mici, copiii sunt o specie complet diferită de care se ocupă medicul pediatru, deci trebuie din când în când, poate mai des, să ajungem la medicul pediatru și să ne luăm aceste sfaturi.

De la medic. Da, pentru că spuneai și tu, copiii nu sunt adunți în miniatură, nici pediatrii nu sunt interniști în miniatură, să știi, dar e foarte bună. Și cât privește alimentația, toți ne dorim pentru copiii noștri next level în tot ceea ce mănâncă, să înțelegem că există carne next level pe care o putem cumpăra, care există comercializată la nivel industrial și care dorește să atingă și chiar depășește de multe ori standardele pe care acum le găsim la țară la bunicii noștri. Mulțumesc, doamna doctor.

Pentru această discuție. Oameni buni, până data viitoare aveți grijă de voi și faceți alegiri corecte.