In this Romanian discussion, Mihail Pautov and several speakers talk about the BrainMap/VoltageMap software that can be installed on EEG devices (e.g., AEG). The software creates colorful, dynamic visualizations of brain potentials, showing areas of relative positivity or negativity with red, yellow, and green hues that change as the cursor moves. While the visual output is appealing and can highlight focal activity, the participants stress that the tool does not provide any clinical interpretation or diagnostic conclusions. Any inference must be made by a qualified clinician in the proper clinical context; the map alone is merely a visual aid. The conversation then shifts to criticism of the growing market of short neurofeedback courses and commercial practitioners who claim the maps can diagnose psychiatric conditions, lesions, or personality traits. The speakers argue that most users lack fundamental neuroscience knowledge, and that no current research validates using such EEG visualizations for diagnosing psychoses, depression, ADHD, or other mental health issues. They warn that this misuse creates false expectations and “illusions” among both practitioners and patients.
Chapters
Pentru mine BrainMap este de fapt un soft care poate fi instalat, nu pentru mine, pentru toți, deci orice medic știe că pe aparatul AEG pe care l-are în cabinet poți să cumperi acest soft care generează BrainMap sau VoltageMap, adică transformarea acestor șerpișori de pe ecran, care mai greu de...
în niște culori frumoase, petele alea roșii, galbene, arată fabulos.
Și când muți cursorul pe ecran, acestea devin mai galbene, mai roșii sau mai verzi în funcție de cât de pozitiv sau de negativ este la un moment dat un potențial într-o anumită zonă. Și e fabulos când muți cu mouse-ul să vezi cum dinamic o animație frumoasă.
Și ce spun ei? Care e utilitatea acelui brain map?
dă o vizualizare mai frumoasă și poți vedea focare de, să zic, electronegativitate, care
ascund în spate un focar de epilepsie sau un focar lezional. Omul, după ce a avut un traumatism
craniocerebral, un hematom, o tumoră, când plimbi cu ursolul ăla, vezi că își păstrează tot timpul un aspect constant față de vecin.
Și ce interpretare dă soft-ul acelei hărți? Adică există și voi...
Nu dă interpretare, asta nu. Îți înfățișează un aspect plăcut ochiului, Mihael. Dar nu se trag concluzii din harta
aia, sub nicio formă. Tu concluziile le tragi, în contextul clinic,
pe EGE-ul clasic, bătrânul pe ecran. Restul sunt povești.
Un astfel de cabinet de neurofit de că o să zic că da, dar noi avem un soft special care are licență. Doar noi știm aceste informații și e un secret de firmă. Noi știm asta, voi nu știți că voi faceți pe vechi.
Da, atunci numai știință e credință. Și din partea practicianului și din partea pacientului. Problema e că nu sunt oameni care să aibă nici măcar un început de expertiză în neuroștiințe, care e un domeniu de cercetare, cu atât mai puțin în neurologie, care e un domeniu medical. Ce să faci? Să te apuci, să le dai referințe fundamentale care să le arate că avem conexiuni atât de multe și atât de strânse între aproape toate regiunile din creier și toate celelalte, încât localizarea unei probleme cum este, nu știu, alucinația. sau delirul care apar în psihoze, cum e tristețea severă, persistentă, care apare în depresie, cum sunt problemele de atenție din ADHD. Deci, ce să le spui? Că niciun cercetător deocamdată n-a identificat pe EGS sau pe vreo altă metodă cu care înregistrăm activitatea creierului. Oamenii ăștia astăzi aud de neurofeedback, mâine se înscriu la un curs de neurofeedback, care poate durează o zi, două, trei. Ei rămân cu iluzia că știu cum funcționează lucrurile suficient de bine încât să vândă iluzii. Ceea ce-i trist.