În acest interviu Mihail Păutov îl invită pe Dr. Simona Carniciu să explice care sunt cele mai importante analize pentru diagnosticarea și monitorizarea diabetului și prediabetului. Se discută în detaliu hemoglobina glicozilată (HbA1c): ce reprezintă, cum se formează, ce valori sunt normale, prediabet, diabet și ce înseamnă valori foarte ridicate (peste 8‑9%). Dr. Carniciu clarifică de ce glicemia de post‑prandială poate fi mare chiar dacă valorile de dimineață par normale și cum HbA1c reflectă expunerea la glucoză în ultimele trei luni. Se trece apoi la mecanismul rezistenței la insulină, explicând blocajul receptorilor de insulină și consecințele asupra producției de energie celulară. Pentru evaluarea rezistenței și a funcției celulelor beta se prezintă indicele HOMA‑IR (insulinorezistență) și HOMA‑B (funcția beta‑celulelor), modul de calcul și interpretarea rezultatelor. Dr. Carniciu subliniază fiabilitatea acestor indici și utilitatea lor în identificarea timpurie a rezistenței, permițând intervenții preventive. În final, se menționează că există studii și clinici (Germania, Elveția) care demonstrează reversibilitatea diabetului prin schimbări de stil de viață, post, suplimente și programe funcționale, oferind speranță că patologia poate fi controlată sau inversată.
Chapters
Una dintre cele mai importante analize în diabet, prediabet este cea mai importantă. Cum ne dăm seama, de exemplu, că avem diabet? Există niște semne pe care oamenii le ignoră și care ți-ar putea da de gândit?
Depinde de stadiul în care ești. Dacă ești la început, nu prea ai semne, nu prea ai simptome și te păcălește foarte ușor. Poți să îl ignori dacă nu-ți faci analizele și să ajungi în stadii mai avansate în care glicemia să crească peste 200, peste 300, 400 și chiar valori și mai mari, în care deja poți să ai și complicații.
Sunt oameni care vin la medic și e pentru prima dată când află că au diabet și au glicemii de 300-400.
Da, sunt destui de mulți în contextul actual în care deja educația medicală este la un nivel pentru că uite și tu faci lucrurile acestea, dăm foarte multe informații oamenilor în această sferă și totuși sunt multe persoane care ajung cu glicemii foarte mari, cu media glicemiilor care noi o determinăm, se numește hemoglobină glicozilată, Ce
este această hemoglobină glicozilată? De ce e important în diagnosticul diabetului?
Este foarte importantă pentru că timp de trei luni de zile, până când se schimbă sângele, această glucoză în exces, în sânge, se duce și se cuplează cumva cu hemoglobina, o glicozilează, așa se numește, și rezultă ceea ce noi denumim hemoglobină glicozilată. Prin determinarea nivelului ne dăm seama cam cât de dezechilibrat este diabetul.
E un fel de martor al nivelului mediu sau al excesului în ultimile trei luni.
Sunt pacienți care dimineața au o glicemie relativ mare. spre normal, să spunem, deși nu e foarte normal, dar să spunem că se situează undeva între 110, 120, 130, poate nu se panichează, dar dacă își face o hemoglobină glicozilată și el deja are o toleranță alterată la glucoză, mănâncă nepotrivit cu mulți carbohidrați, pe timpul zilei crește, aceste creșteri și mai ales perioada în care persoana respectivă stă, pe glicemii mari se reflectă în hemoglobina glicozilată și am întâlnit multe persoane care veneau cu 120-130, când acolo aveam hemoglobina glicozilată sau pe scurt cum vorbim noi în termenii noștri de diabetologi, glicata. Glicata peste 8, peste 9.
Deci poți să ai valori normale ale
glicemiei sau aproape de normal dimineața, dar tu să mănânci foarte prost și în realitate tu stai post-prandial, adică după masă, cu glicemiei mari, perioade destul de mari. Poți să stai 3-4 ore pe glicemiei peste 180, 200, 200 și în funcție de toleranța individuală la glucoză și evident de ceea ce mănâncă persoana respectivă.
Asta mi se pare extrem de important, adică este această analiză care e atât de simplă, atât de ieftină. Este una dintre cele mai importante analize în diabet, prediabet și ce înseamnă sindrom metabolic.
Este cea mai importantă.
Adică ți-o faci și ai concret niște valori. Care e valoarea normală? Adică ce valoare trebuie să te situezi ca să fii...
Sub 6 e bine. Între 6 și 6,5 avem deja o toleranță alterată, un diabet, o insulinoresistență ceva. Peste 6,5 este deja diabet zaharat. Dacă mergem la valori mai mari, 7-7,5, începem să vorbim de dezechilibru. Și îți spuneam mai devreme că am avut dezechilibri atât de mari încât efectiv nu mi-a determinat aparatul care este în cabinet.
A dat eroare.
A dat eroare. Eroarea dă peste 15 pentru că sunt extrem de rare și la un laborator s-a determinat că avea de fapt 17.
Unitatea de măsură este procent din totalul de hemoglobină. Deci noi avem 100% hemoglobină circulantă. Când vezi un rezultat de 6, asta înseamnă că 6% din 100% este glicată, e lipită de acel zahăr, deci lipicioasă, nefuncțională. Pe noi nu ne sperie faptul ca hemoglobina nu mai e functionala in proportie de 6-7-8%, pe noi ne sperie faptul ca acela e un marker ca tu ai zahar crescut constant in corp si nu doar hemoglobina este glicata, tot restul de celule din corp sunt glicate si atacate de zaharul acesta in exces. Ce face acest zahar in exces? Adica de ce iti sperie? Ca pare ca ai avea glicimea mai mare, ai mai multa energie, ai de unde sa iti iei energia respectiva. De ce de fapt nu e asa?
Păi pentru că atunci când este un exces, noi avem o celulă, da? multe, un miliard, și mai multe bacterii cu care trăi microorganisme, să le spunem că sunt mai multe. Și, să spunem, această celulă, pe peretele, pe suprafața ei există receptori, adică sunt ca niște uși și în celulă se întâmplă diverse mecanisme care produc energie, produc etc. Avem ADN-ul acolo, avem mitocondria care este foarte importantă pentru că ea produce energia, se numește ATP în termenii noștri medicali. Și în momentul în care glucoza nu ajunge cu insulina, trebuie să ne cuplăm acolo pe ușă, cum ar veni, pe receptor, trebuie să ajungă în celulă și să producă energie. Din glucoză se produce. Dacă sunt prea multe molecule de glucoză, vine și o cantitate destul de mare de insulină, dar receptorii ăștia devin sufocați. E ca și cum într-un incendiu, de exemplu, sunt 50 de oameni care vor să iasă pe o ușă de 90 de centimetri. Nu se poate întâmpla acest lucru, la un moment dat se blochează, se îndeasă acolo și nu se mai întâmplă nimic. Și acești receptori se închid cumva, se blochează și nu mai ajunge. în celulă, materia primă ca noi să producem energie. Drept urmare, una din problemele foarte mari ale persoanelor cu diabetes zaharat este lipsa producției de energie, care nu doar că ești mai puțin activ, să spunem de energia asta vitală tot timpul sau nu vitală, energia pe care o vrem așa de zi cu zi, dar problema mai mare este că efectiv parcă sufocă și restul celulor din organism.
Deci tu ai zahăr mult circulant dar nu îl poți folosi și ești mai obosit.
E și mai obosit și obosești și organele, pentru că ele dacă nu au această materie primă, nu pot să funcționeze corect. Și în timp, celulele acestea obosesc, cum și noi obosim ca și organism. Asta se reflectă în instalarea diverselor altor patologii.
Acești receptori blocați de fapt nu mai pot primi acea glucoză, nu mai reacționează la insulină și de fapt asta numim rezistență la insulina, pentru că tot auzim asta în jurul nostru.
Auzim foarte mult.
Și te duci la doctor și zice ai un pic de rezistență la insulină. Ea e bănuită, sau este testată, există un marker, uite acum la diabet avem hemoglobina glicozilată. Te uiți la ea, ai concret niște valori. Cum poți să pui diagnostic de rezistența la insulină sau să știi tu că ai posibil rezistență a insulină?
Este chiar un trend acum să ne evaluăm indicele de insulinorezistență, care se numește HOMA. Și avem două tipuri de HOMA, care este HOMA-IR, insulinorezistență, și HOMA-B, care determină, așa sunt denumiți. care determină procentul de celule pancreatice care secretă insulină, pentru că pancreatul are două funcții, una pentru a susține sistemul digestiv și una pentru a susține partea aceasta hormonală, sunt insule Langerhans cu celule beta-pancreatice care secretă insulină și ele devin cumva inactivate Nu mai secretă suficientă insulină. În momentul în care nu mai avem suficientă insulină sau dacă secretăm prea multă insulină datorită stilului de viață, acestea sunt cele două mecanisme. Deci ori nu secretăm și sunt inactivate. multe dintre celule beta-pancreatice, ori secretăm suficientă, dar se blochează la receptori, cum îți spuneam mai devreme, care de fapt este insulino-rezistență. Și sunt persoane care pot merge la orice laborator să-și evalueze prin doi marcări, cum ar fi glicemia și insulina, determinate, evident, dimineața din aceeași eprubetă, să spunem, Se face un indice care poate fi calculat chiar și pe internet, dar evident au soft-uri laboratoarele și poate să-ți determine HOMA-IR dacă ești pe insulino-rezistență sau HOMA-B dacă procentul de celule beta-secretoare secretoare de insulină, sunt mai reduse.
Deci beta, când homa bea rău și e rău să ai un procent mai mic, nu?
Dacă ai procent mic nu-i bine.
Și HOMA-IR, dacă îți arată rezistență la insulină, îți arată prea multă insulină la o glicemie mai mare și atunci HOMA-IR crește. Dar cât de fiabile sunt sau cât de reale sunt acești indici? În ce măsură doar ne dau o idee sau ne pun un diagnostic?
Sunt foarte fiabile și bineînțeles că ne dau un tablou foarte predictiv ca să spunem, pentru că în momentul în care vezi deja că începi să ai o insulino-rezistență, clar că poți să începi niște metode de prevenție. Sunt persoane care și-au făcut de curiozitate în momentul în care aveau deja diabetes zahărat și HOMA-R și HOMA B și lucrurile se reflectă exact așa cum stau în tabloul clinic. Sunt persoane care au încercat și au ținut și unii chiar au reușit să țină un stil de viață sănătos în sensul că își doresc să devină mai puțin diabetici, adică să reverseze patologia. Da, se poate. Sunt studii, nemții lucrează foarte mult, elvețienii, pe aceste tipuri de tratamente. Sunt clinici acolo în care te duci și stai o perioadă, o lună, două săptămâni și lucrurile care se practică acolo prin diverse mecanisme pot să ducă la reversibilitatea patologiei. Deja avem studii.
Și ce fac acolo?
În primul rând îți reduc încărcătura de glucoză pe care mănânci mai puțin. Se practică și fastingul. Se practică, să spunem, un complex de suplimente care să ajute organismul să își reia anumite funcții sau să îmbunătățească acest metabolism complex, proteic, lipidic și glucidic. și diverse alte metode de medicină funcțională, lucrurile merg foarte bine dacă și persoanele sunt foarte determinate să facă niște schimbări radicale.
