Blamarea victimei vine dintr-un raționament greșit. Iată ce e ⚠️

Tu ți-ai cerut-o, de ce te-ai îmbrăcat așa seara târziu și așa mai departe? De unde vine această blamare a victimei?

Vine exact din ceea ce vorbeam anterior, de bias-ul de persoana a treia, în care ai senzația că li se poate întâmpla tuturor celorlalți, dar nu ție. Și atunci trebuie să ai niște repere, să bifezi niște căsuțe care să-ți arată, uite sigur, dacă eu nu fac asta și eu nu fac asta, mie nu are cum să mi se întâmple și atunci sigur au făcut ei ceva. Și asta nu o vedem doar în relațional, o vedem în niște situații absolut Sinistră, care nu ar trebui să aibă astfel de reperă în care oamenii zic, păi sigur n-a bifat căsuța asta și n-a bifat căsuța asta. Pentru că pe undeva vine din frica noastră de a nu păți același lucru. Și atunci blamăm victima și zicem că cu asta a greșit. Dar eu nu o să greșesc cu asta, doar că aia deja e subliminal.

Eu sunt protejat pentru că eu nu greșesc cu ce a greșit ea și a meritat practic acel abuz. Dar îți trebuie totuși, da, un pic de conștiință ca să-ți dai seama că în felul ăsta tu minimalizezi acel abuz. Tu îi dai voie abuzatorului să facă asta din nou și să plece nepedepsit.

Asta este din cauza lipsei de transparență și de discuții, că da, avem foarte multe informații, dar informațiile sunt în niște cărți undeva pe care trebuie să le cumperi. Generațiile de până în 20 și ceva de ani nu prea au obișnuință de a face acest lucru pentru că ei au trăit într-o lume digitală în care acest lucru nu a fost o necesitate. Ei au acces la rezumatul cărților, diverse canale pe care ei privesc un fel de rezumat sau o discuție care era deja o dezbatere a unor oameni care vorbesc despre un anumit subiect.