Transcriere a unui scurt fragment de interviu în limba română în care doi interlocutori discută dacă suferința este necesară pentru a crea artă puternică. SPEAKER B susține că arta poate apărea din orice stare emoțională, deși suferința produce adesea lucrări cu rezonanță mai mare; există și o mențiune de sponsorizare (UniCredit Bank).
Ca să fii artist sau ca să poți să ai opere de artă atât de puternice, e adevărat că trebuie să treci prin suferință ca să poți crea?
Cred că poți să faci artă din orice stare pe care o ai. Cred că este mult mai ofertantă arta ca rezultat al suferinței, pentru că oamenii rezonează mult mai mult cu asta, pentru că În permanență tinzi baia acel părinte fictiv, virtual, care vine și-ți dă o îmbrățișare pentru momentele în care ai stat la un moment dat și te-a durut și ai plâns și ai cutare și nu știu ce. Dar nu cred că este doar despre asta și nu cred că este obligatoriu să treci prin lucrurile astea. Cred că suferința te învață foarte multe lucruri vis-a-vis de acceptare și împăcare, dar nici nu vreau să duc ideea asta mai departe de nu trebuie să suferi ca să poți să fii artist. Nu mi se pare Credeți că poți.
Să fii un artist și să transmiți un mesaj fără să suferi? Sau cum ai putea să înțelegi suferința și să transmiți un mesaj educativ fără să suferi?
Cred că-i un pic dificil. Pentru că mi se pare că, în permanență, când încerci să ataci subiectul ăsta, ești săpici în fără suferință nu se poate face artă. Și eu nu cred chestia asta. Eu cred că, la un moment dat, experiențele personale prin care ai trecut și care te-au băgat, niște suferințe, să zicem, te-au învățat ceva, dar nu cred că doar din lucrurile alea poți să scoți compoziție.