Romanian-language interview excerpt (speaker: COJO) discussing pervasive fear in Romanian childhood and society, cultural taboos and enforced silence, whether suffering is necessary for artistic creation, coping through writing, sex education concerns, festival audiences' reactions to political/violent topics, and modern notions of male sensitivity.
Chapters
Deci un copil în România se naște în frică, trăiește în frică, crește în frică, ajunge la maturitate în frică și nu știe de ce are angsetate și de ce are atacuri de bani. La noi se vorbiște în șoaptă. Exact. De mic înveți că ar trebui să taci, ar trebui să nu spui ce gândești, e rușine să faci aia. Lasă-l să spună ce are de spus. E adevărat că trebuie să treci prin suferință? Adică trebuie să treci prin suferință ca să poți crea... Cred că poți să faci artă din orice stare pe care o ai. Fără suferință nu se poate face artă și eu nu cred chestia asta. Îmi scriu gândurile ca să pot să trec peste ziua asta. Așa a pornit la mine. Crugurile sunt acolo, dar noi ne ferim, ne ascundem după degeti și spunem că nu sunt acolo. Hai să facem noi ceva, să-l trezim, ca să nu avem probleme. Tu faci o bombă cu ceas. Ce faci în situația asta? Pentru că dacă învățăm pe copii despre sex, o să facă mai mult sex. Oricum o să facă. Ai riscă să facă greșit. Da, mă, noua generație, care nu înțelege și nu știu ce. Dar nu știi să vorbești cu ei, de fapt. Ceau, mă, păi am venit aici să ne distrălasc, să-mi iei cu mesajele tale, știi? Vine unul la festival și începe să vorbească despre cum sunt omurite femeile pe stradă. S-ar putea să îți aduci aminte de chestia aia. E mai cool să fii băiat sensibil azi?